285 matches
-
lipsa de principii. Îi acuză de lipsă de eficiență, de incapacitatea de-a lăsa trecutul în urmă. Într-o epocă de frămîntări și demoralizare, decizia e-n mîinile lor. Alegînd o democrație în care ideile iacobine se amestecă cu practicile oligarhice, totul fiind turnat în discursuri vagi și generoase, clasele politice se condamnă singure la neputință. Ele riscă să fie manipulate, depășite, zdrobite de oameni inteligenți, ambițioși, lipsiți de scrupule, sprijiniți de forțele populare pe care le conduc încotro doresc. Pentru
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
cetățenii de rând18, dar și apărători. Argumentele contra sînt: există un conflict de interese între nivelurile locale și naționale pe care sistemul le inventează; scurtcircuitează procesul de luare a deciziilor și diluează responsabilitățile; împovărează politicienii individuali prea mult; fortifică tendințele oligarhice și izolaționiste din rândul clasei politice, astfel blocând intrarea în politică altor secțiuni ale populației cum ar fi femeile; și reprezintă un obstacol pentru modernizarea politicii și a descentralizării 19. Unul dintre criticii cei mai direcți este Yves Mény care
Regiunile și guvernul subnațional: experiența franceză by John Loughlin () [Corola-publishinghouse/Science/1032_a_2540]
-
pare să exagereze. Deși liderii în toate organizațiile au putere disproporționată față de ceilalți membri, această putere nu este nelimitată. Multe organizații critică și chiar înlocuiesc liderii lor. Mai mult, știm că anumite elemente și procese pot face organizațiile mai puțin oligarhice și mai democratice. 6.3. Conducerea în grupuri și organizații Cel mai important și mai temeinic cercetat status în grup este acela al liderului conducătorul grupului. Conducerea se referă la exercitarea influenței asupra unui grup astfel încît comportamentul grupului este
Sociologie generală by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1071_a_2579]
-
fiecărui stat european a solicitat, din partea istoricilor și politologilor, eforturi de sistematizare și ordonare, care să ușureze înțelegerea unei realități ce se manifestă proteic. Un anume personaj de pe scena politică se impune ca sursă a dinamismului: partidul politic acest element oligarhic ce face posibil exercițiul democratic, bineînțeles, atunci cînd nu este "unic". Demersurile cognitive ce au vizat partidul politic au îmbrăcat forme diferite: de la considerații ce rețin doar aspecte conjuncturale ale fenomenului partizan, la construcții teoretice care recunosc o dimensiune mai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
cetate este idilică. În curând apar diferențe între maiores și minores, între cei care muncesc cu brațele și mercatores, între bogați și săraci. Se duce o aprigă luptă de clasă, iar slujbele municipale sunt acaparate de patricieni. Puterea devine atunci oligarhică. Democrația cu-noaște un reflux, așa cum s-a întâmplat și în secolul XIX, când sufragiul universal este pus în minoritate în favoarea unui regim cenzitar. Să nu uităm că există și alte locuri unde democrația se învață. În cadrul Bisericii, sinoadele și conciliile
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
a clădit de cîteva secole o civilizație cu un nivel material ridicat, deși orice om cu capul pe umeri putea înțelege că mai e mult pînă departe. a) Politică de maidan După opoziția Rusiei și răsucirea pe loc a conducerii oligarhice a Ucrainei, după tatonări, promisiuni și conflicte, pe străzile de la Kiev a ajuns să curgă sînge, iar războiul civil a fost la un pas. Oamenii au rezistat eroic unei puteri barbare finanțate șantajist de Rusia și fără ca Vestul să le
[Corola-publishinghouse/Science/1563_a_2861]
-
acomodeze unor noi realități, dintre care se detașează fenomenul globalizării. Acesta rămîne capitalist, dar ajustează trăsăturile capitalismului. Anii '90 anunțau triumful ca-pitalismului liberal, ca ideologie. Totuși, după două decenii, avem încă și alte formule ale sistemului, cum ar fi capitalismul oligarhic sau ca-pitalismul de stat, care pare să funcționeze cu destul succes în Rusia, China, Singapore, Vene-zuela, Emiratele Arabe Unite, Nepal ș. a. Dacă țările occidentale par să fi cîștigat prima "repriză" a globalizării, țările asiatice plus Rusia par să anunțe victoria în cea
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic corupt și birocratic, parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sin-dicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce dizidentă sunt tolerate
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
mai vechi și mai noi, prin cărțile pe care le scriau, prin revistele pe care le conduceau ori prin cele la care colaborau, ...fără rușine, se dăduseră de partea inamicului”. Concluzia poetului este că: “Comunismul românesc a fost un exercițiu oligarhic al Evului Mediu, experimentat în lumea modernă a vecului XX. A fost o replică a holocaustului nazist. Diferența este că, în timp ce primul a fost condamnat public de întreaga omenire, cel de-al doilea este și azi neatins. De ce?”. Securitatea a
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
era de părere că un intelectual izolat și incomod nu are nicio șansă împotriva unui asemenea sistem totalitar 88. Totuși el are singura șansă de a lupta printr-o reciprocitate de forme de manifestare împotriva unui sistem ticăloșit, corporatizat și oligarhic. O "recenzie" la vreo carte ieșită din tipicul discursului public. Dar și o replică la acea "recenzie" și la cei care au instrumentalizat-o. Numai printr-o reciprocitate de atacuri la alte atacuri se poate ajunge la un echilibru discursiv și
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
cumva de îndoctrinare liberă!) sunt monopolizate intelectual și politic. Societatea modernă este departe de prosperitate atunci când nu avem capitalism (definit prin posibilități multiple de a alege în cadrul aceleiași societăți), ci o Formă sălbăticită de economie de piață, bazată pe practici oligarhice și pe instrumentalizarea pieței de capital. Economia și societatea românească (1990-prezent) suferă de efectul câinelui dingo. Ea nu reușește să supraviețuiască economic și capitalist în condiții libere de piață și neviciate politic, în condițiile apariției unui sistem concurențial liber ("câinele
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și libertatea celorlalți? A fi condus de ban e în contradicție cu libertatea de conștiință, de mișcare și de acțiune. Cât de liberă poate fi o lume condusă după jocurile dezechilibrate și arbitrare ale capitalului de ieri și azi; jocuri oligarhice și monopoliste? Cei mai mari capitaliști de azi, printre care G. Soros 135, au spus că reprezintă o necesitate de coexistență echilibrată găsirea unor altfel de principii economice, social-politice în administrarea bogățiilor și în guvernarea sufletelor! Care este tabloul acestei
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
români postdecembriști, ale căror degenerări comportamentale și ideologice au condus la situația de azi: o societate pustiită moral, intelectual și sălbăticită economic. Condițiile de libertate pentru civilii români sunt precare și, în general, nu prea există din moment ce avem un sistem oligarhic, corupt și împărțit pe sfere de influență culturală, ideologică, economică și politică, iar posibilitățile de alegere multiplă în interiorul României nu există. Cum a ajuns societatea românească una abjectă și subculturală? O explicație sau un răspuns plauzibil nu pot veni decât
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
și fără valoare. Istoria, deși poate fi "accesată" de către oricine, de X-media factor, nu este deloc lipsită de putere. Istoria ne învață un mod de a fi în putere și pentru putere; un mod de a fi pentru lovirea puterilor oligarhice și ierarhice (politicienii, universitarii, mai marii funcțiilor publice). Ceea ce trebuie lovit este chiar un mod arogant și conflictual de a crede că se deține puterea, doar pentru că se ocupă vreo funcție de la mijlocul ierarhiei social-politice "în sus". Istoria este relație de
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
sus în jos, ci una circulară și imprevizibilă pe relația civic-politic. Civilii sunt guvernați, dar la rândul lor pot guverna prin diverse acțiuni politice și practici discursive. Nesupunerea civică este o necesitate social-politică și epistemologică pentru societăți ca ale noastre (oligarhice și corupte). Emplotment-ul lui Hayden White la adresa realismului istoriografic occidental, la adresa neopozitiviștilor analitici are un destin ironic, din moment ce Metahistory a avut drept scop "to deconstruct a mythology, the so-called science of history"249, iar cartea în cauză a dus la
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
andaluz este la început o formă muzicală cântată. Influență spaniolă o găsim și la fandango, cântat și dansat în Argentina în acea epoca și care se perpetuează în tangoul din Río de la Plata. Gauchos, în mare parte lucrători pe latifundiile oligarhice, intrau în târgurile unde se aflau piețele de fructe și legume, punct de întâlnire a două culturi, rurală și citadina, locul unde se și făceau schimburile de cântece. Cele care veneau de la țară se amestecau cu cele care erau la
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
et limitatio). Limitarea puterii regale de către stări și Diete în Boemia, este urmarea repetatelor compromisuri cu marea nobilime și cavalerii. În anul 1436, prin Compactele de la Iglau, Sigismund de Luxemburg era redus la nivelul de "președinte onorar al unei republici oligarhice"161. La umbra unor monarhii slabe, cum au fost și cele ale lui Vladislav Jagello (1490-1516), supranumit și "regele dobže" (nu obiecta la nicio propunere)162 și Ludovic al II-lea (1516-1526), regatul era condus de stări și Dietă. Pentru
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
al Boemiei, va fi urmarea compromisului încheiat între acesta cu marea nobilime și cavalerii, marii învingători ai aceui timp. Prin impunerea Compactelor de la Iglau (5 iulie 1436) poziția regelui era redusă la cea a unui "președinte onorar al unei republici oligarhice"352. În aceeași perioadă, în Moravia și Silezia continuitatea acțiunii comune a stărilor s-a menținut. Scurta domnie a lui Albert al II-lea și apoi a lui Ladislau Postumul, nu au modificat echilibrul dintre monarhie și stările privilegiate. Seniorii
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
guvernământ, în cadrul Confederației se distingeau cinci regimuri: statele democratice Uri, Schwyz, Unterwald (catolic și protestant), Zug, Glaris (catolic și protestant) și Appenzell (catolic și protestant), conduse de landsgemeiden; state federative (Valais, în care suveranitatea aparținea fiecărei comunități, fiind împărțită); state oligarhice (Zürich, Bâle, Schaffhouse, Saint-Gallen și, într-o oarecare măsură, Mulhouse și Geneva), în care regimul era corporativ; state aristocratice (Berna, Lucerna, Fribourg, Soleure), în care puterea aparținea exclusiv patriciatului; state monarhice (Neuchâtel, Episcopatul de Bâle, abațiile de Saint-Gallen și Engelberg
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
rău și economia bunăstării și prosperității, Polirom, Iași, 2009, consideră patru astfel de tipuri, după cum urmează: 1. Capitalismul administrat de stat, în care guvernul încearcă să ghideze piața, cel mai adesea prin susținerea unor industrii considerate mai performante; 2. Capitalismul oligarhic, în care puterea și bogăția sunt deținute de un grup restrîns de indivizi și familii; 3. Capitalismul firmelor mari, în care cele mai semnificative activități economice sunt realizate de firme gigantice, consacrate; 4. Capitalismul antreprenorial, în care rolul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
perioade îndelungate, dar are și dezavantaje importante, printre care: investițiile excesive în anumite sectoare, selectarea eronată a celor mai bune companii, predispoziția către corupție și dificila ieșire din acest sistem și redirecționare a resurselor guvernamentale. 3.2.1.2. Capitalismul oligarhic Și în această formă de capitalism statul e predispus să se implice masiv în coordonarea economiei. Sistemul este definit drept oligarhic atunci cînd politicile guvernamentale sunt proiectate să promoveze în mod predominant sau exclusiv interesele unui segment foarte restrîns și
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
în proporții diferite și acest lucru împiedică mult creșterea economică. Energia antreprenorială este deviată de la activități productive spre altele mai puțin utile pentru societate. Astfel, multe oportunități sunt ratate, inovațiile obstaculate, iar investițiile descurajate, mai ales cele străine. Unele țări oligarhice se bazează pe importante resurse naturale, ceea ce întărește oligarhia. În acest sens, Thomas Friedman consideră, de pildă, că prețul petrolului și libertatea se deplasează întotdeauna în direcții diferite. Exemplul tipic aici este Arabia Saudită, dar și Kuweit, Oman, Dubai, Emiratele Arabe Unite, Bahrein
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
întărește oligarhia. În acest sens, Thomas Friedman consideră, de pildă, că prețul petrolului și libertatea se deplasează întotdeauna în direcții diferite. Exemplul tipic aici este Arabia Saudită, dar și Kuweit, Oman, Dubai, Emiratele Arabe Unite, Bahrein ș. a. Pe scurt, economiile guvernate de capitalismul oligarhic reprezintă un mediu foarte propice pentru liderii corupți, nereușind să asigure accesul la bunăstare decît pentru un număr redus de privilegiați. 3.2.1.3. Capitalismul firmelor mari Acesta este un subsistem economic dominat de mari companii pe acțiuni, conduse
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
economiilor și nu furnizează suficient combustibil inovațional pentru afacerile mari. Aceste economii tind să fie propulsate de cîteva firme mari, naționale, selectate și promovate de către guvern, fiind pregătite pentru a înfrunta marii competitori internaționali. Adeseori, acest tip de capitalism este oligarhic, cuprinzînd piețe relativ mici oligopoliste, pe care marile firme controlează prețurile, obținînd profituri "supranormale" și afectînd consumatorii. Aceste situații lenevesc firmele, care inovează puțin și obstrucționează avansul noilor tehnologii. Aceste firme cer de la guvern statut de monopol și protecție comercială
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
de mandat sau un sfîrșit de carieră pentru Vladimir Putin? Dar să vedem care sunt realizările sale. După opt ani de administrație Putin, Rusia este o imitație de democrație ce ascunde, tot mai prost de altfel, o autocrație, un sistem oligarhic, corupt și birocratic parcă specific acestei țări încă din vremea țarismului. Parlamentul, partidele politice, sindicatele și alte organizații sau instituții specifice democrației sunt de fapt niște simple forme fără fond. Firava opoziție și, ici-colo, cîte o voce dizidentă sunt tolerate
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]