199 matches
-
din creațiile plasticei noastre Înfățișate În expoziția recentă de la Moscova, a primit o bună apreciere din partea criticilor (Ă). O sarcină fără Împlinirea căreia realitatea nu poate fi just interpretată și nu poate fi perceput „noul” care se ivește și trebuie oglindit În lupta și triumful lui asupra a tot ce e Învechit, este ridicarea nivelului ideologic al oamenmilor de artă, folosirea marelui ajutor pe care Partidul Îl dă prin Scânteia, organul său cultural, prin cărțile sale, prin rețeaua sa de Învățământ
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
piele cu ținte de-argintă». (Ă). După părerea noastră, schematismul și idilismul pătrund mai ușor În poezie acolo unde lipsește preocuparea de a reda omul nou al vremii noastre. (Ă). În literatura noastră actuală, chipul personajului negativ e mai adânc oglindit decât al eroului pozitiv. Cauza nu este alta decât «neputința de a vedea, de a cunoaște, de a ști», despre care vorbea Gorki. De asemenea, În proza și poezia noastră Întâlnim foarte mulți bătrâni sau eroi ce se comportă ca
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
moartea, singurătatea devorantă. Ceea ce este se revelă ca umbră a neființei, deci ca dovadă a (înseși) firii acesteia. Dovadă pieritoare, la rându-i: norii, pasărea, copacul, sevele, melcii, fluturii ș.a.m.d. sunt/ devin „cuvinte”, adică umbre ale făpturilor, oglinzi oglindite ale rostirii. Rostire pe care o câștigă, o certifică tocmai prin infinita ei pierdere. Trupul este umbră sufletului, iar realitatea pe nume „Tu” capătă identitate numai traversând „sala nervilor”, prin înstrăinarea de prezentul amintirii sale: „... acelui tu monstruos îi dădeam
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
degrabă le exploram. Cubul meditativ, galben pastel, de la stradă conținea principalele camere de locuit. În spatele lui exista o curte interioară cu un bazin fără apă și o tufă plăpândă de corn, care se apleca În zadar să-și privească forma oglindită. De-a lungul marginii vestice a acestei curți, pornind din spatele bucătăriei, se Întindea un coridor alb, translucid, cam ca tuburile prin care ies echipele de fotbal pe teren. Acest tunel ducea la o clădire anexă mai mică, În formă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
dar nu le auzea ea. Trenul plecă din gară și nu văzurăm doar fabricile fumegând și macazurile, ci, dacă priveam Înapoi, puteam să vedem și orașul și portul În spatele căruia se Înălțau dealurile cu stânci și ultimele raze ale soarelui oglindite În apă. În timp ce se-ntuneca trecurăm pe lângă o fermă care ardea În mijlocul câmpului. Mașinile se opriseră de-a lungul șoselei și așternuturile și alte lucruri din casă erau Împrăștiate pe câmp. Erau mulți oameni care se adunaseră să vadă casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum oglinda devorează și dă în vileag pe cel oglindit. Oglinda, acest obiect artificial, copie a unor modele din natură, nu-l fascinează doar pe om. Animalul se trage și el speriat un pas înapoi când vede o ființă ciudată privindu-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
divulgau prin intermediul obiectelor lor. Obiectele sunt făcute de om după chipul și asemănarea sa. Ele înmagazinează, memorează și oglindesc energii și tensiuni preluate de la cei ce le creează și le folosesc, așa cum oglinda devorează și dă în vileag pe cel oglindit. Oglinda, acest obiect artificial, copie a unor modele din natură, nu-l fascinează doar pe om. Animalul se trage și el speriat un pas înapoi când vede o ființă ciudată privindu-l din adâncul lacului; sau când aceasta îl mușcă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
privească, desluși un bărbat bătrân care îi imita mișcările și gesturile, dar nu mai putea fi sigur că ceea ce vede în oglindă este imaginea lui însuși. Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit. Credea că, o dată plecat din fața oglinzii, ceva din el, partea cea mai subtilă și esențială, rămâne acolo, în străfundurile ei nesățioase. Ieși din cadrul oglinzii, dar nu încetă s-o privească zile și nopți în șir, fără întrerupere. Cu ochii injectați
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de culori ale iarmarocului: "Cataligarii pășeau peste omenire ca berzele peste broaște". Cel mai reușit capitol îmi pare cel în care se vorbește despre mirajul oglinzii: "Avea convingerea că oglinda, mai mult decât reflectă, devorează lacomă sufletul și vlaga celui oglindit". Din apele adânci ale oglinzii, bătrânul Arhivar face să răsară imaginea ispititoare a unei tinere femei, Despina: "Scoțând oglinda din dimensiunea timpului, nu adusese doar chipul melancolic al femeii în fața lui. Fenomenul funcționase și invers. Imaginea Bătrânului se dezvăluise și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
o ceșcuță? — Da, cu banii jos. Bucătarul Își puse țigara pe un colț al mașinii de gătit și chicoti. I-am urmărit privirea, care i se Îndreptase undeva În jos, spre șasiu. De unde stăteam eu, vedeam foarte bine Întreaga albie oglindită Într-un reflector lunguieț. Cele cinci umbre priveau tăcute și nemișcate focul... Parcă erau prinși Într-o fotografie. Bucătarul spuse ca pentru sine: — Nu, nu-i rău deloc. Uite, fetele astea sînt niște lepădături și cei ce lucrează pe șantiere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
părăsi.“ Valerius simțea cum viața începe să-i curgă prin vine, inundându-i mintea și sufletul, simțea cum se topește gheața care îl amorțise până atunci. Putea trăi din nou. Zâmbi, în timp ce Velunda dispărea printre umbrele apusului. Revăzu chipul ei oglindit în apa fântânii, gestul prin care îi cerea să nu plece. Auzi din nou numele lui Salix aclamat de mulțime. Își revăzu prietenul, închis în carul ce intra în Ludi. Se întoarse spre Antonius. — Ai aflat despre Salix? Mâine au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
amară, dar recognoscibilă. — Bună, frățioare. Silueta Prepelicarului pătrunse în încăperea reflectată în oglindă. Vultur-în-Zbor simți cum o sudoare rece îl năpădește din cap până-n picioare. Spectrul Prepelicarului înaintă puțin în „încăpere“ și repetă: — Bună, frățioare. Apoi se retrase prin ușa oglindită și totul reveni la normal. Vultur-în-Zbor simți nevoia să se rezeme de o policioară ca să-și revină. Irina Cerkasova stătea lângă un șopron de la capătul grădinii. Șopronul nu avea ferestre, iar ușile îi erau închise cu lacăte. Ochii gri ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
gât și doar în jurul ochilor și al gurii cu alte culori, albastru sau roșu, de obicei. Nu intră în discuție cu nimeni, vorbește întruna, amestecând cuvinte, trecând cu pași rari, înceți, oprindu-se în fața vitrinelor, contemplându-se, strigându-i chipului oglindit, râzându-i sau, dimpotrivă, izbucnind în lacrimi. Poate sta îndelungi clipe în fața câte unei vitrine studiindu-se în apa sticlei cu o curiozitate nedisimulată, asemeni unui animal primordial care, parcă atunci desprins din cețurile facerii, și-ar contempla făptura, chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ACASA INFINITULUI Și încå-mi mai pun capul sub Poartă ce poartå råbdarea de timp nesfârșit Și încå-mi mai spål podul palmei în stele oglindite vremelnic în Jiu Și încå mai știu înainte de-a stă pe un scaun tåcut la o maså cu vremea cå-i un rost rugåciunea Și c-un genunchi înfipt în påmânt eu încå mai calc pe istoria scobitå în piatrå
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1600]
-
să-mi spună ce să fac în continuare. —Uită-te la mine, mi-a zis Luke. Fără prea mare tragere de inimă, am ridicat ochii și când, în sfârșit, ne-am privit, ceva a izbucnit în mine. Ceva ce vedeam oglindit și pe chipul lui. M-am uitat la el temătoare, minunându-mă de ceea ce vedeam și simțind, în același timp, că-l doream. îmi doream să mă atingă, să fie tandru cu mine, să mă sărute, să-i simt bărbia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
se simțea cumva despovărat. Nu mai stătu să asculte istorisirea celor doi băieți sărmani. Privirea îi lunecă de-a lungul primelor rânduri, căutând-o pe mama. Nu întâlni decât fețe necunoscute, ochi zâmbitori, cumva mirați și fascinați, în care străluceau oglindite luminile scenei, de la primele rânduri, unde puteai să deslușești chiar și trăsăturile fețelor, și mai departe înspre rândurile din mijlocul sălii, unde nu mai vedeai decât lucirea ochilor ici și colo, și încă și mai departe spre fundul sălii și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ea... Apoi a continuat să aibă probleme cu menținerea echilibrului la fiecare plecare din stație. La întoarcere în schimb, am avut parte de locuri. Ne-am așezat alături și, îndreptându-mi din întâmplare privirea drept în față, m-am zărit oglindit, alături de ea, în fereastra întunecată de pe partea cealaltă a vagonului. Am rămas tăcuți o bucată de vreme. Privind în gol, mi-am amintit de un pasaj din Vacanța de Crăciun a lui Somerset Maugham. De fiecare dată când mă vedeam
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
lor. Frică? Dragoș se rezemă cu brațul de cercevea, ridicat moale în dreptul frunții. Dar deja cobora înserarea și aprindeau lumina în sală. Iarna lăsa să cadă peste stradă vălul ei albăstrui de seară, iar în sticla ferestrei Dragoș își văzu oglindit conturul întunecat al capului și conturul brațului rezemat. Frică? Străbătea parcarea luminată, acoperită de un strat subțire de zăpadă încă nu prea tare bătătorită, scârțâind sub tălpi. Se urca în mașină și arunca servieta pe scaunul de alături. Și acum
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
cu argint. Un lac, un iaz, un canal, o porțiune a rîului care îmbrățișează orașul ca un braț de copil. Și cînd noaptea se transformă în zi, totul devine dublu în apă, un copac care se apleacă și se vede oglindit, la fel și păsările, norii, o barcă, un pescar, Anton și David. Perechi create de apă, singura eliberare care înseamnă ceva pentru mine. Frigul a dispărut. Mirosurile au revenit. Mireasma de cacao plutește prin aer, dulce-amară. Nimeni nu mă poate
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
-i madam Cîrlova? se interesă Clementina Magherușan. Încrezuta care s-a mutat la noi pe străduță? 363 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI culese din patru unghere diferite ale magaziei, o lingură de furnici roșii, plus apă în care șezuse oglindită luna. Și când roșcata profesoară își slobozi brațul și îl păli cu amestecătura din cafetieră în frunte, băiatul se și răsuci scurt pe călcâie și se întoarse, schelălăind și scuturîndu-se, întocmai ca un câine ud, către așternutul unde era de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
îmbrăcase. Avea haine-n dungi, călcate, și-o batistă curată la buzunarul de sus. I-a privit pe rând. A mai tras de spatele lunganului, s-a mai uitat chiorâș la ăl bătrân, pe la zece a terminat și Didina cu oglinditul. Le plăcea pungașilor! Afară, la poartă, așteptau trei trăsuri, plătite gata, să-i ducă pe sus, să nu se murdărească. Era la sfârșitul lui februarie. În aer se simțea boarea primăverii care venea. O lună bogată și tânără cutreiera deasupra
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
raportului dintre literatură și lume și, implicit, a aceluia dintre imaginar și real. Contururile se destramă, iar „oglinda purtată de-a lungul unei oglinzi” nu este în fapt deloc obedientă față de real, ci mai curând sfidează imaginea lumii, oglindind deja oglinditul: venea seara, orașul se anima, venea noaptea, străzile sfârâiau ca sifonul, să fim tandri, loz necâștigător, să fim tandri, bătător de covoare, să ne iubim, robinete, să facem excursii, mapă de plicuri! în rochii de moloz și nuiele verzi, de
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
sa carte La France Byzantine) despre raporturile dintre intelectual și cultură, despre conceptul de cultură însuși, despre modalitatea de a o conserva și dezvolta. Or, până la G. Călinescu, această frământare ideologică, aceste preocupări interesante și fecunde n-au fost îndeajuns oglindite literar, problematica intelectualului fiind, în literatura apuseană de azi, circumscrisă numai la dilema angajării. G. Călinescu e, după G. Călinescu știința noastră, primul romancier care, în proza scrisă în ultimele două decenii, o atacă frontal, în toate implicațiile ei, și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]