207 matches
-
alt motiv - vecinătatea iubitului, dar e de luat în calcul și aspectul tehnic al contradicției venite doar dinspre o parte (dacă era și din partea cealaltă, s-ar fi anulat). Soluția tehnică, deși nefirească, sau tocmai de aceea!, constă în dublarea oiștii, una în față, alta în spate, căci așa cum sediul poftei e sub cel al inimii și vizitiul doar-doar reușește să le împace, tot așa un cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nefirească, sau tocmai de aceea!, constă în dublarea oiștii, una în față, alta în spate, căci așa cum sediul poftei e sub cel al inimii și vizitiul doar-doar reușește să le împace, tot așa un cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și numărul vizitiilor. Un singur cal la atelaj nu este cu putință pentru a avea o singură oiște sau nici una, ca la carele de luptă, căci vizitiu și cai, deopotrivă, sunt replica sufletului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
vizitiul doar-doar reușește să le împace, tot așa un cal are dreptul la propria-i oiște fără ca să se dubleze în acest fel și numărul vizitiilor. Un singur cal la atelaj nu este cu putință pentru a avea o singură oiște sau nici una, ca la carele de luptă, căci vizitiu și cai, deopotrivă, sunt replica sufletului în forma lui tripartită. Până la urmă, mitul, întrucât e mit, nu își propune ca autoexigență nici faptul de a fi rațional, și nici de a
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
tot amâna sau o va desfășura În silă: „Cine plătește Înainte este rău servit”. De aceea, unii țărani, intuind valoarea motivațională deosebită pe care o are o recompensă promisă, dar Încă neonorată, Își stimulează caii Înhămați la căruță legând de oiștea acesteia un sac plin cu fân sau cu ovăz, la care caii evident nu pot să ajungă, dar pe care ei tot văzându-l În mersul lor, se Întăresc În nădejdea că, la terminarea căratului poverii, stăpânul lor Îi va
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
vremea apariției lor, unele poeme au putut părea subversive; de pildă, Problema spinoasă a nopților e o pledoarie implicită pentru statutul inalienabil al poetului și poeziei, iar Ieremia, din poemul omonim apărut în volumul Nevoia de cercuri (1966), dând cu oiștea-n gard, este instituit ca simbol al interogației, al încercării și erorii fertile și pus în opoziție cu „ticăloasa spiță a moluștelor grave/ a celor ce nu dau cu nimic în nimic/ de frica îndrăznelii și a înnoirii”: personaj emblematic
DUMITRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286907_a_288236]
-
apărător al celor mulți. Vorbind ca președinte al PSD, dl Năstase a zis că pentru partidul pe care îl conduce "primordial nu e dreptul la proprietate, ci dreptul la muncă". Încercînd să fie subtil, premierul lovește în plin gardul cu oiștea. În loc să spună, simplu, că PSD se va îngriji (dacă va fi în stare) și de dreptul la muncă, dl Năstase ierarhizează, dreptul de proprietate după dreptul la muncă, de parcă dreptul la proprietate ar fi ierarhizabil sau condiționabil. El e sau
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/14988_a_16313]
-
virtuoasă... Se oprește la auzul unui huruit greoi. Un car pe patru roți, somptuos împodobit cu fildeș, s-a oprit la mică distanță de grila jul de fier ce protejează incinta sacră. Cei doi cai înhămați la jugul prins de oiște sforăie zgomotos pe nări. Ca prin minune, peste toată suflarea prezentă se lasă liniștea. Tac și ei, respectuoși, așteptând ca vestalele să ia loc în car. Puțini sunt cei care au dreptul să circule în car la Roma. Magistrații și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dezordonată prin intervalele căreia ieșirăm în cerdac, întâi ea apoi eu, neobservați. Era întuneric; nici nu se închise bine ușa în spatele meu că mă luă după umeri, mă îmbrățișă, apoi îmi cuprinse fața în mâini și mă sărută. Pe boltă oiștea Carului Mare. Mă gândeam că poate Lung e acolo sus, uitându-se spre noi, dar el nu era decât în imaginația mea, și între plesniturile de bici cu care-și mâna calul aflat la oiștea stelară, Ana îmi repetă: - Te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și mă sărută. Pe boltă oiștea Carului Mare. Mă gândeam că poate Lung e acolo sus, uitându-se spre noi, dar el nu era decât în imaginația mea, și între plesniturile de bici cu care-și mâna calul aflat la oiștea stelară, Ana îmi repetă: - Te iubesc, te iubesc, te iubesc! și chiar în noaptea aceea crengile pomilor ce se întindeau până în cerdac dădură în floare, avurăm impresia că e ultima noapte a lumii, auzeam mugurii pocnind, deși eram în octombrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
inventivă - o eșarfă albastră de voal ce încerca vagi unduiri în adierea firavă a vântului ce începuse din vest. Era o binefacere după o zi toridă, acum la două ceasuri înainte de miezul nopții. Și noaptea aceea se termină sus spre oiștea Carului Mare, în râsul întinerit al domnului Pavel, orchestra departe, în timp ce Ana, în ochii căreia mă uitam, deveni tristă, tristețea i se fixase în privire: „E poate ultima dată, spuse în sine, când te mai văd; ești din ce în ce mai absorbit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
din Franța și ajunge În Italia „damigianna“ transformându-se până la noi În „damigeană“ și tot așa până la „anteriul lui Arvinte“; „are Chira socoteală“; „sistem Clayton, model nea Gheorghe“; „vrei, nu vrei, bea Grigore aghiasmă“; „a nimerit-o ca Ieremia cu oiștea-n gard; „hop și eu cu țața Lina“; „tronc, Marițo!“; „ce mi-e baba Rada, ce mi-e Rada baba?“; „de lemn Tănase“; „moș Ene pe la gene“; „să vorbească și nea Ion că și el e om“; „Stan pățitul“. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
banal, mi-a inspirat un aforism cu profunde rezonanțe etice: Adevărata fericire a omului ar trebui să izvorască din izbânda că i-a ajutat și pe alții să fie fericiți. O altfel de proză Scriu Mi-am făcut condei din oiștea de la Carul Mare, cu peniță din geană de soare, ca să scriu. Scriu cu cerneală din pulbere de stele pentru a da strălucire și veșnicie cuvintelor dăltuite. Scriu cu litere de luceferi, pe felii de Lună, ca să luminez calea gândurilor mele
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
de copite de cai, ci numai huruitul roților. Cuminți, aproape cu evlavie, se rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rânduiră de-o parte și de alta a drumului. Carul intră În sat și oamenii se cutremurară și se scârbiră. Mergea singur, fără cai ori boi, cu oiștea Împinsă țanțoș Înainte, ca o suliță pregătită pentru dat năvală. În vârful oiștii, cineva Înfipsese o vioară. În car se vedea o amestecătură de mirare: șapte-opt draci zăceau claie peste grămadă, morți de beți. Nu puteai desluși a cui era cutare coadă, ori barbă, ori copită. Râtul unuia dintre ei poposea lângă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
măscările se făcură de neîndurat. Femeile din neamurile celor Înjurați se Împreunau de-acum nu numai (cele frumoase) cu Odraslă, ci și cu tauri, berbeci, țapi ori armăsari. Prin vorbe erau pătrunse, În felurite locuri ale trupului, de măciuci noduroase, oiști nesfârșite și chiar de turlele semețe ale bisericii. Taxa crescu la cinci, apoi la zece lei, numărul de picioare În dos primite de la Înjurături ajunse și el la zece. În Încăpătoarele pântece femeiești intrau și ieșeau păduri Întregi, munți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cer prea mult? --Sunt atâtea de aflat și de văzut!... --Apoi tot tu ești tartorul care hotărăște. Eu sunt doar cel care veghează să n-o iei razna prin hățișuri necunoscute și, cum se spune, “să n-o dai cu oiștea-n gard”, că nu degeaba m-ai poreclit “gândul de veghe”. --Acum te-am recunoscut de-a binelea. Tu ești cârcotașul care îmi făcea zile fripte când mă zbăteam între ciocan și nicovală, să-l înțeleg și să-l ajut
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
mănăstire Bărboiul mi-au dat o bucată de moșie ce-au avut la Jijie, anume Lazorenii”. --Până aici n-ai spus mare lucru. “Schimbătură” cu vreo mănăstire au mai făcut și alții... --Ia-o domol, zăvodule, să n-o dai cu oiștea-n gard. Ascultă ce spune hatmanul prins la înghesuială de prea cucernicii călugări: Iar acum, după doi ani, fiindu egumen la... mănăstire Bărboiul, svinție sa arhimandrit chir Sava au căzut cu rugăminte... să le dau alte doao dughene în locul celor
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
pe femeie nu o puteam blama. Îmbrăcat cu un costum croit la mare artă și cu o cravată Hermes, Randall era, ca întotdeauna, mai mult decât frumos. Ei, mi-am spus singură ca să mă înveselesc, poate c-am intrat cu oiștea carierei într-un zid zdravăn, dar măcar îl mai am lângă mine pe bărbatul perfect. Randall s-a întors la masă și și-a așezat o mână pe umărul meu. Te iau mâine, la trei? A, și era să uit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
săritură în dreapta să se ferească parcă de primejdie, în aceeași clipă Petre o croi cu biciul peste burtă. Durerea o sperie mai tare, încît zvâcni drept înainte, pe șoseaua netedă, într-un galop furios, stârnind și frica tovarășei sale de oiște. ― Ce faci? Ce faci? țipă deodată Nadina. Ne omoară!... Ajutor! Se agăță îngrozită de gâtul lui Titu, în vreme ce caii, sforăind și ciulind urechile, goneau nebunește, izbind deseori cu picioarele dinapoi în frontalul bombat al saniei. Atunci răsună glasul lui Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mijloc, apa din pârău avea acum aproape doi metri adâncime. Când calul a ajuns la mijlocul apei s-a smucit, a tras roțile din față de la căruță, iar coșul a fost săltat de apă cu tot cu bătrân, luându-l curentul la vale. Oiștea cu roțile din spate ale căruței au rămas în mijlocul apei. Când am văzut că bătrânul este luat de furia apei cu tot cu coșul de la căruță, am lăsat sculele de pescuit, am traversat podul în fugă, m-am dus la cal și
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
degetele, în general, iar degetul arătător în mod special, participă la procesul cunoașterii și asimilării lumii din jur. Valențele cognitive ale degetelor sunt reflectate în multe expresii de tip gestual: a încerca marea cu degetul, a nimeri (ca Ieremia) cu oiștea în gard, a pune degetul pe rană, a privi printre degete, a ști (a cunoaște) ceva pe degete, a juca pe cineva pe degete, a scoate din deget (din burtă), a avea pe cineva la degetul mic etc. Conținutul unei
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
mai puțin la minte. Nu vreau un răspuns în silă, Nimeni să nu aibă trac: El e Prepeleac Dănilă Sau...? Dănilă Prepeleac Vă zic una fără fard, Căci n-am născocit-o eu: E om bun, însă mereu Dă cu oiștea în gard. Irimia Două vorbe diferite, Dar cu-același înțeles; Dacă le citim unite, Tot cu ele ne-am ales, Căci, precum întâia oară, Tot secunda o măsoară. Prima parte - aliment, Cea de-a doua - instrument. Dacă vrem să le
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
foc, dar arde. Cuvântul Unii cu foloasele, El trage ponoasele. Acarul Păun Fuge de se prăpădește, Nimenea nu-l fugărește. Toată ziua dă căldură, Dar n-o trece pe factură. Dă lumină noaptea toată, Dar lumina e furată. Are-o oiște cu care Dă prin garduri la-ntâmplare. Deși-i mare cât un sac, Vulpea i-a venit de hac. Deși seamănă cu-o frișcă, Limba ușurel ți-o pișcă Și se știe din părinți Că te curăță pe dinți. Ghicitoarea
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
Aripat. Sărut mâna Cocuz Cocuz, nepotul fostului mare politician din Nord Estul județului, era un om care se deosebea fundamental de restul neamurilor dumisale. Cele mai multe dintre acestea erau niște zburătăcite din lumea neliniștiților, a chinuiților dintro lume de loviți cu oiștea, de inși cu idei fixe, destul de neluate În seamă, totuși, fixe, de turbulenți de toată mâna. Doar el, o excepție, cea care, probabil, Întărește regula, e un om la locul lui, cuminte, muncitor, corect, cinstit, care nu zădărăște nici măcar un
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Mergem. Se ridicară. Tot câmpul Cuțaridei era întunecat și deșert. Numai spre Grivița ardeau felinarele. Grăbiră pasul. Până la casa Didinei, mai era drum de făcut. Stelele călătoreau pe neștiute. După vreun ceas, Caru-lmare era tocmai în fața lor, spre bariera Mandravelei. Oiștea lui luminoasă căzuse peste casele scunde. Își ascultau pașii în praful drumului și nu mai spuneau nimic. Se auzea cum seceră vântul tulpinile buruienilor. Măciuliile lor uscate, scuturate de mult, se aplecau scoțând un șuierat cunoscut. Câte nopți umblaseră astfel
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]