185 matches
-
asiatic și două arcade ieșite în afară, ca un prag. Stătea ca o plantă, cu creierul netezit de riduri. Flacăra lumânării părea a fi singura vietate din cameră. Bătrânul încercă să-l privească în ochi, dar nu descoperi decât două oglinjoare negre, purtând imaginea fetei din sicriu cu lumânarea aprinsă între mâini. Aveam zece ani când am venit aici, împreună cu bunicul și părinții mei. Locul era viran. Bunicul și tata au ridicat o casă de lemn, cu parter și etaj, pe
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ștergar dungat aruncat pe umăr și o pereche de găleți. Oprindu-se sub cumpăna ce semăna cu un cioc uriaș de cocostârc, după ce-și lepăda gălețile, Ippolit se bărbierea Îndelung cu un ciob de sticlă privindu-se Într-o oglinjoară și strângând cu grijă clăbucii de săpun amestecat cu țepi din barba-i vineție pe care Îi arunca În fântână și abia după aceea, cu mișcări largi, Își arunca prosopul și halatul pe un gard și se apuca de muls
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
trântind ușa În urma ei. „Ia uite, mai adăugă ea, coborând pe scări, unde stătea mintea luminată... Trăiți Închiși În cuști și aveți pretenția că sunteți civilizați. Ce diferență există Între voi și maimuțicile ce stau de dimineața până seara cu oglinjoarele În mâini sau alte pațachine pe care le poți vedea la circ!? Și mai spuneți că nu există Anticrist!?“ Văzându-l pe Extraterestru că se apropie de canapea, umerii Mașei se zgribuliseră de teamă. Pentru zilele negre ce aveau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
și ei cu niște zdrențe ce se legănau ușor În bătaia vântului sau cu o balie plină de clăbuci, sub care se ascundeau dealuri, munți, câmpii și o mulțime de sate și orașe. Iazurile și acoperișurile caselor sclipeau ca niște oglinjoare În mâinile unor copii ce se bucurau de soare, numai marea, ca și zborul, părea să nu aibă nici Început și nici sfârșit. Timpul se scurgea cu o Încetineală uluitoare. Minutele și secundele erau parcă făcute din gumilastic. Cu cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
notarii. Babulea Tatiana se ținea În urma lor, amenințându-i cu bastonul. Oare ce-o apucase pe Mașa să-și aducă aminte de toate aceste lucruri? Nu cumva bătrânețea sau moartea Îi dădeau și ei târcoale!? Mașa aruncă o privire În oglinjoara de la lampa cu gaz pe care o agățase de un cui bătut În peretele aflat În dreapta sa și se trase speriată Îndărăt. În oglindă apărea o față netedă fără nas, fără gură, fără ochi, fără urechi, ce semăna cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
cu blana cenușie, a sărit și el din mașină și-a început să alerge în cercuri. Irene a așteptat până când toată lumea a coborât din avion și-abia apoi s-a desfășurat încet din scaun. Și-a scos din geantă o oglinjoară și și-a șters dârele de mascara. Apoi și-a aplicat un strat proaspăt de ruj, a atras adânc aer în piept și a ieșit cu grijă din avion. Credeam că v-am pierdut acolo, i-a strigat bărbatul. Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
putut face concurență statuilor din Insula Paștelui. M-a întrerupt: — Mă tem că nu vă pot ajuta. Și, cu viteza luminii, m-am trezit în pragul biroului, a cărui ușă se închise irevocabil în urma mea. Nita se admira într-o oglinjoară; arăta de parcă ar fi încercat fiecare produs simultan, ca o fetiță care dăduse iama în trusa de machiaj a mamei. —Nita, mă poți ajuta? —Anna, sunt absolut îndrăgostită de acest gloss... Caut un bărbat. —Bun-venit la New York. (Nici măcar nu și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
cunosc. încă mai există un eu. Un eu înăuntrul meu, care nu e el. Ne războim pentru Trandafir. — Privește, a spus Grimus. îEu eram în el, așa cum și el era în mine. Subsumantul funcționează în ambele direcții.) A ridicat o oglinjoară și a sprijinit-o pe pieptul lui, îndreptând-o către fața mea. Părul mi se albise. Era de-acum chipul lui, pe de-a-ntregul chipul lui, cu capul lui pe umerii mei. Eu am fost Vultur-în-Zbor. O a doua ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că era îmbrăcat în puloverul lui de cricket, ca un căpitan de echipă, tentat să iasă din ce e corect și restrictiv. —Bine, dă-i drumul. E aproape weekend în fond. M-am așezat jos pe mochetă și am pus oglinjoara de la trusa de farduri pe masa de cafea, trasând două linii cu ajutorul cardului de la sala de fitness. După care am ascuns repede cardul înainte ca el să-mi vadă poza, care era deloc flatantă. Rulând o hârtie de cinci lire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
paie Braic, trecut prin ciur și prin dârmon, nu stătea prea mult pe gânduri, ci acționa În consecință. Când celălalt Braic era deja cuprins de vâlvătăi, omul-paie scotea de sub pat valiza de voiaj și se ascundea cu totu-n ea. Oglinjoara de recrut, camuflată Înăuntru Încă de pe vremea când făcuse armata la pompieri, Îi multiplica nodurile de pe față, aducându-l Într-o stare de exasperare profundă. Omul Braic transpira din răsputeri, Încercând să se ascundă cât mai bine În valiză. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sa, lipindu-și unul de altul trupurile căzute pradă unor gânduri din ce În ce mai Întunecate. Când simțurile renășteau, se fugăreau prin cameră, Împreunându-și din când În când buzele și mânile și tot ce mai era de Împreunat. ...Medicul Își cumpărase o oglinjoară pe care o ținea În portmoneu, iar noaptea o ascundea sub pernă. De multe ori se trezea din somn năuc, studiindu-și la lumina veiozei trăsăturile, sau se ducea la baie, deschidea robinetul, apropiindu-și fața de oglindă. Chipul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Albă ca Zăpada... Albă ca Zăpada: Casa este aerisită, Mâncarea este gătită, Rufele-s toate spălate, Paturile aranjate, Cozonacu-i la crescut, Ce mai este de făcut? A... poate prin curte, cumva Să mai dau cu mătura! Împărăteasa: Spune-mi , oglindă, oglinjoară, Sunt cea mai frumoasă din țară? Oglinda: Frumoasă ești crăiasă, Ca ziua cea luminoasă... Dar, acolo, ascunsă-n munți La căsuța cu pitici Stă Albă ca Zăpada, Care-i mult mai frumoasă Decât tine-mpărăteasă. Împărăteasa: -Sunt cea mai mare
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
marginea cetății ăleia! Nu vrei să cumperi ceva? Ionică: N-am bani, sunt sărac! Negustorul: Lasă, lasă, dar câțiva gologani acolo, tot o să găsești tu prin buzunare. (Începe să se uite prin geantă) Ce să-ți dau? Un briceag, o oglinjoară, un cojocel, un chimiraș? Scoate o pereche de cizme). Cotoșman: Stăpâne, cumpără-mi mie cizmulițele astea! Negustorul: (speriat) Aoleu, vorbește cotoiul? Ionică: Da, fiindcă e năzdrăvan! Negustorul: Am trăit s-o văd și pe asta, om să miaune ca pisica
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
și cumnații, așa că ne retragem în camera alăturată. Din fericire, eu pot să văd prin ferestre. Capacul sicriului este ridicat pentru prințul Kung: pe pieptul doamnei Jin sunt așezate grămadă bijuterii sclipitoare, aur, jad, perle, smaralde, rubine și cristale. Pe lângă oglinjoară, ea își ține și trusa de machiaj. Prințul Kung stă solemn lângă mama sa, durerea făcându-l să arate mai în vârstă decât este în realitate. Se lasă în genunchi și execută o plecăciune: fruntea lui rămâne multă vreme lipită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
piept. Se vedea, Însă, cum tremura carnea pe ei de nerăbdare. Își Împachetau bagajele aproape cu evlavie și se arătau darnici cu cei rămași: le Împărțeau țigări, lame de ras, pixuri și hârtie de scris, papiote de ață și ace, oglinjoare, cioturi de săpunuri pentru bărbierit, conserve ce până atunci zăcuseră pitite În valizele de lemn, cărți de joc cu femei goale (astea erau numai Împrumutate, sub cuvânt de onoare că aveau să fie Înapoiate În stare perfectă). Până la urmă, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
port blugi și mă răzgândesc rapid. Mă hotărăsc să nu-i mai spun nimic. Bărbaților le plac femeile misterioase. Am citit asta undeva. De acum încolo o să fiu misterioasă. Taxiul oprește în față la Ba Mizu. Arunc o privire în oglinjoara portabilă. Mi se pare că arăt bine, dar e întuneric, așa că nu sunt sigură. Inspir adânc, îi plătesc taximetristului și ies din taxi. —Baftă, strigă șoferul. Oare încearcă să-mi spună ceva? Ajung la Ba Mizu, dar nici urmă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
hârtiile În el, după care, ușor panicată, Încep să-mi aranjez pixurile În suportul pentru chestii de scris. La biroul alăturat, Artemis Harrison Își Împrospătează rimelul. — Întâlnirea cu el va fi o adevărată sursă de inspirație, spune admirându-se În oglinjoara de mână. Știi, o groază de oameni sunt de părere că el a schimbat, de unul singur, fața marketingului mondial. Îi cad ochii asupra mea. Ai o bluză nouă, Emma ? De unde e ? — Ăă, de la French Connection, spun după o pauză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
acum? De ce? Iau un Vis Lucid și îl pun în coș, apoi mă îndrept spre partea din spate a magazinului, unde găsesc un raft intitulat „Răsfață‑te - meriți.“ Chiar merit, mă gândesc. Merit un set de lumânări parfumate și o oglinjoară de voiaj și niște „pastă pentru remodelare“, ce‑o mai fi și aia... și în timp ce îmi umplu coșul, aud vag, ca prin ceață, un țârâit înfundat și realizez că e propriul meu telefon mobil. — Alo! zic, ținându‑l strâns lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
ei e un gol. E plictisită. Numără caracterele la fiecare câteva rânduri. Știe că trebuie să umple o pagină întreagă, ca scrisoarea să fie acceptabilă. Bășină, bășină și iar bășină, scrie ea, apoi șterge, apoi scrie din nou. Scoate o oglinjoară și se apucă să-și cerceteze chipul. Dinții, nasul, ochii și sprâncenele. Se joacă prin păr, îl piaptănă în diverse moduri. Își întinde pielea cu degetele, luând diferite expresii. Îi place fața ei. Felul în care se reflectă în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
de monstrul înspumat și înfuriat din ziua anterioară, și un soare strălucitor și puternic o împodobea cu reflexe argintii. Cu o încetineală aproape ceremonioasă, deschise pachetul cu ce cumpărase în prăvăliile din casbah și întinse totul pe pătură. Fixă o oglinjoară în balamaua ferestrei și se bărbieri pe uscat, cum făcea de când își aducea aminte, cu ajutorul hangerului său foarte ascuțit; apoi luă o foarfecă și își tunse părul negru, creț și sârmos atât de scurt, că aproape nu se mai recunoscu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
ajuns să vă plictisiți unul de celălalt și chiar voiați să vă întoarceți. Simt literalmente cum îmi fuge sângele din obraji. Îmi văd fața în oglinda cu ramă argintie de pe peretele din fața mea - Daisy are o mulțime de astfel de oglinjoare prin toată casa - și senzația mi se confirmă. M-am albit ca prețioasa pernă a lui Daisy. —Rebecca, îmi pare tare rău... se bâlbâie ea. N-am știut... Adică el a zis-o pe un ton așa... ca și cum ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
riscam viața ducându-mă cu ele la liceu. Cu metroul îi plăcea să călătorească pentru că o încânta programul artistic al cerșetorilor. Striga după ei: unde o ștergi, târtane? Vino să te omenesc! Își răsturna poșeta-valiză în poală și, dintre piepteni, oglinjoare, pietricele și dopuri de sticlă alegea câteva monede pe care i le trântea în palmă boschetarului, rânjit și el ca tot vagonul. În cele din urmă am fost nevoit să o sun pe Maria: dacă nu venea s-o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
acuși...! îi răspunde Vierme afectat, în timp ce se apucă să clătească recipientele, sub jet de apă simplă, rece, într-o chiuvetă de fontă coclită, ce rânjea parșivă din smalțul sărit, chiuvetă încastrată temerar în peretele de vis-à-vis de pat, dedesubtul unei oglinjoare dreptunghiulare pentru bărbierit, cu argintul ei înfiorător și iremediabil împăienjenit, de bătrânețe. Terminând în trei secunde operațiunea salutară de igienizare, Bossul revine la oalele canope și pescuiește acrobatic, cu o mână, cu noroc, dintr-un vas de tablă mai răsfrânt
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-am terminat! urmă dânsul după ce-și mai potrivi și frizura, așa ca un cârlionț să-i atârne cuceritor pe frunte. Cei zece țărani din Amara fuseseră trecuți
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-l sfâșie. Secretarul Chiriță Dumitrescu, plictisindu-se singur în toată cancelaria, a chemat înlăuntru cele două străji și dezbătea cu ele întîmplările. Dezaproba și disprețuia sălbăticiile țăranilor, și lua partea boierilor cu entuziasm, considerîndu-se făcând parte din boierime. Avea oglinjoara pe birou și, vorbind, își arunca deseori ochii să se admire sau să-și mai aranjeze gulerul și cravata... De la curtea Iuga până la jandarmerie, după întoarcerea de la Ruginoasa și întrevederea cu bătrânul Miron, primarul a avut de dimineață o mică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]