126 matches
-
trei fire de Jale într-o jumătate de litru de apă îndulcită. Murele fierte în untură, ceaiul de nalbă, coada șoricelului culeasă înainte de Sfântul Gheorghe fiartă înăbușit cu untură de vită, băută de trei ori pe zi, încă pot învinge oftica. Opăreală. Se unge locul cu zeamă de foaie de arin cu făină de cucuruz. Oprirea udului (zăpreala). Se întrebuințează ca fiind cele mai eficiente diuretice, fiertura de pătrunjel și chimen. De asemenea de rădăcina grâului și de coajă de mesteacăn
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
lăturile și nu știau ce vorbesc, chiuiau și se sărutau ca și când ar fi amanți el singur sta în mijlocul lor senin, surâzând, și singurul semn că beuse era că paloarea sa obicinuită se colora c-un gingaș roza ca acel al ofticei. Eu de felul meu nu puteam bea, dar într-adevăr că trebuia să mă mir de acel copil, acel înger cu păr negru și lung, cu ochii de-un albastru așa de strălucit și de adânc, cu fața așa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
mari de cizmărie Singer, zi și noapte lucrau și câștigau foarte bine. Unchiul Naie a avut trei copii cu frumoasa lui soție, dar nenorocirea cea mare a fost că ea i-a murit de tânără, probabil de tuberculoză, că de oftică piereau atunci, prin 1924, copiii și tineretul unul după altul, dacă-mi amintesc bine. A rămas unchiul Naie singurel. Singurel cu cei trei copii, fata Aurica, deși micuță, făcea biata copilă toată gospodăria. După patru-cinci ani a decedat și unchișorul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
se așează cuminte la baza sânilor ei feciorelnici; dar nu, youuupiee!... Alta era explicația. Da, o găsise în sfârșit pe Cosânzeana fantasmelor sale, pe cea care corespunde (Thanks God!) perfecțiunii ultime, și are, așa cum vor repeta cu creierii arși de oftică toți cei care au făcut mișto de el de-a lungul vieții, da, are "cracii până-n gât!" Hallelujah! E minor impedimentul că-i minoră. Și așa a fost. Și ce nuntă-n Paradis! De se dădeau de ceasul morții tabloidele
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
largi, strivită parcă de flori (poate și de fructe sau zarzavaturi), îmbrăcată toată după moda de dinainte de război - aș compara-o azi cu Nebuna din Chaillot -, desigur și ea incapabilă de adaptare la vremuri și la senectute, a murit de oftică undeva, în Clujul anilor ’30: i-au găsit după câteva zile cadavrul, într-o magazie goală, cu ciment pe jos. Și de mâinile ei îmi aduc aminte, în simulacrul de mănuși ferfenițite ce le acoperea. Petrecerile se țineau lanț în
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
a vedea roșu înaintea ochilor, a scoate fum pe nări). Cu privire la această ultimă "zonă" a corpului, e de semnalat că există un întreg simbolism cromatic folosit pentru a desemna, după caz, FURIA în particular, orice emoție negativă în general (supărare, oftică etc.) sau orice emoție pur și simplu: a se înroși, a se albăstri, a se înverzi, a se îngălbeni, a se înnegri etc. Lăsând la o parte caracterul lor lexical (și nu textemic), precum și gradul lor variabil de "specializare" (a
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
sunt ușor sesizabile. Astfel, e evident că texteme precum a băga în/lua damblaua/damblalele, a băga în năbădăi sau a lua cu năvârlii se referă la metafora conceptuală FURIA ESTE O BOALĂ, în timp ce a (se) oftica/a-i face oftică trimite la metafora conceptuală SUPĂRAREA ESTE O BOALĂ. Această distribuție complementară ne sugerează că, pe când câmpul idiomatic al SUPĂRĂRII indică o stare pasivă a subiectului (v., în acest sens, expresiile caracteristice a-i mânca sufletul, a crăpa de ciudă sau
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
nordul Transilvaniei. Din numărul candidaților la căsătorie un procent de 16,2% în Bistrița-Năsăud, un procent de 5,4-5,7% în Cluj și Sălaj, iar un procent de 11,3% în Satu-Mare (din populație) sufereau de sifilis. Boala de plămâni, "oftica", era catalogată, ca și în Ungaria, boală națională, iar în anumite ținuturi din Transilvania de Nord (mai ales în jurul Clujului, Oradei Mari și în unele ținuturi din Scaunul Odorheiului) mai persistau boli aproape necunoscute în Ungaria, ca, de pildă, malaria
Transilvania reîntoarsă: 1940-1944 by Ablonczy Balázs () [Corola-publishinghouse/Science/84996_a_85781]
-
râpă. Abisul abisurilor! Vera își vede de treburile ei, mai tot timpul e ocupată, nici nu cred că m-a văzut. * * * Simt cum moartea mă urmărește... Pașii ei se aud... scârțâind în urma mea precum dinții câinilor înfometați și suferinzi de oftică, din curtea așa-zisului sanatoriu. Înțepături usturătoare simt în tot corpul atingeri mișelești cu vârful coasei înveninate, precum ochiul înțepător și de sticlă al diavolului. De multe ori, după masa de prânz, mă întind pe patul aproape moale și aproape
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
80 de ani au murit: Florian Aron - 82 ani, Timotei Cipariu - de 82 ani, iar Gheorghe Asachi - de 83 ani. Toți scriitorii noștri au murit în țară, singur Bălcescu a murit în străinătate, în Italia, ca exilat. Au murit de oftică : Sihleanu, Cârlova, Depărățeanu, Bălcescu, Lambrior, Niculeanu, Zamfirescu și Filimon. De alienație mintală: Andrei Mureșanu, Eminescu, Ilarion, Eliade Rădulescu și Gheorghe Lazăr. Ceilalți au murit de diferite boli și de bătrânețe...” (2/14 martie 1895). * Nu fără motivație, ziarul consemna și
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
în temniță pe membrii din comitet: C. Morariu, Or. Popescu, Ciprian Porumbescu, Eugen Siretean și Z. Voronca. Cele 11 săptămâni de închisoare preventivă, începând cu 3 februarie 1878, pentru Ciprian Porumbescu, cu o constituție fizică plăpândă, l-au dat în oftică și i-a adus purtarea pe crucea de la cap, la mormânt, a stihurilor: „Iar când fraților, m-oi duce De la voi și o fi să mor, Pe mormânt atunci să-mi puneți Mândrul nostru tricolor!” În Deșteptarea nr.16/17
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
lui taică-său [sic!], misitul de vinuri Waldman; și cu ovrei Înțelepți ca din Biblie, cum era Schwartz, croitorul, hebraist și talmudist, tatăl plutonierului Sfarț (cum Îl rumânizasem și cum a rămas toată viața), urât la față și pândit de oftică, inteligent și cu humor, generos și bun prieten, capabil de acele radiațiuni misterioase, de la suflet la suflet, cum numai Între prietenii sau amanții excelenți poți găsi, adevărate corespondențe pe căile [simpatiei superhumane], ca În seara aceea când, [fiind eu] surprins
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
avocatul Alfons Herovanu, instalând-o În oraș pentru uz exclusiv. În asemenea situație, Rozina devenise clienta atelierului de croitorie al soacrei mele, buna noastră Mamaia de la Iași, de care fata se legase În chip deosebit mai ales după ce, dând În oftică și părăsită de amantul ei, s-a refugiat În Bucureștiul cel frenetic de după războiul cel mare, continuând s-o vadă pe Mamaia mutată la noi În casă, unde o primeam pe Rozina fără nici o ipocrizie și cu afabilitatea cuvenită atât
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și representante al Antrepositului Regiei Monopolului Tutunurilor din acestu judeciu”. Informarea fusese foarte importantă deoarece statul punea mare preț pe veniturile aduse de această plantă căreia nu i se cunoștea toxicitatea pe atunci, orice moarte de plămâni fiind pusă pe seama „ofticii”. Cum plantațiile clandestine abundau În mediul rural, polițaiul trebuia să știe cu cine va discuta pe viitor pe marginea acestei teme. În aceeași zi, 25 august, Alexandrescu primea de la prefectură adresa nr.7396 ce conținea o informare cu privire la
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
abat pe la noi. și atunci când vin rar, se uită pe furiș pe ușa crăpată să vadă pe mamă-sa dacă mai trăiește. Li-e frică să nu se îmbolnăvească și ele, de parcă frigurile se iau de la om, ca brânca sau oftica. Niște neisprăvite, ce să mai vorbim. și acum să vă spunem la ce ne-am gândit noi: știm că veți avea grijă de noi ca și până acum și atunci când ne-om prăpădi, e nevoie de oameni curați și cinstiți
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
aceleia, Hrisoverghi ar fi sărit pe fereastră, ajungând jos "un cadavru care abia mișcă". Soțul ultragiat, nu mai puțin romantic, l-ar fi ridicat pe prostiri și l-ar fi îngrijit, inutil, în propria-i casă. Poetul muri însă de "oftică la măduva spinării" și se pare că scena zăcerii în casa iubitei e scoasă din Antony de Al. Dumas, drama în 5 acte pe care o tradusese insuficient. Compunerea care a consacrat față de contemporani numele lui Hrisoverghi este oda Ruinelor
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
luat forma lor exactă, În ambele cazuri Însă materiile nutritive nu sunt corect consumate, și corpul este Îngrijit numai de nevoie cu materii nutritive, În același timp Însă din nou și cu materii străine, În urma acestora se produce anemie și oftica Întregului corp. Această oftică se manifestează prin debilitate crescăndă, printr-o slăbiciune din ce În ce mai mare față de orice hrană chiar și de așa numita nutriție puternică. Acesta este o dovadă lămurită că depinde mai mult de activitatea organelor digestive și mai puțin
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
În ambele cazuri Însă materiile nutritive nu sunt corect consumate, și corpul este Îngrijit numai de nevoie cu materii nutritive, În același timp Însă din nou și cu materii străine, În urma acestora se produce anemie și oftica Întregului corp. Această oftică se manifestează prin debilitate crescăndă, printr-o slăbiciune din ce În ce mai mare față de orice hrană chiar și de așa numita nutriție puternică. Acesta este o dovadă lămurită că depinde mai mult de activitatea organelor digestive și mai puțin de alegerea hranei. Bolile
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
ca și de pe față. Acesta a fost așadar un ajutor propriu al corpului, care Însă se prezintă foarte arareori În chip așa de energic. Lepra, care se ivește mai cu seamă În țările tropicale, se aseamănă În multe puncte cu oftica plămânilor. Și această boală presupune o Încărcare grea și adesea este numai consecința unei alte boli tratată medical, mai cu seamă a frigurilor sau a sifilisului. Dacă sifilisul a precedat și a fost Înăbușit prin medicamente, atunci și vindecarea este
Știința expresiei figurii sau Manualul unei noi diagnoze pentru cunoașterea stărilor de boală Întocmit pe baza cercetărilor și descoperirilor proprii de Louis Kuhne by Louis Kuhne () [Corola-publishinghouse/Science/842_a_1737]
-
de În universul acesta, care Împarte cinstit atmosfera zumzăitoare a lui Emil GÎrleanu cu cea sulfuroasă a lui Gide, prietenia nu se supune aceleiași atitudini nimicitoare din partea Zorei, iar raporturile cu sexul opus lipsesc de tot (oare nu dintr-o oftică pe vedetismele autoficțiunilor și autoficționarilor ostentativi Într-ale etalării intimității, anatomice și psihice deopotrivă?) Există În orice roman franțuzesc contemporan ceva care-l Înrudește cu unul de-al lui Houellebecq, dar - e un dat, desigur - și cu unul de-al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
metaforic („Ce frig li-i morților în noaptea-ntâi;/ Și ploaia-n doliu gri și monoton/ Nu suna oare pe sicrie surpate/ Ca-n preludiul poetului polon?” - Toamna; „Tu adu-mi tăcută, atât cât știi să porți/ În răsăritul de oftică și abecedare,/ Petale în îngândurare,/ Pentru anii fără tine morți” -Toamnă cu cântec). În plus, în poeme ca Febre, Elegie profană, Chopin, Oraș complet, Peisaj se regăsesc elemente stilistice fie ale clasicismului de tip parnasian, fie ale simbolismului, în cadre
GHEORGHIU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287239_a_288568]
-
numele de Revoluția neolitică. Fragmentele de schelet găsite indică faptul că oamenii preistorici (4000 î.Hr.) sufereau de tuberculoză. Cercetătorii au putut constata o afectare tuberculoasă a coloanei vertebrale la mumiile egiptene din perioada 3000-2400 î.Hr. „Ftizie” este termenul grecesc pentru „oftică,” vechea denumire a tuberculozei pulmonare. În jurul anului 460 î.Hr., Hippocrate considera că ftizia era cea mai răspândită boală din acea vreme. Bolnavii de tuberculoză făceau febră și tușeau cu sânge. De cele mai multe ori, boala era fatală. Studiile genetice indică faptul
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
doilea război mondial. Tuberculoza a creat o profundă îngrijorare în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea, fiind considerată o boală endemică a populației urbane sărace. În 1815, în Anglia, unul din patru oameni murea de „oftică”. În 1918, în Franța, unul din șase oameni murea de tuberculoză. După ce oamenii de știință au stabilit, în jurul anului 1880, că boala este contagioasă, tuberculoza a fost inclusă într-o listă a bolilor cu declarare obligatorie în Marea Britanie. Au fost
Tuberculoză () [Corola-website/Science/301016_a_302345]
-
arăta în tinerețe și cu un grilaj din fier forjat aurit. La cererea musafirului, preotul realizează o simulare a slujbei de înmormântare. În plus, Ipu cere ca rudele lui - fosta lui soție, Fumegoaia, sora lui Catița (care era bolnavă de oftică) și vărul Ioanichie (care s-a întors de pe front fără picioare) - să primească pământ și bani, iar notarul încheie un act de donație. Făcându-se ora cinci dimineața, Ipu, însoțit de familie și de oficialități, merge la comandatura germană să
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]
-
Strimfli, Căhcădare, Croampă, dar singura poreclă care-l deranjează este cea de Ipu deoarece aceasta nu înseamnă nimic, iar personajul simte că este astfel redus la statutul de paria. El are o soră pe nume Catița care este bolnavă de oftică și un văr Ioanichie care este mutilat de război, fiindu-i amputate ambele picioare. El acceptă să-și sacrifice viața pentru a căpăta astfel o identitate socială și un nume și a șterge astfel umilința din viața sa. În plus
Atunci i-am condamnat pe toți la moarte () [Corola-website/Science/312638_a_313967]