1,342 matches
-
impresia că stai de vorbă la o cafea. Filmul evenimentelor din decembrie 1989 Stelian Turlea a fost și a rămas un ziarist profesionist. A lucrat peste douăzeci de ani la revista Lumea (ca simplu redactor, pentru că evita să scrie articole omagiale despre Nicolae Ceaușescu), a condus la un moment o revistă de mare tiraj, Zig-Zag (creată și abandonată de Ion Cristoiu), a lucrat apoi la postul de televiziune Antenă 1, unde a impus un stil modern, occidental în conceperea emisiunilor informative
ÎN VÂRTEJUL PUBLICISTICII by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17462_a_18787]
-
istorice și științifice, cât și an criticile pertinente formulate la adresa monografilor români anteriori, e unul de bun-simț: actul științific, ca și actul literar prin care te raportezi la munca unui savant presupune onestitatea celui care al realizează. Dincoace de retorica omagiala sau de respingerile formulate an numele unor principii morale, se află drumul nestânjenit al unei informări corecte. Gheorghe Stratan - Galileu! O, Galileu!, Ed. Logos, 1997, 200 pag.
Galileu, vai, Galileu! by Gabriela Tepes () [Corola-journal/Journalistic/17483_a_18808]
-
proletcultista", "întruchiparea în bronz a poetului nostru național", "o știre m-a impresionat în mod deosebit", "în cadrul unor manifestări ce dovedesc tot mai mult preocuparea din ultima vreme a Centrului Cultural Român din New York pentru sporirea calității activităților sale", "seară omagiala Lucian Blaga s-a încheiat cu prezentarea unui frumos scurt metraj", "seară culturală s-a bucurat de mult succes", "spectatorii au umplut până la refuz sală" etc. Ca element de originalitate, apare la un moment dat și un agramatism: "Mircea M.
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
din circuitul „supplex”-urilor legaliste și i-a dat dimensiunea afirmației politice, chiar și pe câmpul de luptă. Apoi, șirul de articole și conferințe din perioada 1930-1971, unele publicate în presa interbelică din Blaj, altele susținute în cadrul unor manifestări științifice omagiale (cu circuit restrâns, așadar), configurează cele două direcții complementare de cercetare a culturii din orașul de pe Târnave. Pe de-o parte, reconstituirea tradiției ce începe cu Ioan Inocențiu Micu-Klein, episcopul întemeietor, care mută sediul Bisericii Române Unite cu Roma de la
Spiritul Blajului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2503_a_3828]
-
de praznicul Sfintei Treimi, la biserica domnească din Potlogi vor fi aduse, într-o procesiune cu zeci de preoți și mii de credincioși, moaștele Sfântului Voievod Martir Constantin Brâncoveanu. Patriarhia Română a proclamat în mod oficial anul 2014 ca Anul omagial euharistic (al Sfintei Spovedanii și al Sfintei Împărtășanii) și Anul comemorativ al Sfinților Martiri Brâncoveni în cuprinsul Bisericii noastre. În acest an se împlinesc 300 de ani de la moartea martirică a Sfântului Domnitor al Țării Românești Constantin Brâncoveanu și a
Procesiune la Potlogi cu moaştele Sfântului Constantin Brâncoveanu by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/25074_a_26399]
-
din punct de vedere administrativ, prin reducția conducerii sale la un arbitrar "comitet operativ" și rarefiind la maximum ședințele Consiliului director, ci și din punctul de vedere al conștiinței opozante a celor mai mulți scriitori, măsluită cu nerușinare în texte propagandistice și omagiale. Texte ce merită a figura în edițiile ulterioare ale operei d-sale. La capătul unei serii ce începe cu Mihai Beniuc, D.R. Popescu o încunună în chip malefic, prin radicalizarea abuzului. Compromisul cel mai cras, minciuna sfruntată și adularea fără
O legendă spulberată by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16764_a_18089]
-
1990-1991, Împușcatul (grabnic Împușcatul, primul Împușcat, Abuziv împuscatul, Împuscatul cu Zile), Ciuruitul, Doborîtul, Răposatul, Decedatul, Defunctul, Mătrășitul, Accidentatul de la Tîrgoviște etc. Au apărut clișee noi, ironic favorabile - Regretatul, Binefăcătorul, Martiru' Neamului - sau combinații (comice, uneori chiar oximoronice) între vechiul clișeul omagial și eticheta nouă: Cel Mai Împușcat Fiu al neamului (1992), multilateral ciuruitul (1994), sau între două clișee noi: Regretatul odios (1991), Odiosul împușcat (1993), Odiosul Răposat (1992). Spre sfîrșitul deceniului, se revine în genere la evocarea neutră, prin nume, dar
Nume prezidențiale by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16825_a_18150]
-
spațiul spre a consemna evenimentul: o mostră antologică a maculaturii de gen, aleasă din întreaga producție a unei jumătăți de veac, implicit stindard al politicilor departamentale, bașca blazonul unei cariere a "epocii de aur" adusă la zi, cu o Addenda omagială la textul în cauză, nu mai puțin caracteristică. Nu este exclus - spre verificare - să putem conta pe reluarea, măcar pe micile ecrane, a filmului Burebista, sub aceleași etichete elogioase de care beneficiază, la TVR 2, reprogramarea celeilalte inițiative partinice din jurul
Confiscarea șanselor by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/17060_a_18385]
-
lui bune și, credem, în secret și în celelalte. În nota sa de ediție, Dinu Pillat releva a o fi conceput la zece ani de la trecerea în neființă a profesorului, încercând ceva mai mult decât o selecție convențională de texte omagiale, respectiv mergând pe ideea confruntării dintre cele mai interesante luări de poziții suscitate de proteica operă și personalitate a lui G. Călinescu, reacții așa cum s-au petrecut în conștiința contemporanilor lui. Era vorba, deci, de un decupaj dialectiv, la îndemâna cititorului
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
competitivitate economică (Lucian Nastasă - Educația școlară la evrei și "ieșirea din ghetou") și, în granițele ei bine strînse, insularizarea imaginii lui Ceaușescu în producțiile plastice oficiale și evoluția cultului Conducătorului (Adrian Cioroianu - Ceaușescu pe insula culorilor. Construcția unicității în plastica "omagială" românească). Chiar în carte se trasează o zonă de insularitate în apa nediscutată a privirii europene asupra fenomenelor izolării etc. prin studiul lui Silviu Lupașcu despre insularitatea inițiatului în ascensiunea sa spre desăvîrșire în mistica arabă (Ibn Tufayl, Ibn Al
Despre insularitate ca spațiu central by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/17072_a_18397]
-
mimată precum defilarea la sol, aproape umilă, a unui acrobat, înainte de a-și începe exercițiile spectaculoase: "Nu pozez nici în "patriarh" al literaturii române, nu mă cred nici un "far" luminos al culturii române. Nu pretind să mi se facă numere omagiale, nu pretind nimic.(...) Sînt, dacă vrei, un mic burghez, plat, total lipsit de sentimentul tragic al vieții, nu am trăiri spiritualiste, nu promovez cultura de tip guru, nu sînt adeptul misticii de tip upanișadic. A confunda munții din jurul Sibiului cu
Adrian Marino între lumini și umbre by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15783_a_17108]
-
Dar oare, mă întreb fără maliție, nu cumva tema însăși a anchetei din Ramuri denotă oarece provincialism? Atenție, iuibiți colegi de la Craiova! * Un număr Bacovia - la 120 de ani de la naștere - propune Ateneul băcăuan (nr. 8). Spre deosebire de multe asemenea numere omagiale, acesta merită atenție. Cîteva texte vin cu lucruri noi și cu puncte de vedere interesante. Nimic provincial în Ateneul de pe august! * Și Orizontul timișorean (nr. 7) e consacrat unei probleme așa-zicînd locale: Transilvania și Banatul. Coincidență sau nu, iată că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15878_a_17203]
-
multor confrați intelectuali formulări memorabile. în filmulețul prezentat de TVR1 la cea de-a 70-a aniversare a muzicianului au fost citate câteva dintre ele, fără a-i menționa pe toți autorii. Lectorul acribic le va găsi semnăturile în numărul omagial, 48/ 1991, al revistei Contemporanul Ideea Europeană. Pe vremea aceea reușisem să public, în paginile Jazz Context din Steaua, scânteietoarele inedite improvizate metaforic de Nichita Stănescu despre cel ce improviza în fraze melodice. Chiar dacă personalitatea lui Johnny Răducanu e la fel de
Aniversare Johnny Răducanu () [Corola-journal/Journalistic/15664_a_16989]
-
Fellini sau pe un Spielberg (finalul din E.T. este calchiat, în mod evident, după finalul filmului lui De Sica). Bucuria (re)descoperirii acestei capodopere a filmului universal s-a completat în chip fericit cu plăcerea de a admira - grație Expoziției omagiale prilejuite de sărbătorirea a 100 de ani de la nașterea marelui cineast italian, - a multiplelor fațete ale talentului regizorului și actorului care a fost De Sica. Dacă adăugăm la toate acestea, documentele inedite (deosebit de valoroase pentru cunoașterea istoriei filmului românesc și
Altfel de festival by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/15717_a_17042]
-
trist, sînt lucruri pe care trebuie să le știm, dar despre care nu e plăcut să vorbești. " În 1960, întreaga presă literară îmbrăca haine festive: doi importanți scriitori, Tudor Arghezi și Mihail Sadoveanu împlineau 80 de ani. Concretizate în numere omagiale de reviste și ziare, evenimentele literare sînt la concurență cu cele politice consemnate în același an: 90 de ani de la nașterea lui Lenin și al III-lea congres al Partidului Muncitoresc Român." (7) Diferențierea între evenimente literare și politice e
Limpezimi și înnegurări critice by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16188_a_17513]
-
secole. Prin urmare, titlul de Părinte bisericesc sau de Părinte al Bisericii, numai Biserica îl poate da cuiva, chiar dacă numele de părinte îl putem acorda fiecărui cleric, dar numai de părinte al nostru. În antichitate, cei vechi dădeau acest titlu omagial învățătorilor lor, ca celor ce au contribuit la nașterea personalității lor sufletești, aceasta fiind o formă a celor vechi de a-și manifesta gratitudinea față de cei ce le predau învățătura. Sfinții Apostoli au admis și ei folosirea titlului de părinte
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]
-
Nicolae Manolescu "Anul Eminescu", numit așa de fostul ministru al Culturii, s-a încheiat la București, cu o reuniuine a Academiei Române, luni 15 ianuarie, după ce, în duminica premergătoare, la Botoșani și Ipotești, au avut loc cele din urmă manifestări omagiale. Un bilanț s-ar cuveni făcut. Am mai spus și altădată: am fost inițial sceptic cu privire la rezultate, dar trebuie să recunosc că un oarecare impuls pentru reeditarea și rediscutarea operei poetului s-a datorat cu siguranță și atmosferei sărbătorești create
Alienațiuni critice by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16460_a_17785]
-
oximoronic: "vacarmul tăcerii", "muțenia asurzitoare"... Într-o sală pustie a Cinematecii - doar eu și două puștoaice - urmăream derularea cavalcadelor de imagini mute din "Octombrie" ("Oktiabr", 1927) al lui Eisenstein. Filmul se vrusese atunci, în 1927, un fel de poem cinematografic omagial, spre slava celor care, în 1917, instauraseră dictatura bolșevică în Rusia. În primele minute ale proiecției, fâșâitul zgrunțos al peliculei părea deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
deranjant. în curând, ritmul trepidant al imaginilor derulate pe ecran a mistuit sforăiala aceea molcomă în tăcerea unui timp camforat. Ea însăși, tăcerea, de fapt, este plămădită dintr-o infinitate de zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori cuvintele în texte forțat omagiale. Priveam "Oktiabr" de la capătul unei istorii omagiată tocmai prin
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
zgomote imperceptibile. Priveam... mut și încercam să deslușesc notele omagiale ale filmului. Priveam cu ochii și mintea celui care trecuse el însuși printr-o epocă îmbâcsită de omagii. Care el însuși își potrivise de câteva ori cuvintele în texte forțat omagiale. Priveam "Oktiabr" de la capătul unei istorii omagiată tocmai prin falsitatea propagandistică a minciunilor pe care trebuia să le slăvim. Cunoscusem prea bine acel timp al minciunii, crescusem în el, mă hrănisem din osânza lui, îi lăudasem poleiala, crezând că, abia
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
La începutul filmului, o șleahtă avântată se chinuie să răstoarne o imensă statuie a țarului, legând-o cu odgoane și tot trăgând cu revoluționare "hei rup"-uri. (Nici o aluzie la soarta statuiei lui Lenin din București, în 1990)... Nu știu cât de omagial a fost considerat "Oktiabr" în urmă cu aproape 80 de ani. Nu-i cunosc istoria. Cunosc, puțin, din istoria celor opt decenii trecute din 1917. Calvarul început atunci a atins cote paroxistice, greu de imaginat. Multe dintre nespusele de atunci
Calul și revoluția by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/11945_a_13270]
-
de seamă ai țării noastre. Se pregătește să împlinească în septembrie cei 80 de ani de viață. Pentru a omagia acest eveniment, de mare însemnătate pentru noi toți, dl. Sorin Antohi a inițiat o convorbire cu sărbătoritul. E un dialog omagial prin excelență, întrebările bine gîndite ca și răspunsurile tranșante fac din cartea născută cu acest prilej o lectură interesantă și de învățătură. După eliberarea sa din închisoare, în 1963, unde a petrecut în suferință timp de opt ani, dl. Adrian
Un mare cărturar by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16083_a_17408]
-
de editură Payot din Paris, Israel în timp și spațiu (Payot, 1980), Înțelepciunea Cabalei, 2. vol., (Paris, Stock, 1986-1987), Schiță a unei etici religioase iudaice (Paris, Cerf, 1997), Etică iudaică și modernitate (Paris, Ed. Albin Michel, 1998). Cele trei volume omagiale care i-au fost dedicate până acum (în 1990, de către universități din Israel și, în 1998, de către comunitatea israelită din Geneva) sunt mărturia înaltului respect de care se bucură în egală măsură păstorul spiritual și savantul. Și cititorii români au
Alexandru Șafran, marele rabin al Genevei - "Memoria este un act etic, și etic înseamnă acțiune, înseamnă viitor" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16053_a_17378]
-
Simona Tache Vă ziceam că săptămâna asta o să fie număr omagial. Pentru prima oară în istoria ei, Academia Cațavencu nu mai critică puterea, ci o susține din tot sufletul. Iată câteva mostre de omagiu: Coperta: O revistă a presei în care se pupă mâna mușcată a președintelui, aici. Un interviu în
Spicuiri din Caţavencu – numărul omagial by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19924_a_21249]
-
Simona Tache Pentru că ni s-a luat ceața de pe ochi și nu-i mai suportăm pe cei care contestă demersurile conducătorilor noștri iubiți, numărul următor din Academia Cațavencu va fi unul omagial și va încerca din răsputeri să convingă poporul să termine cu prostiile și să fie solidar cu liderii luminați care se află la cârma lui.
Omagiu celor care ne conduc by Simona Tache () [Corola-blog/Other/19926_a_21251]