350 matches
-
canoane europene”, culturii și învățământului românesc ! Nu, mersi de așa podoabe: eu îl prefer pe profesionistul, onest, profund intuitiv și inteligent, chiar dacă nu prea „productiv editorial”! Pentru că pot avea încredere în opinia lui critică (păstrată într-o obiectivitate, încă, relativ „olimpiană”!) - și încă pot spera, prin el, că se va crea o „școală” de critică (mult viitoare!), care să măture, energic și ferm, „munții peste munți” de impostură, care sufocă, azi, cultura românească autentică tocmai din pricina acelor mult prea „productivi editorial
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
analizați întru hermeneutică, 9/nouă (adică, jumătate dintre cei 18!) nu se mai numără printre vii! Și foarte puțini dintre ei (practic, doar Duiliu Zamfirescu și George Mihail Vlădescu!) au fost integrați, în literatura română, de critici credibili, cu serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic, cu intuiție și forță de sinteză apropiate de geniu, în opere critice ușor vizibile și devenite „repere perene”! - și, evident, ne referim, aici, în primul rând, la Istoria literaturii române, de la origini până în prezent
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
în primul rând, la Istoria literaturii române, de la origini până în prezent, a lui George Călinescu - și, parțial, la Istoria literaturii române contemporane, a lui Eugen Lovinescu! Și, pentru că veni vorba de „intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, de „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic” - iată că se ițește a treia întrebare majoră: are Mircea Dinutz astfel de calități, precum înaintașii săi celebri, întru Spiritul Critic Românesc - pentru ca judecățile sale critice să capete „greutate” și valoare de repere axiologice
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
proba clasicismul său structural.( )”. Nu vrem să mai insistăm. Dacă mostrele hermeneutice de mai sus n-au convins asupra unui răspuns favorabil, la întrebarea: „Are MIRCEA DINUTZ astfel de calități (n. mea:„intuiție și putere de sinteză ideatică” credibile, „serenitate olimpiană și inteligență apollinică a actului critic”), precum înaintașii săi celebri, întru Spiritul Critic Românesc ? etc. -atunci n-are cum un biet recenzent să facă mai mult decât autorul-„demiurgul”! Și, totuși, rămâne o ultimă întrebare (posibil de pus, în acest
MIRCEA DINUTZ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341741_a_343070]
-
mânuța în palmă și îi simțeam nerăbdarea în degetele. Dincolo de Catincuța, erau două scaune goale când a început concertul. Privind prin semiobscuritatea sălii, am văzut că erau ocupate de două persoane. Un copil îmbrăcat ciudat și un bărbat cu cap olimpian și părul vâlvoi. Și acesta purta o îmbrăcăminte de acum două secole, așa cum văzusem în unele filme, la televizor. Când ultimele acorduri ale pianului se stinseră și lumina de la candelabrele sălii s-au aprins, anunțând pauză, cele două persoane ciudate
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
au reapărut, parcă venite din pământ, mai degrabă din inefabilitatea văzduhului, sau poate chiar din notele muzicale pe care le fredona nepoțica. - Au cântat bine interpreții. Însă pianistul trebuia să lovească mai puternic clapele, mi se adresa persoană cu capul olimpian. - Totuși, îmi dăduseră lacrimile ascultând oratoriul „Christos pe Muntele Măslinilor”. Catinca mă ținea strâns de mână și privea cu neîncredere la bărbatul din fața mea și la băiatul cu pantaloni bufanți și ciorapi albi de lângă acesta. - „Nu va uscați, planșete ale
VARIAŢIUNI PENTRU PIAN, VIOARĂ ŞI VIOLONCEL PE O TEMĂ ORIGINALĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341539_a_342868]
-
2016. Mă simt că o sămânță pe aripă de vânt Ce-și caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc
RODICA CONSTANTINESCU [Corola-blog/BlogPost/378741_a_380070]
-
Maiorescu însuși, este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții. În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră în acest sens aprecierea vulcanicului N. Iorga: „Cald și frig nu i-a fost nimănui lângă dânsul“. Ajutorul dat de Maiorescu scriitorilor din cercul Junimii și discipolilor său, chiar adversarului său
TITU MAIORESCU LA A-175-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1495 din 03 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379791_a_381120]
-
cum să nu emoționeze pe toată lumea protagoniștii cărții scrise de Oana Georgescu în alipire și comuniune, încât se poate spune că este vorba despre o operă făptuită de doi bijutieri, cu Iuliana Marciuc, ce par a coborî din pleiada eroilor olimpieni, fiecare dintre ei aducând din urmă o poveste de viață încărcată de cutezanță: „Alexandru Arșinel, « Atunci m-am născut a doua oară»”, „Emanuel Balaciu, Din canal la «InterContinental»”, „Cătălin Botezatu, Faimă si pedeapsă”, „Constantin Căldăraru, O casă pentru frații mei
IULIANA MARCIUC, OANA GEORGESCU „DESTINE CA-N FILME”, O CARTE ELEVATĂ ŞI ATRACTIVĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381813_a_383142]
-
el primea ideea. Sub calmul acela academic se petrecea o ardere secretă până la incandescență. El vedea-iată de ce m-a atras! Trăia filosofia ca pe o taină, viața ca o taină, lumea ca o taină. Noi îl iubeam, el însă părea olimpian, dar aveam să-i descoperim inima în curând. Gândirea lui părea finită și infinită, vremelnică și eternă, imperfectă și perfectă în același timp. Gândirea lui era o certitudine în relativitatea vieții... Fierbea o nouă lume. Printre noi se aflau și
TESTAMENTUL UNUI NEBUN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381054_a_382383]
-
tatălui său, lui Irod păru să nu-i pese și îi zâmbi procuratorului ca de o glumă bună. Îi pregăti însă pe loc o replică la fel de acidă procuratorului. -Nici cu Licinius Crassus nu mi-e rușine ilustre procurator, pe Jupiter olimpianul! Când a sosit la Ierusalim acum vre-o optzeci de ani, Crassus și oamenii lui au jefuit templul de 2000 de talanți de aur și nimeni n-a mai spus nimic! A primit însă ceea ce merita la Carhae când a
FRAGMENTUL NR. OPT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380828_a_382157]
-
un altul. Albeața a dispărut de pe ochii tăi! Sunt limpezi Gaius ! Te-a vindecat oare această ploaie care ți-a spălat ochii? Pe toții zeii, Gaius...trebuie să te duci la primul templu și să jertfești ceva acolo! Pe Jovis Olimpianul! I-ai auzit vocea...nu?...tunând dincolo de nori! -Dar până una alta poți să ne faci cinste cu ceva și aici! spuse un altul iar ceilalți legionari râseră scurt ridicând niște ulcioare de lut. Gaius însă îl arătă pe Iisus
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A DOUA- AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1430 din 30 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371879_a_373208]
-
de oameni și lucruri, și harul narativ de a-l face pe cititor să vadă ceea ce vede el însuși. Detaliat, limpede și fermecător. Reîntoarcerea periodică la natură i-a devenit (și profesional, constant, planificat, nu doar ocazional, turistic) un mod olimpian de revigorare, terapie pe care, deseori, o împărtășește și semenilor, cunoscuți apropiați și prieteni, și studenților săi de la Facultatea de Geografie a Universității din București. • Tablourile sale de natură sunt „vivante”, nu fotografice. Nu sunt, adică, simple “naturi statice”. Ele
JURNALUL „DEVENIRII PRIN SUFERINŢĂ” (GRIG GOCIU – “CĂMINUL RACOVIŢĂ”. CARTEA A III-A) de GABRIELA MIMI BOROIANU în ediţia nr. 2091 din 21 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379579_a_380908]
-
Piersic! Firește, mult din ce ține de duhul artei atrage iubirea pentru actorul Florin Piersic, dar e și un ceva al omului Florin Piersic, dincolo sau dincoace de actor: nu are pe caracter scoarțe ursuze, pe minte aburi de erou olimpian, în gestică alură de statuie...! Nu! Fără să aibă niciunul dintre aceste acoperișuri de aur falsificat, Florin Piersic strălucește ca soarele! De aceea, de ziua sa, în zorii anului 2015, interpreta de muzică folclorică Maria Șalaru, cu gingașii „bobocei” de la
FLORIN PIERSIC. O RAZĂ DE FAIMĂ A BACĂULUI, PURTATĂ DE ZIUA ACTORULUI FLORIN PIERSIC LA BUCUREŞTI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374277_a_375606]
-
Autorului Mă simt că o sămânță pe aripă de vânt Ce-și caută haotic o brazdă de pământ, Un loc numai al ei pentru-o rodire nouă Unde cu nemurire doi îngeri să îi plouă. Prin rugăciune zbor spre nori olimpieni Eu, biată semincioară crescută-n buruieni, Ajung la Poarta Vieții și zac parcă-n neștire, Dar mă trezesc atinsă de sfânta Lui iubire. Înlănțuirea brumei treptat mă slobozește Dispare umilită și-n hăuri se topește, Lăsând în urma ei șuvoi adânc
MĂ SIMT CA O SĂMÂNŢĂ... de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2119 din 19 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378725_a_380054]
-
vedem cu ce ușurință obține tot ce-și dorește: avere, prestigiu... loc în istorie. Nici corsetele în care încearcă acum să-l pună justiția, să-i lezeze, adicătelea, prestigiul, nu-i pot anula ștaiful imperturbabil. De altfel, cu serenitatea lui olimpiană, ne anunță, o! nu insidios, ci ingenuu-ritos, că domnia-sa crede (în continuare) în justiția română. Da. Zădărît (v. Creangă) finalmente de năsosul ronțăitor de ziare televizate, omul-istorie atinge momentul apogetic al apariției pă post, arătîndu-ne mnemotehnic, cum ar trebui
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Valentin Gheorghiu pe scena Filarmonicii ieșene dincolo de tenta lor oarecum sentimentală: revenirea constantă în orașul inimii sale, Roxana oferă ieșenilor înșiși ocazia să-l aibă în mijlocul lor pe desăvîrșitul pianist. Dacă la toate astea mai adăugăm și aerul nedisimulat senin olimpian senin al artistului, avem deja un profil aproape exact. Dar primăvara asta, se vede, își bagă năbădăioasa-i coadă și acolo unde n-ai crede. După ce parcurge minunat împreună cu Roxana, la două piane, concertul de Poulenc, cei doi se retrag
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
profil aproape exact. Dar primăvara asta, se vede, își bagă năbădăioasa-i coadă și acolo unde n-ai crede. După ce parcurge minunat împreună cu Roxana, la două piane, concertul de Poulenc, cei doi se retrag în aplauzele noastre frenetice, urmînd ca olimpianul Valentin să revină pentru a-l interpreta pe Weber cum numai el știe să o facă. Stupoare! În manevra micii pauze, omul abilitat cu rezolvarea detaliilor scenice uitase să ridice capacul impunătorului Steinway: pianistul își iese din fire, gesticulează, oferindu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
La moartea lui Heredia). Dar poetul ieșean oferă imaginea complexă a unui creator cu personalitate distinctă și viguroasă. Influențele asimilate nu-l împiedică să așeze între poezia sa și posibilele ei repere, dispuse în timp pe o arie vastă, o olimpiană detașare. Tematic, poezia lui se orientează spre mitologie sau spre Antichitate, dar și spre istorie, religie, literatură, filosofie. Dacă pot fi stabilite comparații între versurile lui și cele ale unor poeți ca Baudelaire, Heredia, Leconte de Lisle, Théodore de Banville
CODREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
poate de asemenea influența procesul narativ (ca o retorică a romanului, în sensul lui Booth), însă nu îl motivează pe narator să povestească în sens existențial. Din acest fapt putem deduce că o schimbare de roluri, probabil de la acela al Olimpianului omniscient la cel al martorului ocular și auditiv invizibil de la locul întîmplării sau invers, este mult mai ușor de realizat de către un narator auctorial decît de un narator la persoana întîi întrupat care este legat în mod inextricabil de corpul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
deține naratorul. Perspectiva interioară are în mod neapărat ca rezultat o limitare a tipului și a gradului de cunoaștere (punct de vedere limitat) ale personajului-narator sau ale personajului-reflector. Omnisciența presupune întotdeauna o perspectivă externă a unui narator auctorial de tip olimpian. Acesta din urmă are la dispoziția sa o cunoaștere nelimitată a gîndurilor și sentimentelor personajelor. Este uimitor, totuși, că abia dacă există vreun roman în care o astfel de omnisciență să fie folosită de la început pînă la sfîrșit și pentru
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
autonarării cere o autojustificare dacă nu o autoexplicare"362 este valabilă în general pentru contrastul dintre personajul-narator și personajul-reflector. De asemenea, este validă pentru personajele-narator din sfera situațiilor narative auctoriale, atîta timp cît naratorul auctorial nu-și asumă rolul de Olimpian omniscient și omnipotent. Explicația lui Cohn pentru motivele care l-au condus pe Kafka la rescrierea primului capitol al romanului Castelul la persoana a treia în locul persoanei întîi nu își pierde nimic din valabilitate dacă se lărgește rama referinței interpretării
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
privilegiile tradiționale ale omniscienței și dreptul de a dispune de personaje ca narator auctorial. Apariția naratorului în postură de tînăr contemporan și de oaspete care vizitează orașul Pumpernickel ar trebui să presupună că el renunță la aceste privilegii de narator olimpian. De fapt, Thackeray face un oarecare gest în această direcție. În capitolul LXXVI, naratorul face aluzii la faptul că Tapeworm, însărcinat cu afaceri de la curtea din Pumpernickel, este sursa directă a cunoașterii lui detaliate a poveștii lui Becky 476. Oricum
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și situație narativă personală, 328-340 și stil indirect liber, 320-328 narator, corporalitate, 147, 150, 152, 295-296 intruziune, 47 narator auctorial ≠ autor, 36, 38-41, 66, 133-134, 300 narațiune la persoana a treia, 88, 132, 145, 182 nepersonalizat, 88, 94, 136, 214 olimpian, 152, 199, 237, 300 omniscient, 36, 41, 43, 49, 90, 146, 152, 181, 199, 201, 237, 239, 300, 305 părtinire, 205 personal, 25 personalizat, 32, 38, 41-47, 55, 88, 94-95, 144-145, 149, 170, 173-174, 198, 231, 280 punct de vedere
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
o foarte fină inteligență, în accepție, să zic așa, „socială”, adică mondenă. Gloria literară i-a pus-o în umbră pe cea de mare diplomat, pe care o merita în mod eminent. Dar funcția lui de „poet de curte”, de olimpian condescendent, de om care devenise o instituție pe deasupra grupurilor și tendințelor, are într-adevăr, mutatis mutandis, ceva analog cu rolul lui Goethe la Weimar. Gloria lui Alecsandri a avut un caracter funcțional, necesar în perioada consolidării României ca stat european
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]