109 matches
-
pe aici, încă din cele mai vechi timpuri, a unor importante drumuri, ca “drumul lui Traian” și “drumul oii”. Aceste căi de comunicație legau Ardealul de Dunăre și se intersectau aici cu alte drumuri paralele cu fluvial - drumurile “țintei” și “olacului”, motiv pentru care localitatea a fost cunoscută, încă de la prima sa atestare documentară, sub forma de târg. Relieful teritoriului pe care îl ocupa municipiul Roșiorii de Vede, după harta hipsometrică a Atlasului geografic, este caracteristic parții de vest-centrală a Câmpiei
Roșiorii de Vede () [Corola-website/Science/299953_a_301282]
-
de strategie făcute de olandezi și lipsa de vigoare în publicul general după izbucnirea furiei defectele întâlnite în calea sa determină devierea fluxului magnetic generând un câmp magnetic de dispersie la suprafața piesei creșterea numărului călărașilor a dus la apariția olacului scrinzi este reprezentantul extremismului de dreapta har dat în dar har pentru a fi bineplăcut se presupune că tunelul mai mic permite păianjenului să supraviețuiască în timpul inundațiilor datorită prezenței bulelor de aer fiind considerată erezie teza catară a fost combătută
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
o mare măsură la dezvoltarea comerțului românesc, iar apogeul nostru economic începînd din sec. XVI trebuie să li se atribuie lor în mare parte."" Domnitorul Constantin Mavrocordat i-a scutit pe armeni, la 7 aprilie 1742, de cai și de olac: ""Nici de pe la odăile lor, nici din oile lor de la conace nime să nu le ia, nici oi, nici cai"". Alexandru Mavrocordat, la rândul său, a dat la 9 martie 1784 un hrisov de favorizare a comercianților armeni de cetățenie austriacă
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
dus întotdeauna o politică externă activă și erau la curent cu toate evenimentele internaționale din acele timpuri. Domnii aveau curieri cunoscuți sub numele de „călărași” și „lipcani” care străbăteau cu repeziciune distanțe mari. Creșterea numărului călărașilor a dus la apariția "olacului". Locuitorii satelor și târgurilor aflate pe traseu erau obligați să pună la dispoziție așa-numitul „cal de olac”, să întrețină caii și să se ocupe de procurarea nutrețului. Poșta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor și solilor
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
aveau curieri cunoscuți sub numele de „călărași” și „lipcani” care străbăteau cu repeziciune distanțe mari. Creșterea numărului călărașilor a dus la apariția "olacului". Locuitorii satelor și târgurilor aflate pe traseu erau obligați să pună la dispoziție așa-numitul „cal de olac”, să întrețină caii și să se ocupe de procurarea nutrețului. Poșta din acele vremuri satisfăcea doar nevoile statului, ale dregătorilor și solilor străini și foarte rar ale particularilor. În secolul al XVI-lea poșta a trecut sub autoritatea marelui postelnic
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
Între Transilvania și Țara Românească existau drumuri comerciale, de-a lungul cursurilor râurilor Buzău, Teleajen, Prahova și Olt, iar legăturile cu Moldova se făceau prin Adjud, Valea Trotușului și Pasul Ghimeș. Cheltuielile necesare întreținerii și înființării menzilurilor, procurării furajelor, a olacelor, a cailor și plata slujbașilor au fost suportate de țărani și de târgoveți până în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. În timpul celei de-a doua domnii a lui Constantin Mavrocordat din Moldova, s-a luat hotărârea reorganizării poștelor, statul
Timbrele poștale și istoria poștală ale României () [Corola-website/Science/309865_a_311194]
-
din satul Crasna aflat în ținutul Sucevei. La 13 ianuarie 1764, domnitorul Grigore Callimachi îl înștiințează pe egumenul Pahomie și pe întregul sobor de la Mănăstirea Putna că a scutit satele mănăstirii, printre care și Crasna, de conace, podvezi, cai de olac, solărit, folărit de pielicele, cașcaval și de alte dări. De asemenea, a interzis vornicilor de Suceava, căpitanilor de Târgul Siretului, șugubinarilor și altor globnici să pună impozit pentru oamenii mănăstirii. În ianuarie 1775, ca urmare a atitudinii de neutralitate pe
Crasna () [Corola-website/Science/304836_a_306165]
-
din Palanga, județul Vâlcea din "Rezervația de arhitectură și artă bisericească" înființată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. Durată din temelie în anul 1786, de către dascălul cărturar Ilie Drăgănuleanul, pe moșia sa, din imediata apropiere a importantei stații de pe vechea cale de olac ce lega Piteștiul cu Râmnicu-Vâlcea, Biserica de lemn „Cuvioasa Paraschiva” din Drăganu-Olteni a dăinuit vreme de peste două veacuri în locurile de tainică frumusețe scăldate de firul argintiu al Băscovelului. De la întemeierea ei între datina străbună, biserica a luminat cu adevăruri
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
de poștalioane și loc de popas și de târg pentru negustorii care străbăteau Moldova. Hanul dispunea de odăi pentru musafiri, camere pentru crâșmari și hangii, magazii, bucătărie, crâșmă și cramă de vinuri. În curtea interioară erau grajduri pentru caii de olac (de schimb), ateliere de reparații ale rotarilor și harabagiilor, cantonul pentru întreținerea și repararea drumului și podurilor, precum și locul de pază al arnăuților. Marele scriitor român Mihail Sadoveanu (1880-1961) menționează Hanul din Drăgușeni în povestirea "Negustor lipscan" din volumul Hanu-Ancuței
Hanul Drăgușeni () [Corola-website/Science/321692_a_323021]