370 matches
-
despre altcineva, într-o formă narativă, nu lipsită de subtilitate, în ciuda unei aparente platitudini a tonului: Aveam cinci ani și jumătate. Pantalonii mei scurți - nuanță gri-perle și cam pretențioși - fuseseră probați vreo trei minute. Idealul meu era pe-atunci ținuta olimpiană a modelelor din eternul decor de toamnă al vitrinelor magazinului Rogers Peet de lângă sediul administrației din Boston. Picături rebele de apă îmi schimonoseau fața reflectată în oglinda ligheanului. Eram un fel de pasăre tropicală împăiată, cu cioc enorm și colorat
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
idei trăite", ca pe o hologramă de identificare, idealul clasic al omului. Tudor Vianu s-a născut în 1897 și s-a stins la 21 mai 1964. Se împlinesc 40 de ani de la dispariția cărturarului care, prin demnitate și seninătate olimpiană, se apropie cel mai mult de stilul aulic maiorescian. El își așază creația, întreagă, sub pecetea prestigiului comun tuturor întemeietorilor animați de construcția culturală. Născut și crescut într-o familie de oameni cultivați și sobri (tatăl, medic primar în Giurgiu
Mai by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12814_a_14139]
-
și Traian (pe vremea aia nu mi se părea nimic curios); și, mai presus de toate, tovarășul și tovarășa Ceaușescu aveau grijă de noi toți, și de mine, și de Isaia Constantin Alexandru (colegul meu de bancă), și de Chietreanu Olimpian (idiotul clasei), atent și părintește. Nimeni nu se împotrivea, iar eu cu-atât mai puțin. Sigur că până la urmă s-a întâmplat ceva, nu puteam să trec liniștit prin închisoarea „Școlii Generale nr. 24“ din Floreasca (rebotezată „Liceul 32“) și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
apoi, cei care, din ignoranță retrogradă, refuză să se supună planului științific, trebuie educați pentru a-l accepta sau dați deoparte. Versiunile cele mai rigide ale modernismului extrem, precum cele aplicate de Lenin și Le Corbusier, se caracterizau prin duritatea olimpiană cu care erau tratați subiecții intervențiilor. Cel mai radical proiect imaginat a fost acela de a „șterge” totul și a o lua din nou de la zero. Astfel, ideologia modernismului extrem tinde să devalorizeze sau să detroneze politica, considerând că interesele
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
Titu Maiorescu, cu un portret din tinerețe, Ed. Cartea românească, 1925, "biografie" scrisă de însuși... Titu Maiorescu! și reprezintă prețul pe care l-a încasat marele critic pentru livrarea în cămașa de forță a marelui ... gazetar M. Eminescu. Firește ca olimpianul "cu cap rece" nu uită conjunctura în care a fost repus în drepturi de către liberali și glosează impersonal pe aceeași pagină (79): "Față de atâta abnegare, cei ce vor scrie în viitor istoria acestei epoce se vor întreba de bună seamă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
spre adevăr. Ostilitatea dintre poet și Maiorescu este o altă pistă urmărită de autor, știute fiind nu doar adversitățile din plan politic, ci și cele din plan uman (criticul Alexandru Dobrescu, în Butoiul lui Diogene, vorbește despre "masca sociala" a olimpianului "cu cap rece" care "își modelează cu propriile mâini statuia apolinică" într-un gest susceptibil de narcisism!). Mai mult, Octav Minar (în câteva fragmente reproduse dintr-o scrisoare a poetului către iubita sa, dar care spune profesorul Codreanu sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
vedea masiva, părăginita, blânda mea mamă, mereu lustruind în jur cu stângăcie, ca pe o fugară de imensă frumusețe ce încearcă să se adăpostească de o astfel de mânie măreață, sau că l-aș vedea pe tata ca pe un olimpian cu picioare de marmură. Mama cosea nasturi într-o fabrică de confecții într-un hangar de pe Wells Street iar el era șofer la spălătorie - nu ne-a rămas de la el nici măcar o fotografie după ce a șters-o. Însă mama și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
puțin cînd a intrat femeia, Mihai pare că s-a făcut mai mic, prins între focurile celor doi. Vlad, pus la punct de secretară, tace, roșu tot, cu privirea în pămînt, rămas în picioare, pe toată lungimea lui de atlet olimpian, dar pierdut ca un elev scos la colț. Șefu', se aude glasul lui Cornea de pe la intrare hai; microbuzu-i la poartă. O! tresare maistrul mecanic văzînd-o pe secretară, gata să facă un pas înapoi bună ziua, tovarășă Roman! Bună ziua, tovarășe Cornea! Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frontoane grațioase de marmură și m-am mirat că poate exista atâta euforie astrală și copleșitoare frumusețe, în tăcere și în pustietate. Îmbătrânind, l-am revăzut în vis: Într-una, de departe și de aproape, plutind retras în aceeași atmosferă olimpiană, celestă, misterioasă și extatică. Mereu și mereu, am avut impresia neîndoielnică și am sperat nebun, că voi da iar peste el, prin preajma stadionului, pe străduța din stânga, ori pe ulicioara din dreapta, sau pe următoarea la rând, chiar după colț...! Rămâneți cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Cine este ea?" Ieșind din sala de baie constată că mai are un vizita tor. Instalat comod într-un fotoliu se afla președintele Hardie. Chipul său aristocratic se lumină văzându-l pe Gosseyn. Așezat acolo, lăsa o impresie de calm olimpian, de hotărâre.... ce mai, imaginea ideală a unui mare om de stat. Privirea lui decisă se aținti asupra chipului lui Gosseyn. ― Ți-am pregătit acest apartament, pentru că doream să-ți vorbesc fără teama de a fi auzit. N-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
La moartea lui Heredia). Dar poetul ieșean oferă imaginea complexă a unui creator cu personalitate distinctă și viguroasă. Influențele asimilate nu-l împiedică să așeze între poezia sa și posibilele ei repere, dispuse în timp pe o arie vastă, o olimpiană detașare. Tematic, poezia lui se orientează spre mitologie sau spre Antichitate, dar și spre istorie, religie, literatură, filosofie. Dacă pot fi stabilite comparații între versurile lui și cele ale unor poeți ca Baudelaire, Heredia, Leconte de Lisle, Théodore de Banville
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286315_a_287644]
-
În termenii lui Herbert Croft (unul dintre cei mai buni biografi ai săi), el a fost un tînăr "Apollo", pe care Keats avea să îl imortalizeze în faimosul său poem Hyperion: în episodul final, noul zeu al Soarelui din generația olimpienilor intra în viața eternă după ce fusese purificat prin focul imensei suferințe cauzate de cunoaștere - acceptată liber, suferința ducea la o frumusețe spirituală în armonie cu înălțimea suferinței. Pentru Keats, acest greu rit de trecere reprezenta "reîntruparea de aur a lui
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
o foarte fină inteligență, în accepție, să zic așa, „socială”, adică mondenă. Gloria literară i-a pus-o în umbră pe cea de mare diplomat, pe care o merita în mod eminent. Dar funcția lui de „poet de curte”, de olimpian condescendent, de om care devenise o instituție pe deasupra grupurilor și tendințelor, are într-adevăr, mutatis mutandis, ceva analog cu rolul lui Goethe la Weimar. Gloria lui Alecsandri a avut un caracter funcțional, necesar în perioada consolidării României ca stat european
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
critique doit être partiale, passionnée, politique, c’est-à-dire faite à un point de vue exclusif, mais un point de vue qui ouvre le plus d’horizons”. Și G. Călinescu vorbește nu o dată de necesara agresivitate a criticii. Critica cea mai „olimpiană” (noțiune utopică în fond) și cea care se ocupă numai cu studiul valorilor clasice și consacrate, încă trebuie să fie aptă de polemică, așa cum cel mai pașnic om trebuie să poată Ia nevoie face față violenței sau chiar lua inițiativa
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
de logică, de discernământ și este complet 90 Ibidem, p. 21. (trad. n.) 91 Ibidem, p. 25. 92 Geoffrey Chaucer, op. cit., p. 497. 41 dezarmat, o creatură decăzută, simbol al geloziei, al bărbatului neputincios, încornorat, nemaipăstrând nimic din figura zeului olimpian activ și inteligent. „Soția îi este moartă, cioara a fost eliberată, Natura a triumfat asupra Rațiunii.”93 Prin faptul că a vorbit, cioara, care de altfel deține locul principal în acțiunea fabulei, fiind un fel de succedaneu al femeii, a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
cit., p. 160. (trad. n.) 424 Brian S. Lee, Exploitation and excommunication in The Wife of Bath's Tale, în „Philological Quarterly”, winter 1995, vol. 74, nr. 1, p. 18. 121 istorisirea nevestei din Bath se comportă ca un zeu olimpian: profită de tot ce vede, fata făcea parte din peisaj. Crima lui nu este comisă împotriva statului și nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
declin, zeu crepuscular care a renunțat la fulger și la tunet. E în Olimpul Castelului, un Jupiter retras, care nu prezidează nici o adunare, care și-a delegat puterea, care nu-și citește rapoartele, care lasă hazardul să domnească. Această birocrație olimpiană, cu riturile sale, miturile sale, cultele și templul său (Hotelul Domnilor) este de o eficacitate paradoxală, de vreme ce perfecțiunea sa însăși înglobează toate lipsurile, toate erorile, toate rătăcirile, toate absențele. Ca și în cazul președintelui Statelor Unite, din America, căruia nu i
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în gînd și în faptă, esențializate sub formula tripticului axiologic fundamental, Adevăr-Bine-Frumos, reprezintă semnul cel mai ales al spiritului grec, în epoca de glorie a cetății, spre bucuria trăitorului de rînd, devenit conștient de valoarea lui ca om, precum și a olimpienilor. Din acest punct de vedere, Europa este o fiică a Greciei. Pe un perete exterior al mănăstirii Voroneț, Socrate se arată în statură impunătoare de cărturar, ținînd într-o mînă un rotul desfășurat, iar pe cap o înaltă coroană voievodală
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
pe cînd, dimpotrivă, ea este dovada unei vieți interioare, a unei bogății sufletești care, dacă nu se traduce în fapt, se ridică prin contemplație, la cea mai înaltă expresie artistică... Culcîndu-și pasiunea în mausoleul creației artistice, omul poate redeveni, astfel, olimpian, deasupra vălmășagului”. Este o variantă românească a „înălțării” schopenhaueriene, însă nu cu valoare negativă, ca la marele gînditor german, ci stimulatoare, prin exemplaritatea destinului tragic, de noi și noi energii spirituale. Nu întîmplător generații de creatori s-au străduit să
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
prefigurare inspirată de Logos a harului îndumnezeitor ce avea să se reverse în creștinism, dar zeii nu sunt fără început. Ei există prin generație, ca oamenii. Șeful lor suprem, Jupiter însuși, e fiul lui Cronos adică fiul Timpului! Iar alteori olimpienii sunt înfățișați ca progenituri ai principiului acvatic Okeanos. Ei există, prin urmare, în timp, iar în ce privește viitorul lor e o incertitudine cețoasă, fiindcă zeii toți ca și muritorii nu sunt stăpâni pe soarta lor, ci supuși insondabilei Moira, puterea misterioasă
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
cu voce tare uimirea pentru forța și lumina care parcă emană din noi toți și ne cuprinde ca un fluid magic, făcându-ne bucuroși ca niște copii care acum descoperă lumea; mai puțin din Ja (adică Janina română), care tace olimpian și ascultă, rămânând parcă în afara fluxului vital, retrasă în sine, profund reflexivă. Diana continuă aceeași spovedanie și mărturisește că, în sfârșit, "s-a prins" despre ce e vorba și îi este clar ce va face în acest proiect; va exploata
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
unui „odinioară” patriarhal, în numele unei tihne călduțe. O ușoară amărăciune umbrește seninătatea nuvelistului, parcă pentru a oferi măsura exactă a realității, care nu este nici idilică, nici catastrofală, doar cenușie. Dintr-o „amară mizantropie”, se distilează o acceptare stoică, ușor olimpiană. Printre armele de apărare, povestitorului nu-i este străin în primul rând, umorul. În cele dintâi scrieri, acesta este cam încruntat, neguros, înseninându-se treptat și dobândind dezinvoltură, precum în Călătorului îi șade bine cu drumul. Printre elementele care definesc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285867_a_287196]
-
asediului Atenei, aliata lui Mithridate, a obligat amficționiile să cedeze comorile trimisului său, Caphis Focianul. Episodul este povestit de Plutarh, În Viața lui Sylla, 12, 5-8. După victoria de la Orchomene, el i-a „răsplătit” pe Apollo Pythianul și pe Zeus Olimpianul, dăruindu-le jumătate din teritoriul Tebei (ibidem, 19, 12). Mai târziu, tebanii și-au recâștigat teritoriul (cf. Pausanias, 9, 7, 6). Sanctuarul a fost din nou victima unui atac al tracilor sau illirilor, care a dus la „stingerea focului sacru
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
și el infinitului i se dă cuvântul - chiar dacă înfiorarea aparține de fapt unui miraj. Lui Ian, arhitectura îi revelase că glaciala nemărginire nu e deținătoarea focului; abia prin frecarea de febrilele noastre praguri casnice ea ia foc. Deși poate sustras olimpienilor, în vetrele noastre focul e mai acasă decât într-ale lor. Focul e generat de fricțiunea a două posibilități contrarii, ce coexistă în bricheta incendiară a libertății: de a primi, sau de a respinge darul. Pentru incertitudinea lor flambantă, existența
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
cum nu se putea mai valabilă. Într-adevăr, Minos sustrăsese un dar destinat inițial să se întoarcă la zeu sub forma fumului sacrificial; nu era prima dată când muritorii cei mai de vază făceau cu pricea în schimburile lor cu olimpienii. Fu cât se poate de atentă să nu pomenească nimic de mânia zeului împotriva Labirintului și de latura expiatorie a ofrandei pe care intenționa să i-o ofere. Noblețea dăruirii depinde strict de disimularea originii ei. Știa că dușmanul de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]