404 matches
-
preacuvios părinte, Matache, e destinatarul unei anonime În care nu doar paraclisierul și feciorul lui, Giugică, sunt discreditați, ci - insinuant - și părintele care „s-a Încurcat la pelin, a treia zi de Paști, cu partidul, În colț la Savu, În odăiță, pe-nfundatele”; semnatarul scrisorii, „un creștin enoriaș”, transmite implicit un avertisment preotului ce a păcătuit pe- nfundatele (adică În secret), vegheat vigilent de ochiul creștinului mai ceva decât de divinitate. La five o’clock se bea, desigur, ceai. Potrivit modei
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
înfățișa crâncen. P., pe care G. Călinescu îl cunoscuse ca pe „un om dedicat bucuriilor inedite, somptuos, plin de o jovială comunicativitate”, era acum doborât de o mare tristețe. Era atât de speriat, încât se mutase de acasă într-o odăiță din clădirea Facultății de Litere, unde se credea mai la adăpost. S-a dovedit că avea, într-adevăr, motive de teamă: în 1948, era „epurat” din învățământul universitar, asemenea multora dintre colegii săi. În toamna acelui an încearcă să se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289047_a_290376]
-
șeful» Vichentie leahul“ (1, 4). „Duminecă, după ce popa Vasile în urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte [ajutat de dascălul Andronache], la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei Vasilca. În odăița de lîngă bucătărie, la fereastră aștepta în haine de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, îmbătrînită înainte de vreme. Ea ținea în dreapta o menedă de aramă de două «copeici» și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
nominativă”, în limbajul sentențios al scrisului filozofic, infinitivul prezent își pierde și trăsătura semantică gramaticală „simultaneitate”, devenind pantemporal: „A cere cuiva sa fie erou în împrejurările josnice ale unei societăți decăzute e ca și cum ai cere unui vultur închis într-o odăiță să zboare la o mie de metri deasupra pământului.” (N.Iorga) În enunțuri infinitivale marcate intonațional și sintactic, infinitivul dezvoltă valoare de imperativ, exprimând interdicții cu valoare generală. Cu această valoare modală, infinitivul se prezintă, de regulă, la forma negativă
[Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ignoră; Astfel păturile întinse, înainte de a se subția, de a pieri Mai vorbesc în limbajul de semne al unei alte lumi pierdute, O lume pe care o pierdem mereu trezindu-ne1282. Silogismul revelat cosmic în structura creierului Bate luna-n geamul odăiței tale, Cum bătând adese nopțile-o văzui Vai cumplitu-i vorba cum acum o spui: Bate luna-n geamul odăiței lui. Bate luna-n geamuri...1283 Întreg universul se regăsește în tainele revelate de poesie. Uneori clar alteori abscons, superficial sau
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
alte lumi pierdute, O lume pe care o pierdem mereu trezindu-ne1282. Silogismul revelat cosmic în structura creierului Bate luna-n geamul odăiței tale, Cum bătând adese nopțile-o văzui Vai cumplitu-i vorba cum acum o spui: Bate luna-n geamul odăiței lui. Bate luna-n geamuri...1283 Întreg universul se regăsește în tainele revelate de poesie. Uneori clar alteori abscons, superficial sau profund, discursul liric transmite, după cum am mai prezentat în prelegerile mele informații cosmice ce respectă arcanele. Prin raționamente complexe
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
moș Ștefan chelarul și chiar cu șeful Vichentie leahul. Duminecă, după ce popa Vasile În urma liturghiei a mai slujit un moleben la curte, la care Smaragda Theodorovna s-a rugat cu multă rîvnă, a urmat cu resemnare sugestiunile babei Vasilca. În odăița de lîngă bucătărie, la fereastră aștepta În haine de sărbătoare Paraschiva lui Vichentie, femeie uscățivă, Îmbătrînită Înainte de vreme. Ea ținea În dreapta o menedă de aramă de două copeici și, solemnă, se adresă stăpînei, alături de care mergea Irina cu copilul În
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]
-
însoțește în exil familia regală, la intervenția cancelariilor apusene ministrul român de Interne părea dispus să-i permită și lui să plece, dar G. nu dă curs acestui proiect: „Dumnezeu m-a așezat aici, rămân aici.” Se retrage într-o odăiță din Sanatoriul Saint-Vincent-de-Paul de pe Șoseaua Jianu, la înființarea căruia participase cândva direct. Monseniorul e strict supravegheat, dar primește neașteptate dovezi de respect; e posibil ca profesorul C.I. Parhon însuși „să-l fi acoperit printr-o protecție ocultă” (Michel de Galzain
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287262_a_288591]
-
bază a organismelor vii" (DM, 2007: 322). Medicii au atribuit trăsătura de cea mai mică unitate a corpului celulei, recurgând la analogia cu cel mai mic component al casei romane - cella, ae - "cămara în care se păstrau alimentele; cămăruța sclavilor; odăiță; partea închisă a templului unde se află statuia divinitatii, sanctuar" (Gh. Guțu, 2003: 191): lat. cellula, ae/ f. (dimin. de la lat. cella, ae - cămară mică). Nu numai pentru corpul omenesc cellula este unitatea de bază. Toate tipurile de organisme vii
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
pe modelul habitatul: Lat. cellula, ae, s.f. (diminutiv de la substantivul cella, ae, cămară mică; cea mai mică încăpere a unei case romane). Cel mai mic compartiment al casei romane era cellula, ae "cămara în care se păstrau alimentele";/ "cămăruța sclavilor; odăiță";/ "partea închisă a templului unde se află statuia divinitatii, sanctuar" (Gh. Guțu, 2003: 191). Pentru terminologia medicală cell este una dintre numeroasele metafore conceptuale "constitutive" (Dorland's Illustrated Medical Dictionary, 2003; Walter W. Skeat, 2007; DM, 2007). Toate tipurile de
[Corola-publishinghouse/Science/84964_a_85749]
-
și anexele de la iaz. Odăițăteren agricol situat în partea de sud a satului Mlenăuți. în trecut, terenul a fost folosit ca pășune. Aici era o gospodărie izolată de sat, precum și adăposturi pentru animale și pentru oamenii care le îngrijeau. Tot Odăiță se numește și locul dintre partea de est a satului Mlenăuți și tarlaua La Cățăl. Pădurea lui Pușcașu-pădure de foioase situată în partea de nord a comunei între satele Alba și Baranca. Numele îi vine de la pădurarul care răspundea de
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
cultivau pe suprafețe mai mici, mazărea și fasolea pe câte 50 ha., iar varza, tomatele, ardeii, ceapa, usturoiul, castraveții se cultivau pe suprafețe mai mici, 20-25 ha. în lungul Văii Bașeului unde existau și posibilități de irigații: La Velniță, la Odăiță, la Grădină la Vatra, legumele recoltate fiind valorificate prin chioșcurile cap-ului sau trimise la piață, în special la Dorohoi. în prezent, o parte din aceste legume se cultivă mai intens pe loturile personale din grădinile sătenilor care le folosesc
Monografia comunei Hudeşti. Judeţul Botoşani by Gheorghe Apătăchioae () [Corola-publishinghouse/Science/91870_a_93216]
-
de sărbătoare, sunetul ceasului din turnul clopotnița în Amintirile, acel cântec neîntrerupt din Silviei, ș.a. Leopardi asculta curgerea timpului: Și vine vântul aducându-mi glasul / orei din turn. Mi-era spre mângâiere / nopților mele, mi-amintesc, bătaia, / când prunc în odăița-ntunecoasă / vegheam de spaime ros și zorii zilei / îi suspinam. Nu-i lucru aici în preajma / să-l văd ori să-l aud și dulce-n mine / să nu-mi întoarcă un chip, o amintire (Amintirile, vv. 52-59).323 Inspirate din
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
avea sau nu bani să se întoarcă acas'... la Paris"109. O altă persoană interesant prezentată este Mișca Vătafu, "un vlajgan țapăn" care "și-a închiriat un petec de vie, câțiva vișini, gutui, câțiva caiși, - și-a cârpit cu bălegar odăița din spinarea malului și stă să vândă struguri". Bivolarii nu sunt idealizați, dar sunt prezentați într-o aură pozitivă cu necazurile lor, cu visurile lor. Nu lipsește nici nota de senzațional, totul privit în aceeași lumină de caldă simpatie 110
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Mihai Pruncu, din Reg. infanterie Focșani. În inima mea a trăit totdeauna, dragostea pentru frumos. În lucrările mele de pictură am pus bucăți din sufletul meu. Nostalgiile crepusculare, Aurel Leon le-a cules și le-a văzut, În mica mea odăiță, În spiritul Poetului toamnelor (catifelate, cuvânt ce aparține tot lui Aurel Leon, dar Teodor Tatos l-a uitat, n.n.) din „Dumbrava Minunată”. „Gingășia, suavitatea și poezia din acuarela lui Tatos”, a găsit-o Horia Lovinescu În tablourile mele (părerile dramaturgului
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în fața birourilor erau lilieci... Când am ajuns noi chiar erau înfloriți liliecii. Pe-ormă, când intrai pe poartă, era curtea unde era’ bucătăriile, spălătoriile, dușurile, magaziile cu alimente, iar în partea astalaltă erau cabinetul medical cu infirmeria... Și erau câteva odăițe unde erau niște mame care născuseră la închisoare, cu copilașii lor. Asta era prima curte. Din curtea asta era o altă poartă și intrai în curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus, și mai era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]
-
După o săptămână însă, a trebuit să admită că problema devenise serioasă. Sau, după cum se exprima adjunctul, groasă de tot. Cei doi nu se mai ascundeau pe după dulapuri ca să se pupe. Se pupau pe unde le venea: pe coridor, în odăița femeii de serviciu, în casa scării. Câțiva redactori bătrâni puteau jura că-i văzuseră plecând îmbrățișați din clădirea Vieții Satului, ca să se sărute fără întrerupere până la ceas, la Universitate. „Facem ședință - a decis Limbășanu -și punem problema.“ Probabil că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
era condus de Brzezinski dintr-un birou spațios din aripa de vest a Casei Albe. Am primit însărcinarea de a-l escorta personal pe primul consilier pe probleme de securitate națională al lui Reagan, Richard Allen, dincolo de un furnicar de odăițe confortabile, în micul birou de la subsol care îi fusese desemnat de echipa lui Reagan. Allen a rămas înmărmurit. În câțiva ani totuși, nerăbdarea și ambiția succesorilor săi au subminat intenția originală a lui Reagan, iar CSN i-a scăpat din
by MADELEINE ALBRIGHT [Corola-publishinghouse/Administrative/999_a_2507]
-
Ministerului de Interne 178. Pe vremea aceea, în curtea actualului Minister de Interne se aflau instalați: Ministerul de Interne, cancelaria Consiliului de Miniștri, în dreapta Ministerul de Externe și în stânga Ministerul de Lucrări Publice. Birtul Enache era instalat într-o singură odăiță de cel mult patru metri pătrați. Nu avea decât patru sau cinci mese, în față cârciuma și un spațiu în chis în curte, zis „grădină“. Repede s-a dus vestea că la Enache se mănâncă bine și ieftin. Dar despre
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
încă și mai ieftin, se mânca cu 20 lei pe lună. După războiul din 1877 am făcut cunoștință cu alte birturi mai săltate... Era birtul lui Enache de lângă Ministerul de Interne, în strada Academiei. Am mai vorbit. Într-o mică odăiță, cât se poate de primitivă, și cu 4 mese numai, se mânca o excelentă bucătărie românească și ieftină. Prețurile variau de la 20 bani porția până la maximum 80; cu 80 bani aveai mâncările excepționale, precum fripturi de curcan, de iepure etc.
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
anul 1872] [Liberalismul epocii. Moartea lui Ion Heliade-Rădulescu și a lui Dimitrie Bolintineanu. Diverse.] liberalismul epocii Acum cincizeci de ani trăia cu totul o altă lume - vorbesc despre lumea de idei și de sentimente, despre lumea morală. Într-o mică odăiță din strada Armenească, odăiță mobilată cu o masă de brad și câteva scaune desperecheate, un număr de elevi din cursul superior al Liceului Sf. Sava se adunau constituiți în Societate. Nu-mi mai amintesc numele, dar îmi amintesc scopul. Un
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Moartea lui Ion Heliade-Rădulescu și a lui Dimitrie Bolintineanu. Diverse.] liberalismul epocii Acum cincizeci de ani trăia cu totul o altă lume - vorbesc despre lumea de idei și de sentimente, despre lumea morală. Într-o mică odăiță din strada Armenească, odăiță mobilată cu o masă de brad și câteva scaune desperecheate, un număr de elevi din cursul superior al Liceului Sf. Sava se adunau constituiți în Societate. Nu-mi mai amintesc numele, dar îmi amintesc scopul. Un statut, al căruia întâi
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și unele clădiri particulare, or casa lui Râșcanu se afla la o distanță foarte mică de gara Buhăiești, cam la 600 de metri, după calculele noastre. Iată ce mai spunea „ziaristului profesionist” Valer Mitru: „...acum stau cu chirie într-o odăiță din Vaslui. Nici nu mai am masă de scris și scriu pe genunchi sau pe un taburet, ca la război. Nu mi-a mai rămas ca laborator decât creierul, adică sufletul. Pentru mine scrisul e a doua natură, o cerință
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
le aveam și care, fără să fi vrut să mi-o mărturisesc, îmi încătușau viața... Cu Vally nu cred să mă mai fi întâlnit, el fiind închis într-o celulă mult mai mare, de vreo patruzeci de persoane, față de care odăița mea, relativ intimă, mi se părea un mic paradis... Arestații veneau, alții plecau. Atmosfera era însă liniștită, aș spune chiar plăcută, cu toate că, din punct de vedere social, predominau oamenii simpli. O singură excepție - un medic bătrân, arestat pentru presupusă dosire
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de căsuță în care locuiesc eu de vreo 18 ani e de vălătuci și e povârnită spre cădere pe zi ce merge, de nar fi răzămată în vreo 24 de furci de stejar și acelea putrede. Iarna dorm într o odăiță toată hrentuită, iar vara într-un cerdăcel din dos, începând de pe la maiu și sfârșind pe la octomvrie, când este vremea bună cum îi acum. Așa m am deprins...” Eu cred că ți-ar face mare plăcere să-ți amintesc și de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]