582 matches
-
233 mod de proces, 104 modal (vs referențial), 178 modalizare autonimică, 185 monolog interior, 240 N naratologie, 43 narator-martor, 230 narațiune (vs povestire), 83 noi, 59 non~coincidență, 186 non~persoană, 50 noua critică, 42 O-P obiectiv (adjectiv ~), 257 ocurență (enunț~), 56 om vs scriitor, 172 onomastică, 321 "povestire" (vs "discurs"), 103 paragraf, 297 parodie, 196 partitiv (articol ~), 267 pastișă, 196 perfect compus, 106 perfect simplu, 91 perfectiv, 104 persoană, 70 plan embraiat (vs non~embraiat), 113 plan secund vs
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
genre littéraire ?, Paris, Ed. Seuil, 1989. 49 Jean-Jacques Rousseau, (trad. de Mihai Șora), Visările unui hoinar singuratic, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 79. 50 Referitor la acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și "fraza" (tip). 51 Avem aici o situație specifică limbii franceze, în care morfemul "voi" este atât pronume personal de persoana a doua, numărul plural, cât
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
unui hoinar singuratic, Editura pentru Literatură Universală, București, 1968, p. 79. 50 Referitor la acest subiect terminologia nu este definitivată; unii preferă să opună "fraza actualizată" (ocurența) și fraza (tip), alții, cum ar fi O. Ducrot, aduc în discuție "enunțul" (ocurență) și "fraza" (tip). 51 Avem aici o situație specifică limbii franceze, în care morfemul "voi" este atât pronume personal de persoana a doua, numărul plural, cât și pronume de politețe, corespondentul lui dumneavoastră din limba română (n. t.). 52 Limba
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
că atribuirea sau nu a caracterului pornografic unui film depinde, în ultimă instanță, de o analiză a operei, mai precis a relațiilor dintre "scenele de gen" și întregul operei: dacă scenele sunt integrate într-un proiect estetic și ideologic (în ocurență, feminist), nu poate fi vorba despre pornografie; dacă scenele sunt rațiunea însăși de a fi a filmului, restul nefiind decât umplutură, vorbim de pornografie. Este remarcabil că aceeași jurisdicție a susținut succesiv ambele teze. Deși problema se pune exact în
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
probabil că acești termeni sunt cei mai importanți, dintre cei identificați, la nivelul reprezentării sociale a persoanelor cu deficiențe de auz, Îndeplinind funcția stabilizatoare specifică nucleului central. Deasemenea, ambii termeni dau naștere unor categorii care Înregistrează un număr mare de ocurențe, așa cum se va vedea În analiza de mai jos, demonstrându-și astfel funcția organizatoare și proprietatea asociativițății . Mai mulți termeni rămân comuni ambelor grupuri Însă nu Îndeplinesc În aceeași măsură ambele criterii În cadrul celor două cercetări. Aceștia Însă, rămân importanți
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
tonic", informațional acțional: dificultăți de integrare socială (12; 3,08), demutizare (8; 3,00), om obișnuit/ ființă umană (6; 1,50), metode speciale de predare Învățare recuperare (7; 4,00); gândire concret intuitivă (7; 4,29). Realizând analiza comparativă a ocurențelor pe categorii obținute În cele două grupuri, putem face o serie de observații: Comunicare deficitară Etichetele "handicap/ dizabilitate" și "compasiune și ajutor", au o mare capacitate de organizare a asociațiilor În cazul grupului 1, fiind, cu o mare probabilitate, elemente
Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
denumim istorie. În cele ce urmează intenționăm să trecem dincolo de generalități În studiul unor asemenea obiecte ideale. De aceea, exemplul pe care l-am ales este unul de mare complexitate, divizat din motive practice Într-un număr destul de mare de ocurențe cronologice, mergînd din Antichitatea tîrzie pînă În prezent. (Au fost remarcate și mai Înainte analogii Între aceste ocurențe, dar ele n-au fost toate studiate, pînă acum, În legătură una cu alta.) Înainte de a porni să conturăm mecanismul complex al
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aceea, exemplul pe care l-am ales este unul de mare complexitate, divizat din motive practice Într-un număr destul de mare de ocurențe cronologice, mergînd din Antichitatea tîrzie pînă În prezent. (Au fost remarcate și mai Înainte analogii Între aceste ocurențe, dar ele n-au fost toate studiate, pînă acum, În legătură una cu alta.) Înainte de a porni să conturăm mecanismul complex al sistemului a ceea ce vom numi gnozele dualiste ale Occidentului, ar trebui să ne oprim asupra unui exemplu ceva
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Raffaele Pettazzoni, I Misteri: Saggio di una teoria storico-religiosa, Bologna, 1923. 17. Tipologia lui Bianchi este cu siguranță cea mai temeinică morfologie a dualismului realizată prin metoda invarianților. Din nefericire nu este ireproșabilă. Eruditul italian afirmă că, În multiplele sale ocurențe, dualismul se caracterizează printr-o serie de constante, putînd fi definit prin radical versus moderat, eschatologic (sau liniar) versus dialectic (ciclic), anticosmic versus procosmic. Dualismul radical presupune opoziția a două principii co-eterne, dualismul moderat atrage după sine apariția, la un
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
lor logice de respingere a botezulului pruncilor, mai ales dacă persecuțiile statornice Îi fac să se Îndrepte spre o stare de spirit antinomistă. Atît adopționismul cît și dualismul sînt sisteme. Posibilele comunicări dintre ele nu sînt În măsură să explice ocurențele istorice ale dualismului ca derivate din adopționism, ori viceversa. Dualismul continuă să străbată istoria numai pentru că el continuă să existe ca sistem În mințile celor care Îi cultivă principiul și Îi transformă și multiplică roadele. A. Dualismul paulician Mai circumspect
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
foarte ușor de răsturnat toate considerațiile lui Blumenberg. Problema cu care ne confruntăm În cartea de față nu este dacă toți acești eseiști au dreptate să extrapoleze conceptele de gnosticism și de gnoză, ci dacă este legitim să se interpreteze ocurențele menționate (sau inventate) de ei drept produse ale sistemului gnostic. Cu alte cuvinte, ar trebui să ne asigurăm mai Întîi dacă „gnosticismele” lui Taubes ori Voegelin aparțin Arborelui Gnozei din capitolul precedent al cărții, dacă ele sînt transformări generate de
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
fals, iar contractul paradoxal de iresponsabilitate reciprocă pe care îl face cu receptorul său este o desăvârșită problemă a faimoasei dezinteresări estetice"44. În textul polemic, fenomenul "fictivizării" apare, cel mai adesea, sub forma enunțului ironic, ca modalitate fundamentală a ocurenței ludicului într-un gen considerat, ab initio, non-ficțional. Asupra acestui aspect vom reveni însă cu detalii concrete, dată fiind complexitatea sa. Analizând "modalitățile fundamentale ale textualizării", Paul Cornea propune o taxinomie comportamentală a autorului (producătorului) de text în virtutea intenției acestuia
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
principal, printr-un joc al simulărilor ce asigură, până la urmă, polifonia textului polemic literar. Ne întrebăm, firește, cine și cum povestește în textul polemic și observăm că, la nivel global, coerența acestuia este dată de o dominantă narativă responsabilă de ocurența și ligamentarea diferitelor secvențe: descriptive, argumentative, conversaționale (Cornel Munteanu). Intertextualitatea este modalitatea prin care autorul își regizează intervenția publică în așa fel încât eficiența sa să devină maximală. El este cel care, pretextând un dat evenimențial, pe care îl relatează
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
singularizari artistice. Dimensiunea morală, ca obiect autonom al textului publicistic așa cum apare în cea mai mare parte a textelor cuprinse în Pravilă..., dar mai ales ca discurs adesea interferent, cuprins în structura eterogenă și polifonică a textului pamflet, așadar ca ocurență a locutorului în postura asumată de ideolog încărcătura morala este, credem, cheia care permite accesul în spațiul multistratificat al polemicității argheziene. Pentru că, înainte de toate, convingerile și principiile sale, grefate aperceptiv, se constituie în pretextul polemic, sau, altfel spus, într-un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
procedeul retoric predilect), constând în prezentarea abstractului prin imagini concrete, sugestive, care plasticizează scena, "agresivitatea lingvistică primind corporalitate autolegitimatoare"188. Cele două ipostazieri fundamentale ale agresivității în pamfletul arghezian sunt adesea indisociabile, de aceea ne propunem să le observăm ca ocurențe ale polemicității în economia de ansamblu a textului pamfletar. 1. Violența limbajului: fundament etic, intenție performativă, efect estetic. Privită gradat, pe o virtuală scară a ambiguizării discursului, violența limbajului arghezian cunoaște ca limită "de jos" acuza tranșantă (categoria, conform taxinomiei
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
menționate, și anume modalitatea comică dominantă, parodică, la unul, ironică, la celălalt, precum și dispoziția umorală non-agresivă și agresivă) care indică, foarte limpede, desprinderea și sensul traiectoriei individuale a autorului Spinilor de hârtie. Individualitatea artistică a comicului arghezian nu rezidă în ocurența variantelor formale, aceasta ținând de demersul pamfletar, în genere, ci în modalitățile tipice de ipostaziere a acestor variante formale, pe care ne propunem să le analizăm. 1. Comicul anatemizant uzează de violența verbală în scopul trimiterilor descalificante la animalier, la
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
să devină comică, nu e suficient să aibă configurația unei fantasmagorii, ea trebuie inclusă într-un context emoțional, unde contrastele sunt evidente, iar personajul ridigizat perseverează în propriile inepții, sfidând inconștient (prin înfățișare, atitudine și gândire) limitele raționale. O altă ocurență a grotescului, de data aceasta ca manifestare expresivă în text, ține de funcția polemică a metalepsei. Exprimări de genul "aruncă în retragere și derută, cu bolovanii constipației lor consistente" sau "organul polemic al trupului său a reușit să scoată un
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
ci pe manipularea cât mai inventivă a potențialului faptic, în aceat caz, vanitatea ca resursă exploatabilă în pamfletul polemic. După ce am identificat principalele mobiluri ale polemicii antiiorghiste, să adâncim cercetarea pe două coordonate esențiale: dialogismul și, implicit, polifonia discursului și ocurența strategiilor polemice: argumentative, figurativ-expresive sau combinatorii. Dialogismul discursului polemic pune în lumină dinamica și tensiunea creată la nivelul textului de interferența diverselor instanțe locutorii, tot atâtea "voci" pe care enunțiatorul le convoacă în discursul său. Dintre figurile dialogismului inventariate și
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
textele argheziene antiiorghiste au, ca dominantă polemico-strategică, disimularea (aici includem și figurile concesiei). Aceasta corespunde, în planul intenției, unui atac camuflat ce presupune o ambiguizare artistică, mizând, în planul receptării, pe satisfacția procurată de decodarea "nespusului". Prefăcătoria, masca, înscenarea ca ocurențe ale fictivizării în pamflet sunt paliere ale ludicului arghezian, care se substituie, complet sau incomplet, în discursul polemic, figurilor agresiunii, uzate cu predilecție în discursul pamfletar: injuria, afurisenia, imprecația, anatema sau atacul direct. E observabilă tentația permanentă a polemistului de
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
își ucide oaspeții (părinții), înfăptuind astfel cel mai neospitalier dintre gesturi. În mai multe rânduri, problema distanței ce se cere abolite într-o ospitalitate necondițională, absolută este prefigurată, indicând astfel că într-un anume sens, ospitalitatea înseamnă proximitate, atingere, în ocurență, îmbrățișare. Traiectul lui Iulian, vânătorul pervers și sadic, apoi ucigașul fără voie al părinților săi, apoi rătăcitorul penitent și în cele din urmă luntrașul la dispoziția călătorilor, de la crimă la sfințenie este și traiectul între neospitalier și ospitalier, între omul
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
lui Pan iar Baucis, dimpotrivă, rezistă celui mai mare dintre zei; rămânem astfel în clișeul burlesc deja uzat în epoca rococo (la Swift, Hagedorn sau Holty). Dar toate acestea ne amintesc că ospitalitatea are legătură cu erotica și că, în ocurență, ritualul de găzduire trezește vechi ardori, apropiindu-i și mai mult pe soți, precum în mica fantezie mitologică a polonezului Maryan Gawalewicz, Philemon i Baucis (1897), în care Filemon și Baucis și-au pus dorința de a trăi din nou
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
a unui acasă, al spațiului care reprezintă prin excelență locul de primire. În fine, repunerea în cauză a apartenenței la teritoriu poate fi revelată de către un oaspete anonim (calificat drept "bizar") care este doar în trecere, fără voia lui, în ocurență, așa cum este cazul cu Oaspetele lui Albert Camus. Comparația povestirii lui Camus cu cea a lui Maupassant este, dincolo de diferența de poetici și de miză, revelatoare pentru mecanismele acestei deteritorializări a gazdei fără voie, actor al unei ospitalități constrânse și
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ROMANIA LAURENT BAZIN MONIQUE SELIM Motive economice în antropologie INSTITUTUL EUROPEAN 2010 Cuprins Cuvânt înainte / 7 Capitolul 1. Retrospective și perspective (L. Bazin și M. Selim) / 11 Economicul în substanță / 11 Economiile "tradiționale" și capitalismul / 15 Incizii ale economicului / 24 Ocurențele politice ale muncii / 29 Piața și mimurile ei / 37 Anexă. Despre polisemia banilor (G. Althabe) / 46 Capitolul 2. Întreprindere și mondializare (M. Selim) / 53 Delimitări / 53 Antropologia în fața muncii / 56 Ancheta etnologică în întreprindere / 59 Orientări / 70 Încleștări ideologice / 73
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
microlocale și de mutațiile globale iau naștere ca niște intersectări ale unor comparații cu atât mai importante cu cât spațiul surprins fie în planul virtual, fie în cel fictiv sau "real" implică "lumea" ca pe o entitate constrânsă sau onirică. Ocurențele politice ale muncii Vom ilustra aceste afirmații prin confruntarea succintă a două exemple unul despre Coasta-de-Fildeș și altul despre Vietnam care, pornind de la întreprindere și de la raporturile sociale ale muncii ca substrat economic, derulează ansamblul înlănțuirilor unei înțelegeri interne a
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
de un întreg curent al cercetării antropologice. Fiindcă elaborarea unei analize pertinente a modurilor de producție a idiomurilor culturale și a transformării lor este centrală în dezbaterile interne disciplinei, oricare ar fi matricele teoretice reținute, trebuie să reperăm rapid noile ocurențe ale "tematicii culturale". Aceasta, după ce s-a focalizat în anii nouăzeci asupra întreprinderii, s-a extins spre piață, cu toate reluările și repetările discursive care sunt puse astfel în scenă. Seducția exercitată de noțiunea de "cultură" în calitate de cheie pentru explicarea
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]