277 matches
-
acasă, abandonând violoncelul și lada de zestre pe cerdac. Nu uitară apoi să treacă și pe la biserică, unde, punându-se În genunchi În fața iconostasului, se rugară pentru ispășirea păcatelor mai vechi și mai noi, după care, punând icoanele, Sfânta Evanghelie, odăjdiile, cădelnița, năsăliile, cristelnița și crucea și toate celelalte la locul lor, În drum spre casă, poposiră și pe la cârciuma lui Ițco, pentru a-și mai dreage un pic gâtlejul la lumina zilei, obosiți de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de atâtea râsete și zbenguieli. Babulea dormi dusă până la amiază, iar când se trezi din somn, Începu să povestească la toată lumea că În timpul somnului a vizitat cutia infernală și că a văzut acolo Îndeaproape și Îngerii, și demonii Îmbrăcați În odăjdii preoțești chinuind sufletele celor vii și celor morți. Mai povesti Îndelung despre răposatul ei bărbat Îmbrăcat În costum de mire, despre rochia ei de cununie, despre preotul cu armonică și șapcă și despre cristelnița plină În care fierbeau răposatul Tihon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
oraș (care deja Începuse să-și vopsească unghiile și umbla fără batic) dacă În cutia infernală fusese văzută o bătrână poloneză Înconjurată de o mulțime de pisici. Babulea mai vorbi și despre nu știu ce șobolăniță Înconjurată de doisprezece șobolănași Îmbrăcați În odăjdii preoțești ce aveau să se răspândească În toate colțurile lumii, propovăduind religia lui Anticrist, iar sora ei, pilindu-și unghiile, Îi răspunse că numai oamenii extrem de Înapoiați, care trăiesc În ignoranță și Întuneric, mai cred În astfel de povești și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Mama Rusia, nu-i așa? Și aici Extraterestrul pusese degetul pe rană. În urmă cu trei veacuri, În timpul țarului Alexei Mihailovici, Începuse marea prigoană Împotriva dreptei credințe. Atunci Își arătase pentru prima oară Anticristul fața În lume. Venise Înveșmântat În odăjdii scumpe, luând Înfățișarea unui patriarh. Chipul său lumina ca soarele, iar În mâna sa avea Însemnele puterii dumnezeiești. Mulți au fost seduși de falsa-i strălucire. Și acum sufletul lor se zvârcolește În focul Gheenei. La porunca sa vechile cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de fel de orătănii, și, mai ales, ostași. Soldații făceau și ei parte din peisaj... Era suficient să ieși din curte,ca să-i vezi patrulând pe lângă fâșia de pământ ce despărțea Brodina de satul vecin. După liturghie, copiii Își lepădau odăjdiile și se așezau la masă alături de părinți, rude și vecini, modelați din lutul siniliu adus din râpă... Așa a fost lumea copilăriei ei, lume fabuloasă, În care timpul curgea tumultos, amestecând de-a valma oameni și lucruri, peste care de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
bătrânele evlavioase se apucau să-și facă de zor semnul crucii, crezând că au Încurcat zilele obișnuite cu cele de sărbători, iar atunci când cu inima strânsă se Încumetau să intre În pridvor și-l vedeau ieșind din altar Îmbrăcat În odăjdii scumpe și cu cădelnița fumegând, scuipau În sân, ca și cum l-ar fi văzut În fața ochilor pe Necuratul și se duceau apoi pușcă la ușa părintelui Fadei, ca să-l Îndemne să trimită mânia Domnului asupra lui sau măcar să-l afurisească pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
nu ținu mult. Ceea ce avea să vadă peste câteva clipe Îl lăsă pur și simplu fără grai. În fața lui, la o masă lungă, stătea șobolănița uriașă, Îmbrăcată În rasă de judecător, Înconjurată de cei doisprezece șobolănași ai săi, Înveșmântați În odăjdii de sfinți. Iar În spatele lor, umbla de colo până colo, Încălțat În cizmulițe cu tocuri Înalte, purtând o creastă de cocoș pe cap, tovarășul de afaceri al lui Subotin, Elizei. La vederea acestei adunări, Ippolit fu cuprins de un șoc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
larg cu mâna o arătare ciudată ce se ivise lângă ei ca din pământ. Sophia scoase din marsupiu un teanc de bancnote și i le Întinse Mașei. Nu se ițise singură, era Însoțită de toată șleahta de șobolănași Înveșmântați În odăjdii de apostoli, inclusiv de Increat. În spatele ei, proaspăt pieptănat și pomădat, Ippolit Subotin. - Pentru găzduire, preciză Extraterestrul, făcându-i semn să nu refuze. - Nu am nevoie, spuse Mașa, trăgându-se cu doi pași Înapoi. - Luați, luați, o sfătui Extratrestrul. Cine știe ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
hidos, și cu umbra Sunt solitarul pustiilor piețe Cu jocuri de umbră ce dau nebunie; Pălind în tăcere și-n paralizie, - Sunt solitarul pustiilor piețe... Amurg violet Amurg de toamnă violet... Doi plopi, în fund, apar în siluete: - Apostoli în odăjdii violete - Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Pe drum e-o lume leneșă, cochetă; Mulțimea toată pare violetă, Orașul tot e violet. Amurg de toamnă violet... Din turn, pe câmp, văd voievozi cu plete; Străbunii trec în pâlcuri
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
întotdeauna, punea deoparte, într-o cutie de tinichea, de lapte praf olandez, câțiva lei din câștigul zilei. Spunea că voia să dea banii astfel strânși bisericii de la ei din sat, undeva pe lângă Făurei, să-și cumpere preotul un rând de odăjdii. Nu-mi păsa de ea și cred acum, tot coborând, că, de fapt, cu ea am trăit cea mai liberă iubire. Plutire fără liman, fără valuri, fără lumini. Proțăpit în fața cinematografului, privesc doar cu un soi de năuceală spre fereastra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
A fericitului Arhiepiscop al Tesalonicului, dialog în contra ereziilor și despre singura credință dreaptă a noastră a creștinilor, despre sfintele ceremonii și taine ale Bisericii, și despre dumnezeiescul locaș, și despre arhiereii dintr-însul și despre preoți și diaconi și despre odăjdiile cu care fiecare cleric se împodobește și despre dumnezeiasca inițiere. Explicarea simbolului credinței ortodoxe a creștinilor, expunerea versetelor lui de unde s-au cules și după care izvoare s-au compus, apoi despre principiile cardinale ale credinței ortodoxe, adică 12 articole
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
așteptărilor lui” - gândeam eu cu îngrijorare, fiindcă îl știam că nu trece cu vederea nici-un amănunt... Cu bunătatea lui părintească, m-a dădăcit așa o săptămână întreagă. De multe ori, seara, mă lua la vecernie... Îl admiram cum îi ședeau odăjdiile. Parcă era născut în ele! Arăta ca un sfânt de pe icoană. Câtă armonie în el!... Când cânta, parcă dispărea bătrânul pe care îl știam și în locul lui apărea un bărbat în floarea vârstei. Și un necredincios s-ar fi oprit
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
aveau strungarii ăștia drum prin centru, chiar prin mijlocul a treizeci de mii de oameni. Mă rog, important era că ajunsesem într-o pozițe excelentă, de unde puteam auzi slujba ținută de preoți și discursurile omagiale. Vocile unite ale preoților în odăjdii galbene și mov se înălțau cu gravitate în aerul irizat de razele soarelui. Momentul era înălțător - simțeai că e o clipă istorică. De fapt, în primul deceniu de după 1989 era de ajuns să ieși din casă și luai parte la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
răposatului, preotese și ele, îi lipeau lumânărele de jur-împrejurul sicriului, chiar pe buza scândurii. Patriarhul, din interiorul dreptunghiului de lumină, zâmbea în somn. A treia zi veniră cu toți: rude, prieteni, vecini să-l conducă pe ultimul drum. Doisprezece preoți în odăjdii intonau troparele de îngropăciune. Șase dintre ei duceau pe umeri sicriul greu. Frigul se mai înmuiase și pe la amiază îndrăzni soarele alungând ciorile din cimitir. La ieșirea din capelă, chipul Bunicului se întunecă. Părea că, pentru prima dată, ezită. Unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
să... ― Calm, calm, domnule maior! zise Baloleanu speriat. Sarcina noastră e prea dureroasă și tocmai de aceea trebuie să ne păstrăm sângele rece. Bombănind și scrâșnind înjurături, maiorul conduse pe Baloleanu direct la biserică. Un preot tinerel și spân, în odăjdii, aștepta în poartă, cu o față onctuoasă și îngrozită, căci, adineaori, maiorul Tănăsescu îl înjurase și-i făgăduise că-l va împușca. ― Domnule prefect, noi am fost neputincioși să împiedecăm ce... Îngână preotul cu o plecăciune umilă. ― Dă-te la
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Aoleu!... Aoleu!... Nu-s eu, dom'le maior! Iartă-mă, dom'le maior, că nu-s vinovat! Atunci trecu pe uliță carul cu patru boi, aducând coșciugul simplu cu rămășițele pământești ale Nadinei. În urma carului mergea preotul din Lespezi în odăjdiile cele mai bune, cu crucea într-o mână și cădelnița în cealaltă. Dascălul, bătrân și slăbănog, cânta versurile morților, uitîndu-se curios spre curtea primăriei plină de oameni pe brânci și mai ales la anchetatorii în picioare. Se făcu tăcere până ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
înjugați. În spate, conacul vechi, cu geamurile încă sparte, părea un moșneag cu ochii plânși. În față, zidurile înnegrite și grinzile arse ale castelului nou, profilîndu-se pe șirul de plopi dinspre uliță, alcătuiau un decor funerar parcă înadins pregătit. În odăjdiile noi, preotul spân, cu bărbuța speriată, citea și cânta, și ridica mereu ochii spre cerul albastru pe care nourași albi, ca niște șiraguri de îngeri, se întreceau să asculte pomenirea morților. Preotul avea un glas mic, subțirel și totuși alinător
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fi trebuit să-l anunțăm și pe Baloleanu... În sfîrșit! Mergea în urma carului al doilea în care era coșciugul tatălui său. La câțiva pași mai înapoi se auzeau pașii celorlalți și plânsetele femeilor, mai zgomotoase. Înaintea celuilalt car văzu strălucirea odăjdiilor preotului și apoi îi auzi și glasul cântând parcă dintr-o mare depărtare. Se miră de mulțimea adunată la primărie. Titu îi dădu câteva lămuriri sumare. Niște vaiete confirmau că ancheta continua cu aceeași ardoare. Când sosi convoiul funerar mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
a căzut în mare slăbiciune și sărăcie. Întâi despre toate cele ce au fost făcute și din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri, care s-au risipit și s-au stricat. Al doilea, și odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire, unde este înmormântată și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria, fiica răposatului Petru
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
și doamna domniei sale, Maria, toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint. Și singură doamna Maria, fiica răposatului Petru (Șchiopu) voievod, a mărturisit cu gura ei, de față, înaintea noastră și înaintea Sfatului nostru, câtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost. Alta, câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori, și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit, și din averile și venitul care a fost al sfintei mănăstiri, de toate a sărăcit și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
gânduri, fiule?” Păi, aici se spune - cu mărturia doamnei Maria, fiica lui Petru Șchiopu voievod - că: „Întâi...toate cele ce au fost făcute și din nou zidite ...trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri,...s-au risipit și s-au stricat... Odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod la acea sfântă mănăstire,...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...Câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori, și iazuri, și vii și
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
tot pe Doamna Maria Zotu, cu ocazia închinării mănăstirii Galata la Sfântul Mormânt, din 26 martie 1618, spune: „Toate cele...din nou zidite din jurul acelei sfinte biserici, trapezăria, și chiliile și alte îngrădiri,...s-au risipit și s-au stricat... Odăjdiile și argintăria bisericească care a fost dată de răposatul Petru voievod...toate au pierit; s-a găsit numai o tipsie de argint...” „Din păcate, are dreptate în ce spune Radu Mihnea. Numai că aceste mănăstiri nu au fost nici primele
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
trebuia pentru a ei săvârșire. Hrisovul este din 7262 (1754) iunie 28”. „Cred că acum îi limpede cine a refăcut schitul.” Am priceput, părinte. Creștinii l-au făcut și cred că vodă a venit doar cu... „Cu icoanele, catapeteazma și odăjdiile bisericești. Despre pictură nu poate fi vorba, pentru că schitul nu a fost pictat niciodată. Pridvorul a fost făcut abia în 1936 de O. Bichiu.” Ca bătrânul să nu mi-o ia mereu înainte, răscolesc cu grabă prin vraful de manuscrise
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
facă pentru Neamul său și, care în preajma plecării din această lume pe care atâți se străduiesc s-o strâmbe, a putut rosti în fața enoriașilor săi, ca un părinte copiilor adunați la patul plecării, Înalt Prea Sfințitul fiind în strălucitoarele odăjdii și în fața Sfântului Altar: “Dragii mei, m-ați chemat, am venit, m- ați ascultat, v-am servit, dar m-a ajuns oboseala din urmă!”...Enoriașii și ascultătorii din fața micilor ecrane greu și-au stăpânit lacrimile simțind că dintre ei pleacă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
această calitate, să păstoresc parohia din Lisa. I-a zis, știind că poveștile de la cârciumă cu "subsecretari de stat" și cu locuitul "într-un bloc, la etaj", o lăsau indiferentă: "Tu nu vrei să-l vezi ieșind din altar în odăjdii?" Astfel, a convins-o pe mama să se îndoiască de dreptatea lacrimilor ei. Ideea că voi rămâne "prin străini" numai până ce voi începe o carieră preoțească i-a oferit o mângâiere. N-am îndrăznit să-i mărturisesc tatei că nici
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]