1,335 matches
-
de benzină explodată în gol/ o benzină zăpăcitoare cu limbi de șarpe hipnotizator/ cu fălci de rechin bubuitor/ o benzină sau poate o limuzină aiuritoare cine să știe/ delirul era un înger păzitor cu aripi hăcuite de foc/ era un oftat de exterminator/ așa că submarinul îi găzduia în pântecul său pe cei doi delirați deliranți/ care puteau fi în același timp niște îmblânzitori de elefanți/ sau pitici sacerdoți ori ochioși hierofanți/ dar mai bine să ne întoarcem măcar o clipă la
Decret de grațiere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9538_a_10863]
-
majoritatea poemelor din a doua parte a cărții, bunăoară, golul se adâncește, tonul devine sarcastic, nemișcarea, plumbul, senzația carcerală, pigmentată cu scene grotești și străbătută de o mare oboseală, de blazare, domină, în poeme precum: Orașul ("Oh, atâta oboseală/ În oftatul uriaș/ Al orașului"), Istm ("Înstrăinați de tot, iubito,/ Alături ne aflăm în țara nimănui/ Sub cer de gheață"), Arătare, La nunta lumii, Merry Jungle, Requiem, Circul, Muzeu sau Tăcere. "Copii din eprubetă, Euforion,/ bolborosind o limbă stranie și neînțeleasă" prefigurează
Pelerinul neliniștit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8210_a_9535]
-
de valoare sunt foarte rari! Șeful? Tatăl meu drag cu care am discuții interminabile, frumoase și clarificatoare. Tu Îți iubești tatăl? Aș vrea să-l cunosc pe cel care ți-a spus primul, Varlaam! Va Își stăpâni cu greu un oftat iar umbrele nopții Îi acoperi roșul din obraji dar nu și durerea din sufletul său. Victor Olaru, tăticuțul său drag se lupta cu o boală grea, era În unul din marile spitale de boli nervoase din Iași, toate greutățile vieții
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
cea mai delicată mână. Îmbrăcată cu ceva foarte străveziu, Ada, pentru că ea era, Îl cuprinse pe după gât, exact ca atunci și-l sărută pătimaș iar el desluși niște frumoase vorbe de alint și Întrebări monosilabice nearticulate Înnecate În sughițuri și oftaturi. Trecuseră aproape două ore când cei doi Își făcură apariția În living-ul somptuos. Erau așteptați iar G se grăbi să spună: Știm că ai fost și Încă mai ești surprins și de aceea cred că sunt obligată să mă
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
aflase. Nu-i era ușor să țină minte care dintre clienții săi erau eroi, care trădători și care clienți pur și simplu. Nemții m-au băgat la pușcărie, zise Chavel. —Așa, cu siguranță că asta auzisem, spuse Jules cu un oftat de ușurare. Parisul este iarăși ceea ce a fost odinioară, domnule Chavel. — Nu chiar, Jules, zise Chavel făcând semn spre locul de pe canapea. Fiți liniștit, o să am grijă să vă păstrez locul pentru mâine, domnule Chavel. Ce mai face casa dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toate. I-ar reda, în simplitatea convingerilor ei, posibilitatea de a se mântui. Luă de jos o pietricică și o aruncă spre o varză aflată la distanță; piatra se roti și-și atinse cu precizie ținta, iar el scoase un oftat de ușurare. Acuzația îndreptată împotriva lui însuși se redusese deja la o cauză civilă în care putea negocia condițiile de acordare a compensației. Se întrebă de ce îl cuprinsese disperarea noaptea trecută; situația nu trebuia să nască disperare, ci speranță. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
măi mânzule?” „Stau cu oile” i-am răspuns eu. „Bine”, o mai spus și, cu un geamăt de durere, s-o așezat pe marginea șanțului. N-o stat însă nici preț de o minută și s-o ridicat cu același oftat adânc. „Hai colea la fântână și scoate niște apă, că tare mi-i sete” - a reușit să spună, cu gura arsă ca de lingoare. Am scos repede o ciutură cu apă. Nenea Jănel s-o aplecat și o băut prelung
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
O vorbit mult la tilifon și pe măsură ce vorbea se tot întuneca la față. Lui nenea Jănel i se făcea inima tot mai mică. Când șefa spitalului o lăsat tilifonul din mână, s-o uitat lung la nenea Jănel și o oftat o dată adânc. Apoi s-o apropiat de el, i-o pus mâna pe umăr și, privind în ochii lui, i-o spus: „Băiete! Te-ai născut fără noroc!... Să știi că... că Liuba ta o...o murit! O murit, băiete
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
frisoane peste tot și sparg, sincron, câte un balon de gumă. Două dintre ele, mai năsoase, se umplu de gumă pe față. Lionel intră, își scoate pălăria și face o reverență către fete, ca un latin lover ce este. Un oftat de admirație se aude din douăsprezece silicoane: în WC-ul trenului, Lionel și-a lipit o mustăcioară și și-a dat părul - mă rog, ce i-a rămas din el - cu briantină. Cu un gest ca dintr-un musical de pe
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sfârșit. Pe palierul etajului patru, Lionel se mai oprește o dată, epuizat. Liliane îl izbăvește: Am ajuns. Domnule marchiz, ați fost eroic. Ajutați-mă să descalec. Dacă tot am ajuns până aici, vă duc până-n poartă. Cum doriți. Lionel, cu un oftat de ușurare - care-l îndeamnă pe bichon la un nou gest de afecțiune umedă -, își descarcă povara. Liliane se simte obligată la o invitație: — Domnule duce, ce-ați zice de o cafea? — Regret, sunt atât de stors, că n-aș
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a cam spart. Au rămas numai masochiștii și cei plătiți pentru a sta acolo: polițiștii, jandarmii, armata, agenții secreți și echipele de televiziune. Lionel ia lumânarea de pe tort, o aprinde și o pune în fereastră. Din stradă se aude un oftat. Se duce în fața oglinzii. Din oglindă îl privește un om terminat. E neras de două zile, are cearcăne sub ochi, iar șampania i-a lăsat urme adânci pe obraji. Își aranjează cravata. Își dezleagă și releagă mai strâns șireturile de la
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Parcă după fete de-mpărat oftează flăcăii noștri... Oftează ei după ce au mai la-ndemână! (rumoare) UN BĂIAT: Aici chiar c-ai nimerit-o! Păi dacă am ceva la îndemână, pun mâna și gata! De unde-ai scos-o și cu oftatul? Iaca, să zicem c-aș vrea să te sărut. Bag sama când ești cu gândul în altă parte și... (Încearcă s-o sărute, fata se ferește, îl împinge, pare supărată.) BUFONUL: Ce știi tu, măi băiete, despre întâia sărutare? Dăruită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
Fruntea grea de ani a lui badea Costache s-a plecat involuntar și ochii au fixat un punct de lângă vârful opincilor sale... Un gând greu ca un bolovan îi apăsa creierul și fără voie a îngăimat -în șoaptă - ca un oftat: „Iartă-mă, Costăchele, băiatul tatii!” Nici nu se veștejise perla primei lacrimi și alta îi urmă... Era lacrima părerii de rău pe care o purta în suflet de o viață... Omătul devenise greu de apă. Un soare cu o față
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
de templu, doar răsuflarea grea a bătrânului sublinia trecerea clipelor. La un timp, lui Costăchel i s-a părut că în mâna secătuită de vlagă a tatălui a pâlpâit o urmă de viață, în timp ce pleoapele au tresărit însoțite de un oftat abia perceptibil... Apoi... o liniște grea, s-a lăsat peste tot ce se afla în încăpere... Suflarea morții pusese stăpânire pe boțul de humă întins pe laiță... Un plâns abia șoptit a început să curgă în jur, suprapunându-se peste
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
prag. Când îi ordin, cu plăcere. Parcă așa se răspunde în armată. Nu? Cum necum, dar vreau să te văd odată că intri în rând cu oamenii, Costache! Parcă te-ai sălbăticit. Tot fugi de lume. Costăchel a tăcut. Un oftat adânc i-a scăpat fără voie. Gândul însă n-a putut să-l rostească... „Ce crezi, Petrache? Eu sunt bucuros de asta?”... Petrache cu Didina s-au ținut de cuvânt. În jurul mesei îmbelșugate ședeau invitații. Didina, îmbujorată, își invita musafirii
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
să le spunem adevărul. Când Filip o terminat de povestit, pe obrajii bătrânilor curgeau lacrimi grele. Am rămas tăcuți multă vreme... „Am avut și noi un fecior și l-o luat rușii în război... Nu s-o mai întors” - o oftat bătrâna. „Dumnezeu să-l hodinească!” - am zis noi. „Cum îți ajunge acasă, mergând așa, pe jos? - o întrebat bătrânul. „Cum am venit până aici. Cum altfel?” - am răspuns noi într-un glas. „Măi omule! Ia să stăm strâmb și să
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ploioasă, am trecut Prutul - cu barca - prefăcuți în pescari... Când ne-am văzut pe malul nostru, am căzut în genunchi, ca secerați... Ne-am lăsat fruntea în țărâna udă... să ne ostoim arșița din suflete, adunată în infernul rusesc... Un oftat de ușurare a pornit din piepturile celor din jurul mesei. Costăchel a privit pe rând la fiecare. Păreau fericiți că aventura evadării se terminase cu bine. Ei nu bănuiau că, odată cu trecerea Prutului, peste calvarul drumului a căzut ca o lespede
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
mi-e așa de dragă...! - Teama ta nu e departe nici de mine, dar cine ne oprește ca mai întâi să punem binele la plug, răul să-l lăsăm undeva uitat, departe de noi, în altă arătură... Vișinel scoase un oftat, încât toți cei prezenți în jurul lui avură impresia că se stinseseră și ultimele licăriri de viață ale focului din vatră. Cu toate că, întunericul supărării cuprinse sufletele părinților săi, aceștia nu voiau să-și exprime temerea în cuvinte. Rafira, care fusese tot
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
săracul, spuse dintr-o dată, și parcă mai mult pentru sine, Lisaveta. Și a fost un om pentru meseria lui, pentru blocul ăsta, iar lumea l-a urât pentru că el le cerea tuturor să fie corecți... După ce femeia mai scoase un oftat adânc, se retrase Într-un colț, la picioarele decedatului, aranjând ceva la pânza care-l acoperea. Apoi se instală În Încăpere o liniște apăsătoare, de mormânt. Am coborât cu aceeași dificultate treptele spre garsoniera mea. Deși nu am stat mult
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să te doboare ele pe tine. Și acum, după tot războiul pe care l-ai dus cu tine, în primul rând, n-ar fi bine să dormi puțin? Nu crezi? Te-am simțit cum ți-ai umplut ultimele nopți cu oftaturi... - Crezi că pot să dorm, mamă!? - Trebuie! Va veni o zi în care, într-o dimineață, când te vei trezi, lumea ți se va înfățișa în alte culori, ai să vezi, ascult-o pe mama ta. Sub mângâierile mamei sale
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
pensie de o grămadă de timp. Însă simțul datoriei și adânca preocupare pentru venitorele nostru național nu o lăsau să precupețească vreun efort în luarea salariului, altminteri grăsuț, lună de lună. Liniștea care se lăsase a fost întreruptă de un oftat simultan al celor doi. Moșul dădu iarăși din cap, încuviințându-și parcă un răspuns interior dinaintea unei dileme care-l frământa: " Normal că are tupeu. N-ai văzut ce-l ține-n brațe rectoru'?" Cum să nu-l ție? Ha
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
Sima, supranumit ochi albaștri pe nedrept pentru că nu-i avea albaștri. Mă gândeam că, odată provocată la o asemenea discuție, ea ar povesti totul, de-a fir a-păr, adică întreaga ei dramă pe care o afișa vrând-nevrând fie în oftaturi prelungi, fie în fumat, chiar și superficial, fie în priviri. Eram convins că Iozefina traversa de-a dreptul o dramă majoră și că n-avea cui să i se destăinuiască. Înconjurată de prieteni de familie, ea era mai singură decât
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dimpotrivă, felul de a vorbi al Iozefinei era mult mai domol. Lin. Ca de fulg în cădere. Pe un ton liniștitor. Ca un pansament miraculos. Mă lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie, de o mie de ori. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le intuiam
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
lăsa să pătrund bine toate ungherele cuvintelor, pentru că le amesteca ușor cu ezitări, cu oftaturi, ca și cum discuțiile noastre erau, contrar situației, mai mult decât intime. Am mai spus-o și o mai spun, dacă trebuie, de o mie de ori. Oftatul Iozefinei părea că răzbate de undeva, din străfundurile feminității ei, pe care le intuiam tot mai fierbinți, fără nici măcar s-o fi atins. „Adevărată prezență angelică are femeia aceasta”concluzionam în gând, pe de altă parte, după un periplu de
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
-ți aduci aminte de mine, și-și scoase mănușa de piele de căprioară și i-o aruncă, apoi unul din inele, făcu semn și alaiul porni imediat. > Poate că totuși Mihai nu avusese atunci suficientă răbdare-mă trezesc cu un oftat, murmurând. Trebuie să știi să guști din momeală-zice într-un târziu dl. Valy-Numai, atenție! La un milimetru ai să dai de acul de pescuit în care stă momeala și din care, odată prins, nu mai poți scăpa. Deci, să muști
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]