12,208 matches
-
care profețea că omenirea se va întoarce cu sus-ul în jos, iar oamenii își vor dori pieirea, în locul trăirii atîtor tragedii. Cetățile Sodoma și Gomora s-au înmulțit, cămătarii, corupții și bogătașii schizofrenici fac legea, iar cei care conduc Omenirea nu mai sînt oameni. Ne impresionează mai degrabă „omenia” unui cîine, luînd în considerare animalitatea celor de la Putere. O nouă armă americană cu laser capabilă să prăjească burgerii de trei ori mai repede S.U.A cere dezarmare tuturor statelor
Secolul american se termină, începe cel al Pacificului [Corola-blog/BlogPost/94289_a_95581]
-
bună prietenie cu muzicologul Doru Popovici. Astfel începe o serie de Convorbiri... cu mari nume ale culturii române: Ana Blandiana, I. Conta, E. Papu, N. Balotă, etc. După o perioadă de tăcere publicistică, debutează editorial în 2002 cu romanul „Rebutarea omenirii”. De atunci, romanele lui Adrian Georgescu au început să curgă, numărând vreo 28 de titluri, unele apărând în mai multe ediții, unele bilingve (română-engleză). În ultima vreme ( de prin 2010), Adrian Georgescu s-a aplecat asupra scriiturii de factură religioasă
Prozatorul Adrian Georgescu va fi din nou în Caraş-Severin [Corola-blog/BlogPost/94309_a_95601]
-
intrat să putem împleti gândul cu fapta, să reliefăm și să ne regăsim partea aceea ascunsă din noi responsabilă cu armonia, blândețea, dreptatea și echilibrul, trăsături pe care le avem înscrise în codul nostru genetic. Procesul extraordinar de trezire a Omenirii, pe care l-am trait pe parcursul primilor zece ani din secolul al XXI-lea, a fost miraculos! Se vorbește mult despre transformarea conștiinței care va avea drept rezultat unirea a milioane de oameni. Să nu uităm că Eminescu a început
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94351_a_95643]
-
care l-a catapultat, în deceniul al șaptelea, pe dramaturgul francez de origine română Eugen Ionescu în elită creatorilor de gen, umăr la umăr cu Brecht, Beckett, Genet. Apreciată că o veritabilă efigie a spiritului european și, în ansamblu, al omenirii din veacul al XX-lea -, piesa Rinocerii a constituit, prin sutele sale de reprezentații, începând din 6 noiembrie 1959, unul dintre cele mai răsunătoare succese de public din perioada postbelică, având în proximitate doar creații antologice precum En attendent Godot
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
spre spaimă galactica și angoasa devastatoare, dezumanizanta, să fie la fel de urieșesc și strivitor că acela al turmei de rinoceri care iau în stăpânire totul, demolează nu doar zidurile instituțiilor/ edificiilor intrate în tradiție, ci întregul sistem de valori clădit de omenire de-a lungul mileniilor. În prima parte a spectacolului, scena este dominată de imensul fundal - stop-cadru al unui prag de infern: perdeaua celor 9 brazi despuiați de veșnicia verde a frunzelor pârjolite de un suflu incendiar trecut că fulgerul prin
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
succed rapid scenă cravatei (lat existențial), a pieptenului, a oglinzii... În rolul lui Berenger - aparent mutilat de Robert Wilson, deși avea ponderea covârșitoare în piesa, finalmente dovedindu-se unicul imun dintre personaje, singurul rămas om, cu misiunea de a regenera omenirea dispărută prin rinocerizare -, Valentin Mihali aduce cu legendarul Charlot - omagiu, voluntar ori involuntar al regizorului, la un secol de celebritate a lui Charlie Chaplin. Sunt momente care ne readuc în memorie mersul sincopat, de struț, al lui Chaplin din filmul
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
Toata luciditatea. Dacă e de criticat, atunci să criticăm dinăuntru, nu din afara“. Bomboană pe coliva o va pune însăși Daisy, care - după ce-l lașase pe Berenger să creadă că vor întemeia o familie, că vor avea copii, că vor regenera omenirea, din postura de Adam și Eva - îl părăsește vijelios, fascinată de faptul că rinocerii cântă. Nu cântă, rag - îi replică Berenger. Dar Daisy nu poate ieși din psihoza ei - Ești nebun, cântă... Dansează în felul lor. Sunt frumoși. Sunt niște
Primul spectacol Robert Wilson în România: RINOCERII, după Eugen Ionescu [Corola-blog/BlogPost/94243_a_95535]
-
printre cărțile rămase aiurea pe rafturi împrăfoșate erai ca acel miop care nu poate silabisi literele dar citește stelele noaptea vino adu universul aici în odaia mea dacă se mai poate conta pe adâncul morții tale ca pe miezul ruletei omenirii din uterul femeii vino și adu ceața propice oricărei creații ceața în valuri pe treptele care urcă la odaia mea trecând nepăsătoare pe la ușile vecinilor de bloc aceste cripte anticipate cu care conviețuiesc în voioșia unei vieți reabilitate termic și
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
căruia copilul pătrunde iar joaca luminii perlate îi scoate în cale frunze incendiate de raze și cuiburi cu resturi de pene și întunecimi legănându-se dinspre marginea lumii acum e un zbor înfrunzit în spațiu iar crengile sale palpează zumzetul omenirii vibrațiile acelei spaime imperceptibile care este orice imensitate în interiorul copacului drumurile șerpuiesc spre margini luminoase unde văzduhul abia ghicit este licărirea atâtor mistere sus în desime e ascunzișul ultim și leagănul matern din trei ramuri îngemănate se poate întrezări - da
CULEGĂTORII by Dinu Flămând () [Corola-journal/Imaginative/5239_a_6564]
-
și ispite Livrescă Dacă Unu și cu Doi mă Duc încet încet la Trei Parcă viața are-o noimă -Dar povestea cu Maitreyi? Semănatul și culesul, Totul are un temei, Până și neînțelesul -Dar povestea cu Maitreyi? Peste-a lumii omenire Au trecut și ani mai grei Decât sfânta ei menire -Dar povestea cu Maitreyi? Pe hotare cade bură Vine iarna, vrei, nu vrei Si de nimeni nu se-ndură -Dar povestea cu Maitreyi? Profetul O dună-i gândul. De departe
Poezii by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/6323_a_7648]
-
tinerețile ei... Merge să cunoască Moștenirea Legii Caută Lada de Zestre cu Tăblițele Vasileei, Doctrina bacilor și-a toți regii... Din Dava Ultima Thule, din Pădurea Vacii Sălbatice, Pe malul apelor învolburate la gheața Mării Baltice, Până pe stâncile Mării Sărate, insulele omenirii sarmatice, Până la Mikene, Troia și Frigia Prin Exilele Veacurilor ți-ai pus pe toate Piscurile-Cogaione efigia. De la Râpii Cei Pioși până la neamul Carpilor îți flutură steagul hlamidei pese moși, strămoși. La mesele Cinelor Tale ne ștergem buzele de sfânta grăsime
Poezii by Ion Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/6777_a_8102]
-
aceasta milioane de inși scriu ideile pe care el a visat să le scrie și plutoane întregi de actori pozează pentru coperta unei reviste de succes. în același ritm amețitor, femei cu buze sclipitoare și bărbați zâmbitori intră în retinele omenirii pentru fapte demne de reținut: au iubit, au ucis, au furat, au urinat pe Statuia Soldatului, au violat câțiva minori, au mâncat 36 de hotdogi, au făcut un tort cât Biserica Sfântul Petru, s-au sărutat 48 de ore, au
Lacătul și cheia by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7895_a_9220]
-
o soartă excepțională: spre deosebire de ceilalți, el n-a murit, ci, după ce a umblat cu Dumnezeu la fel ca toți contemporanii lui, "nu s-a mai văzut, pentru că l-a luat Dumnezeu". Motivele dispariției sale reprezintă unul dintre primele mistere ale omenirii. Acești bărbați "nășteau" (adică procreau) începând de la 65 de ani încolo, frecvent după 100 de ani. La polul celălalt se află, în Noul Testament, Isus însuși. El n-a avut urmași fizici (dacă lăsăm deoparte ipoteze de tip Dan Brown) și
Cheia anilor by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/8044_a_9369]
-
indiferentă la context și dezinteresată de explicații până la pragul absurdului. Lectura extensivă a colecției pe care o propune, acum, Constantin Eretescu ar putea fi, în acest sens și pe un prim nivel, un fascinant excurs prin labirintul care este imaginarul omenirii de astăzi, mai ales pe traiectul care vizează înțelegerea lucrurilor mărunte ale vieții de zi cu zi. Pe de altă parte, exercițiul de prezentare laconică a povestirilor de această factură, pe care l-am făcut mai sus, îmi permite să
Povestiri de astă-dată by Otilia He () [Corola-journal/Journalistic/13133_a_14458]
-
compromise de intemperii, ceea ce înseamnă alți bani pentru aceeași distracție. * Pe prima pagină a ziarului citat, un titlu băgător în sperieți: “Venind din Asia, ca și SARS, gripa găinilor poate declanșa oricînd o pandemie care va distruge o treime din omenire”. Un vaccin împotriva acestei gripe va fi disponibil în România de-abia în mai-iunie curent. Pînă atunci, dacă ne strănută găinile autohtone în față și avem și noi un pui de gripă, nu ne scapă decît cutremurul de moartea prin
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13203_a_14528]
-
nume probabil de alint. Nu. Contează doar efortul fantastic. Contează impersonalitatea. Esența ideii de zbor. Ceva nici măcar angelic. Întrucât îngerii sunt convenționali. Nu au în ei atâta voință pământească și realitate... Pe când mesajul purtat de Ființa patetică de la Samothracia este Omenirea însăși în vertijul absolut al vestirii sale. Un moment, mă gândesc unde o fi zăcând acum capul Victoriei... Întrucât, un cap de marmoră de Paros nu se descompune niciodată. Ce utilitate i-o fi dat hazardul?... Ce-o fi devenit
Samothrakia by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13217_a_14542]
-
democrația americană s-a vădit în toate împrejurările, capabilă de autocontrol, de limitare a tendințelor totalitare sau oligarhice. Dacă va impune un „imperiu”, atunci acesta va fi de un cu totul alt tip decât cele consemnate până acum de memoria omenirii. Departe de a se sfârși, partida lui abia acum începe. Tradusă excelent de Dan C. Mihăilescu, cartea lui Emmanuel Todd are meritul problematizării acute a situației umanității în pragul mileniului trei. Emmanuel Todd, Sfârșitul Imperiului. Eseu despre descompunerea sistemului american
Început de partidă by Toma Roman () [Corola-journal/Journalistic/13226_a_14551]
-
o anumită toleranță, care pare a spune: „Eu îmi fac jocul meu, tu ți-l faci pe al tău”. Când mă plimbam pe acele străzi mâncând un „hot dog” - așa-i zic ei unui cârnat -, avem impresia că văd viitorul omenirii. S-ar putea chiar spune: vremea venirii lui Mesia. Într-o zi, toată lumea își va da seama că nu există decât o singură idee pe care am putea-o socoti adevărată: totul e un joc - naționalism, internaționalism, religie, ateism, spiritualism
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
în timpul ocupației naziste a purtat de bună voie steaua galbenă și i-a invitat pe supușii lui să-i urmeze exemplul". Atunci cînd proclamă în jurnalul său că trebuie să pornești de la tine ca să ajungi la altul, că în "ograda omenirii nu poți intra decît pe portița pe care este scrijelit numele tău", Liiceanu atinge, cred, în mod subjacent o problemă filozofică, dar și o trăsătură fundamentală a receptării realității în viața de toate zilele de către fiecare individ în parte: subiectivitatea
Coarda care vibrează by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/12132_a_13457]
-
cu atît mai mult una exemplară, dincolo de parametrii săi omenești, declanșează stări și comportamente care se înscriu într-un registru foarte larg, de la reculegerea smerită și pioasă și pînă la revolta morală și la furia destructivă. Mari momente din istoria omenirii, de la năvălirile barbare și pînă la revoluțiile mai mult sau mai puțin sistematizate, au fost, simultan, și mari bătălii duse împotriva insemnelor, a statuilor și a simbolurilor consacrate. Pentru că oricît ar fi evoluat umanitatea, pe parcursul a cîtorva mii sau chiar
Monumentul public și perver(tirea)siunea magică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12142_a_13467]
-
Liviu Dănceanu Omenirea îmbătrînește și aceasta se recunoaște prin respingerea prezentului, prin refugierea tot mai acută în trecut, aidoma unui moșneag care rememorează în detaliu peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
peripeții din cătănie, de pildă, dar uită cu nonșalanță ce trebuie să facă în ziua spectivă. Ca să nu mai vorbim despre proiecte: sublime virtual, dar actual absente cu desăvîrșire. Muzica nouă mărturisește, peremptoriu, prezentul și angajează viitorul, perspectiva. Or, de vreme ce omenirea trăiește tot mai intens în trecut, e de înțeles de ce prezentul și, mai ales, viitorul muzicii savante au reflexe sumbre, funeste, chiar morbide. Entropia, alimentată de forțele centrifuge, a determinat, se pare, o evoluție cvadrifazică a fenomenului sonor: de la faza
Vulnerabilități by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12190_a_13515]
-
vorbele ar fi avut un sens cunoscut doar de el. Dacă Dexter era un bețiv trist, Parson era în schimb tipul bețivului răutăcios, agresiv. Se știa slab și urît, se știa murdar, se știa disprețuit sau detestat și ura întreaga omenire, care, în momentul acela, lua forma feței acelui Maigret placid care îl privea cu ochi mari și calmi, așa cum te uiți la o muscă agitată din cauza furtunii. - Pun prinsoare că după ce vă veți întoarce acolo, în frumoasa dumneavoastră Franță, veți
MAIGRET LA NEW YORK – de Georges Simenon by Nicolae Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12168_a_13493]
-
se va împăca cu ideea umilinței de a fi muritor. Ceea ce pare un triumf al umanității este pentru el, ca individ, un eșec total. Romanul are o bătaie mai lungă. Fantazând pe marginea unor chestiuni atât de importante pentru viitorul omenirii de după descoperirea nemuririi organismului uman, un capitol întreg (Celebritate) capătă înfățișarea unei utopii genetice. Posibilitatea de a îmbunătăți celulele umane imune pentru ca acestea să se reproducă la infinit evitând astfel îmbătrânirea este prilej pentru reconsiderarea întregii condiții umane, a relației
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]
-
Val, discipolul său, care susține că "adevărul în știință trebuie să fie călăuzitor numai până când se ajunge la Dumnezeu. Dacă se va dovedi experimental că Dumnezeu nu există, decoperitorul va trebui să fie ucis, iar rezultatul trecut sub tăcere. Altminteri omenirea nu va supraviețui." Din păcare, Bogdan Brătescu nu insistă și acesta rămâne un gând obsesiv transferat cititorului care va stărui asupra lui cu mult după ce lectura se va fi încheiat. Deși romanul stârnește curiozitatea, se citește cu interes și cu
O ficțiune genetică by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12228_a_13553]