439 matches
-
Acasa > Orizont > Opinii > FLOARE OFILITĂ Autor: Alexandru Stănciulescu Bârda Publicat în: Ediția nr. 46 din 15 februarie 2011 Toate Articolele Autorului Am început un nou an cu teamă de viitor, cu îndoieli. Ne simțim tot mai singuri ca indivizi în societate, ca popor între națiunile
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
și tot mai puține; cimitirele sunt mereu extinse și mereu neîncăpătoare. Cârciumele și pușcăriile gem de aglomerate; bisericile sunt tot mai goale. Mâncarea ne este pervertită și împănată cu tot felul de chimicale, parcă anume ca să ne distrugă ființa. Fețe ofilite, gălbejite, întâlnești la tot pasul. Tot mai des auzi de creșterea prețurilor, a taxelor și impozitelor, de scăderea salariilor și pensiilor. Tot mai des auzi de greve, de manifestații de stradă violente, de răsturnări de guverne și de împărați cu
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
des sub formă de cutremure, inundații, alunecări de teren, prăbușiri, furtuni și multe alte calamități, parcă s-ar fi săturat și el de noi. Ceva nu e în ordine! Floarea dragostei dintre oameni, dintre oameni și Dumnezeu e tot mai ofilită. Lumea e tot mai bătrână și mai bolnavă. Diagnosticul ei e grav: nedumnezeirea. Tratamentul trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, cât mai repede, până nu e prea târziu. Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA 14 februarie 2011 Referință Bibliografică: Floare ofilită
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
ofilită. Lumea e tot mai bătrână și mai bolnavă. Diagnosticul ei e grav: nedumnezeirea. Tratamentul trebuie să înceapă cu fiecare dintre noi, cât mai repede, până nu e prea târziu. Pr. Dr. Alexandru STĂNCIULESCU-BÂRDA 14 februarie 2011 Referință Bibliografică: Floare ofilită / Alexandru Stănciulescu Bârda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 46, Anul I, 15 februarie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Alexandru Stănciulescu Bârda : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
FLOARE OFILITĂ de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 46 din 15 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348990_a_350319]
-
o zăresc în nevoi... E o rază albastră ce răsare din noi... Ne spală de patimi pe mine, pe voi. Aș vrea să privesc dar zăresc înainte Doar fragmente scrise, răpuse, cuvinte, Cu litere mici și cerneală albastră Un vis ofilit, ca o floare în glastră. De unde s-adun atâta uitare... Ce-nalță lumina, e sfânt și e mare Urmez mângâierea, mă vindec de vise... Pe marginea vieții de păcate promise. Aș vrea să adorm în vise și dorinți Trezite la
CORPURI CEREŞTI de ELENA BULDUM în ediţia nr. 1307 din 30 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349111_a_350440]
-
adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în alb, căci albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți. Muzicalitatea sa lirică are ecouri de
ZBOR ÎN CĂDERE – CARTE FRUMOASĂ, CINSTE CUI TE-A SCRIS ! de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349325_a_350654]
-
altor zone Pe care astăzi le refuz ; Procesiuni pentru madone.” Un text sentimental decupat dintr-o extraordinară sensibilitate poetică, recompus într-un „Sonet de toamnă” ne amintește de Ion Pillat : „Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze : Amurgul ofilit vernailiza-n decor În tonuri violete de simbolism minor ; Îmbălsămau odaia murinde tuberoze. Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini, Neliniști primitive și ceți ai distilat, Foiletând în cartea poetului Pillat Antologii de frunze, la pluvioase pagini.” Romulus Vulpescu
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
ci echilibrul între cele trei elemente: Pământul, Omul și Cerul. - Dacă aranjamentul floral se va face în funcție de anotimp, cu siguranță va fi mai sărac în cazul în care simbolizează iarna, chiar și toamna, prin crengi uscate, frunze moarte și flori ofilite, sau bogat, dacă va fi vorba de vară și primăvară. Privind aranjamentul pe care l-ai făcut aș mai putea interpreta și în felul acesta: pe Pământ trăiește Omul aspirând la albastrul infinit - Cerul. - ”Hai”! - ceea ce, în limba japoneză, înseamnă
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
Și am mai spovedit dintr-ale noastre, apoi nu-mi amintesc cum a plecat Iulică ... Știu doar de-o lacrimă din colț de ochi ... Ne-am revăzut târziu, cu trupuri schilăvite de ani și bisturiu și tot cătam pe fețe ofilite urme din ce-a fost odată ... Tot noi eram, dar eram altfel, tot noi gândeam dar în alt fel, eram aceiași doar pentru gândul nostru ... Era tot Nelu și Iulică. Pe la-nceput de două mii și unșpe cred c-ai simțit
IULICĂ ! DE ION MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 223 din 11 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/348106_a_349435]
-
FRUNZARE Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului Ploua încercănat peste frunzare, și stropi de toamnă țipau încă vii, ștergând eternul prins în felinare și timpul ce se zbate-n colivii. Ghirlande ofilite zac sub ramuri, și doar tristețe-atârnă-n epoleți, sub haine de paradă prinse-n hamuri, mai latră vântul, retrezind poeți! Se-aud chitare înjunghiind iubirea, sub schilodiri de frunze și de ram, toamnă beteagă nu-ți orbi trăirea! Inchide ușa, cântă
PLOUA ÎNCERCĂNAT PESTE FRUNZARE de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1833 din 07 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350036_a_351365]
-
zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă, Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc, Ofilita soartă-și plimbă pe potecă, Avansând rănită, zâmbetul grotesc. În oglinda vie ne privim cu teamă, Îngroziți de-abisul ce-l putem vedea, Respirând cuminte, ne-ndreptăm spre vamă, Croșetăm fantasme după o perdea. Stăm zidiți în ocne de singurătate
OGLINDA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365924_a_367253]
-
Ieri am stat cu el la masă; Ne-am povestit din amintiri. Astăzi doliu-i văd acasă, Să-ți faci trei cruci și să te miri! Ne pleacă prieteni prea grăbiți; În cripte reci îi trage somnul. Doi trandafiri stau ofiliți, Nu mai sună telefonul! Rămân copii nevinovați, Soațe cu facturi și rate, Bunicii plâng nemângâiați, Băntuind - strigoi - prin sate. Trage clopotul în dungă; Tresar și florile pe câmp. Anii vieții-or să ne-ajungă Desert la viermi, în lutul tâmp
SE SCUTURĂ ÎNGERI DE PLOI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/365570_a_366899]
-
chiar dacă ar călca un jurământ, este iertat de zei.” Asta trebuie s-o știe deopotrivă și femeile și bărbații, îmi zic ... Meditau mult asupra dragostei trupești și a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „ zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent ... ” Pentru prima „Afrodită” exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu
FEMEILE ŞI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365238_a_366567]
-
pal - Mai bine-am sta iubito-n casă, Și ne-am lăsa purtați de al iubirii val. Regret c-a mai trecut o vară, Cu soare arzător, canicular - Răceala toamnei o să doară Iar soarele va fi crepuscular. Regret minunile florale ofilite, Chiar dacă au fructificat - Recoltele chiar fiind neprețuite, Nu-nlocuiesc ce-a fost sacrificat. Iubita mea cu tine azi regretul, Trecutei veri se schimbă-n bucurie, Căci împreună-am întregit buchetul De ani frumoși, și alți-or să mai vie. Vom
REGRET... de NELU PREDA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366319_a_367648]
-
nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea lui Vasilică I. Mama mea, mama mea!... Copilul, cu ultimele forțe, își luă mama în brațe. Cuvintele i se împleticeau pe buzele-i lăsate. Picioarele, aproape îngenuncheate, târau un trupșor ofilit, gata să se rostogolească peste sicriul din lemn de brad. ,,Maaaaaaaa-ma!”, atât am auzit cât a ținut slujba de înmormântare. Lângă el stateau trei fetițe, una mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat de palmă decât Vasilică
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
ca floarea, Primind o nouă mângâiere, De unde ai tu oare? De la zei din alte ere, Sau din plaiuri pământene Cu Ilene Consânzene? *** COPACII NUDURI Copacii au rămas doar nuduri, Aninați de cer pe șevalet, Frunzele, rochițe în culori, Furate de la ofilite flori, Au plecat să se îmbăieze, Printre noi bronzații nori. Referință Bibliografică: DE UNDE? / Mihai Leonte : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1904, Anul VI, 18 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Mihai Leonte : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
DE UNDE? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 1904 din 18 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/361680_a_363009]
-
caligrame, suntem în țara migrenelor trăind într-o coridă continuă sub o bolgie imaginară unde metaforele vetuste se îneacă în sângele înserării pe țâțe de vioară. în curând vom vorbi cu toamna care vine cu grădinile întristate și cu trandafirii ofiliți, îndemnându-ne să bem cucută din ulcioare păgâne; luminate de lună, vor veni femeile din absurd să ne înflorească ochii plini de migrene... marți, 19 august 2014 noi, poeții noi, spărgătorii de vise, de mituri și de sentimente, trafincanții de
POEZIA CA SPOVEDANIE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1327 din 19 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/352261_a_353590]
-
regret). Punând cuvântul pe piedestalul mult meritat, poetul îl apără cu toată ființa sa, ca pe un idol: „Voi fi nebănuit ca tunetul/ aruncat din senin peste case,/ ploaie voi fi și furtună/ cu cel ce rătăcește cuvântul/ în verdele ofilit al trădării.” (Un ou brâncușian). „În miezul meu cel mai sonor/ îmi adun inima,/ să o pun în cuvinte.” (Dincolo de limite), mai adaugă el. De o sobrietate remarcabilă, teluric până spre uimire, poetului Llelu Nicolae Vălăreanu-Sârbu nu i se poate
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare Referință Bibliografică: Iubindu-te / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu
IUBINDU-TE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352577_a_353906]
-
Poeme > Pitoresc > AȘCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 680 din 10 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului în chilia mea suspin după o rază de fericire văd cum florile mor în cupe cu petalele ofilite ca în cimitirul pere-lachaise poeții blestemați (acolo moartea e pură ca o apă limpede) viața noastră imensă se topește singură ca ceara în căldura verii ce minune am putea iubi dintre toate minunile lumii fără a mânia zeii lasă-mă
AŞCHII DE AMINTIRI CA IZVOARELE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 680 din 10 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351296_a_352625]
-
Toate Articolele Autorului Valet de ghindă O floare a cules - părea frumoasă: Atâta frumusețe risipită Cu o larghețe mare, infinită! Părea binedispusă, bucuroasă. Mănunchi de flori culese - plictisită l-a aruncat, cuprinsă de angoasă. Nemulțumiri confuze, nebuloasă... Și bucurie piere ofilită. Deprinsă cu imagini de oglindă, Se crede poate unică minune; Dar eu sunt numai un valet de ghindă Setos ca să cunoască, să adune, Privirea orizonturi să cuprindă Cu flori în visătoare rugăciune. Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Valet de ghindă / George
VALET DE GHINDĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 364 din 30 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350982_a_352311]
-
vei pleca grăbită văzând că viața mea e istovită de vremea ce-a trecut. Nu vreau să vii să te-nfiori că-n anii mei târzii numai regrete și melancolii ai să găsești, că trista mea ursită arată ca o floare ofilită. Nu vreau să vii, păstrează-mă în amintiri cum ști c-am fost când promiteam să-mi fii iubită mereu. Ca să nu pleci dezamăgită că noapte vei găsi în loc de zi , nu vreau să vii. Anatol Covali Referință Bibliografică: Sufletul meu
SUFLETUL MEU NU VREAU SĂ VII de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1594 din 13 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/352102_a_353431]
-
rână, nimeni nu mai stă în ea decând s-a dus maica bună. Râul Beica clipocește, via s-a-necat în ruguri deși nimeni n-o muncește tot mai dă vreo doi-trei struguri. Părul, nucul și gutuiul sânt deja cam ofiliți, nu e nimeni prin ogradă să simtă că sânt iubiți. Lângă prispă-n grădiniță, Prea plăpândă, o zambilă a-nflorit și anu-acesta, îmi vine să-i plâng de milă. De-atâta singurătate a secat apa-n fântână, cumpăna a-nțepenit și
AŞA-I E VIAŢA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355890_a_357219]
-
cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat sunt admirabil exprimate în aceeași „Așteptare”: „Pe pe peronul veșnic pustiu/ Sub ceasul/ Cu arătătoarele rupte/ Mă aștept pe mine/ Singur și tăcut/ Privind la crizantema/ De plastic, ofilită/ Ce mi-o voi dărui/ Spunându-mi:/ - Bun venit!/ - Sau Adio!” Să urmăm îndemnul lui Ioan Alexandru - „Ascultați-l pe Petru Lascău, poet-păstor ridicat pe crucea limbii române la acest sfârșit de mileniu” - și să descifrăm „Semnătura iubirii”. Octavian Curpaș
„SEMNĂTURA IUBIRII”, VERSURI CREŞTINE DE PETRU LASCĂU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 246 din 03 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355990_a_357319]
-
frunze cad sub stropii grei de ploaie se adună apa-n vad. A câta toamnă-i asta Ce vine lăcrimând? Nu vreau ca să le număr și nu voi ști nicicând... E toamnă Ce vreme mohorâtă! Copacii se dezbracă o floare ofilită așteaptă să se treacă. E vântul plin de frunze le-ntoarce, le răstoarnă, aleargă-n aer gâze mă uit în jur: e toamnă. Titina Nica Țene Referință Bibliografică: E toamnă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 243
E TOAMNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356078_a_357407]