417 matches
-
dărilor. Armata este organizată în oastea cea mare, alcătuită în principal din țărani, și oastea cea mică sau curtea. Este de semnalat faptul că Mircea păstrează dreptul de oaste asupra satelor scutite și se pare că reactivează această obligație pentru ohabele create de domnii anteriori. În paralel, înzestrează armata cu arme și întărește sau înființează cetăți în punctele strategice ale țării. Mircea ctitorește o serie de mănăstiri și biserici pe întreg cuprinsul țării, care vor deveni în timp centre de cultură
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
o cupă) pentru confirmarea stăpânirii în continuare asupra pământului de către cumpărător ori moștenitor. Aceasta arată că domnul era de fapt proprietarul superior al pământurilor. O categorie aparte a proprietarilor de pământ erau mănăstirile. Ele primeau danii din partea voievodului, uneori cu ohabă (imunitate, anume nici un dregător domnesc nu avea voie să-și exercite drepturile acolo sau să impună ceva; uneori oamenii de pe acele moșii erau scutiți de oaste - nu însă în timpul domniei lui Mircea). În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
voievodului, uneori cu ohabă (imunitate, anume nici un dregător domnesc nu avea voie să-și exercite drepturile acolo sau să impună ceva; uneori oamenii de pe acele moșii erau scutiți de oaste - nu însă în timpul domniei lui Mircea). În vremea lui Mircea, ohaba a fost rară în rândul boierilor, însă în timp, fiind de cele mai multe ori un drept ereditar și fiind acordată din ce în ce mai mult ca răsplată, aproape toate familiile boierești au ajuns să aibă scutiri, ceea ce a slăbit puterea armată ca și mijloacele
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
varsă de băut domnitorului. "Comisul" are în administrație grajdurile domnești. Alte dregătorii menționate în hrisoavele lui Mircea sunt cele de "pivnicer", "pitar" și "namestnic". Administrația locală era asigurată de dregători mai mici, boieri localnici sau trimiși ai domniei. În cazul ohabelor (satelor cu scutire), cârmuirea aparținea proprietarului acelui sat (boier sau mănăstire); în restul localităților administrația era asigurată de către dregători locali și trimiși domnești. Țara era împărțită pe județe, conduse de către căpitani numiți în vremea lui Mircea județi. În hrisoave sunt
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
să acorde scutiri sau să le concesioneze. Vama era plătită în bani sau în natură, iar boierii garantau cu averea lor că acest lucru se întâmpla cu strictețe. "Birul" era principalul impozit perceput de domnie, chiar și în satele cu ohabă. Acesta era aplicat asupra satului, iar fruntașii repartizau sarcinile pe gospodării. Alte taxe mai erau "dijma de produse" (a oilor, a porcilor, a găleților de grâne, a vinului, din ceară și miere, a coșurilor de fructe, a laptelui și a
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
era o oaste de țară (națională și a domnului) și era formată din întreaga populație în stare să poarte arme. Aceasta purta numele de "Oastea cea mare". Datorită faptului că domnitorul avea nevoie de mulți ostași, el nu dă niciodată ohabe (scutiri) întregi, ci întotdeauna cu precizarea "„numai singură oastea s-o facă domniei mele”". Astfel, pe lângă boieri, țăranii liberi sau șerbi, obligația oștii revenea și târgoveților și satelor mănăstirești. "„Este clar deci că dacă oastea cea mare era o exceptare
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
jupânului Stoica Naneș și vărului lui, Tatomir și nepoților lui, Manea și Stoica [...], ca să le fie satele anume: jumătate din Sâtlani și Râușorul tot și Copăcelul tot și la Voila jumătate și Ucea toată, să le fie de ocină și ohabă, pentru că le-au dobândit de la Domnia Mea cu slujbă”" . Mai apoi, Becleanul va apărea în mai multe documente și în mai toate urbariile (recensămintele) efectuate de autoritățile maghiare de-a lungul secolelor XVI-XIX (1560, 1576, 1637, 1640, 1649, 1656, 1680
Beclean, Brașov () [Corola-website/Science/300934_a_302263]
-
slugilor domniei mele Bară și fratelui său Gâdea, ca să fie Godenii toți, pentru că jumătate din Godenii le este veche Ocina, iar cealaltă jumătate au cumpărat-o de la Radu Grama, prețul fiind 30 de florini, să le fie de ocina și ohaba lor și copiilor lor, nepoților și Strănepoților lor, începând de la vamă oilor, vama porcilor, de la albinărit. Nimeni să nu‘i tulbure, sau să-i împiedice, acela va primii rău și urgie de la domnia mea. “* Martori .' Jupan Voicu Dobriță, jupan Galea
Godeni, Dolj () [Corola-website/Science/300400_a_301729]
-
Bălănești este o comună în județul Gorj, Oltenia, România, formată din satele Bălănești, Blidari, Cânepești, Glodeni, Ohaba, Voiteștii din Deal și Voiteștii din Vale (reședința). Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Bălănești se ridică la locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (97,26%). Pentru 2
Comuna Bălănești, Gorj () [Corola-website/Science/300453_a_301782]
-
Bistrița, ca să-i fie de cinste și de pomenire în veci. Însă cât va fi în viață mai sus-zisa jupaniță, singură să stăpânească satul și ațiganii mai sus-ziși, iar după moartea ei să fie sfintei mânăstiri de ocină și de ohabă..."” (Leonăchescu, 2001). La 16 aprilie 1533 sunt menționate hotarele moșiei Stroești cu toponimele aflate și azi în uz: „"de la piscul lui Vlad până la gâlma Mălinișului și până la piscul Șcheaului din sus și de aici, drept la gura Cernețiului și de
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Șovarna este o comună în județul Mehedinți, Oltenia, România, formată din satele Ohaba, Studina și Șovarna (reședința). Comuna Șovarna este o așezare de deal, situată în nord-estul județului Mehedinți, pe un teritoriu cu o formă alungită de la vest spre est, cu o întindere maximă de 12,5-13 km., făcând parte din Plaiul Cloșani
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
o formă alungită de la vest spre est, cu o întindere maximă de 12,5-13 km., făcând parte din Plaiul Cloșani. Comuna este alcătuită din trei sate: Șovarna (din care fac parte Șovarna de Jos si Runcu - Șovarna de Sus) și Ohaba, care se ordonează pe cursul văii pârâului Șovarna. Studina este un sat de culme. Chiar pe teritoriul comunei își au zona de contact două unități naturale: Podișul Mehedinți - în partea vestică - și Piemontul Getic - în partea de est. Condițiile naturale
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
în Banat. Cea mai veche menționare documentară (cunoscută azi) datează din 10 ianuarie 1511, pe când era voievod al Țării Românești Vlad cel Tânăr (Vlăduț), fiul lui Vlad Călugărul. Documentul original menționează numele satelor Șovarna (sub numele de Sivarna) și Runcu. Ohaba este menționată pentru prima oară într-un document datat 31 mai 1561. Este cert însă faptul că satele au existat cu mult înaintea acestor date. Plaiul Cloșani o regiune conservatoare din punctul de vedere al păstrării peste timp a folclorului
Comuna Șovarna, Mehedinți () [Corola-website/Science/301614_a_302943]
-
cu frații săi, ca să-i fie lui Vlad cu toți nepoții lui, Buia, Șișa și lui Stănilă cu frații lui, sătul numit Bela, care este în județul Motrului, ca să fie lui Vlad cu toți nepoții lui, de ocina și de ohaba, sătul Bela și Preslop. Au dat domniei mele un cal și o cupă. De aceea să le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de gloabe, de cărături
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
care este în județul Motrului, ca să fie lui Vlad cu toți nepoții lui, de ocina și de ohaba, sătul Bela și Preslop. Au dat domniei mele un cal și o cupă. De aceea să le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de gloabe, de cărături, de podvoade, adică de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor lor, nepoților și
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
le fie de ocina și de ohaba începând de la vamă oilor, de la vamă porcilor, de albinărit, de găletărit, de vinărici, de gloabe, de cărături, de podvoade, adică de la slujbele mici până la cele mari, de acestea toate să le fie de ohaba lor și copiilor lor, nepoților și strănepoților cât va trăi domnia mea și cât va trăi fiul domniei mele, Mihail voievod... Iată aceștia sunt martorii acestui hrisov: Radu ban-vornic, jupan Martin, Aga ban, jupan Stoica rusul, jupan Dragomir dela Segarcea
Comuna Bala, Mehedinți () [Corola-website/Science/301598_a_302927]
-
frate, "Ioan Bunea", care i-a urmat tatălui său în calitate de preot paroh la Vad. Primii ani de școală îi face la Școala Confesională din satul natal, apoi la Școala Grănicerească din satul vecin (la cca 3 km distanță de Vad), Ohaba, (azi în comuna Șinca, din județul Brașov), încheind studiile primare în anul 1870. Studiile gimnaziale le face la Gimnaziul Românesc din Brașov (1870 - 1877), unde l-a avut coleg, între alții, pe Andrei Bârseanu, care îi va deveni bun prieten
Augustin Bunea () [Corola-website/Science/306800_a_308129]
-
acest nume sau probabil provine de la cuvântul vechi ce definea pleava rămasă după vânturarea semințelor de cânepă. După alți istorici, adevărata atestare documentară este considerată un hrisov emis de domnitorul Petru Cercel în 1583, prin care dă un loc de "ohabă" gelepului Necula în satul Bucu Vechiu. Documentul este citat de Nicolae Iorga și face referiri și la alte localități din același areal. Moșie cu așezare de moșneni, Bucu cuprindea două părți, așa cum arăta hrisoavele din jurul anului 1600, anume Bucul de
Bucu, Ialomița () [Corola-website/Science/301233_a_302562]
-
Aria naturală se întinde în extremitatea sud-estică a județului Arad (pe teritoriile administrative ale comunelor Bata, Bârzava, Birchiș, Petriș, Săvârșin, Ususău și Vărădia de Mureș și pe cel al orașului Lipova), în cea nord-estică a județului Timiș (comunele Margina și Ohaba Lungă) și în cea vestică a județului Hunedoara, pe teritoriile comunelor Burjuc, Dobra, Gurasada și Zam. Situl este străbătut de drumul național DN7, care leagă municipiul Pitești de Arad. Instituirea regimului de arie naturală protejată pentru situl de importanță comunitară
Defileul Mureșului () [Corola-website/Science/334261_a_335590]
-
născut la 28 august 1887 în satul Vad, Comitatul Făgăraș, azi în comuna Șercaia, din județul Brașov. Părinții săi au fost "Gheorghe" și "Ana Cocișiu". Studiile le-a făcut la școala din localitatea natală, Vad, apoi la Școala Grănicerească din Ohaba (sat vecin cu satul natal al lui Toma Cocișiu), la liceul românesc din Brașov și și-a încheiat studiile la Institutul Pedagogic Greco-Catolic din Blaj, pe vremea aceea, în comitatul Alba de Jos, făcând parte din prima promoție. S-a
Toma Cocișiu () [Corola-website/Science/314574_a_315903]
-
de Mâtnic primește domenii pe lângă râul Mâtnicel. Acesta este fondatorul familiei Mâtnic, una dintre familiile nobile românești din Banat. Vorbind despre familia "de Mâtnic", de la început trebuie precizată distincția între localitatea Mâtnicu-Mare, locul primei atestări documentare a familiei (1352) și Ohaba Mâtnic, teritoriu adiacent terenurilor primite prin danie regală, unde locuiau cei care slujeau nobililor "de Mâtnic". Prin urmare, familia este a nobililor de Mâtnicu Mare și nicidecum ade Ohaba Mâtnic, cum greșit notează anumiți istorici. Această familie nobiliară românească va
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
între localitatea Mâtnicu-Mare, locul primei atestări documentare a familiei (1352) și Ohaba Mâtnic, teritoriu adiacent terenurilor primite prin danie regală, unde locuiau cei care slujeau nobililor "de Mâtnic". Prin urmare, familia este a nobililor de Mâtnicu Mare și nicidecum ade Ohaba Mâtnic, cum greșit notează anumiți istorici. Această familie nobiliară românească va fi una dintre importantele familii "de graniță", de a căror dezvoltare depindea libertatea ținutului Sebeș. Din această pricină, regii maghiari vor face în mod frecvent donații acesteia. Descendenții ramurii
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
frecvent donații acesteia. Descendenții ramurii principale a familiei de Mâtnic, respectiv IUGA de Vozestia, BOGDAN de Mâtnic și OPRIȘA de Maciova își dispută, conform documentelor, pe parcursul secolului al XV-lea, o serie de domenii feudale din jur: Prisaca, Maciova, Tincova, Ohaba Mâtnic, Var, Ciuta, Măru, Oloșag, Dragomirești. La 28 mai 1387, regele Sigismund de Luxemburg îi conferă lui Bogdan Românul ("Olahus"), fiul lui Ștefan de Mâtnic, și fiilor săi Ștefan, Dionisie, Ladislau, Nicolae și ladislau cel Tânăr cnezatul Măru, (Almalfa) de pe
Mâtnicu Mare, Caraș-Severin () [Corola-website/Science/301089_a_302418]
-
(în , în ) este un oraș în județul Hunedoara, Transilvania, România, format din localitățile componente (reședința) și Streisângeorgiu, și din satele Batiz, Călanu Mic, Grid, Nădăștia de Jos, Nădăștia de Sus, Ohaba Streiului, Sâncrai, Sântămăria de Piatră, Strei, Strei-Săcel și Valea Sângeorgiului. Până în anul 1990, Călan era cunoscută pentru renumele apelor termale române AQVE, din apropierea orașului, și prin flăcările secției Semicocs din cadrul Combinatului Siderurgic Victoria care ardeau, zi-noapte. Atestat documentar în anul
Călan () [Corola-website/Science/297036_a_298365]
-
doar valea Secașului Mic, începând de la confluența cu Valea Lunca Satului și până la vărsare. Ea este largă, subsecventă, cu versantul drept mai abrupt. Văile de ordinul 3 aparțin unor afluenți de pe stânga Secașului Mic (Lunca Satului, Păuca, Valea lui Sânui, Ohaba, Gârbău și Valea Largă) și au lungimi care variază între 3 și 8,5 km. Văile de ordinul 2 sunt fie ale afluenților direcți ai Secașului Mic (Trecătoarea, Gârdan, Ungurei, Bolânda, Henig ș.a.), fie ale celor de ordinul 3. Sunt
Bazinul Secașului Mic () [Corola-website/Science/316655_a_317984]