1,311 matches
-
-și vor mai găsi pereche tot restul anului. Femeile obișnuiau să atingă un bărbat din alt sat, pentru a fi drăgăstoase tot anul. Fetele mari strângeau de cu seara ultimile rămășițe de nea, numită “zăpada zânelor” iar apa topită din omăt era folosită pe parcursul anului pentru înfrumusețare și pentru diferite descântece de dragoste. Pe 24 Februarie - de Dragobete - pentru români este sărbătoarea iubirii!
24 februarie la români [Corola-blog/BlogPost/97611_a_98903]
-
esti cel mai înțelept: Când o să apară iară Mult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi, Trist am venit înapoi. Nici urmă de păsărică, Nicio mică floricică, N-am zărit neam de albină, Nici miros fin de sulfină. Peste tot omăt pufos, Așezat în straturi, gros. Piuit-am, am strigat, Nimeni nu m-a ascultat. Am trimis în vânt chemare, N-am aflat în jur suflare. Iarna asta, frățioare, ... Citește mai mult SĂ VINĂ PRIMĂVARAPe-un cireș scăldat în soare,Stau, bătând
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
dreptși esti cel mai înțelept:Când o să apară iarăMult dorita primăvară? Am fost ieri până-n zăvoi,Trist am venit înapoi.Nici urmă de păsărică,Nicio mică floricică,N-am zărit neam de albină,Nici miros fin de sulfină.Peste tot omăt pufos,Așezat în straturi, gros.Piuit-am, am strigat,Nimeni nu m-a ascultat.Am trimis în vânt chemare,N-am aflat în jur suflare.Iarna asta, frățioare,... XIX. SENTIMENTE, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2240 din 17
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
îl aștepta tăcută, Acoperită de nămeți ca un moșneag, În curte năvălise crunta iarnă, Și așezase neaua din uliță în prag. Pe-aici cândva săreau în sus copiii, Tot chiuind de dragul albei nea, Acum ograda stă nemăturată, Și parcă tot omătul a căzut în ea. Ia uite! Prispa stă să cadă! S-a scorojit și varul pe ... Citește mai mult Pe strada cu zăpadă-acoperită,Pășea cu greu, ținându-se-n baston,Un bătrânel cu faț-adânc asprită,Sărac la trup și numai
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
îl aștepta tăcută,Acoperită de nămeți ca un moșneag,În curte năvălise crunta iarnă,Și așezase neaua din uliță în prag.Pe-aici cândva săreau în sus copiii,Tot chiuind de dragul albei nea,Acum ograda stă nemăturată,Și parcă tot omătul a căzut în ea.Ia uite! Prispa stă să cadă!S-a scorojit și varul pe ... XXVII. IARNĂ ÎN NOI, de Gabriela Munteanu, publicat în Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017. Ne-ngheață iarna sufletele deja împietrite, Și ninge
GABRIELA MUNTEANU [Corola-blog/BlogPost/383512_a_384841]
-
pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sarmanele, gerul apăsător îndură, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivăț siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vantului sună funebru, Când pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticla în rochie maiastră Încântând ca-n povești, de ... Citește mai mult Pe
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
pare-nfricoșător, pustiit,Încolțit brusc de sălbatice friguri...Oamenii se strâng lânga vetre cu căldură,La adăpost de iarnă stau ființe,Sarmanele, gerul apăsător îndură,Făcându-și culcuș printre locuințe...Un crivăț siberian își face loc sumbru,În timp ce drumuri sub omăt se ascund,Iar șuieratul vantului sună funebru,Când pătrunde pretutindeni furibund...Liniștea își caută ecoul în fereastră,Unde s-au așezat reci flori de gheață,Ce îmbracă sticla în rochie maiastrăîncântând ca-n povești, de ... XXII. MOMENTE ȘI SIMȚIRI UNICE
CRISTINA P. KORYS [Corola-blog/BlogPost/383536_a_384865]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > CÂNDVA PĂMÂNT... Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1933 din 16 aprilie 2016 Toate Articolele Autorului Picioru-ți trage prin omăt tot chinul, sub mâinile-ți de ger strănută caii, poteci înguste sapă-n miriști linul, pe sub dantele negre te strâng scaii! Suspină vântu-n gămălii căzute, tot adăpând obrajii-ți dintr-o ploaie, un zâmbet geme-n herghelii de ciute, oprind
CÂNDVA PĂMÂNT... de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380158_a_381487]
-
roua îmi pătrunzi prin mii de pori. Se reaprinde flacăra în mine Și sângele mi-l stinge în sudori. Te ning încet. Tu te așterni în mine, Ca grâul presărat după arat, Ce germinează-n seve și lumine Ascunse sub omături la iernat. *** Referință Bibliografică: Tu te așterni în mine / Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1860, Anul VI, 03 februarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ovidiu Oana Pârâu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
... TU TE AŞTERNI ÎN MINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1860 din 03 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380187_a_381516]
-
din 18 mai 2016 Toate Articolele Autorului Cap. 1 (FRAGMENT) Nuntă îndoliată Afară crivățul șuiera năprasnic, chiar dacă calendaristic trebuia să fie primăvară și să răsară brândușele printre copacii pădurii de deasupra satului. Crengile stejarilor și ale fagilor erau încărcate cu omătul gata să se desprindă în avalanșe, la orice bătaie de vânt mai puternică. Codrul gemea de greutatea zăpezii iar copacii scârțâiau din toate încheieturile. Parcă atâta zăpadă nu a fost în luna martie, în nicio iarnă ca în acel an
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
liniștea pădurii. Era în dimineața zilei de douăzeci și șase martie o mie nouă sute doi, o zi plină cu ninsori viscolite și cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
cu un crivăț de ziceai că ești în miezul iernii, nu în luna lui mărțișor. Viscolul șuiera spulberând omătul depus pe crengile stejarilor ce străjuiau ca o perdea de protecție îngrămădirea de case a satului Dolhești din județul Neamț. Purtau omătul spre vale, aruncându-l în apa râului Ozana, ce cobora de sub Muntele Doliei, avându-și izvorul in satul Boboiești, trecând prin Popeni, Pîțîligeni, Stânca, Leghin și apoi prin comuna Vânători - Neamț, urmându-și cursul său milenar spre întâlnirea cu râul
CARTE BIOGRAFICA A RENUMITEI SOLISTE DE MUZICA POPULARA MARIA LOGA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380178_a_381507]
-
pare-nfricoșător, pustiit, Încolțit brusc de sălbatice friguri... Oamenii se strâng lângă vetre cu căldură, La adăpost de iarnă stau ființe, Sârmanele, gerul apăsător indura, Făcându-și culcuș printre locuințe... Un crivat siberian își face loc sumbru, În timp ce drumuri sub omăt se ascund, Iar șuieratul vântului sună funebru, Cănd pătrunde pretutindeni furibund... Liniștea își caută ecoul în fereastră, Unde s-au așezat reci flori de gheață, Ce îmbracă sticlă în rochie măiastra Încântând ca-n povești, de dimineață... ~ Cristina P. Korys
IARNĂ SIBERIANĂ de CRISTINA P. KORYS în ediţia nr. 2201 din 09 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380295_a_381624]
-
-ti castitate. Bujorii tăi din obrăjori, Ce-i sărutam de-atâtea ori. Și buzele-ti, mărgăritare, Scăldate-n magnificul soare. La bratu-mi vei merge pe veci, Uita-vei de zilele reci. În care nu-ți eram alături, Erai pierdută printre omături. Citește mai mult MireasăDe-ai vrea să fii a mea mireasă, Buchete ți-aș culege mii,Fluturii din ascunziș or să iasă,De la altar vei vrea să vii.Rochia-ti albă, catifelatăPe umerii goi, de altădată,Vă oglindi-a ta
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
-ti castitate.Bujorii tăi din obrăjori,Ce-i sărutam de-atâtea ori.Și buzele-ti, mărgăritare,Scăldate-n magnificul soare.La bratu-mi vei merge pe veci,Uita-vei de zilele reci.În care nu-ți eram alături,Erai pierdută printre omături.... XXVIII. SUFLET ÎN CÂRJE, de Maria Cristina Pârvu, publicat în Ediția nr. 1896 din 10 martie 2016. Suflet în cârje Clăditu-ți-am cetate, în ea să ne facem veacul, Bolnavă m-ai lăsat, plecând degrab' cu leacul. Dragule, în
MARIA CRISTINA PÂRVU [Corola-blog/BlogPost/378015_a_379344]
-
trupul dezvelit, Să mă săgete mila Sa Cu asprele iertări și ea, mireasmă! Nu vedeți c-apoi, Mă-ntoarce clipa, semn pe foi, Și mi le rupe cu păcat - , Unde-i iertarea, cât am dat?! Un pumn cu gheață și omăt, O virgulă în ce nu văd Sau... din măsuri de-argint pătat, Un singur sfanț de briliant! Îmi iartă, apă când te beau, Te-oi scrie-n pagină pe șleau Mă iartă, mir de fân cosit Căci mâini ce taie
IERTĂRILE de SHANTI NILAYA în ediţia nr. 1713 din 09 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378245_a_379574]
-
unde pasc otavă turmele-ți blajine. Încă se mai poate,vreme mai e încă. Spulber orice stâncă ce în drum ne scoate viața ce se zbate ca-n genune-adâncă să se schimbe-n brâncă orice puritate. Vino și topește tristele omături. Dacă-mi ești alături viața-ntinerește. Sufletu-mi dorește iarna s-o înlături și din el să mături tot ce-l murdărește. Anatol Covali Referință Bibliografică: Vino... / Anatol Covali : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1614, Anul V, 02 iunie
VINO... de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1614 din 02 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377161_a_378490]
-
povara vremii, vrând necazuri să dispară, fac patruzeci de mătănii la rugăciunea de seară. Grajduri, case, porumbare, cu foc și fum se ocolesc. S-alunge șerpi și șopârle, de răul ce-l pricinuiesc. Cum e vremea-n această zi, cu omăt, ploaie ori soare, se spune că la fel va fi, timp de patruzeci de zile. Dacă pe câmp e zăpadă, se prevestește an mănos. Iar pajiștea de-i uscată, e semn de an sărăcăcios. Serbat e și mărțișorul, de fete
TRADIȚIA SFINȚILOR 40 DE MUCENICI de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1528 din 08 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377263_a_378592]
-
odihna și slăbiciunile vârstei în iurta cea albă, rotundă, ciuperca uriașă din zăbrele și pâslă, sigur ancorată-n pământ, din care ieșirea e totdeauna spre miazăzi. Are ochi buni, doar așa poate nimeri hotarul îngust al zării printre furtuni de omăt sau nisip. Ținut sărac în culori, misterios, răzlețit de lume, stăpânește el, Lordul-vânător cu păsări de munte... * Februarie domnește prin ger, rostuind pragul schimbului de ani. În iurte se bea arkni și ceai cu lapte. Se mănâncă orez. Prin alb
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
care-i mai grabnică: năvala verdelui crud ori desferecarea cerului din ceața rece-a iernii?! Fata-ncalecă degrabă. Asmute căluțul spre coastă, să vadă mai bine rostogolul de zăpezi strălucind înspre vale. Sub atingerea perdelei purtate de vulturiță-n gheare, omătul se preface-n pulbere învinsă de tăria vremii calde... Ce pradă mai de soi putea să-i aducă sora din înălțimi?! Fericită de izbândă, Makhan scrutează orizontul în căutarea vulturiței, s-o cheme, s-o strângă la piept mulțumindu-i
ÎNSEMNE CULTURALE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382148_a_383477]
-
proiect de deszăpezire, știind, grație ANM-ului ce urgie va veni? Pentru ce sunt plătiți? Românii sunt uluiți de incompetența unora, care, având toate mijloacele la îndemână, nu reușesc să-și îndeplinească onorabil sarcinile pentru care sunt remunerați. Mormanele de omăt sunt cărate fără logică dintr-o parte în alta, în cele mai mult locuri, în loc să fie încărcate în camioane și duse departe de civilizație. Se muncește fără rost, iar oamenii au devenit din ce în ce mai nervoși, aruncându-și injurii veninoase din cauza parcărilor
ZEIT 60 : Zăpada noastră cea de toate iernile ! [Corola-blog/BlogPost/93217_a_94509]
-
26); „În clasa I, școala nu a apucat încă să asmută haita de convenții asupra sincerității” (p. 32); „«Eu nu am avut o copilărie corectă», mi-a spus fiica mea cea mică” (p. 34); „Eram țânc la țară. De cum dădea omătul și până se desprimăvăra, veneau la noi femei bătrâne cu furca” (p. 41); „Cu ceva vreme în urmă, am văzut la televizor un reportaj care m-a uns la inimă” (p. 51). Și așa mai departe. Sunt mici proze, pornind
În căutarea poeziei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2873_a_4198]
-
cuierului din coarnele căzute ale lui Tudor, de anul trecut, atârnau mănușile din pielea aceluiași Seco răpus de Tudora, dar nu le luă. Nu era cazul. Doar când cobora gerul sub zece grade sau trebuia să lucreze cu mâinile-n omăt le lua. În trecere, îmbrăcată, cu cerbul așteptând-o în prag, lipăi pe stomacul gol o lingură de miere din găvănosul burduhănos, smălțuit cu flori, în care aromitorul soare topit era amestecat cu-un degetar din celălalt soare, dătător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pe covoarele pomilor; plutind între cer și pământ atârnate de barba ceții; îngropându-se sub umbrele albastre înscorțoșate de chiciură. Privind, uimită, împrejur, cu grijă să nu-și rănească ochii, sufla în pumni, descheiată la șubă luneca înfundându-se în omăt, cu cizmele ei ușoare și înalte, care-i ajungeau până la genunchi, unduindu-și umerii și brațele, de parcă ar fi vrut să zboare. Zurgălăii veseli sunau în aer. Se rostogoleau, sub picioarele ei, prin zăpezi. Fulgii, căzându-i peste gene, aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
pur și simplu nu sosise momentul. N-ar fi avut nici un motiv să-și scoată nasul din căldura bîrlogului pînă cînd zăpada nu se topea de tot și, oricum, nu mai era mult pînă atunci. Sub strălucirea binefăcătoare a soarelui, omătul se risipea văzînd cu ochii; pîraie nenumărate, la început subțiri precum firul de iarbă, căpătau curaj pe măsură ce se întîlneau unele cu altele, unindu-și forțele; uite-așa, întreaga pădure era acoperită de zăpadă și de ape. Pe întuneric, Lupino avea
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]