395 matches
-
ai lumea la picioare Ești vesel, fără griji și te simți zeu Când crezi că viața-i o vacanță mare Când ți se pare azi că e mereu? Aceste clipe unice și minunate Le trăiești în anii de liceu În odăița inimii mereu păstrate De ele ne-amintim cu drag și tu...și eu! Referință Bibliografică: ADOLESCENȚĂ / Mariana Stoica : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2111, Anul VI, 11 octombrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mariana Stoica : Toate Drepturile Rezervate
ADOLESCENȚĂ de MARIANA STOICA în ediţia nr. 2111 din 11 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369960_a_371289]
-
a “primit”. Știam ce înseamnă asta. Intrând în odaia mică și-n care miroase a mere și a busuioc, parcă au trecut zeci, sute de ceasuri de când nu am mai fost aici. Nu mai sunt cea care a ieșit din odăița mică, simți-ndu-se inutilă și a nimănui. Focul mocnit primește bucățile de lemn pe care le cuprin-de într-un vârtej amețitor. Privesc flăcările și simt statornicia bucuriei din mine. Este limpede și curată, o totalitate dincolo de orice stare. Nu mai exist
FULGII de DOR DANAELA în ediţia nr. 432 din 07 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354560_a_355889]
-
acestuia (doar este străin și nu are nici un interes), blocând de cele mai multe ori inițiativele marilor bărbați care vor să ne scoată din anonimat și din interiorul unei culturi care a excelat în miniaturi, broderii, frontispicii de cărți și construirea de odăițe... Până de curând, în multe din regiunile românești s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
care vor să ne scoată din anonimat și din interiorul unei culturi care a excelat în miniaturi, broderii, frontispicii de cărți și construirea de odăițe... Până de curând, în multe din regiunile românești s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
multe din regiunile românești s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
românului anonim care și-a jertfit viața pentru pământul său, să fie într-o asemenea Catedrală, Națională. Alergia unor alogeni necreștini la tot ceea ce înseamnă edificiu religios creștin pe teritoriul românesc a crescut acum, unindu-se cu o cultură de odăița unora, cu o capacitate a altora de a pune piedici realizării ideilor bune și a păcăli pe cei naivi. Aceștia încearcă să-și exercite abilitatea de hoț, furând românului de bun-simț, nu numai pălăria, ci și ideile bune de sub pălărie
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
care au construit monstruozitățile stresante postrevoluționare din jurul Capitalei și nu ar trebui să se cantoneze doar în „a monitoriza critic“ dorința Patriarhului României de a construi o Catedrală care să fie spațiu adecvat rugăciunii. Alții, apărătorii statornici ai culturii de odăiță, care nu au nici o legătură cu ceea ce este conștiința demnității naționale, sunt îngrijorați că românii vor sărăci dacă se va începe construcția catedralei. Temerilor vegetative ale acestora se adaugă și interesul alogenilor, care vor ca românii să nu facă nimic
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
pot să-și edifice propria țară, unindu-și eforturile în construirea Catedralei Mântuirii Neamului, că știu și pot să depășească emblema pusă de vecinii noștri europeni cum că românii nu au simțul monumentalității, ci numai pe cel al miniaturii și odăiței. (Potrivit afirmațiilor Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Răducă, publicate în Ziarul „Lumina de Duminică” din 07.03.2010 -http://www.ziarullumina.ro/articole;1185;1;34975;0;Catedrala-Mantuirii-Neamului-o-prioritate-spirituala-pentru-Romania.html)... Așadar, iată și de aici constatăm faptul că Biserica și, de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 507 din 21 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/346974_a_348303]
-
În zori de zi el trebuie să treacă pe la porți s-adune vacile și să le ducă la pășune pân-la apus de soare, când le mâna cu bâta lăsându-le la casa lor ... A fost cam greu la început, dar odăița părăsită ce-i era culcuș și hrană în destul a dus grija-n uitare. După alți ani Ciubucică era om în putere deși cam peticit și cu arătul șters. Îl cunoștea-ntreg satul și de atunci e-n mintea mea
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
Mami. Ce suflet nobil poți să ai ca să-ți rupi din timpul prețios și să vii să ne vezi ce facem... noi băieții: cum mai flecărim vrute și nevrute; dar apariția unei stele de primă mărime..., nu-i așa iubiți comeseni, că odăița noastră s-a luminat în mod fantastic? - Pandelică, Pandelică... meșter ca tine la vorbe alese... nu-s prea mulți, dar ia spune: tot așa ești și când îți aperi clienții în fața judecătorilor? - Boierului îi place să apere mai mult femeiile
PARTEA A II-A PARIUL BLESTEMAT de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 764 din 02 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359342_a_360671]
-
fertile, pentru a vibra într-o atitudine de “ damnat“, incapabil, de foarte multe ori, de a iubi fără sarcasm și conștiința morții iminente, dar fără lamentație. Universul eroticii lui Emil Botta diferă fundamental de spațiul închis al lui Bacovia, de “odăița “ acestuia, unde iubita cântă despletită la clavir, pentru a se prăbuși epuizată pe covor, face lecturi “de la Poluri “ și își tamponează din când în când cu apă de colonie buzele ca să șteargă posibilele urmări nefaste ale sărutului iubitului ftizic, în timp ce
POEZIA LUI EMIL BOTTA NAVIGÂND ÎNTRE EROS ŞI THANATOS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 651 din 12 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359419_a_360748]
-
care dădeau atât de bine pe scândura alb-gălbuie a podelei! Dinspre răsărit, ne priveghea joaca, învățatul ori somnul o icoană veche pe lemn înfățișând Fecioara cu pruncul. Spălatul se făcea dimineața la un lavoar dichisit, așezat în culoarul ce lega odăița Profirei de camera noastră și unde ne așteptau săpunul de liliac, periuțele și praful pentru dinți. Lăutul săptămânal se petrecea în bucătăria de jos într-o albie de lemn, pusă aproape de mașina de gătit pe care se încălzea apa. Ne
CAP.3 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1626 din 14 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360493_a_361822]
-
acestuia (doar este străin și nu are nici un interes), blocând de cele mai multe ori inițiativele marilor bărbați care vor să ne scoată din anonimat și din interiorul unei culturi care a excelat în miniaturi, broderii, frontispicii de cărți și construirea de odăițe... Până de curând, în multe din regiunile românești s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
care vor să ne scoată din anonimat și din interiorul unei culturi care a excelat în miniaturi, broderii, frontispicii de cărți și construirea de odăițe... Până de curând, în multe din regiunile românești s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
multe din regiunile românești s-a cultivat nu monumentalitatea, ci stilul „odăiță“. Să credem că și sub acest aspect sugerăm ideea că în venele noastre nu curge sânge de roman - care avea simțul monumentalității - ci sânge de dac? Aici, în odăiță, românul și-a mâncat sărmăluța sau fasolea, udată cu un pahar, două-trei, mai multe sau foarte multe de vin sau de țuică. Și atunci, având de-a face cu oameni într-o asemenea stare de euforie, nu mai este de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
românului anonim care și-a jertfit viața pentru pământul său, să fie într-o asemenea Catedrală, Națională. Alergia unor alogeni necreștini la tot ceea ce înseamnă edificiu religios creștin pe teritoriul românesc a crescut acum, unindu-se cu o cultură de odăița unora, cu o capacitate a altora de a pune piedici realizării ideilor bune și a păcăli pe cei naivi. Aceștia încearcă să-și exercite abilitatea de hoț, furând românului de bun-simț, nu numai pălăria, ci și ideile bune de sub pălărie
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
care au construit monstruozitățile stresante postrevoluționare din jurul Capitalei și nu ar trebui să se cantoneze doar în „a monitoriza critic“ dorința Patriarhului României de a construi o Catedrală care să fie spațiu adecvat rugăciunii. Alții, apărătorii statornici ai culturii de odăiță, care nu au nici o legătură cu ceea ce este conștiința demnității naționale, sunt îngrijorați că românii vor sărăci dacă se va începe construcția catedralei. Temerilor vegetative ale acestora se adaugă și interesul alogenilor, care vor ca românii să nu facă nimic
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
pot să-și edifice propria țară, unindu-și eforturile în construirea Catedralei Mântuirii Neamului, că știu și pot să depășească emblema pusă de vecinii noștri europeni cum că românii nu au simțul monumentalității, ci numai pe cel al miniaturii și odăiței. (Potrivit afirmațiilor Pr. Prof. Univ. Dr. Vasile Răducă, publicate în Ziarul „Lumina de Duminică” din 07.03.2010 -http://www.ziarullumina.ro/articole;1185;1;34975;0;Catedrala-Mantuirii-Neamului-o-prioritate-spirituala-pentru-Romania.html)... Așadar, iată și de aici constatăm faptul că Biserica și, de
VORBIREA DESPRE BISERICĂ ÎNTRE CURS ŞI DISCURS SAU A CUVÂNTA, ÎNTR-UN DUH CREŞTINESC, DESPRE CATEDRALA MÂNTUIRII NEAMULUI ROMÂNESC... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359037_a_360366]
-
mai cinstit și câte un păhărel, așa cum le stă bine omenilor la veselie. Au plecat musafirii. Mama pregătea așternuturile pentru somn. Și-a adus aminte că n-a mai văzut-o pe Natalița încă de pe la ora prânzului. Intra încetișor în odăița unde-și făcea ea lecțiile. Copilă dormea sprijinindu-și capul pe masă. Alături, se află stiloul desfăcut din capac. Lângă el erau zece lei mototoliți. Sub capul fetei caietul era deschis. Mama încerca să deslușească titlul. Oare ce se întâmplase
ÎNTR-UN NU ŞTIU CARE SAT de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 486 din 30 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359221_a_360550]
-
Da' s-a sculat zdrahonul cu ei în spate, a smuls un par din gardul lui Zăgănel și a rupt parul pe ei, nu alta, că una două, n-a mai avut în cine da. Eroul sta la vedere în fața odăiței, pe un scaun, parcă-l văd și acum, rănit în mai multe părți la cap, Dora, nevastă-sa, o femeie frumoasă că ți se scurgeau ochii după ea privind-o, îl tampona cu niște prosoape care se înroșeau imediat și
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
bunei-cuviințe, într-o lume atât de bulversată din punct de vedere moral. În vremea în care dreptatea scrâșnea după gratii, adevărul era crucificat la porțile cetății, eroii erau socotiți criminali, iar nulitățile ajungeau academicieni, părintele Gheorghe Paschia alcătuia în liniștea odăiței sale lucrări fundamentale, prin care vrea să învețe lumea și mai ales tineretul cât de frumoasă și folositoare este buna-cuviință. Pentru el buna-cuviință era virtutea care sintetiza toate celelalte virtuți, atât cele teologice, cât și cele morale. În sprijinul crezului
OFERTĂ DE CARTE (14) MAI 2011 de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 138 din 18 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/343178_a_344507]
-
cum îl cheamă, îl va lămuri: Nădejde! Și-n acea zi își tot repetă darul ce-și făcuse: Nădejde! Nădejde... Va porni în lume. Va zăvorî ușa sărăciei și nenorocului. Că doar astea se mai găseau în căsoiul cu două odăițe și pridvor. Cu ceva creițari rămași luă din satul din deal și-o raclă. Numai că n-avea capac! N-avusese bani destui! Nu-i pricină, gândi el. Când oi muri, or găsi aceia ce m-or îngropa și... capac
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
jarul de la forjă, într-o doniță din tablă făcută de el și punându-i bătrânei la îndemână cele necesare nașterii pruncului, plecă să-și facă de lucru în atelier, lăsându-le în grija lui Dumnezeu pe cele două femei. În odăiță, soba duduia plină cu lemnele încinse. Lovea Gligor cu furie ciocanul de nicovală, de săreau scântei în tot atelierul, modelându-și cu iscusință potcovița înroșită în cărbunele din vatra forjei, pentru un nou cerc necesar butucului unei roți de căruță
DE-AS PUTEA VIATA INTOARCE (VIAȚA ȘTIUTĂ ȘI NEȘTIUTĂ A ÎNDRĂGITEI INTERPRETE DE MUZICA POPULARĂ DIN TÂRGU JIU, MARIA LOGA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2128 din 28 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/343115_a_344444]
-
geam minuscul, între camere. Cât putea să fie de mică de se strecura prin ochiul de geam?! Și rădeam, în continuare, fericite, strânse în copilăria noastră că într- un șpilhozen cochet. Dormeam în camera bună, doar noi două, bunica, în odăița din față. Stăteam la povești până se auzeau greierii cântând, suverani peste noaptea neagră de afară. Era întuneric total în cameră. La un moment dat, în peretele lângă care dormeam eu, se auzea un ticăit. Seară de seară, constant. Bunica
GUTUIUL de DANIA BADEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380021_a_381350]
-
Tocmai pusesem sticlă pârdalnicei lămpi, când un trosnet ca de lemne frânte și-mpinse de-un vajnic tăvălug îmi spulberă tihna, gonind somnul. Ca femeie singură de vreme îndelungată, îmi aruncasem pe mine o flanea și ieșisem vitează în ușa odăiței să mă dumiresc. Dar amarnică-mi fusese dezlegarea! Năprasnic devenit pe neașteptate, Oltețul se repezea aprig și-nspumat, parcă viu în amenințarea ce-mi azvârlea în față! De spaimă, de zgomot, urechile-mi vuiau și, cred acum, îmi trimiteau semne
CE SĂ FI FOST?! – PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381816_a_383145]