442 matches
-
aramă ridicat de Moise în pustiu. Așa a dobândit imagine pozitivă, ținut pe cruce ca simbol al lui Iisus, răstignit, contrar relației cu Eva: „Mărul Tăcerii doar Eva îl știe, șarpele demult l-a uitat, febra ta, Poezie, învie, fruct ofilit în bazalt !”; Totul începe aici, în Tăcere: ulița doldora de fulgi și imperii bizantine, noroiul pașilor desculți prin otava copilăriei, șarpele primei iubiri ... Între lumină și umbră, între suflet și spirit, între tot ce ar putea să însemne lumea contrariilor
EVANGHELIA TACERII de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 388 din 23 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Evanghelia_tacerii_nicoleta_milea_1327350119.html [Corola-blog/BlogPost/360347_a_361676]
-
zise Ștefan, până acolo au ajuns faptele, veți afla cu timpul. Anton, în sfârșit ajunse în salonul Deliei. Ea ocupase un salon-rezervă, având în vedere complicația cazului. Era singură în cameră. Chipul ei, care lui îi era atât de drag, ofilit și cu suferința întipărită, îi zâmbi totuși. — Draga mea! Cum se poate una ca asta? Te las câteva ore singură și tu ce îmi faci? Părăsești casa ta dragă, să te muți în cocioaba asta? glumi Anton. Dorea să creeze
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1981 din 03 iunie 2016 by http://confluente.ro/viorica_gusbeth_1464941490.html [Corola-blog/BlogPost/383545_a_384874]
-
mult decat pe-oricine. Dar vrei să-ți spun, acum, Ce ești tu, mama, pe pamant? O zână grațioasa, O fată preafrumoasa, Un înger necăjit, Un om nefericit. Fecioara mică, Lacrima pitica, O inimă zdrobita, O flacăra topită. O floare ofilita, O Doamnă umilită, O cruce uitată, O stea colorată. Pădure retezata, Nădejde spulberata, Trandafir gătit, Porumbel rănit. Astfel te-aș numi, Dac-ai vrea să știi, Cum ar trebui să fii Numită de copii. (scrisă la miezul nopții pentru Mama
MAMA PE PAMANT de ALEXIA TEODORA RAICEA în ediţia nr. 68 din 09 martie 2011 by http://confluente.ro/Mama_pe_pamant.html [Corola-blog/BlogPost/350443_a_351772]
-
chiar dacă ar călca un jurământ, este iertat de zei. Asta trebuie s-o știe deopotrivă, și femeile, și bărbații, îmi zic. Meditau mult asupra dragostei trupești și a celei sufletești, considerând că bărbatul trebuie să aibă o dragoste statornică; odată ofilită floarea trupului ce a iubit, dragostea „zboară și dispare”, dar cel care iubește însușirile sufletești ale femeii, rămâne în iubire întreaga viață, „ca unul care se contopește cu ceea ce este permanent...” Pentru prima Afrodită exista cuvântul Amor, pentru care Eminescu
FEMEILE ȘI FLORILE de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 by http://confluente.ro/vavila_popovici_1488896623.html [Corola-blog/BlogPost/377598_a_378927]
-
O masă. Carnete de elev.Condică.Coș de gunoi.Sticlă de plastic.Goală. Natura. 17+3.Balon. Lăptic. Două.Patru. Șase. Opt. Mucuri de țigară. Cu sau fără filtru. TEDI.România L.22.Ec. Alfabetar. Căni de lut. Cinci trandafiri ofiliți. Car cu boi.Grigorescu.Copie. Mâna stângă: ceas.Mânecă scurtă. Crac pantalon. Cămașă. La fel (?), partea dreaptă. Cizme.A plouat.Perdea. cu flori. Se văd:wc-ul școlii și cele două coșuri de baschet. PROCES -VERBAL, Încheiat astăzi,09.05.11
DEŞERTUL DE CATIFEA (38) de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 858 din 07 mai 2013 by http://confluente.ro/Desertul_de_catifea_38_costel_zagan_1367907170.html [Corola-blog/BlogPost/353219_a_354548]
-
nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Povestea lui Vasilică I. Mama mea, mama mea!... Copilul, cu ultimele forțe, își luă mama în brațe. Cuvintele i se împleticeau pe buzele-i lăsate. Picioarele, aproape îngenuncheate, târau un trupșor ofilit, gata să se rostogolească peste sicriul din lemn de brad. ,,Maaaaaaaa-ma!”, atât am auzit cât a ținut slujba de înmormântare. Lângă el stateau trei fetițe, una mai măricică, iar celelalte două mai înalte cu un lat de palmă decât Vasilică
POVESTEA LUI VASILICĂ de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 by http://confluente.ro/elena_spiridon_1411149595.html [Corola-blog/BlogPost/366161_a_367490]
-
-ntâlnească adevăruri prin păduri De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Emigrantul cu cheie Nu ești la fel ca noi... E clar, nu ești la fel ca noi... Spuse funcționarul cu jilț cu inițiale aprobat de-o funcționară ofilită care, alături, adaugă cu-un surâs diafan: Mai sunt și alte detalii - Dreptatea le stătea țeapănă pe birou; Avea creierul umflat de griji, de necazuri În zori, ochii-i jeleau după somn Abătuți, peste zare, i se aflau părinții, Copiii
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
stupi Cerul de culoarea viespilor unde odinioară își făcea drum Râul Negel unde tritonii se adunau să se stingă la sfârșitul verii albastre Julia May simțea șoapte-n rădăcini pomi cu palma morții pe crengi Simțea melcii mușcând din flori ofilite și sterpe Nu fusese o vară-mplinită pentru cei invizibili sau pentru cei fără identitate Ziua scrâșnea din dinți Anotimpul se isprăvea Un oarecare-și adulmeca prada divină lângă Sperietoarea cea oarbă din Livada cu muzică a Domnului Ion Se ridicau
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cu lumina prea slabă - de abia vedeai ca să coși sau să repari rufăria - în nopțile cu crivăț lunar cu basme cu fiare dezlănțuite ce-ar fi cârmuit demult pe moșie planuri și himere de călătorii prin locuri lacustre... distante... himere ofilite bătrânul curăța cartofi pisicile arhaice torceau firul vieții bătrâna și mai bătrână încerca să zărească pisicile copile care împleteau urmăriri cu vânători de fantasme ochii bătrânei încercau să prindă înțeles din epistolele ce soseau o dată la săptămână din ținuturi năucitoare
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
de mână cu tot soarele, ce cade printre raze, Și iarna verii noastre, ce -n sfinți ne-a întrupat, acum s-aplaude... Vom asculta o melodie,-mpovărându-ne iubirea despărțită, Înt-un altar al florilor ne-am pomenit...Iar se dezgheață junețea ofilită, Și vom lăsa, pe clapele amare, vibrații, culmile să le smerim, Ca niște păpădii pierdute printre vise, să învățăm să mai iubim. Și iarna cea de-o vară, cu poezia florilor lui Bach, prin muzică se naște, Să ascultăm cum
TE AȘTEPT LA MUZICĂ DE BACH de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/lilia_manole_1421703102.html [Corola-blog/BlogPost/376890_a_378219]
-
adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în alb, căci albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți. Citește mai mult Citind placheta luiSolo
MAGDALENA BRĂTESCU by http://confluente.ro/articole/magdalena_br%C4%83tescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
adăugate pe rând, sugerează diferite componente ale vieții omenești. Exilul și repatrierea sunt trecere de la înnoptare spre lumină, iubirea tinereții are culoarea florilor și a răsăritului de soare, nostalgia trecutului se asemuiește cu “razele de sub nori”, bătrânețea are nuanțele primăverii ofilite, tăcerea introspecției e incoloră, ca o absență dedicată sieși, moartea însăși își preschimbă negrul în alb, căci albul este mai nimic decât negrul, e hârtia fără scris, e harul nemaiîmplinit, e uniformizarea cu ceilalți.... XVI. SERIALUL DE TELEVIZIUNE „SULTAN SULEIMAN
MAGDALENA BRĂTESCU by http://confluente.ro/articole/magdalena_br%C4%83tescu/canal [Corola-blog/BlogPost/375159_a_376488]
-
departe. Unde? Nu am reușit să aflu. Pune valiza jos și se așează pe ea.) Chiar am obosit. Am bătut la multe uși. N-aveți idee câte uși am întâlnit! Am întâlnit uși de lemn ce ascundeau în spatele lor chipuri ofilite, uși de fier cu glas ruginit. Și pe aici sunt numai uși. (Se ridică de pe valiză și se apropie de uși.) La care să bat? Aici e o ușă albă. Se plimbă arătând spre fiecare ușă.) Poate e prea bătrână
UȘA PIERDUTĂ de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1475336686.html [Corola-blog/BlogPost/382374_a_383703]
-
-a crede că trecut-au atâți ani, l-am pierdut și-s pustiită, nici părinții nu-i mai am. Uneori aș vrea să plec, alteori să mai rămân să încerc să caut acul pierdut în carul cu fân. ARAR Sunt ofilită și mă doare, am fost cândva încântătoare. Prietenii curte-mi făceau și unii-n taină mă iubeau. Eram cochetă, răsfățată, râvnită, mândră, rafinată. Sincer, pledez nevinovată! pe-atunci eram imaculată... Arar, în nopțile cu lună, doresc să fim iar împreună
DILEME de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 by http://confluente.ro/Dileme_0.html [Corola-blog/BlogPost/343003_a_344332]
-
distorsionat tocmai pentru a propulsa ideea ilimitării materialității : ”timpul se lipește pe trupul meu gol/ mătasea părului îmi tatuează spatele / cu fire de nisip în linii de avangardă/ obrajii primesc nuanțe de roșu aprins/ (la fel ca inima!)”(autoportret), ”trupul ofilit/ stins și vechi/ un schelet uriaș de munte/ plânge înfundat/ încremenit/ peste nopți de bronz/ peste dimineți /încărcate de/ lumini astrale”(eul muribund), ”din carcasa trupului/ din carne,/ sânge și oase/ se deșiră obsesiile / în zboruri de fluturi negri/ dintre
ANDREEA-MARIA DĂNILĂ: „FEMEIA DE ZĂPADĂ” SAU „FUNCŢIA SOTERIOLOGICĂ A CREAŢIEI” – RECENZIE DE PROF. DRD. ADINA VOICA SOROHAN de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/Andreea_maria_danila_femeia_de_zapada_sau_functia_soteriologica_a_creatiei_recenzie_de_prof_drd_adina_voica_sorohan.html [Corola-blog/BlogPost/360818_a_362147]
-
hohot și ne răcorește, Fierbe parcă zidul și în flăcări crește Ard pe câmpuri roade și țăranii plâng Ai rămas datoare să ne vii în crâng! Vino pe-nserat, în păduri și parcuri, Până și țărâna stă pe niște arcuri, Frunza ofilită a visat fântâni, Hai vino grabnic!...Cât ne mai amâni? Ploaie de ași fi aș umple fântâna, Pământului reavăn i-aș săruta mâna În păduri de dor aș căra și apă, Seceta acută lutul îl mai crapă! Haide vino ploaie
VINO PLOAIE! de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1669 din 27 iulie 2015 by http://confluente.ro/camelia_cristea_1438011578.html [Corola-blog/BlogPost/369757_a_371086]
-
ci echilibrul între cele trei elemente: Pământul, Omul și Cerul. - Dacă aranjamentul floral se va face în funcție de anotimp, cu siguranță va fi mai sărac în cazul în care simbolizează iarna, chiar și toamna, prin crengi uscate, frunze moarte și flori ofilite, sau bogat, dacă va fi vorba de vară și primăvară. Privind aranjamentul pe care l-ai făcut aș mai putea interpreta și în felul acesta: pe Pământ trăiește Omul aspirând la albastrul infinit - Cerul. - ”Hai”! - ceea ce, în limba japoneză, înseamnă
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ikebana_calea_florilor.html [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
cu fondul arhaic, ancestral. Aspirația sa spre absolut, reflexivitatea, condiția de exilat sunt admirabil exprimate în aceeași „Așteptare”: „Pe pe peronul veșnic pustiu/ Sub ceasul/ Cu arătătoarele rupte/ Mă aștept pe mine/ Singur și tăcut/ Privind la crizantema/ De plastic, ofilită/ Ce mi-o voi dărui/ Spunându-mi:/ - Bun venit!/ - Sau Adio!” Să urmăm îndemnul lui Ioan Alexandru - „Ascultați-l pe Petru Lascău, poet-păstor ridicat pe crucea limbii române la acest sfârșit de mileniu” - și să descifrăm „Semnătura iubirii”. Octavian Curpaș
ATUNCI CAND IUBIREA DEVINE MESAGERUL CERULUI. VERSURI DE PETRU LASCAU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 155 din 04 iunie 2011 by http://confluente.ro/Atunci_cand_iubirea_devine_mesagerul_cerului_versuri_de_petru_lascau.html [Corola-blog/BlogPost/367190_a_368519]
-
Publicat în: Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015 Toate Articolele Autorului iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare Referință Bibliografică: Iubindu-te / Daniela Dumitrescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1582, Anul V, 01 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Daniela Dumitrescu
IUBINDU-TE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1582 din 01 mai 2015 by http://confluente.ro/daniela_dumitrescu_1430498794.html [Corola-blog/BlogPost/352577_a_353906]
-
contorsionat de durere. -Săriți ... săriți ca îl omoară! a dat să iasă din casă, soacra. Femeia a scos din geantă un pistol mic și a îndreptat arma spre buzele celeilalte. -Dacă mai scoți un zgomot, vă împușc pe amândoi, hoașcă ofilită! Mi-ați mâncat tinerețea! Soacră-sa tremura din toate încheieturile. -Te-ai drogat! -Nu! M-am deșteptat. Îmi recuperez viața. N-am timp de voi, iau lucrurile și plec. -Ești o destrăbălată, te-ai întins cu bagabonții prin localuri, icni de pe
NONSENS? de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 by http://confluente.ro/Nonsens_camelia_constantin_1335883683.html [Corola-blog/BlogPost/358564_a_359893]
-
zglobie-al fericirii cult. Îngerii de ceară nu ne mai ascultă, Rugăciuni febrile tremură în van, Copleșiți de reguli și mâhnire multă, Aruncăm credința peste paravan. Suflete de gheață, ca-ntr-o bibliotecă, Zeci de pagini goale lin își răsfoiesc, Ofilita soartă-și plimbă pe potecă, Avansând rănită, zâmbetul grotesc. În oglinda vie ne privim cu teamă, Îngroziți de-abisul ce-l putem vedea, Respirând cuminte, ne-ndreptăm spre vamă, Croșetăm fantasme după o perdea. Stăm zidiți în ocne de singurătate
OGLINDA SORȚII de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1634 din 22 iunie 2015 by http://confluente.ro/camelia_ardelean_1434922866.html [Corola-blog/BlogPost/365924_a_367253]
-
altor zone Pe care astăzi le refuz ; Procesiuni pentru madone.” Un text sentimental decupat dintr-o extraordinară sensibilitate poetică, recompus într-un „Sonet de toamnă” ne amintește de Ion Pillat : „Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu nevroze : Amurgul ofilit vernailiza-n decor În tonuri violete de simbolism minor ; Îmbălsămau odaia murinde tuberoze. Tu ai pătruns în mine cu toamne, cu imagini, Neliniști primitive și ceți ai distilat, Foiletând în cartea poetului Pillat Antologii de frunze, la pluvioase pagini.” Romulus Vulpescu
ROMULUS VULPESCU-UN TRUBADUR MELANCOLIC AL SFÂRŞITULUI DE SECOL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 630 din 21 septembrie 2012 by http://confluente.ro/Romulus_vulpescu_un_trubadur_melancolic_ion_ionescu_bucovu_1348216112.html [Corola-blog/BlogPost/344460_a_345789]
-
spini pe ușa mea!? "se întrebă ea cotrobăind enervată după telefon. Lumina pe scară nu funcționa de două zile și ea folosea lumina telefonului, pentru a nimeri încuietoarea. ” Ce naiba e asta? ” bombăni ea contrariată, apucând cu atenție și neîncredere trandafirul ofilit ce fusese agățat de clanța ușii cu stângăcie, de o mână nesigură. Îl privi câteva secunde cu ostilitate, apoi îl aruncă cu obidă în hăul scărilor. Mânia urcă întâi în obraji, colorându-le paloarea, apoi se umflă în creier, procurându
ISPRĂVILE LUI CUPIDON (PART. 11) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2184 din 23 decembrie 2016 by http://confluente.ro/silvia_giurgiu_1482444618.html [Corola-blog/BlogPost/375653_a_376982]
-
de Daniela Dumitrescu, publicat în Ediția nr. 1582 din 01 mai 2015. iubindu-te la sânul nopții ochii singurii paznici de la marginea existențelor se ascund și se deschid ca într-o garafă veche cu gura ciobită și formă de trup ofilit ce picură în pocale uitate de vreme sufletul strop cu strop într-o veșnică alinare ... Citește mai mult iubindu-tela sânul nopțiiochiisingurii paznici de la margineaexistențelorse ascund și se deschidca într-o garafă vechecu gura ciobită șiformă de trup ofilitce picură în
DANIELA DUMITRESCU by http://confluente.ro/articole/daniela_dumitrescu/canal [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
septembrie și soarele abia asfințise. Câțiva copaci de pe aleea de la o scară la alta a blocului își lăsaseră deja câteva frunze pe caldarâm, deși nu îngălbeniseră. Anca s-a aplecat și a cules o frunză mare cât palma ei, ușor ofilită, cu marginile fin zimțate și cu pețiolul răsucit. A privit-o lung, întorcând-o pe o parte și pe alta, a mângâiat-o cu duioșie și a strâns-o ușor la piept. - Ce faci cu ea, fată, că sunt destule
ISPITA (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 260 din 17 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Ispita_5_.html [Corola-blog/BlogPost/355428_a_356757]