293 matches
-
de așteptat ca democrația, prin accentul normativ pe egalitatea șanselor de participare la dezbatere și pe proceduri, să afecteze în mod negativ eficiența colectivităților? Care sunt șansele unei conduceri democratice de a evita destinul funest al birocratizării și al monopolului oligarhic prescris de Michels în „legea de fier a oligarhiei”? Acestea sunt chestiuni legate inextricabil de problema participării, pe care le semnalăm fără a le dezvolta. Teoretizând participarea Problematica generală a participării se poate încadra în matricea conceptuală a acțiunii colective
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
et limitatio). Limitarea puterii regale de către stări și Diete în Boemia, este urmarea repetatelor compromisuri cu marea nobilime și cavalerii. În anul 1436, prin Compactele de la Iglau, Sigismund de Luxemburg era redus la nivelul de "președinte onorar al unei republici oligarhice"161. La umbra unor monarhii slabe, cum au fost și cele ale lui Vladislav Jagello (1490-1516), supranumit și "regele dobže" (nu obiecta la nicio propunere)162 și Ludovic al II-lea (1516-1526), regatul era condus de stări și Dietă. Pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al Boemiei, va fi urmarea compromisului încheiat între acesta cu marea nobilime și cavalerii, marii învingători ai aceui timp. Prin impunerea Compactelor de la Iglau (5 iulie 1436) poziția regelui era redusă la cea a unui "președinte onorar al unei republici oligarhice"352. În aceeași perioadă, în Moravia și Silezia continuitatea acțiunii comune a stărilor s-a menținut. Scurta domnie a lui Albert al II-lea și apoi a lui Ladislau Postumul, nu au modificat echilibrul dintre monarhie și stările privilegiate. Seniorii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
guvernământ, în cadrul Confederației se distingeau cinci regimuri: statele democratice Uri, Schwyz, Unterwald (catolic și protestant), Zug, Glaris (catolic și protestant) și Appenzell (catolic și protestant), conduse de landsgemeiden; state federative (Valais, în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care regimul era corporativ; state aristocratice (Berna, Lucerna, Fribourg, Soleure), în care puterea aparținea exclusiv patriciatului; state monarhice (Neuchâtel, Episcopatul de Bâle, abațiile de Saint-Gallen și Engelberg
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
au acces la ea. Asta înseamnă să uităm că societățile aristocratice vezi Sparta au favorizat mereu oralitatea, la fel de improprie regulii de drept ca și imaginea. Videosfera slujește aristocrația banului și dăunează celei academice. Ea retrezește, în orice caz, o apăsare oligarhică pe care grafosfera republicană, prin școala laică și ziarul ieftin, o atenuase considerabil. Imaginea înghite economic litera precum peștele mare pe cel mic. Sunt de-ajuns un laringe sau o imprimantă pentru a articula sau publica un discurs, dar pentru
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
imaginea autoritară asociată statutului supraordonat, inegalitățile tind să fie minimalizate, nu există o ierarhie stabilită "definitiv", iar respectul sporit este îndreptat către individualitate. La nivel politic, în culturile cu DFP crescută, guvernarea e de așteptat să fie militară, autocratică și oligarhică, după cum se poate identifica o luptă pentru putere "între cei mari" și o comunicare intracomunitară redusă, iar agresivitatea socială devine un loc comun. în opoziție, în societățile cu DFP redusă, guvernarea se bazează pe participarea sau reprezentarea echitabilă și responsabilă
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
numai prin înmulțirea celor rapaci. Cu cât vor fi mai mulți egoiști, cu atât ei vor căuta să se anihileze reciproc, străduindu-se să respecte niște convenții numite legi. Astfel, se poate ajunge la statul de drept, cu înfrângerea tendințelor oligarhice. Dar comuniunea dialogică a lumii nu-i posibilă decât într-o lume în care Dumnezeu n-a fost condamnat la moarte. De aceea, în istoria Europei, singura "revoluție" reușită a fost cea creștină, în care biruitorii nu mai oprimă. Revoluțiile
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un fenomen agreat de națiunile puternice, consolidate economic și cultural, ci e produsul dramatic al sărăciei și al neîmplinirii în sânul propriei națiuni. Este exodul celor subdezvoltați, al celor care se simt străini în propria țară, nedreptățiți de o putere oligarhică, transformatoare a națiunii într-un dezmăț mafiotic. Culegătorii de căpșuni în Spania au ajuns în condiția mai mult decât dramatică de a constata că în România nu mai au dreptul de a fi slugi și-și caută acest drept aiurea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
internă, în schimb, până la începutul anilor 2000, s-a caracterizat prin instabilitatea politicii, datorată în mare parte acțiunilor care îl priveau pe Kucima însuși (Kucimagate), deteriorării politicilor sociale, corupției autorităților de stat și reformelor economice planificate în interesul unei clase oligarhice puternice. În fapt, de la sfârșitul anilor '90, politica ucraineană a fost dominată de o clasă de noi îmbogățiți care, odată ce au pătruns pe scena politică, prin alegerile din 1998, au dat naștere unei serii de partide de centru; aceste partide
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
l-au definit drept o "zonă gri" între autoritarism și democrație. Și în acest caz, ca și într-al Serbiei, definițiile utilizate pentru regimul lui Kucima sunt diferite: proto-democrație (proto-democracy) sau autoritarism moderat (soft-authoritarianism) (Dawisha și Parrott 1997), sistem politic oligarhic (Roeder 1994) sau autoritarism competitiv ("competitive authoritarianism") (Way 2005). Punctul comun al tuturor acestor definiții este prezența instituțiilor și caracteristicilor democratice pe lângă aspectele tradițional autoritare. Kucima, de fapt, a ajuns la putere în 1994, prin alegeri concurențiale, declarând că vrea
by Cristina Dallara [Corola-publishinghouse/Science/1090_a_2598]
-
acaparare", astfel încât stato a fost în general obiectul verbelor de agresiune, achiziție și manipulare 40. S-a sugerat corect că uzajul "acaparator" al stato la Machiavelli s-a dezvoltat încă la generațiile precedente în lumea acaparatoare și competitivă a politicii oligarhice a Florenței, în care "status-ul" putea fi, deopotrivă, dobândit și pierdut 41. În sfârșit, studiile ulterioare au arătat ca întrucât sfatul lui Machiavelli către ambele tipuri de "republici [a fost] de a se mari, stato devine în opera lui
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
precum "democrație" și "valori democratice" pentru a descrie regimul florentin de la sfârșitul secolului al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea. După cum știm dintr-o bună parte a studiilor sale, guvernul pentru care a lucrat Leonardo Bruni a fost oligarhic 44. Dar trebuie să ținem seama de faptul că oligarhiile sunt întotdeauna republici și că rolul unei oligarhii, care este de a se autolegitima și reglementa, diferă substanțial de cel al unei monarhii sau tiranii. Apoi, deja din anii '60
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
membru nou și puternic al puterii executive 35. Premisa unei astfel de delegări extraordinare de putere pentru comisari și balia a fost existența unei clase conducătoare caracterizată prin interese și obiective politice comune. Nu întâmplător, Maso degli Albizzi, arhitectul consensului oligarhic de la sfârșitul secolului al XIV-lea, a fost unul dintre cei mai frecvenți comisarii din acei ani36. Sursele documentare arată clar că regimul florentin din secolul al XIV-lea și începutul secolului al XV-lea a menținut o distincție între
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
învăța pe membri familiilor Morelli și Pittti liniile de descendentă sau de sânge [că arbore genealogic], privilegii tradiționale și faptele străbunilor lor, astfel încât să fie mai bine pregătiți să-și păstreze statutului politic și social în fluxul competitiv al regimului oligarhic. Motive similare de scriere ar putea fi găsite într-un număr de alte libri di famiglia din Florența și Toscana. O temă principala a eseurilor lui Klapisch-Zuber (Woman, "Compérage") eseuri bazate de cele mai multe ori pe dovezi din cărțile de familie
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
mai vechi și mai noi, prin cărțile pe care le scriau, prin revistele pe care le conduceau ori prin cele la care colaborau, ...fără rușine, se dăduseră de partea inamicului”. Concluzia poetului este că: “Comunismul românesc a fost un exercițiu oligarhic al Evului Mediu, experimentat în lumea modernă a vecului XX. A fost o replică a holocaustului nazist. Diferența este că, în timp ce primul a fost condamnat public de întreaga omenire, cel de-al doilea este și azi neatins. De ce?”. Securitatea a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
andaluz este la început o formă muzicală cântată. Influență spaniolă o găsim și la fandango, cântat și dansat în Argentina în acea epoca și care se perpetuează în tangoul din Río de la Plata. Gauchos, în mare parte lucrători pe latifundiile oligarhice, intrau în târgurile unde se aflau piețele de fructe și legume, punct de întâlnire a două culturi, rurală și citadina, locul unde se și făceau schimburile de cântece. Cele care veneau de la țară se amestecau cu cele care erau la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
chiar necesară. Persistă încă ideea că democrația este un regim moștenit de la vechii greci, invocată fiind simplista definire a ei ca "guvernare de către popor". Nu se știe sau s-a uitat faptul că democrația grecilor era, de fapt, un regim oligarhic, deoarece la viața politică participa doar o parte dintre locuitorii cetății - doar cei cu rang de cetățean; nu se știe sau se uită faptul că bazele teoretice ale democrației moderne au fost puse de către gânditorii moderni care au exploatat foarte
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
valorile prieteniei și permite conviețuirea civilă. Așadar, arta politică poate fi învățată, e democratică și justă. Aceste considerații despre justiție și despre utilitate reflectă trecerea de la vechiul idealism presofist la realismul politic al secolului V, "modern", cinic, ambițios. Celebra democrație oligarhică a lumii lui Pericle, atunci când este exercitată ca ascendent în raport cu cetățile supuse, nu pare să fie cu mult diferită de practicile și de scopurile politicilor tiranice. Regăsim argumente, cum subliniam anterior, în discursurile care îi omagiază pe bărbații căzuți în
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rău și economia bunăstării și prosperității, Polirom, Iași, 2009, consideră patru astfel de tipuri, după cum urmează: 1. Capitalismul administrat de stat, în care guvernul încearcă să ghideze piața, cel mai adesea prin susținerea unor industrii considerate mai performante; 2. Capitalismul oligarhic, în care puterea și bogăția sunt deținute de un grup restrîns de indivizi și familii; 3. Capitalismul firmelor mari, în care cele mai semnificative activități economice sunt realizate de firme gigantice, consacrate; 4. Capitalismul antreprenorial, în care rolul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
perioade îndelungate, dar are și dezavantaje importante, printre care: investițiile excesive în anumite sectoare, selectarea eronată a celor mai bune companii, predispoziția către corupție și dificila ieșire din acest sistem și redirecționare a resurselor guvernamentale. 3.2.1.2. Capitalismul oligarhic Și în această formă de capitalism statul e predispus să se implice masiv în coordonarea economiei. Sistemul este definit drept oligarhic atunci cînd politicile guvernamentale sunt proiectate să promoveze în mod predominant sau exclusiv interesele unui segment foarte restrîns și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în proporții diferite și acest lucru împiedică mult creșterea economică. Energia antreprenorială este deviată de la activități productive spre altele mai puțin utile pentru societate. Astfel, multe oportunități sunt ratate, inovațiile obstaculate, iar investițiile descurajate, mai ales cele străine. Unele țări oligarhice se bazează pe importante resurse naturale, ceea ce întărește oligarhia. În acest sens, Thomas Friedman consideră, de pildă, că prețul petrolului și libertatea se deplasează întotdeauna în direcții diferite. Exemplul tipic aici este Arabia Saudită, dar și Kuweit, Oman, Dubai, Emiratele Arabe Unite, Bahrein
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
întărește oligarhia. În acest sens, Thomas Friedman consideră, de pildă, că prețul petrolului și libertatea se deplasează întotdeauna în direcții diferite. Exemplul tipic aici este Arabia Saudită, dar și Kuweit, Oman, Dubai, Emiratele Arabe Unite, Bahrein ș. a. Pe scurt, economiile guvernate de capitalismul oligarhic reprezintă un mediu foarte propice pentru liderii corupți, nereușind să asigure accesul la bunăstare decît pentru un număr redus de privilegiați. 3.2.1.3. Capitalismul firmelor mari Acesta este un subsistem economic dominat de mari companii pe acțiuni, conduse
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economiilor și nu furnizează suficient combustibil inovațional pentru afacerile mari. Aceste economii tind să fie propulsate de cîteva firme mari, naționale, selectate și promovate de către guvern, fiind pregătite pentru a înfrunta marii competitori internaționali. Adeseori, acest tip de capitalism este oligarhic, cuprinzînd piețe relativ mici oligopoliste, pe care marile firme controlează prețurile, obținînd profituri "supranormale" și afectînd consumatorii. Aceste situații lenevesc firmele, care inovează puțin și obstrucționează avansul noilor tehnologii. Aceste firme cer de la guvern statut de monopol și protecție comercială
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic, corupt și birocratic parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sindicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce dizidentă sunt tolerate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de funcții și legiferarea pentru perioade limitate de timp, toate acestea și alte principii care sînt considerate a exista independent de puterea politică, care trebuie să le respecte și să le protejeze, au fost invocate ca replică la teoriile politice oligarhice și statocentrice. Democrația și societatea civilă și Societatea civilă și statul au avut scopul de a reabilita, reconstrui și dezvolta "spiritul" de împărțire a puterii reflectat de aceste principii și au făcut acest lucru mai ales insistînd pe faptul că
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]