901 matches
-
lui Dumnezeu, care vin doar pentru a profesa o meserie”.”Fabrica de preoți cu diplomă este picamerul demolator al bisericii neamului nostru”. ”Biserica pare nu numai pasivă și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor”, Mircea Chelaru vorbește cu autoritatea dată de omul care a fost zeci
ROMÂNIA MOLUSCĂ DE MIRCEA CHELARU, CRONICĂ DE RĂZVAN DUCAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1209 din 23 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347888_a_349217]
-
lui Dumnezeu, care vin doar pentru a profesa o meserie”.”Fabrica de preoți cu diplomă este picamerul demolator al bisericii neamului nostru”. ”Biserica pare nu numai pasivă și șovăitoare, dar chiar dă împresia unei contaminări - la nivelul multor prelați și oficianți - de morbul avantajelor materiale și de ispite trupești inadmisibile, ce corodează imoral noosul credincios”.Totul în “teza marii deviațiuni”. Despre armată, în “Armata, reazem pentru națiune. Năruirea zidirilor”, Mircea Chelaru vorbește cu autoritatea dată de omul care a fost zeci
„ROMÂNIA MOLUSCĂ” DE MIRCEA CHELARU de RĂZVAN DUCAN în ediţia nr. 1210 din 24 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347934_a_349263]
-
în mărturisirile lui Nicolae Steinhardt în Jurnalul fericirii, însuși titlul scrierii sale fiind ilustrativ pentru ceea ce a însemnat în viața lui Steinhardt închisoarea. Botezul său care a avut loc într-o sordidă celulă din închisoarea Jilava, relatat și de preotul oficiant, arhim. Mina Dobzeu este tulburător nu doar prin contrastul dintre profunzimea Tainei și decorul celulei, ci mai ales prin exaltarea și totodată firescul cu care este trăit evenimentul. Părintele Arhimandrit Mina Dobzeu relatează experiența închisorii și a anchetelor, de care
CATEVA REFERINTE DESPRE CREDINTA SI SPIRITUALITATE IN UNIVERSUL CONCENTRATIONAR COMUNIST de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 14 din 14 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344934_a_346263]
-
deja spectaculoase, pregătesc de pe-acum domeniului literar românesc un orizont de lumină. Cine însă să întreprindă același lucru în pictură? Dacă nu e de-a dreptul un fel de rulotă a cîte unui "maestru", criticul actual e un simplu oficiant de rutină al vernisajelor în serie. Și totuși mai există o șansă (oricum, nu în "bilanțul pe națiuni"), de altfel cea de totdeauna a artei românești: din cînd în cînd, cîte un nebun sublim, gen Brâncuși, să ia drumul Parisului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
loc o restructurare profundă a panteonului religios, prin introducerea În „familia” zeilor canonici a unei noi divinități (despre efectul erodant al acesteia, vezi M. Eliade, 1986, pp. 133-135), aducerea obiectului de cult care o reprezintă și plasarea acestuia (și a oficianților religioși străini care cunoșteau tainele cultului) În centrul religios consacrat al Romei: În sfârșit, În anul 204-205 Î.Hr., În ajunul victoriei Împotriva lui Hannibal și urmând sugestia Cărților Sibiline, Roma a introdus prima divinitate asiatică, Cybele, Marea Mamă de la
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
secvențe de tip „călătorie extatică”, adică de trecere, prin transă, din această lume În lumea „de dincolo”. Actorul acestei treceri este un agent magic specializat (călușarul care cade „doborât” și Înfruntă riscul de a nu se mai trezi), asistat de oficiantul ritual principal, vătaful, cel care provoacă transa (se pare, prin hipnoză) și care are și puterea de a-l scoate din transă pe călușarul „ales”: Într-un anumit moment al dansului, vătaful, care rămâne În mijlocul cercului, induce În transă pe
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
nu permit distingerea sacrificiului de o ofrandă, partea a doua a ritualului, aduce În prim-plan actul sângeros și odată cu acesta comunicarea cu sacrul, mediată de victima sacrificială: Pe fundul unui coș, sub boabele de grâu era ascuns cuțitul sacrificial. Oficiantul sacrificiului lua acel coș, astfel Încât animalul să nu poată vedea cuțitul, tăia câteva fire de păr din coamă și le arunca pe foc. Înaintea momentului suprem al sacrificiului trebuia să se audă strigătul unei femei: el marca actul sângeros, imolarea
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
H. Hubert, 1997). În esență Însă, o morfologie accesibilă a sacrificiului se poate Întemeia pe trei elemente: actorii (sacrificatorul, divinitatea și comunitatea), obiectul (sacrificatul) și actul sacrificial propriu-zis (medierea). Actorii sacrificiului Cel mai adesea, persoana care performează sacrificiul este un oficiant consacrat În plan social sau religios: cercetările etnografice și istorice nu aduc În discuție cazuri semnificative de „democrație” a sacrificiului (În antiteză cu rugăciunile sau ofrandele care pot fi performate de orice membru al colectivității). Executantul ritualului poate fi un
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
consacrat În plan social sau religios: cercetările etnografice și istorice nu aduc În discuție cazuri semnificative de „democrație” a sacrificiului (În antiteză cu rugăciunile sau ofrandele care pot fi performate de orice membru al colectivității). Executantul ritualului poate fi un oficiant permanent, consacrat de poziția sa În interiorul unei ierarhii religioase (preotul), sau o persoană consacrată de un anumit statut social („bătrânii” satului, liderul familiei, un șaman sau un vraci). Nu există Însă restricții de gen sau vârstă În ceea ce privește actorul sacrificiului. Frecvent
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marcarea trecerii de la un stadiu la altul; c) reducerea participării Întregii colectivități: În societatea urbană sau marcată de urbanism, obligativitatea participării afectează doar familia, vecinătatea și membrii apropiați ai colectivității profesionale; d) ștergerea importanței simbolice și a autorității absolute a oficiantului - În prim-planul evenimentului nu se află liderul ceremonial al grupului, ci persoana sau persoanele care suferă ritul de trecere; e) punerea sub semnul Întrebării a valorilor dominante, consensuale și accentuarea unor valori locale și a unor expresii ale contestării
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
sub semnul Întrebării de către sistemele rituale, care instituie situații și intervale de communitas. Aceasta desemnează „societatea ca o comunitate nestructurată sau foarte slab structurată și nediferențiată, chiar ca o comuniune de indivizi egali, care se supun numai autorității generale a oficianților ritului” (1969, p. 96). În timpul acestor perioade de communitas, societățile experimentează situații de dezordine acceptabilă, În care se produce o dezmembrare (dis-membering) a relaților sociale, a normelor de comportament, a sistemelor de clasificare, a valorilor și reprezentărilor culturale. Cu alte
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin instituirea de norme și reguli, prin construirea de clădiri, În scop religios sau cu substrat practic (pentru cazare, tratament, comerț). În timp, cultul local se dezvoltă și cunoaște forme ritualice specifice care, la rândul lor, solicită medierea oferită de oficianți inițiați, despre care se crede că dețin, În urma contactului permanent cu „centrul”, anumite secrete sacre. Noul construct ceremonial atrage valuri de pelerini și facilitează crearea unei mitologii bine individualizate a acelui „loc” (A. Dupront, 1987; Ph. Davis, J. Boles, 2003
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
acel loc, au preluat o parte din puterile sale. Vorbind despre aceste „tactici” magice de amplificare și menținere a contactului cu locul sacru, A. Dupront (1987, p. 399) relevă rolul „furtului”, al acțiunii subversive. Astfel, Încălcând anumite interdicții fixate de oficianții ritului, pelerinii speră să spargă monopolul acestora asupra centrului și să ia cu ei „acasă” (prin atingeri secrete, rupere, spargere) ceva din materia sfințită. Relicvele devin obiectul unei mai mici sau mai mari industrii, care fragmentează la nesfârșit unitatea centrului
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
noi legende și noi rituri care Îi mențin sau Îi sporesc atractivitatea. În plus, centrele pelerinajelor generează o pluralitate de Înțelesuri: Puterea unui lăcaș derivă În mare parte din ș...ț capacitatea de a accepta diverse semnificații și practici - chiar dacă oficianții cultului Încearcă, cu mai mult sau mai puțin succes, să impună un discurs oficial unitar. La urma urmei, această caracteristică este cea care conferă caracterul universal al unui lăcaș major: puterea de a absorbi și de a reflecta o multitudine
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
opoziție, pentru separare și diviziune. Într-adevăr, procesul de consacrare a unui loc drept „centru” sacru și de dezvoltare a unui sistem de pelerinaje permanente este intim legat de existența și de abilitățile organizaționale și promoționale ale unui grup de oficianți ai ceremoniilor magico-religioase. Analizând pelerinajele de la Lourdes, J. Eade (1991) a arătat cum oficianții creează un sistem complicat de reguli și microrituri, care le asigură controlul ritual (ritual mastery, În terminologia Catherinei Bell) asupra locului sacru și a maselor de
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
centru” sacru și de dezvoltare a unui sistem de pelerinaje permanente este intim legat de existența și de abilitățile organizaționale și promoționale ale unui grup de oficianți ai ceremoniilor magico-religioase. Analizând pelerinajele de la Lourdes, J. Eade (1991) a arătat cum oficianții creează un sistem complicat de reguli și microrituri, care le asigură controlul ritual (ritual mastery, În terminologia Catherinei Bell) asupra locului sacru și a maselor de pelerini. Numărul mare de pelerini și presiunea exercitată de aceștia pentru a beneficia mai
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
p. 58). Mai ales În momentele de vârf ale ceremoniilor liturgice (cele care atrag marile fluxuri de pelerini), relațiile tensionate dintre participanți (ei Înșiși eterogeni și aflați acum În competiție pentru a se plasa cât mai aproape de centrul sacru) și oficianți devin evidente: În timpul slujbei de binecuvântare, spațiul devine obiect de confruntări Între hospitalieri și pelerini, În căutarea unei poziții cât mai bune. ș...ț. Pe măsură ce slujba se apropie de momentul culminant, granițele dintre pelerinii bolnavi și cei sănătoși sunt greu
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Roberto Da Matta, autorul unei analize frecvent evocate (1977, pp. 216-228), diferența dintre procesiunea religioasă, procesiunea de carnaval și paradă vine din semnificațiile simbolice atribuite mișcării. În procesiuni, mișcarea este de la centru către periferie - statuia, relicva sacră sau un Înalt oficiant religios sunt scoși din sediul lor obișnuit (biserică, moschee, templu - adică dintr-un centru consacrat) și sunt plimbați și expuși publicului printr-un spațiu exterior (sat, oraș, regiune). Pe parcursul acestui traseu sunt anulate diferențele sociale, precum și cele dintre centru și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
respectarea ierarhiilor și a normelor) și viața sărbătorească. Acum, prin deghizări sau dramatizări, pot fi inversate atributele de sex, vârstă, poziție socială (oamenii simpli mascați În regi, generali, bogătași) sau de structură religioasă (mascarade, etichetate deseori drept „blasfemii” ale actelor, oficianților, figurilor și simbolurilor religioase); e) rituri de etalare ostentativă a elementelor simbolice: acum sunt prezentate cu mult fast statuile, altarele, icoanele, relicvele și alte obiecte considerate sacre, pentru a fi văzute, adorate, plimbate prin spațiul comunitar, atinse etc. Cu ocazia
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
cu Însemne „sărbătorești” - steaguri, ecusoane, flori, ghirlande etc.); c) crearea de unități microspațiale necesare ritualului: trasee marcate, scene, podiumuri, spații interzise accesului până la momentul sărbătorii; d) modificarea regimului de utilizare: un spațiu de obicei deschis publicului este acum accesibil numai oficianților și participanților la ritual. Sau, invers, un spațiu accesibil doar reprezentanților Puterii este deschis publicului larg. „Sărbătorile publice permit unui partid politic să-și proclame legitimitatea prin ocuparea centrului orașului (sediul puterii politice) și decorarea lui cu simboluri partizane, precum și
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Angers și În alte părți, machete ale Bastiliei au fost luate cu asalt și dărâmate În aplauzele spectatorilor. Acest eveniment ține de actul religios, care nu mai este o simplă imitație, ci o reluare a actului sacru inițial, din care oficianții și spectatorii extrag virtuți noi (R. Sanson, 1976, pp. 15-16). Comemorarea zilei de 14 iulie, sărbătoare aparținând unui grup social și politic, contestată de alte grupuri, este revalorizată peste timp, sub domnia regelui Louis Philippe, Într-un efort de reconstruire
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de a asigura reconcilierea În jurul unui partid și a unui nou conducător. De aceea ei au transmis acest mesaj printr-o prezență simbolică e sikhilor, În cele două instituții care trebuiau să fie mai presus de clivajele etnice - armata și oficianții religioși: Corpul Indirei Gandhi fusese Învelit În drapelul național și era acoperit cu ghirlande. Respectându-se rituri arhaice, a fost așezat pe rugul funerar. Fiul ei, Rajiv, a Înconjurat rugul, Înainte de a-i da foc cu o nuia de santal
Introducere în antropologia culturală. Mitul și ritul by Mihai Coman () [Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Este fiul Mariei (n. Becea) și al lui Nicolae Berceanu, muncitor. B. urmează, după liceu, o școală tehnică și începe, fără a-l termina, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I. L. Caragiale” din București, secția teatrologie-filmologie. Lucrează ca muncitor și oficiant poștal, iar după reluarea studiilor și absolvirea Institutului (1980), funcționează ca profesor la Școala Populară de Artă din Craiova, regizor de teatru la Casa de Cultură a Studenților și șef al secției de presă la Centrul Universitar din același oraș
BERCEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285704_a_287033]
-
lor, solomonarii alungă furtuna cu grindină folosind „o turtă [făcută] din cel întâi aluat”, pe care o prepară cu „toate bucatele ce sunt pe masă” (20, p. 155). Din aceste fragmente magico-ludice pot încerca să reconstitui un vag scenariu ritual : oficiantul („vrăjitoare”, „solomonar”, „popă”, „diacon” etc.) prepară o turtă cu valențe magico-rituale, pe care o împarte („Pita se despică”, „Rupe pâinea-n două”), o bucată fiind consumată în mod ritual, iar cealaltă fiind oferită planetei sau stihiei îmbunate. Recitativul magic rostit
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prioritatea, misterul nu e nici la intrarea, nici la ieșirea din cutia neagră, acolo sus sau aici jos, ci la mijloc. La întîlnire, mai bine zis la joncțiune. Egeveto, "a fost făcut", factum est. O îmbinare imperceptibilă în care vocea oficiantului nu se poticnește niciodată. Veriga intermediară nu se vede și nu se aude, totul se desfășoară în acest interval. Păstrăm în minte fiecare capăt al lanțului, dar nu ne dăm seama cum ajung verigile unele lîngă altele, cum ajung unul
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]