2,422 matches
-
soi de piesă suprarealista, o ănjghebare cinematografică ce pune laolaltă cioburi și simboluri a caror semnificație - presupunând că există vreuna - rămâne ascunsă. Tranziția românească și-a construit clișeele ănainte anca să-și definească esențele.(...) an 1989, omul de rând asculta odele cantate societății socialiste și se gândea la frigiderul gol. Astăzi, el aude discursuri despre economia de piață și privește cu jind rafturile inaccesibile ale magazinelor. Limbajul de plastic a ănlocuit limbajul de lemn al Epocii de Aur, cu o rapiditate
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
alți scriitori, mă simt maestru. (Copiii lui nu aveau voie să-i spună în public „tată”, ci să i se adreseze cu „maestre”.) L-am întrebat care era poezia proprie preferată. - Poate, mi-a răspuns, Copilul. Pe atunci îmi plăcea oda compusă de el la moartea lui Giuseppe Verdi și i-am spus-o, dar în stilul locului, adică dannunzian: - Știu pe cineva care a scris o odă minunată pentru Verdi, gîndindu-se de fapt la Wagner. Și-a arătat dezaprobarea pentru
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
era poezia proprie preferată. - Poate, mi-a răspuns, Copilul. Pe atunci îmi plăcea oda compusă de el la moartea lui Giuseppe Verdi și i-am spus-o, dar în stilul locului, adică dannunzian: - Știu pe cineva care a scris o odă minunată pentru Verdi, gîndindu-se de fapt la Wagner. Și-a arătat dezaprobarea pentru impertinența mea tinerească printr-o tăcere ce mi s-a părut că durase o eternitate. Fusese nu numai o impertinență, ci și o prostie. Într-adevăr, a
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
pentru Verdi, gîndindu-se de fapt la Wagner. Și-a arătat dezaprobarea pentru impertinența mea tinerească printr-o tăcere ce mi s-a părut că durase o eternitate. Fusese nu numai o impertinență, ci și o prostie. Într-adevăr, a scris oda gîndindu-se la Verdi. Mi-am dat seama de greșeală cînd poezia aceea mi-a plăcut tot mai puțin, iar muzica lui Verdi tot mai mult. Cum locuiau sub același acoperiș, copiii lui nu încercau fericirea și sentimentul de așteptare încercate
Umberto Saba - Domnul în alb imaculat by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/2490_a_3815]
-
eu? Să mor?”. Criticul obține efecte delicioase din nesiguranța limbii, ardeleanul autor al imnului nostru național - patriot român care nutrea și speranța că Franz Josef avea să-l „reagă luminat” - fiind, cu „paserica din colivie”, pe un loc fruntaș. „Bineînțeles oda n-are nici o noimă.” E vorba de Alecsandri. Farmecul și autoritatea critică stau în „bineînțeles”. E destul să citești „Vin’ în lumea fericită/ Cu voinicul ce te cheamă”, sau „Nici micuță, nici năltuță, / Numai bună de drăguță”, ca să înțelegi cât
Insemnari by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/2436_a_3761]
-
În hainele scumpe de purpură,/ Cu brîul de rubine, agate și perle,/ Cu privire de flăcări,/ De putere ce munții sdrobește./ Pasul tău, ușor ca lemnul de bambus,/ Vorbele calde ca apa de Nil,/ Gîndul tău e zeu, iubite,/ Sufletul, odă cîntată de cer” etc. (Spovedanie). Poeziile de acest fel sunt, firește, din lotul de sincerități lăudat de generalul Manolache (și poeta se știe sinceră: „eu nu mint în poveștile mele”, zice ea-n Întîlnire). În general, eroticele (nu chiar multe
Fete pierdute - O celebritate necunoscută (Ana Carenina) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2380_a_3705]
-
pe ducă. În zilele de violențe Adevărul a încercat să lase impresia unui miting organizat de huligani. S-a cântat în strună pedeliștilor care i-au făcut pe manifestanți cum le-a venit la gură iar osanalele pentru Băsescu păreau odele închiate unui geniu neînțeles sau unui erou antic grecesc. Hotnews nu ezită nici ei să ridice osanale președintelui. O fotografie a transmis mesajul cel mai elocvent: au luat câte o pancardă din timișoara și din Buurești pe care scira PDL
Arafat, suta de lei a lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/23862_a_25187]
-
Teodorovici. a ț a a ai s tr irile fiin ei care o descoper . Aceste tr iri se cheam S-au mplinit 161 de ani de la na terea lui Eminescu. i ia una pe alta n stihurile sale, asemenea unor ode nchinate Atunci, la 15 ianuarie, s-a n scut nu numai un Om, ci s-a ta a i ăă ț iubirii. E o cutezan s ncerci s te conectezi la realitatea n scut un vis, un meteor din alte
Zămislită sub zodia lui Eminescu…. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Daniela Gîfu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_66]
-
spune chiar că traseul metafizic al răspunsul unei delegări de îngeri până poetului se află totdeauna pe înălțimi, la tronul lui Demiurgos f i ind jalonat de câ teva etape: “Să simt că de suflarea-ți suflarea “Rugăciunea unui dac”, “Odă (în metru mea se curmă / Și-n stingerea eternă Această poezie în care stă cuprins antic)”, “Peste vârfuri”, “La steaua...”, dispar fără de urmă.” Vă amintiți? întreg misterul eminescian, rupt din dar și în marile sale proiecții cosmice “Călătorind singurătății...” Unde
In memoriam Mihai Eminescu. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Lucreţia Berzintu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_49]
-
considerat, încă de Odobescu, "un orășel de școli" și, fără îndoială, faima culturală a orașului se datorează școlilor sale. Despre aceste școli s-a scris o întreagă literatură, mai ales la date aniversare, în care predominant este tonul poetic de odă și recunoștință, exprimat de lungul șir de dascăli și școlari într-o existență de aproape un pătrar de mileniu. Istoria școlilor blăjene este urmărită cronologic și în funcție de marile evenimente istorice (un capitol amplu este consacrat școlilor Blajului în timpul Revoluției de la
Școlile Blajului by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/16699_a_18024]
-
coruptă și cu sens modificat a unui împrumut exotic din turcă (odalyk). Sensul în limba de origine era, într-adevăr, de "roabă în slujba femeilor din harem"; cuvîntul prezintă astfel o perfectă analogie cu cameristă, pentru că e un derivat de la oda ("cameră") - care a dat de altfel în română (probabil și prin intermediar slav - bulgăresc, sîrbesc) odaie. Legătura indirectă dintre odaliscă și odaie e prezentată de Lazăr Șăineanu, în Influența orientală asupra limbei și culturei române (o carte de la 1900 care
Orientale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16754_a_18079]
-
obicei pline de absurd și de visare, Cugler nu șovăie să spargă sintaxa, să fabrice diverse neologisme, jucîndu-se cu sensul dublu al cuvintelor (poema lui Odette, de pildă, pare să trimită la un nume feminin; în realitate este diminutivul de la odă în franceză, limba în care este scrisă). Compozitor de muzică de cameră celebră în Europa, în vers și în proză el evită muzicalitatea frazei, grandilocvența. Toată opera lui respiră ca un fel de religiozitate a pămîntescului și o subtilă preocupare
Destinul postum al lui Grigore Cugler by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/16806_a_18131]
-
mileniu. După ce inventează acest restrîns vocabular critic, Dan Mănucă trece la interpretare. Din păcate, aceste cuvinte cu încărcătură poetică și filosofică nu au adus nimic nou în planul analizei. Spre exemplu, persistă ierarhizarea genurilor literare: "Pînă la monologul grav, din Odă (în metru antic) mai este cale îndelungată. Acum este preferat dialogul, ca formă a unei rămîneri în lume, a necesității de a comunica, indiferent cu cine. Novicele nu se poate încă detașa complet de sine, ci se află abia în
Măștile criticii tradiționaliste by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16822_a_18147]
-
oarecum de mirare cum un poet talentat și un om de cultură [...] a subscris de îndată la comunism, cântându-l pe Stalin în versuri dintre cele mai proaste [...] și să compună șsic!ț un kilometric poem, Fiul patriei, odată cu nenumărate ode închinate partidului și lui Ceaușescu până aproape de anul morții, survenită cu câteva luni înainte de spectaculoasa prăbușire a acestuia din decembrie 1989." Aceste revizuiri n-ar fi însă lucrul cel mai grav. în fond, autorul chiar avea datoria să revină asupra
Ceva care seamănă cu o istorie a literaturii by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16996_a_18321]
-
epitafului încă se mai/ veselea prin crîșmele orașului./ din/ castitatea ei nu mai rămăsese decît/ o blenoragie blondă - o blenoragie îndelung/ studiată, din sîngele ei încă își mai bălteau/ capetele cîteva sticle de bere. cu deosebită/ plăcere îi închinam noi ode pe soclurile/ rînjetelor noastre. cu deosebită plăcere îi/ recompuneam noi gura din cîteva rotunde/ măiestre silabe pînă cînd și rujul ei saliva de/ plăcere - de măsura lungimilor noastre./ pînă cînd diminețile aprindeu istoviri/ albastre pe la adevărații arnoteni.// și - din chiar
Sociabilitate și solitudine by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16980_a_18305]
-
e rezultatul unui gol sufletesc, a unei barbarii spoite cu frac și mănuși, a unui deșert care, de-ar stăpîni pămîntul, tot nu s-ar umple". Și, poetul își încheie aceste considerații citînd în traducere proprie versurile lui Horațius din Oda către Bulatius: "cerul de-asupra-l schimbi, nu sufletul, marea trecînd-o". Oare nu este în articolul citat aceeași idee a vidului de gheață simbolizînd haosul care vrea să se extindă asupra oricărei tentative de naștere a unui cosmos, idee pe care am
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
I.L. Caragiale. închistarea într-un "românism" scris cu nu știu cîți de R mi s-ar părea chiar un act antipatriotic, pentru că nu ar face decît să ne izoleze, artificial, pe toate planurile. Satira are părțile ei de întristare, așa cum oda sau epopeea nepotrivită au părți de comic penibil... Eu sînt, din acest punct de vedere, de la școala lui Caragiale și, mai presus de toate, de partea literaturii! ... Să răspund însă și unei întrebări care nu mi s-a pus. Cred
Dumitru Radu Popa: "Sansele nu se asteaptă ca o pară mălăiată" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15907_a_17232]
-
rămas'; despre niște poezii mai vechi: ' Sînt vechi, scrise pe timpul cînd îmi dregeam glasul și-mi chinuiam Pegasul, arătîndu-i Parnasul'. Ceea ce rămîne însă demn de interes sînt paginile în care se referă la literatură. Considerațiile despre epigramă, rondel, parodie, fabulă, odă, comedie sînt foarte utile în configurarea unei biografii a operei. Una dintre obsesiile lui Marin Sorescu era publicarea, cel mai important lucru în viața unui scriitor. Nu e de ajuns să scrii, să fii preocupat de artă dacă nu te
Pentru o biografie a operei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/15607_a_16932]
-
strada Vidului, de pildă. Îmi devine limpede că Bucureștii - în care locuiesc de multă vreme - mai au sufieciente mistere și atracții. În plus, descopăr că e și un oraș cu mare respect față de cultură: altminteri cum ar cuprinde străzi ca Odei, Declamării, a Poemului, a Poeziei - la care am adăuga intrarea Versului și pe cea a Metaforei, neuitînd strada Lecturii, a Meditației sau a Nuvelei? Sînt gata să închid 'paginile aurii" cu un sentiment stenic, dar nu știu ce mă face să amîn
Actualitatea by Tita Chiper () [Corola-journal/Journalistic/15631_a_16956]
-
istorie a religiilor, de exemplu. Martin Heidegger rămâne un gânditor interesant, chiar dacă pervers, în ciuda faptului că a fost un apologet al nazismului. Dar el a fost totuși un apologet al nazismului, iar dacă, de pildă, cancelarul Schroeder i-ar înălța ode, pentru ca apoi să ne explice că trebuie să ținem seama de întreaga lui operă și să nu fim aspri cu el pentru câteva comentarii idioate din 1933, am spune că Schroeder se comportă cam ciudat... însă comparația cea mai nimerită
Tony Judt în dialog cu Dumitru Radu Popa: Pe muchia Europei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15629_a_16954]
-
exploatarea inteligentă - și inspirată - a acestui neconvențional material documentar se ajunge la revelații. Așa se întâmplă, de exemplu, în articolul despre banala "eugenie", articol care poate fi considerat o capodoperă a genului: "Poet de-aș fi, i-aș scrie o odă. Ca mulți dintre noi, eugenia s-a născut și și-a trăit tinerețea în socialism; fidelă ca o măicuță îndrăgostită de Hristos, eugenia a servit sistemul cu o devoțiune pe care, hai s-o recunoaștem, n-a avut-o nici unul
PUBLICISTICĂ DE CINCI STELE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16171_a_17496]
-
că "fiecare pasăre pe limba ei piere". Cu ocazia menționatei lansări dl Iliescu s-a aflat într-o companie selectă în care alături de dl Emanuel Valeriu s-a aflat și Rodica Becleanu, faimoasa doamnă care în 1990 confunda relatarea cu oda la președinte pe postul de televiziune public. Apropo de păsările care au pierit pe limba lor - două dintre ele sînt Emanuel Valeriu și Rodica Becleanu. Și, dacă e să vedem pînă la capăt de unde li s-a tras, poate că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16306_a_17631]
-
și legile genului poetic inaugurat de Eliot și Pound"; "Bacoviana îl recomandă pe Ștefan Cîrstoiu ca pe un rar poet"; "Poeziile care alcătuiesc Locul unde se așteaptă de Lidia Stăniloae (C.R., 1983) sînt de fapt poeme filosofice; mai precis: sînt ode, nu cu intensități dar cu proporții reduse. Zodia în preajma căreia strălucesc e a lui Claudel și a lui Patrice de La Tour du Pin". Compensația unor asemenea gratificații ultramărinimoase ce pot decepționa vine sub forma unor rezerve ivite acolo unde te-
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
geam când s-a deschis ușa/ brusc și o voce a spus:/ "biletele și legitimațiile de călătorie/ la control"." (Plictiseală C.F.R.) Iar povestea nu se încheie aici. Poeta îl aduce în prim-plan pe controlor, Dumitru Săcăruț, înălțându-i o odă ironică și adorându-l ea însăși o clipă, în joacă: "opt capete s-au întors/ opt perechi de ochi l-au privit/ DUMITRU SĂCĂRUȚ scria cu litere mov/ pe legitimația din piept/ și găuritorul lui/ scotea un sunet perfect" etc.
Nume noi în poezie by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16501_a_17826]
-
Cărtărescu, de exemplu. Era și un strateg al generației lui, aflate mereu în ofensivă, și un om de afaceri, și un înțelept căruia îi plăcea să-și lucreze grădina (de neuitat rămâne una din tabletele lui pe această temă, adevărată odă închinată foarfecii de tăiat vița de vie). Doar o parte din energia sa s-a îndreptat către scris. Mircea Nedelciu - ne-o confirmă romanul său postum Zodia scafandrului - a fost și scriitor. Cu atât mai mult merită admirat pentru înălțimea
Scriitorul și funcționara de la poștă by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16534_a_17859]