164 matches
-
Triod (vechi), p. 292 v -293; Arhiva bisericii din satul Frenciugi. 1839 octombrie 12 Această sfântă carte este a sfântului lăcaș al lui Dumnezău de pe moșia me Frenciugii, țin(u)t(ul) Vasluiului. 1839 octomvr(ie) 12. C. Burghele spatar. Octoih mare, p. 26. Arhiva bisericii din satul Frenciugi 1849 august Să să știe di când au răposat soțăia me Onesăia la an 1849 avgust. Dumitru dascălu. Ceaslov, Arhiva bisericii din satul Frenciugi <endnote id="1"/>. <endnotelist> 1 În aceeași carte
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
Domnului. La sfârșitul manuscrisului, se arată că donatorul a fost “Binecinstitorul și de Dumnezeu iubitorul împărat, Io Ștefan voievod, domn al țării Moldovlahiei.” În general, istoricii noștrii s-au sfiit să traducă pe slavonescul țar cu împărat. Există, însă, un Octoih slavon, în care se menționează că: “În anii împăratului Baiazid luară turcii cetatea Chilia și cealaltă [cetate], Belgradul <Cetatea Albă>... iar împăratul Ștefan nu merse la război, ci îi așteptă la Oblucița, iar turcii fură vicleni și nu veniră la
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
aceluiași istoric literar, textele rotacizante reprezintă „primele zări de lumină în pâcla slavonismului”. Apariția tiparului este strâns legată de prezența Scripturii în cultura noastră medievală. Cea de-a treia carte scoasă de Macarie în slavonă, după Liturghierul din 1508 și Octoihul din 1510, este un Tetraevangheliar (1512). Urmașul său, Dimitrie Liubavici, tipărește și el, tot în slavonă, un Evangheliar și, în 1547, un Apostol (Epistolele Sf. Ap. Pavel). O extraordinară răspândire avea să cunoască textul biblic prin opera de traducere și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285725_a_287054]
-
Mavrocordat și sub mitropolitul Nechifor al Moldovei, s-a înființat aici o școală cu caracâter elementar. O tipografie instalată prin ianuarie 1680 a tipărit cărți de valoare ca: Molitvelnicul de înțeles, Viața și petreacerea sfinților (Proloage), Paremiile preste an, Liturghia, Octoihul și alte opere scrise în românește de Mitropolitul Dosoftei,. La această biserică a funcționat ca diacon Isaia Teodorescu, cel pe care marele povestitor Ion Creangă l-a imortalizat sub numele de "Popa Duhu". În prezent, Biserica sfântul Nicolae Domnesc este
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
Pérau, Taina francmasonilor, nu este străină de interesul lui G., el însuși fiind membru al societății francmasonice). Atras de literatura apoftegmatică și de scrierile de genul Fürstenspiegel („oglinda principelui”), care conțineau precepte pentru o bună guvernare, G. introducea într-un Octoih mic (tipărit în 1786, prin grija lui Mihail Strilbițki care, la îndemnul și preocuparea episcopului pentru educarea celor mulți, scotea și Cuvântul contra nicotinii de N.Mavrocordat) o serie de sentințe din Pildele filosofești, tipărite de Antim Ivireanul în 1700
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287251_a_288580]
-
între Rumâni" se spune în prefața Gramaticii românești din 182813. Și îl găsim în prefețele multor scrieri din lunga tradiție a tipăriturilor religioase, cu exact aceeași funcție. Cu râvnă "dumnezeiască" ori "creștinească" se fac cam toate cărțile de cult uzuale, octoihuri, liturghiere, evangheliare din secolele XVII-XVIII. E modalitatea cea mai simplă prin care autorii încearcă să reprezinte acțiunea mânată de pasiune și de înclinații afective în spațiul literaturii. Heliade Rădulescu se lamentează încă din 1831: Foarte lesne de dezlegat este acum
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
Muntenegru). După ce a tipărit câteva cărți bisericești între 1493 și 1495, ocupația turcă îl silește să fugă și ajunge într-un târziu în Țara Românească. La cererea domnului muntean Radu cel Mare, M. tipărește în slavonă un Liturghier (1508), un Octoih (1510) și un Tetraevangheliar (1512). Se pare că această activitate a fost întreruptă după 1512 de alegerea sa ca mitropolit al Ungro-Vlahiei, sub domnia lui Neagoe Basarab. Cărțile au un aspect grafic elegant, cu bogate ornamentații și reproduc, probabil, manuscrise
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
oferit textele necesare fie unor reeditări, fie unor traduceri în limba română. SCRIERI: [Rânduiala dumnezeieștii slujbe și în ea a diaconilor], f.l., 1508; ed. (Liturghierul lui Macarie), îngr. și introd. P.P. Panaitescu, indice bibliografic Angela și Alexandru Duțu, București, 1961; [Octoih], f.l., 1510; [Tetraevangheliar], f.l., 1512. Repere bibliografice: A.I. Odobescu, Despre unele manuscripte și cărți tipărite aflate la mănăstirea Bistrița. Prima tipografie din Țara Românească, „Revista română”, 1861, 807-830; Nerva Hodoș, Începuturile tipografiei în Țara Românească, CL, 1902, 11; [Note], BRV
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
1512. Repere bibliografice: A.I. Odobescu, Despre unele manuscripte și cărți tipărite aflate la mănăstirea Bistrița. Prima tipografie din Țara Românească, „Revista română”, 1861, 807-830; Nerva Hodoș, Începuturile tipografiei în Țara Românească, CL, 1902, 11; [Note], BRV, I, 1-20; P.P. Panaitescu, „Octoihul” lui Macarie (1510) și originele tipografiei în Țara Românească, BOR, 1939, 9-10; Virgil Molin, Dan Simonescu, Tipăriturile ieromonahului Macarie pentru Țara Românească, BOR, 1958, 10-11; Barbu Teodorescu, Prima tipografie a Țării Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
Țării Românești (Macarie, 1508-1512), BOR, 1958, 10-11; Damaschin Mioc, Date noi cu privire la Macarie tipograful, STD, 1963, 2; Virgil Molin, Observații și opinii noi în legătură cu tipăriturile ieromonahului Macarie (1508-1512), MM, 1967, 5-6; Ist. lit., I, 245-247, 253; Tit Simedrea, Epilogul din „Octoihul slavon” (m. Dealu, 1510) și identitatea de tipograf a lui Macarie din Țara Românească (1508-1512) cu Macarie din Muntenegru (1493-1496), MO, 1970, 7-8; Dicț. lit. 1900, 526-527; Păcurariu, Dicț. teolog., 237-238; Dicț. scriit. rom., III, 3-5; Ursu, Contribuții, 155-164. C.T.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287938_a_289267]
-
pricepere și posibilități. Culegeri: Poveștile Bănatului, I-III, Gherla, 1893-1895; Balade poporale din gura poporului bănățean, Brașov, 1895; Păcală și Tândală, Gherla, 1901; Viața și faptele lui Ștefan cel Mare și Bun, Domnul Moldovei, Sibiu, 1898; Alese cântări bisericești sau Octoih bogat, Budapesta, 1902; Teatru la sat, Gherla, 1905; Povești poporale din Banat, I-II, Brașov, 1908; ed. îngr. și pref. Marin Bucur, București, 1956; Miorița. Doamnele. Balade populare, Brașov, 1909; Flori din război. Versuri poporale culese din gura soldaților, Caransebeș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286138_a_287467]
-
strană În jurul lor. Cântările bisericești se Învățau și În mănăstiri, după un program bine stabilit, compus din: rugăciuni, citire, cântare practică, pregătirea dascălilor și chiar a preoților. Activitatea didactică era concentrată În jurul Învățării pe cale orală a cântărilor cuprinse În Octoih și În celelalte cărți de strană, dascăli fiind probabil călugării mai bătrâni sau psalții de la bisericile principale, care luau pe lângă ei ucenici și cu metode simple Îi Învățau cântarea și rânduiala slujbelor, după ce o perioadă țineau isonul. După modelul Bisericii
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
nu putea fi schimbată. Această melodie impunea rânduirea cuvintelor românești În așa fel Încât să aibă ritmul cerut de necesitățile melodice ale muzicii. Datorită acestei greutăți de ordin muzical, o bună perioadă de timp se tipăresc cărți de cult bilingve. Octoihul din 1700 avea doar indicațiile de tipic În românește, textul troparelor fiind În slavonește. Mineele tipărite la Buzău, conțin tipicul, paremiile și sinaxarul În românește, iar restul este În slavonă. Triodul din 1700 avea numai tipicul și textele din Sfânta
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
sfinților să citia, ascultătorii neînțelegând“. Munca de traducere a cărților de ritual se datorește În special neobositului cărturar Antim Ivireanul, care Încearcă să treacă peste greutățile impuse de particularitățile muzicii bizantine. Acesta scoate pentru prima dată În românește, În 1712, Octoihul, pentru a fi de folos și la slujbele bisericești, dar și pentru a se Învăța pe el la școală. O ultimă Încercare de a Învăța cântarea În limba greacă, este Încurajată de Antim prin tipărirea Catavasierului din 1713, În grecește
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
Șerban Vodă, care moare, iar Constantin Brâncoveanu duce la bun sfârșit lucrarea Începută. În timpul domniei au funcționat cinci tipografii la: București, Târgoviște, Snagov, Buzău și Râmnic,toate sub oblăduirea destoinicului Voievod. Amintim și alte cărți bisericești cum ar fi Octoihul care s-a tipărit la Buzău În 1700, Triodionul, tipărit În 1708 la Buzău, Volume din Minei , apărute tot la Buzău, Ceaslovul, care a fost tipărit la București În anul 1709, Antologhion, apărut la Râmnic În anul1705, Apostolul, apărut În1704
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Gabriela Țandea () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92315]
-
așa cum Biblia de la 1688, evaluând calitatea traducerii lui Milescu Spătaru în descendența cărei se și așezau autorii grandioasei întreprinderi schițează, cu două epitete, profilul cărturarului, "dascăl și învățat în limba elinească". Gheorghe Radovici, propunând modelul Mitropolitului Antim în prefața la Octoihul de la 1712, reia atributele exemplare, adăugând grija pentru obște și responsabilitatea față de sufletele turmei avute în pază, concentrate în alegoria recurentă a ierarhului erudit, păstor binecuvântat, nevoindu-se zi și noapte: Cine cunoaște Dumnezeiasca râvnă și multa grijă ce are
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
Kyr Anthim Ivirianul, pentru toată creștineasca lui turmă și mai ales pentru cinstita ciată a cucearnicii voaste Preoții, nu trebuiaște să cearce pricina, pentru ce acum întâi au vrut să dea în typari cu a sa chieltuială aciastă carte a Octoihului, tălmăcită de pre vorba cea grecească și slovenească pre limba noastră cea Rumânească. Sfințiia sa, ca un bun Păstoriu și ne-adormit, care nu încetează a osteni în toate zilele, cu lucrul, cu cuvântul, și cu învățătura, pentru mântuirea cea
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
elogioase a cărților tipărite sub mecenatul Domnului, în Triod, Buzău, 1700, Teodosie, Mitropolitul Ungrovlahiei chiar așe-zându-l pe Brâncoveanu 84 într-o absolută relație cu însuși Dumnezeu cel ce dăruiește fără să I se ceară, strategie exploatată și în Predoslovia la Octoihul tocmai tipărit în același an (amintit, în mod previzibil, în enumerare), ori în Penticostarul de la Buzău, 1701, care se transformă, parcă, într-un imn al cărții și al bibliotecii canonice exemplare. De altfel, panegiricele închinate lui Constantin Brâncoveanu sunt cele
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
numai Dedicația din Ceaslovul de la 1715, închinată de Antim Ivireanul lui Ștefan Cantacuzino mai are o asemenea amplitudine de imagine și slavă, construită pe o spectaculoasă arhitectură retorică. Doar câteva elemente selectate din chiar prefețele tocmai amintite. În Predoslovia la Octoih, metafora preluată de la proorocul David om-pom, ideal uman implicit: "cel fericit și drept", omul complet care ospătează, veselește, bucură, îndulcește auzirea, primește oaspeți pe cei osteniți, însănătoșește, îmblânzește, împletește cununi (semn de biruință și slavă dată Domnului). Metafora este adaptată
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
cu 36 de rânduri. Se mai păstrează exemplare scrise pe pergament, dar și pe hârtie. 16. Cine este primul tipograf român și ce cărți se tipăresc în atelierul său din Târgoviște? R: în atelierul lui Macarie se tipăresc: Liturghierul (1508), Octoihul (1510), Evangheliarul (1512). 17. Unde și când se tipărește prima carte în limba română? R: Prima carte în limba română se tipărește la Sibiu, Catehismul de la 1544, de către Filip Moldoveanul. 18. Cine este cel mai însemnat tipograf și editor român
Biblioteconomie în întrebări şi răspunsuri by Marinescu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/450_a_1367]
-
și înapoi. Asistăm la multe inițiative organizate aparținând protopopilor, preoților, dascălilor, cnezilor etc. Între cărțile astfel difuzate amintim: Penticostarul de Râmnic, ediție 1743, 1767; Cazania, Râmnic, 1748, Apostol, București, 1748; Evanghelie, Râmnic, 1746 și București, 1750, 1775; Triod, Râmnic, 1761; Octoih, Râmnic, 1750; Antologhion, Râmnic, 1745, 1752 și 1786; Adunarea cazaniilor, Viena, 1793; Liturghie, Sibiu, 1798; Biblia, Blaj, 1795; Mineie, Râmnic, în numeroase ediții apărute între anii 1776-1800, reluate în 12 volume de Ioan Piuariu Molnar, la Buda, în anii 1804-1805
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
să sprijine o muncă înălțătoare, înțeleg eficacitatea răspândirii cărților. În accepțiunea lor, izvorâtă totuși dintr-o gândire conservatoare, cuvântul scris e destinat să lumineze. Prin recomandările lui Maxim Manuilovici, episcopul de Vârșeț, și ale lui Nicolae Stoica, „protopresviter” de Mehadia, Octoihul lui Diaconovici are șansa să fie achiziționat de multe colectivități din Banat. „Această carte Octoih Tipicon, despre care încă în august 1821 în țirculari aveți, vedeți că să cere să arăt care bisărică una, care doao cere; și de vrea
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o gândire conservatoare, cuvântul scris e destinat să lumineze. Prin recomandările lui Maxim Manuilovici, episcopul de Vârșeț, și ale lui Nicolae Stoica, „protopresviter” de Mehadia, Octoihul lui Diaconovici are șansa să fie achiziționat de multe colectivități din Banat. „Această carte Octoih Tipicon, despre care încă în august 1821 în țirculari aveți, vedeți că să cere să arăt care bisărică una, care doao cere; și de vrea altcineva una sau doao să ia, a seri. Eu în robrică vă arăt unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
Scorobeț Liviu în anul 1971. Noi le vom însera nu într-o ordine cronologică naturală ci în ordinea aleatorie în care au fost scoase din filele sfintelor cărți, respectând strict ortografia autorului. Începem cu cele descifrate de profesorul Literat: 1. Octoihul tipărit la 1746 la București în timpul domniei lui Constantin Mavrocordat. Pe ultima pagină a acestuia găsim: - « Să se știe că în anul 1833 au fost lipsă de bucate cât ș(i )au vândut oamenii vitele de au cumpărat bucate de
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
G.» 4. Antologhian partea II-a a. Fila 375.-Pe coperă: «La anul 1843 a fost vara ploioasă și friguroasă și neroditoare. Cucuruzul a rămas tot necopt și l-au dat oamenii la porci. 30 sept. 1843.» Fără semnătură. 5. Octoih. - Popa Stoica Tipograful. 1746. a. Prima copertă: - «Ioan A Schiopu. - În 1887 au ars în luna lui iulie din curtea a domnească în sus 36 de gazde. b. Fila 77.- «Să se știe că în anu 1894 în 18 august
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]