597 matches
-
tristețea pe creaturi tot mai nedemne, în disperarea de-a te scăpa de ea, numai pentru a face loc unei clipe de fericire. Ori, fericirea, în afara tristeții, nici nu există. Dacă deții tristețea, este o eroare să crezi că poți oculta cu ea fericirea. Este o mare eroare, o tristețe greșit proiectată nu poate aduce nicidecum fericirea, e doar o amăgire ce o adâncește și mai tare. Eu văd foarte clar stigmatul pe sufletul tău, este momentul să-i dai un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
social-economice din aceste ț...ri, care nu sunt de dat... recent... (vezi volumul meu Pariul României, Editura Compania, București, 2004). Este evident... greșeală de calcul a lui Chirac de a supune unui referendum validarea Tratatului, ins... realitatea nu poate fi ocultat...: mulți cet...țeni sunt nemulțumiți de modul în care se gestioneaz... treburile publice, l...rgirea și adâncirea Uniunii Europene. Carentele edificiului instituțional al UE - care a provocat, de altfel, efortul de elaborare a Tratatului - se adaug... la consecințele erod...rii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
legilor care îl fac pe om să acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al noii sociologii, care, lăsată pe mâna unui marxism care ignora tot în legătură cu Marx, avea să o oculteze definitiv pe cea a lui Tarde, ocultând în același timp posibilitatea unei sociologii dinamice și însuflețite. Am arătat în ce fel această sociologie obiectivistă cu ambiție științifică se însoțește, în marxismul devenit leninism, de o ideologie politică și în același
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al noii sociologii, care, lăsată pe mâna unui marxism care ignora tot în legătură cu Marx, avea să o oculteze definitiv pe cea a lui Tarde, ocultând în același timp posibilitatea unei sociologii dinamice și însuflețite. Am arătat în ce fel această sociologie obiectivistă cu ambiție științifică se însoțește, în marxismul devenit leninism, de o ideologie politică și în același timp de o etică îndoielnică. Deoarece relația
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
dovadă că în 2000 Ioan Stanomir a publicat Reacțiune și conservatorism. Eseu asupra imaginarului politic eminescian și, în 2004, Conștiința conservatoare. Preliminarii la un profil intelectual. Toate aceste titluri aduc în discuție o tradiție politică care multă vreme a fost ocultată sau deformată, o tradiție a pluripartidismului, a moderației și decenței. Să sperăm că efortul lui Ioan Stanomir nu se va opri aici.
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]
-
adăugat un aparat critic amplu și util, precum și două secvențe, una documentară, cealaltă memorialistică, în măsură să precizeze contextul apariției volumului. De asemenea, e de apreciat și munca migăloasă depusă de editor pentru a indica sursele din care citează Steinhardt, ocultate în ediția din 1982, din cauza interdicț iei care viza poezia interbelică a lui Bogza. La fel de serioasă este și cea de-a doua reeditare din 2011, care vizează volumul Critica la persoana întâi, a cărui primă ediție data din 1983. Îngrijirea
Către o integrală Steinhardt by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4952_a_6277]
-
cei doi se acomodează diferit cu situația. Andrei răspunde la comezi, la duritățile care însoțesc un drum prin sălbăticia unui peisaj parcă de taiga, un peisaj de o frumusețe impresionantă, care se deschide către întinderi imense de apă. Există aici ocultat un reflex aproape mistic al naturii care posedă o forță religioasă, o atmosferă în care fiecare act are relevanța unui mister, dobândind proporții mitice. Fiecare etapă este punctată de dificultăți, însă ceea ce le sporește ține de absența unui scop clar
Tați și fii by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6006_a_7331]
-
înaintea generației tinere care, după cele 3 volume de Critice, mă credea istovit ca scriitor”, nota el cu speranță într-o pagină din Jurnalul pe 1896. Deci asta era! Pînă și Maiorescu avea nevoie de consolări factice pentru a-și oculta improductivitatea. Scriitorul Titu Maiorescu a părut tuturor un personaj mai degrabă rece și antipatic; a fost temut de mii de oameni, dar, în afara cercului familiei, e greu de presupus că l-ar fi iubit cineva. Uluitoarea precocitate a adolescenței și
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
de „transformism", de „capitulare", de trecere în tabăra „oficială" pe care ei o combăteau — pluteau în aer, în jurul Maestrului. Ion Vianu relatează o ultimă întîlnire dintre „Nego" și Profesor (p. 151152). Cînd primul îi atrage atenția că este „necinstit să ocultezi crimele oribile pe care le-au făcut comuniștii", Tudor Vianu îi răspunde: „Inima mea sîngerează, sînt oricum, numai nu indiferent la tragedia noastră". Adăugînd: „Crezi cu adevărat că singura soluție este să devenim cu toții martiri?" — trebuie să luăm act de
Vianu și Vianu (I) by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/6060_a_7385]
-
se exprime public decât atunci când are ceva cu adevărat important de spus. Și, din multe puncte de vedere, volumul reușește să facă lumină în complicatul caz Călinescu. Pe de o parte, Nicolae Mecu nu poate fi acuzat că încearcă să oculteze sau să minimalizeze compromisurile scriitorului, de vreme ce nu doar că pune pe masă aproape întreg materialul în cauză (10 volume de publicistică, coordonate din 2006 până acum sub egida Academiei Române), dar simte nevoia să și insiste asupra lui. Afirmații precum „mobilurile
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
de Matei Călinescu despre „Universul poetic și varietatea stilurilor”. Prima sintagmă din titlu are un deloc întîmplător aer călinescian, pentru că tînărul critic va cita chiar din G.Călinescu și nu de oriunde, ci din „Principii de estetică”, o carte destul de ocultată în ultimul timp, din cauza multor dovezi de „idealism” estetic pe care le conținea. De asemenea, articolul lui Matei Călinescu este limpede unul de susținere explicită a celui semnat de Eugen Simion cu două săptămîni înainte, de unde se poate deduce clar
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5108_a_6433]
-
asupra a două-trei titluri din opera sa, care oferă mai mult cititorului decît Jurnalul inutil. Ideea publicării integrale a acestuia nu a fost una strălucită; ar fi putut fi un eveniment o antologie de două sute de pagini, care să nu oculteze ceea ce este dezagreabil sau odios.
De ce Morand? by Mircea Lăzăroniu () [Corola-journal/Journalistic/6537_a_7862]
-
Bujor Nedelcovici ne amintește că o nouă fază a degradării scriitorului român a aparut chiar în 1990, la Conferința națională a breslei, la care cei care au evocat trecutul totalitar au fost mai puțini decît degetele de la o singură mîna. Ocultînd fără jenă memoria, vorbitorii s-au arătat extrem de preocupați de chestiunile „arzătoare” ale drepturilor de autor și caselor de creație. Semnatarul prezentelor rînduri n-a uitat atmosferă meschina, miopia ce domneau în fastuoasa sală a Palatului, la tribuna căreia locul
Uzura adevărului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6547_a_7872]
-
tot in lume, deci și în țara noastră. Vedetele, doritoare de atenție, fac fel de fel de gesturi în public, iar unele dintre ele ajung să fie interpretate de adepții acestor teorii ca fiind semne clare de apartenență la organizația oculta. Ei nu se gândesc totuși că dacă într-adevăr vedetele ar face parte din Iluminați nu s-ar laudă cu asta în fața camerelor. Plus ca niște gesturi că ale vedetelor, făcute în văzul lumii, pot fi numite oricum, numai subliminale
Artiștii români despre care se spune că vor să controleze lumea. Ce legătură au ei cu Iluminati by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64494_a_65819]
-
De la Gabriela Adameșteanu și Dumitru Țepeneag până la Gheorghe Crăciun, Mircea Cărtărescu, Florina Ilis sau Bogdan Suceavă, cu toții sunt scrutați din unghiul unor teme și problematici precum memoria, identitatea, fenomenul migrației ș.a.m.d. Și nu de puține ori, fără a oculta originalitatea operelor, Sanda Cordoș e în măsură să formuleze legitățile „obsesiilor” de imaginar de după ’90. Așa cum apare ea în operele scriitorilor români, migrația e, de pildă, mai degrabă „o formă a izgonirii” decât o regăsire fericită a patriei universale: „(...) împinși
Aisbergul (post)comunismului românesc by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4749_a_6074]
-
se deschide comuniunii cu marea muzică, devenind, nu o dată, un suflet muzical, ca și versurile pe care le scrie. Foarte bine a făcut Adrian Alui Gheorghe că nu a procedat ca alți editori (în special din Franța) și nu a ocultat nenumăratele pasaje erotice ale jurnalului. Mai întâi, pentru că ele nu au nimic pornografic: om de mare delicatețe sufletească, Aurel Dumitrașcu nu dezvăluie în însemnările sale scene de amor. Nici măcar amănuntul că muzele poetului sunt, câteodată, adolescente nu reprezintă un fapt
Jurnalul risipitorului de iubire (II) by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4804_a_6129]
-
Răzvan Voncu Nu e un secret faptul că istoriografia care a abordat chestiuni tangente eclesiei a fost puternic ocultată în perioada 1948-1989. Nu numai că au fost, în general, descurajate orice fel de cercetări pe această temă, ci au fost blocate și recuperările sau reeditările operelor unor cercetători mai vechi. Nici chiar marele Iorga, oficial acceptat de regimul comunist
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
fie măcar semnalată printr-o notă. Indigența postdecembristă nu avea, evident, cum să ajute la îndepărtarea acestor „pete albe”, însă am fi nedrepți dacă nu am recunoaște că, odată dispărută cenzura, s-a recuperat o mare parte din ceea ce fusese ocultat, iar semnalarea mutilărilor operate de cerberii ideologici permite, fie și într-un viitor incert, refacerea edițiilor ciuntite. Venerabilul istoric literar și editor Teodor Vârgolici face parte din acea mică elită a cercetătorilor care nu s-au lăsat copleșiți de lipsa
O recuperare exemplară by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5667_a_6992]
-
să rezolve provocările situației extraordinare în care s-a găsit. Personal, m-aș fi așteptat ca Nadine Gordimer să trateze una din temele despre care, deocamdată, se scriu studii academice, se vorbește într-o anumită presă, dar care sunt deliberat ocultate de scriitorii formați în cultul „libertății, egalității și fraternității.” Și anume, despre corupția paralizantă a elitei politice și economice negre, care a copiat fără scrupule tarele vechilor promotori ai Apartheid-ului, despre cinismul fără margini al clasei dominante ieșită învingătoare
Ruinele vorbitoare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5807_a_7132]
-
de consum. „Trebuințele - continuă el - pot fi formale sau fundamentale, stilistice sau substanțialiste, spectaculare sau ontologice”. Or: „Viciile lumii de azi privesc fondul nu forma. Nu de forme ar trebui să ne temem, ci de capacitatea lor de ocultare”. Ele ocultează de fapt metafizicul, ceea ce este dincolo de prezent, ceea ce dă sens existențelor individuale, valorile perpetuate de tradiție („subiectivizate”, asumate individual), punând în loc un hedonism frenetic, consumerist și fantasmatic: „Dumnezeu, lumea de dincolo, cultul strămoșilor, frica de moarte sunt valori care ar
Despre viciile lumii postmoderne by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3516_a_4841]
-
Din păcate, mulți dintre noi sau dintre părinții și bunicii noștri au trăit pe viu această experiență a mistificării istoriei și a distrugerii credinței și a demnității umane. Octavian Voinea („Masacrarea studențimii ro mâne”, 1995) scrie: „Prin prăbușirea elitei legionare, oculta urmărea prăbușirea Întregului popor român și pătrunderea satanei În neamul românesc! Acesta este scopul final al comunismului: Descreștinare; Deznaționalizare; Dezumanizare (bestializare)”. Anchetatorul Îi spune lui Voinea aceste memorabile cuvinte, chintesența comunismului și a fenomenului Pitești: „Vom face din voi cea
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
Pr. Dr. Ilie Moldovan). Părintele Gheorghe Calciu-Dumitreasa mărturi sește: „Cum memoria lumii Își Întinde trupul său fără de moarte pe secole și secole de gândire denaturată sau nu, ei bine, În ampla sa circularitate specifică ea, memoria lumii, știe faptul că oculta mondială nu este altceva decât „o organizație secretă internațională, anticreștină și satanică, pentru că intenționează să stabilească o „nouă ordine mondială” (ceea ce, În parte, a și reușit), Înlocuind adevărul divin al Creștinismului cu o religie fabricată, sprijinită pe misterele egiptene ale
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
are niște secrete pe care le păstrează cu tărie, dar se descoperă lumii ca o organizație de binefacere, care se ocupă de săraci... dincolo de aceste fapte nu există Duhul lui Dumnezeu și toate faptele sunt puse pentru Înșelare”. Desigur, această oculta mondială, „iluminații”, au preluat multe din simbolurile și ideile din vechime, dar acestea, simbolurile În sine, nu trebuie blamate doar pentru ca ulterior au fost preluate de ocultiști. Zvastica un simbol vechi de milenii, aparținând strămoșilor noștri, a fost preluată de
Cum se numeau strămoşii noştri: daci, geţi, vlahi sau români?. In: Editura Destine Literare by Marius Fincă () [Corola-journal/Journalistic/99_a_394]
-
momentului, precum Fabre d’Olivet sau Saint-Yves d’Alveydre, vor resuscita în Occident venerarea pioasa a magului get. Renumele lui Zamolxis era deci la apogeu în 1509, anul în care Agrippa schițează cuprinsul tratatului sau în trei cărți Despre filosofia oculta, consacrându-i pe Zamolxis și pe Zoroastru că cei dintâi autorii ai filosofiei oculte. Este anul în care Rafael Sanzio pregătește la Romă schițele monumentalei sale fresce cunoscută azi sub numele de Școală din Atena. Cu titlul inițial de Cunoașterea
Un get la Școala din Atena by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3719_a_5044]
-
de echivalat, nu doar lingvistic, ci și cultural, în spațiul altei literaturi? Să fie de vină bascularea, încă indecisă, între tradiție și modernitate? Sau, pur și simplu, limbajul lui Arghezi, adevărată răscruce lingvistică indo-europeană, este un spectacol lexical care deseori ocultează și complică sensul, punînd deja la acest nivel dificultăți insurmontabile de traducere? Probabil toate acestea împreună, dar și mediocritatea traducerilor precedente, au ocultat adevărata originalitate argheziană. Las că și puținele antologii din lirica românească, chiar cea din 1968 de la Ed.
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]