914 matches
-
un blestem din moși-strămoși. I-a spus că prințului îi plăceau toate florile și că el avea grijă de ele ca de ochii din cap. Dar după ce luna plină apărea pe cer de trei ori la rând, florile prințului se ofileau și mureau. Și nimeni nu era în stare să rupă acest blestem. Iar atunci când florile mureau, prințul se transforma într-un broscoi râios. De supărare. Și nu doar de supărare. Ci pentru că așa îi era blestemul. Apoi, trei zile și
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
de a rupe blestemul era ca o fată frumoasă și bună să ucidă broscoiul cu un topor de argint. De-abia atunci când acest lucru va fi îndeplinit, prințul își va recăpăta frumusețea veșnică, iar florile lui nu se vor mai ofili niciodată. Iar fata s-a gândit o clipă și apoi i-a spus vrăjitoarei că o să ucidă ea broscoiul. I-a cerut vrăjitoarei să-i arate unde poate găsi un topor de argint. Vrăjitoarea s-a îndoit de puterea fetei
Romantic porno by Florin Piersic Jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1344_a_2728]
-
cer și cu petalele albe ca spuma laptelui. Exact așa cum fusese Ghiocel cu camășuța verde și cu pălărioara albă. Fetele repede l-au luat, au săpat un loc În grădină și l-au plantat acolo pe Ghiocel ca să nu se ofilească și să-și amintească mereu de el. Și uite-așa Ghiocel stă și azi În grădina zmeului. Să nu credeți cumva că Ghiocel s-a schimbat. Chiar floare fiind, tot curios este , iar primăvara devreme scoate căpșorul din zăpadă ca să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
care o aveam o nemulțumea. Ea, care era cu atâția ani mai tânără decât mine, ar fi vrut să beneficieze de toate avantajele. I-am propus să lase Policlinica, să vină să lucrăm împreună. Nu a vrut. Camelia s-a ofilit cam repede. Era o fată de provincie, care a devenit bucureșteancă prin căsătoria cu mine. Era mereu nemulțumită, nervoasă și adevărul e că eu nu mai aveam răbdare cu ea. Nu mai pridideam cu lucrul. În vitrină trebuiau să apară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
vitele, zgomotele unui mecanism în stare de funcționare. Ori sentimentul că toate lucrurile sunt în cursul timpului, nu în afara lui?" Ce s-a câștigat astăzi când s-au pierdut toate acestea? Nimic. Totul a fost pervertit, vechiul sat s-a ofilit, aproape la propriu, și în locul lui s-a născut o realitatea hidoasă. Alexandru Vlad are puterea să o descrie în cuvinte puține, dincolo de care este însă ușor de intuit întreaga dimensiune a grozăviei: "Din casele acelea vechi ieșeau fete tinere
Între două lumi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8678_a_10003]
-
neliniștile stărilor, iubirilor, minciunilor. De acolo privea înainte și înapoi cu în zîmbet ce ar putea să declanșeze filosofii nenumărate. Imaginea mea fetiș. Nu știu de ce, cînd Paulică Bortnovschi s-a prăpădit anul trecut, lanul meu de grîu s-a ofilit. Acum, foșnetul lui mișcă umbre. Viața lui Clody Bertola a fost departe de amorțeala noastră de azi. Departe. Inocența chipului fragil a cultivat un soi de provocare continuă. Pe scenă și în viață. Amețitor traseu...Vulnerabilitatea și forța unei feminități
Melancolii de iarnă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8917_a_10242]
-
a oscilat continuu între frenezie patriotică și indiferență totală. Într-o spirală perfect ilogică se înscriu reacții de tot felul de la incandescența patriotică a podurilor cu flori până la declarații prin care șuieră viscolul unei ierni nesfârșite. Entuziasmul inițial s-a ofilit, optimismul îi mai încearcă încă doar pe câțiva sentimentali incorigibili (cei mai mulți dintre ei cu rădăcini basarabene), majoritatea românilor și-au îndreptat privirile spre Vest și sunt din ce în ce mai indiferenți la soarta celor pe care mai ieri îi numeau "frații noștri de peste
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
în loc pentru a mai culege câte una. Ghidușa a aruncat o privire în urmă și a văzut-o cu florile în mână. S-a încruntat la ea: Nu mai culege florile-acelea, ce-ai să faci cu ele? Or să se ofilească, unde-o să le pui? Nu te-ai gândit deloc?... Ce-ți pasă ție, ia vezi-ți de drum, i-a răspuns Portocala netulburată, fără să-i dea atenție, senină și ocupându-se cu alegerea altor flori de pe marginea cărării
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
în cazul invers, lipsa unei călduri de întîmpinare nu poate da naștere nici unei informații. Ducînd ideea mai departe și împrumutîndu-i o tentă deprimantă, se poate spune că orice relație umană evoluează spre implacabilă sa eroziune. Totul se destramă și se ofilește, sub apăsarea unei tendințe universale de risipire. Așa se explică de ce actele care tind spre o creștere a dezordinii se petrec cu o mai mare ușurință decît cele în sens invers. E mult mai ușor să spargi o ceașcă decît
Punct și cîmp by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9612_a_10937]
-
de a pune întrebări. Chiar el spune: Nu e cazul să vă osteniți să-mi dați explicații, șefu’. Dați-mi voie să fac eu săpături, să pun întrebări și să mă prind eu singur. Domnișoara Jixon, dactilografa, este o domnișoară ofilită de patruzeci și patru de ani care privește spre toți și toate cu suspiciune. E convinsă că până și cel mai neînsemnat lucrător se află în slujba serviciilor secrete și de aceea se arată absolut șocată de lipsa măsurilor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
atât de sus, a tăiat floarea, considerând-o un lucru peste firesc, ceva necurat. Un geamăt adânc, se zice, s-ar fi auzit atunci și o tânguire prelungă s-ar fi desprins mai apoi dintre trandafirii mănăstirii, care s-au ofilit În câteva clipe și s-au scuturat În cel mai rapid mod cu putință, ca la o poruncă. Și erau mulți trandafiri În curtea mănăstiri cu miile. Îngrozit, preotulcălugăr a povestit În cele din urmă confraților Întâmplarea petrecută cu ceva
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
lui Alex nu era dintre acelea, dar nu putea să-și dezmintă în totalitate tagma. Avea și ea o oarecare aciditate, mai ales, în cuvinte. - Tu, mamă, ești așa de dulce, dar vrei cu tot dinadinsul să nu ți se ofilească titlul de soacră, nu? - Cum poți tu, fata mea, să spui că am asemenea apucături? - Așa, un pic, spuse Ina alintat, un pic tot le ai. - Că nu admit să faceți tot ce vă taie capul? Că vă sfătuiesc numai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
toate părțile, era întreagă. Ce noroc! În cele din urmă, se așeză pe pat, scoase din ascunzișurile sale jurnalul ei intim și notă lapidar: Se pare că Alex a rătăcit drumul spre casă. Asta înseamnă că am început să mă ofilesc! Trebuie să am mai multă grijă de mine. Nu voi mai putea deveni un boboc de floare, dar aș vrea să cred că nu m-am vestejit încă! Ar fi putut să scrie mai multe lucruri, însă închise caietul gros
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
desigur, boboace, cum le spui tu, nu!? - Ei, da, făcu el o pauză, fără ele, ce culoare ar avea viața!? - Un șir de zile anoste într-o grădină unde încetul cu încetul, florile pe care le-ai îndrăgit cândva se ofilesc, nu? - Ai început să vorbești în parabole, scumpo, ai!? - Nu, nu dragule, sunt cuvintele tale, eu numai le-am citat. Ai devenit pentru mine o celebritate, un fel de carte de înțelepciune. Alex, sprijinindu-și capul în ambele mâini, părându
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
nu le cususe o mână de om, oarecare. Era o ființă excepțională. Am înțeles că florile acelea de nufăr nu erau flori obișnuite. Aveam de-acum certitudinea că, dacă Și-ar fi udat fața cu apă obșnuită, S-ar fi ofilit imediat, iar dacă ar fi cules cu degetele Ei lungi și subțiri o floare pământească de nufăr, degetele i s-ar fi veștejit pe loc, ca niște petale. Am înțeles toate acestea! Această fecioară, nu, acest înger, era pentru mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
-ți rezolvi problema. Am lins-o În pizda bolnavă. Of Doamne. Apoi eu, noi, Începem să ne gîndim: În nici un caz n-ar trebui ca Stronach să joace-n meciul ăsta din mijlocul parcului cu băiatul ăla tînăr care se ofilește pe banca de rezerve, cum Îl cheamă, ăla care a jucat spre sfîrșitul sezonului. Acum e Într-o formă bună, așa Încît nu există nici o scuză pentru o selecție atît de proastă. — Bruce, te rog, spune ea și mă ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cerut și un pahar de cidru. Băutura era călâie; bucățile de cârnați cu care am fost tratat pluteau Într-o soluție cu oțet cu aspectul tulbure, dar inconfundabil al apei dintr-un acvariu. Întristată de o asemenea companie, salata se ofilise; castraveții erau de-a dreptul necomestibili. Am terminat de mâncat după câteva Îmbucături. În schimb, În drum spre ieșire am primit două mere tari ca piatra. Fiindcă mi-am lăsat ziarul la Heino, mi-am cumpărat un 8-Uhr Abendblatt de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
scoate ochelarii și se uită spre asistenta șefă, arătînd cu capul în direcția ușii: Am auzit-o cînd se plîngea unei surori cum o înnebunește cu telefoanele ăla cu motocicleta. Ce speră mai mult? Nu-și dă seama că se ofilește acuși? Asistenta șefă, femeie bătrînă deja, în pragul pensiei, care știe ce se ascunde dincolo de poza Paulei, tace, preocupată de condicile pe care le mai verifică o dată. Pe sală, trecînd pe lîngă ușa cabinetului cu telefon, Paula nu se poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
era atât de excitat, atât de exaltat. Avea să fie cel mai tare număr de striptease. De asta scenariile de tip Playboy ale propriilor fantezii i se păruseră atât de idioate și banale. Urma Adevăratul Striptease. Culorile estompate și formele ofilite din volumul lui Nicholson reveniră în mintea doctorului, sub forma unui filigran dantelat și familiar. Aceasta era încântarea autentică! Acasă, Naomi o invită înăuntru pe fata care venise să stea cu copilul - o studentă la limbi străine a cărei față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu grație, ca o divă care se retrage și își prezintă succesoarea publicului fidel de la Scala. Cântau împreună o arie înainte ca femeia mai în vârstă să se retragă cu o plecăciune. „O, Doamne! Dacă scula și boașele mi se ofilesc și cad?“, se gândise Bull, dându-și cu apă călduță peste fața întunecată de neliniște. Văzuse ceva similar în cazul oilor castrate. Un instrument poziționa o bandă strânsă de cauciuc la baza scrotului. Cu timpul, acesta se înnegrea și cădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
influență secretă a cărei realitate istorică vizibilă, discernabilă și cunoscută era doar fațada ridicată anume pentru a înșela poporul. Prin urmare „ceea ce seducea elita era extremismul ca atare. Profețiile pline de speranță ale lui Marx că statul avea să se ofilească pentru a face loc unei societăți fără clase nu mai erau îndeajuns de radicale, nici suficient de mesianice. Dacă Berdiaev are dreptate când arată că «Revoluționarii ruși... au fost totdeauna totalitari», atunci atracția pe care Rusia Sovietică a exercitat-o
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
sa. Era un bungalou destul de dărăpănat, înconjurat de arbuști de papaia, și avea un acoperiș de tablă dat cu vopsea argintie care avea nevoie de reparații. Curtea era aproape goală, cu excepția arbuștilor de papaia și a unui rând de belșițe ofilite din fața casei. În spatele casei, lipite de gardul din sârmă ghimpată care împrejmuia proprietatea, se aflau locuințele servitorilor și un garaj rudimentar. Era greu de găsit un loc potrivit pentru pândă, dar, în cele din urmă, Mma Makutsi ajunse la concluzia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
astrelor. Era pur și simplu proțăpită în fața mea, cu picioarele ușor depărtate, și îmi flutura sub nas o bucată din ultimul meu manuscris: - Cine-i fufa? Mi-a trecut din senin elanul de dimineață și toate fibrele mi s-au ofilit. Am comutat totuși pe pilot automat, reactivându-mi bla-bla-urile de teorie literară, imaginație, construcție, antimimesis, influențe, cărți, clișee, reverii, personaje, persona, în fine, tot spanacul făcut să te scoată din încurcătură. - Nu sunt chiar autobiografice... m-am revoltat cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
da la azil, s-a săturat de el, nu mai știe ce face, dar e scump. Nici să-i plătească îngrijitoare nu-și permite. Uneori Hausser scapă, fuge pe poartă, merge prin oraș sprijinindu-se-n baston, cu niște crenguțe ofilite la butonieră și la pălărie. „Eu am găsit leacul nemuririi”, te-oprește și te prinde de mânecă. „Așteaptă, nu pleca. Stai... Nerăbdarea e cel mai pernicios viciu... Așteaptă... E-aici, în petalele astea, totul e în sucul lor, dacă înghiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
indescriptibila lui urîțenie. Ceva Înghețat, amenințător și Înfricoșător, ca un efluviu sau o forță magnetică de semn negativ care tulbura, pînă Într-acolo Încît lumea ajunsese să spună despre el că „era În stare să facă o plantă să se ofilească numai atingînd-o”. De unde emanau o astfel de putere nefastă și o asemenea capacitate de respingere, nimeni nu știa să spună, Însă era, fără Îndoială, mai mult o forță care-l Înconjura ca o aură sau ca un zid de cristal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]