307 matches
-
se dezlănțuie în societate ci niște ființe dedicate pasiunii lor, niște caractere puternice și colorate chiar dacă poartă costume de culori închise și un machiaj macabru. Tocmai aceste două extreme atrag fascinația publicului. Personajele au o înfățișare sumbră și un caracter omenos, plin de calități excepționale la care mulți doar aspiră. Burton înfășoară personajele sale într-un giulgiu care ascunde niște ființe deosebite. “Big Fish” reprezintă trecerea regizorului de la gotic la culoare, dar atinge apogeul prin “Charlie și fabrică de ciocolată”, film
Tim Burton () [Corola-website/Science/314824_a_316153]
-
malurile Volgăi. A fost eliberat de la conducerea Armatei a IV-a la 24 ianuarie 1944. La izbucnirea războiului, s-au creat lagăre de ostatici evrei în două sinagogi din Bacău. Datorită dizpozițiilor date de către generalul Constantinescu-Claps, "regimul ostaticilor a fost omenos iar evreii nu au fost inutil șicanați". Generalul s-a interesat personal de situația evreilor din lagăre și a dat dispoziții necesare pentru ameliorarea situației lor. Prin intervențiile sale, la ghetoul din Tiraspol a fost atașat un medic evreu, s-
Constantin Constantinescu-Claps () [Corola-website/Science/307481_a_308810]
-
chiar dacă o lectură sensibilă le poate recunoaște un „aer de familie”. Efortul de a stăpâni emoția, chiar un umor amar, sunt trăsăturile comune pe care le observăm. Cine vrea să descopere - și care cititor nu va simți această năzuință? - reacții omenoase din partea populației românești față de prigonirea evreilor le află cu o tresărire de ușurare: soldatul anonim bucovinean care iese din rând ca să-l Îmbrățișeze pe deportatul Feier, fiindcă erau amândoi din același sat, domnul Costăchel de la Herța, care trece, făcându-și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și alta "îngrijorată de România"), completând apoi: Nu știu, așa cred, mă gândesc și eu, ca omu'..." Și, uimitor, răspunsul ei este, de fiecare dată, oricât de derutantă, încâlcită ar fi problema, cel just, cel exact, de bun simț și omenos, în același timp. Atât de just, încât mă gândesc cu neliniște că în absența ei, a lor, nu aș avea de unde să-l aflu. Și mulțumesc de fiecare dată lui Dumnezeu, că timpul acelui impas nu a venit încă. Mai
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și strică finalul coborând în kitsch și melo povestea. La mormântul simplu al lui John May, cufundat într-un anonimat deplin, se prezintă fantomele celor dispăruți, le recunoaștem din fotografii, decedați ale căror servicii funerare au fost asigurate de funcționarul omenos, cu alte cuvinte o mântuire în toată regula, răsplata postumă fiind asigurată. Nu mă îndoiesc că acest final a mulțumit publicul larg, el este însă deficitar pentru film, regizorul devenind avocatul personajului față cu posteritatea, mult prea nedreptăț itului John
Natură moartă cu funcționari publici by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2475_a_3800]
-
o curte ar fi apărut Rahan. Cum te-apropiai de Dunăre, pepenii invadau șoseaua, verzi, negri, galbeni și portocalii, grămezi peste grămezi, bostani lângă pepenoaice, rostogolindu-se unii peste alții. Pe la Vadu Oii, te întâmpinau și sătenii: niște indivizi necăjiți, omenoși, cu brațele larg desfăcute și palmele strânse în unghi drept la capăt; parcă vroiau să-ți zică: „Uite-așa de mare o am!“ Dunărea mirosea înfiorător, nu puteai să mergi cu geamul deschis. Sătenii păreau că se simt bine, făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
asta nu era cu totul adevărat, dar ce mai conta?) și-acuma vii liniștit și ne ții lecții? Dă-o-ncolo, că nu merge-așea!“ Zisesem așea, ca Sergiu Nicolaescu în Cu mâinile curate. „Nu știam că doare-așea.“ Comisarul comunist, onest, omenos, proaspăt ciuruit de gloanțele burgheziei. Hârâia acolo, eroic, făcut strecurătoare. Nu mă enervasem cu-adevărat, dar lăsam impresia că mi-au sărit papucii. Îmi modulasem și vocea, să sune urât. Așa (pardon, așea) și trebuia. Mihnea s-a înmuiat. „Gata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
fi și angajați în Asociație, unii o cereau singuri, năuciți de dorință. Cât despre câini, atât domnul Dinu, cât și vecinii (cu precădere maminetele, pe care le observai ziua atârnate de geamurile bucătăriilor și noaptea adormind pe televizor) îi hrăneau omenos. Pajura gemea de adăposturi improvizate. Nu întâlneai scară, tufiș sau mașină abandonată din care să nu mârâie o voce. Cine nu era de-al casei se-oprea la colț, în stația de troleibuz; după unsprezece, când pleca și-ultima mașină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și palmele astupându-i urechile - singurul loc prin care invadatorii ar mai fi putut intra. Se trezea dimineața strâmbă, anchilozată, cu urme de unghii în palme, fără să știe de ce. M-am gândit câteva clipe la viețile noastre, cald și omenos. Specialiștii susțin că, după nu știu câți ani, dispare iubirea și intervin niște sentimente profunde, care consolidează perechea și cimentează relația: respect, prețuire, prietenie. Suna ca restaurarea unui cavou, doar când auzeai termenii („consolidare“, „ciment“, „sentimente“), îți venea s-o iei la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
sat de 500 de suflete nu se află o oca de lapte. Miile de populațiune orășenească ți-e de mirare de unde trăiesc. Dar mortalitatea acestor din urmă și este înspăimîntătoare. În acelaș timp, străini trăiți sub alte regimuri mai [puțin] omenoase și imigrați de sub ele se 'nmulțesc și sunt în punctul de-a intra în dominațiunea reală a țării. D. A. V. Millo, în cartea sa Țăranul, arată prin ce manopere diabolice, financiare și administrative, țăranul nostru a fost adus la sapă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
da’ cât am stat acolo, În formațiunea aceea, de fiecare dată. Iar de Crăciun am făcut cor de colinde și am cântat, pe voci, și-așa mai departe. Și vreau să vă spun că erau unii milițieni care erau mai omenoși puțin... Și veneau, și ne-ascultau de-afară cum cântam, da’ nu veneau Înăuntru. Nu erau chiar toți foarte răi. Știți? Adică, probabil că se gândeau și ei că mai există un Dumnezeu... Sau știu eu dacă s-au gândit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
anumită libertate de mișcare la Mislea... Da, erau mai Înțelegători, nu era așa o strictețe, pentru că era departe de București și nu erau așa la mâna Securității... Când ne-am dus noi, directoare era o doamnă locotenent-major, care era destul de omenoasă așa. Și ofițerii de servici, și cei de la producție, nu pot să spun că se purtau urât cu noi. Nu erau pedepse așa cum au fost mai târziu... Mai târziu o fost groaznic. A fost așa mai bine În cei doi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
pe rând, și-am făcut un cor de colinde. Am cântat „O, ce veste minunată” toate. Când eram mai fericite, s-o deschis ușa și-o intrat comandantu’ cu o sergentă-majoră... Româncă era asta, că cele maghiare o fost mai omenoase, dar aia era tare rea... S-o dus și l-o adus pe comandant, că n-aveam voie să cântăm, să colindăm. Știți? Și o intrat comandantul și-o zis: „Să vină aici, Înaintea mea, colindătorii”. Eu m-am dus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
cu o mașină pentru a putea pleca în ziua aceea la oraș. M-au refuzat și mi-au spus că nu au timp de mine, să ies afară. Întâlnindu-mă cu inginerul șef de la C.A.P., un om credincios și omenos, m-am gândit să-l rog să-mi dea un camion, să-mi iau bagajul și copilul și să plec la oraș, locul de unde venisem acum cinci ani, fără a mai aștepta venirea soțului. Era ultimul om care aș fi
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
întreg de cauze. Ciocoiul turc a fost eristic, cel grec asemenea, cel român asemenea, însă de zece ori mai rău decât cei precedenți. ["CE SĂ VĂ SPUN? IUBESC ACEST POPOR... "] 2257 Ce să vă spun? Iubesc acest popor bun, blând, omenos, pe spatele căruia diplomații croiesc carte și rezbele, zugrăvesc împărății despre cari lui neci prin gând nu-i trece, iubesc acest popor care nu servește decât de catalici tuturor acelora ce se-nalță la putere, popor nenorocit care geme sub
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
locului a sosit comandantul garnizoanei dinRoman XE "Roman" , colonelul Graur XE "Graur" , care a ordonat jandarmilor să nu se atingă de nici un evreu - În caz contrar vor fi pedepsiți cu severitate - „și să li se aplice tuturor șevreilorț un tratament omenos”103. Colonelul s-a Întâlnit mai Întâi cu președintele Comunității, Rorlich XE "Rorlich, Berthold" , care l-a implorat să li se permită evreilor să bea apă. Dr. Avram Iosef XE "Iosef, Avram" a Încercat să acorde ajutor grupului de zece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
și e deosebită, nu știu ce m-aș face dacă ne-ar părăsi, acum și-a chemat și copiii, noi nu eram de acord, dar În cele din urmă am ajutat-o să-și facă actele, ce să faci, trebuie să fim omenoși, ar trebui să vedeți ce drăguți sunt, cu ochii aceia migdalați și cu pielea bronzată, dar ea oricum nu vrea să ne părăsească, zice că fiii ei vor sta la sora ei, sper să fie așa, căci Alessia și Giulia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
uneltele sale: Beneficiari inocenți ai acestei profeții oarbe - va veni ziua de mâine -, găsim mereu o mângâiere pentru bucuria neîncheiată azi, aflăm mereu o liniște în care ne îmbrăcăm preț de un somn dorința nefinalizată, dăm mereu de un prag omenos pe care să putem ațipi, în care să ne fixăm noaptea dintre holocaustul celor care s-au săvârșit și himera celor care vor veni (Adevărul literar și artistic, l8 oct. 2005, p. 6). E cât se poate de clar că
[Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
înșela mai mult decât vorbele. Laudele umflate ale elvețienilor nu-i pot amăgi decât pe proști; purtările francezilor sunt mai seducătoare tocmai prin aceea că sunt mai sincere [...] nu sunt deloc falși în manifestările lor; sunt în chip firesc îndatoritori, omenoși, binevoitori, și chiar, orice s-ar zice, mai deschiși decât orice alt popor; dar sunt flușturatici și nestatornici. Au, într-adevăr simțământul pe care ți-l mărturisesc, dar acest simțământ se stinge repede așa cum s-a aprins. Când îți vorbesc
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
sunt oameni deosebit de ospitalieri, astfel că-și însemnează în comentariul său la Scrisori despre englezi și despre francezi de Béalt de Muralt care scria "Ospitalitatea față de străin, pentru care anticii merită toate elogiile are ceva atât de blând și de omenos încât tot ce are legătura cu ea, orice primire făcută străinilor, face să crească valoarea națiunii în care există această pornire și să o deosebească de cele în care străinul este neglijat". Rousseau observă atunci că "trebuie să adăugăm că
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
toate măsurile ca să nu mai am de-a face cu ei"297. Rousseau îi răspunde lui Diderot care spune că numai cel rău trăiește singur, prin paradoxul solitarului: "Cei care prin gustul și dorința lor trăiesc singuratici sunt obișnuit de omenoși, primitori, drăgăstoși. Nu că ar urî oamenii, ci pentru că îndrăgesc odihna și liniștea se retrag departe de lume și gălăgie. Viața departe de societate face ca ea să le pară mai dulce și plăcută când li se oferă fără piedici
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
bun, bland, ascultător"; în ceea ce privește cuvântul ranchman, îl citează pe I. J. Hanusch și spune că "ar fi o schimosire a numelui brachman sau braman" (p. 186). Despre etimologia cuvântului blajin (sl. blaženǔ, "preafericit") care s-a confundat cu blajin, "blând, omenos" (sl. blažinǐ, "bun") și rocman (rohman) din sl. rachmanǔ (împrumutat din ar. rahman, "brahman"), în Marius Sala, Aventurile unor cuvinte românești, ed. a II-a, vol. II, Editura Univers Enciclopedic, București, 2006, p. 182; Mihai Vinereanu, în op. cit., p. 138
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
nu înrăiește, totuși, sufletul acestei femei bine alcătuite pe dinăuntru. În decembrie același an își înștiințează, din domiciliul obligatoriu, partenerul invizibil (Stello) că în pușcărie „au fost [...] și clipe frumoase”. Acolo a întâlnit femei simple, de o mare bunătate, solidare, omenoase. Îi este dor de coana Ioana și de baba Leana și de Verona, care plângeau când celelalte deținute cântau O, ce veste minunată. Ca N. Steinhardt, V. descoperă în cele din urmă un sens religios în experiența sa carcerală: Dumnezeu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
au pus automatul în piept, iar mulțimea din vagon a început să țipe. M-am simțit umilit în fața căpitanului și aș fi acceptat orice pedeapsă și m-aș fi angajat ca după terminarea serviciului militar să-i plătesc aparatul dar, omenosul căpitan n-a pretins nimic. Bine c-ai scăpat cu viață. După absolvirea Școlii Militare, am fost repartizat la Regimentul 35 Infanterie din Brăila, unde am fost cooptat întrun „batalion de marș” care trebuia să plece în Cehoslovacia în primăvara
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
în contractul de împrumut încheiat la 27 iunie 1961, majorându-se suma la 87.975, 57 lei (investiția avea loc în timpul mandatului de primar al lui Gheorghe Mărmureanu). Președintele comitetului de construcție al școlii a fost Petre Grigoreanu - om experimentat, omenos, moral, cu credință în Dumnezeu și faptă bună. Echipa de muncitori care a participat la realizarea construcției a fost alcătuită din Petre Băcăuanu, Neculai Isop, Gheorghe Micloș, Gheorghe Fătu, Gheorghe Maxim și Vasile Maxim. Noul local al școlii dispunea de
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]