836 matches
-
-o croncănitură O mai scoate când atacă Prin lume vreo aventură. Grădinile suspendate Le-a adus și la palat Fiindcă-n altă viață poate, Vulturul fost-a-mpărat. Ca a lui Semiramidă Să se simtă-n Babilon Astfel e orice omidă Când ajunge-n bastion. 19.03.2016 Referință Bibliografică: Vulturul si Fauna / Ilie Marinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Ilie Marinescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială
VULTURUL SI FAUNA de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 by http://confluente.ro/ilie_marinescu_1458373482.html [Corola-blog/BlogPost/368966_a_370295]
-
temeri, dureri de măsele, Ești un om, ca oricare, Mai faci temenele, Dar umil nu poți fi, Tu ești om. Din această ecuație, Din această tranzacție Poți ieși cu onoruri, Mai crezi? Să trăiești precum iarba, Ca frunza în zarva Omizilor, fruct ești Cu miez. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Miez / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 366, Anul II, 01 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
MIEZ de BORIS MEHR în ediţia nr. 366 din 01 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Miez.html [Corola-blog/BlogPost/361652_a_362981]
-
asta dată / Din cale-afară e prea lată / [...] / Eu merg, nu mă târasc ca tine! / Stai sus pe-o frunză cocoțată / Ce mâine va muri uscată, / Când toată seva-i vei fi supt; Dar eu, d-aici de dedesubt, / [...] / Îti strig, omidă parvenită, / Că ești o parazită! Când eu trăiesc prin mine însămi, / Tu îți furi hrana de la alții, / Și doar târându-te te-nalți!“ (Omida și furnica, George Ranetti) E tristă realitatea dar cel care iubește știința nu ar alege niciodată
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1415374721.html [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
uscată, / Când toată seva-i vei fi supt; Dar eu, d-aici de dedesubt, / [...] / Îti strig, omidă parvenită, / Că ești o parazită! Când eu trăiesc prin mine însămi, / Tu îți furi hrana de la alții, / Și doar târându-te te-nalți!“ (Omida și furnica, George Ranetti) E tristă realitatea dar cel care iubește știința nu ar alege niciodată frunza omidei, ciocolata sau vila. Nu ar alege niciodată drumul ocolit în viață, ci drumul cel drept asemenea emirului din Noapte de decemvrie a
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1415374721.html [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
Că ești o parazită! Când eu trăiesc prin mine însămi, / Tu îți furi hrana de la alții, / Și doar târându-te te-nalți!“ (Omida și furnica, George Ranetti) E tristă realitatea dar cel care iubește știința nu ar alege niciodată frunza omidei, ciocolata sau vila. Nu ar alege niciodată drumul ocolit în viață, ci drumul cel drept asemenea emirului din Noapte de decemvrie a lui Alexandru Macedonski. Disprețuiește pe cei asemenea personajului slut, pocit din poemul Noapte de decemvrie, care aleg drumul
NU TE-NTRISTA! de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1407 din 07 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/ana_cristina_popescu_1415374721.html [Corola-blog/BlogPost/369124_a_370453]
-
dintre viteji. Și cum primăvara este plină de viață ca orice fată, într-una din zile împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
împunse cu degetul ei vrăjit bătrânul păr sălbatic din vârful dealului: „Înflorește, domnule!” și părul înflori. Deodată se întâmplă ceva neașteptat. De sub petalele gingașe omizile priveau uluite câmpul plin de flori peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
peste care zburau niște vietăți fascinante. - Sunt îngeri! șoptiră omizile și căzură în genunchi murmurând o rugăciune. Îngerii tremurau în aer, se legănau pe câte un fir de iarbă ori oftau pe câte o floare. Semănau atât de bine cu omizile, numai că aveau aripioare pastelate, iar cercurile și liniile întortocheate îi făceau uimitor de frumoși. Și zburau încoace și încolo, apoi se odihneau pe câte o floare, care gemea de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
de plăcere sub greutatea lor de doar câteva grame, și-apoi se avântau iarăși în zborul lor încâlcit, înălțându-se spre soarele fierbinte, câte doi sau mai mulți, în hârjoană de copii. - Câtă puritate! Ce splendoare! se minunară din nou omizile, convinse că întinsul câmp de la poalele dealului e însuși Raiul. Băgară de seamă că și soarele privea admirativ îngerii, alintându-i cu raze călduțe. Și el, ca și ei, așa cum se întâmplă primăvara, păreau, ca toți și toate, foarte tineri
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
și scorbura ca o rană veșnic nevindecată, cu crengile înnegrite și strâmbe, înclinat ca un cioban ce se sprijină în bâtă, așa cum era, încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
încărcat cu flori, părea mai degrabă un flăcăuaș decât un bătrânel. Și, de sub petalele florilor sale, evlavioasele omizi coborâră ochii. Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
Cu toatele rămaseră nemișcate, privind doar cu coada ochiului făpturile înaripate care dansau nepăsătoare peste câmpul înmiresmat. Și zi de zi, omizile priviră îngerii și bătură mii de mătănii în fața lor. Numai că totul se întrerupse într-o după-amiază călduroasă când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
când omizile, surprinse, văzură că le crescuseră aripi. Pline de emoție se avântară în zbor peste coroana părului sălbatic. Făcură câteva rotocoale, apoi, înainte de a-l părăsi pentru totdeauna, privind înapoi, cu nostalgia celui care-și părăsește casa, văzură că omizile cele tinere, rămase în părul sălbatic, căzuseră în genunchi închinându-li-se și atunci înțeleseră ... Referință Bibliografică: Îngerii / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1424, Anul IV, 24 noiembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Gheorghe Vicol : Toate
ÎNGERII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1424 din 24 noiembrie 2014 by http://confluente.ro/gheorghe_vicol_1416824618.html [Corola-blog/BlogPost/372016_a_373345]
-
nu mai merge nimeni Peste liniile de cale ferată Viespi, gunoaie si praf Valuri de nimic Visul al douăzecilea: Orașul cu vise de pe Râul Negel Money, money, money! Prezent din ce-a fost Viitor din ce este În orașul cu omizi se stropesc chimicale În anotimpul uscat se află mlaștini secate cu hârtii aruncate și cartoane funebre doage-n rugină pentru butoaie deșeuri menajere căzute din bloc se hârjonesc mototol, se adună aruncate orfane de la ferestre triste lângă borduri ; La tribune
VISE DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 by http://confluente.ro/Vise_de_mariana_zavati_gardner_mariana_zavati_gardner_1368609461.html [Corola-blog/BlogPost/350285_a_351614]
-
purceilor, găinile fac cîte două ouă pe zi, smîntîna e de-o palmă în ulcele, iar florile din fîneață strălucesc de încîntare cînd se duce în grădină să stea de vorbă cu păsările și să se înțeleagă cu ele asupra omizilor de pămînt, care seacă tulpinile de porumb și de sfeclă, dar și de cartofi, și asupra stupitului cucului, care își depune ouăle pe tulpini în inele și larvele lui atacă frunzele, la fel și despre nălbar, care distruge mugurii, și
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 by http://confluente.ro/Parfumul_pusilor_de_portelan_49_52_ioan_lila_1339754507.html [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
o poștă, că sunt forțe oculte ce nu doresc stabilitatea națiunii. Realizatorii de emisiuni, cioclii de serviciu, bagă tot felul de strâmbe. Doar, doar or avea un breaking news de senzație! Ne aflăm în plin Kafka. Becalianul a devenit mama Omida de Băneasa! Până și bătrânul marinar, tot mai jigărit, pare resemnat. Își dorește, pișicher, realizarea programului de guvernare! Se face că nu știe că e un program pe patru ani. Când el va fi o tristă amintire. Se bazează pe
NICI MAYAŞII NU MAI SUNT CE-AU FOST...! de SERGIU GĂBUREAC în ediţia nr. 737 din 06 ianuarie 2013 by http://confluente.ro/Sergiu_gabureac_nici_mayasii_nu_mai_sergiu_gabureac_1357461921.html [Corola-blog/BlogPost/348833_a_350162]
-
gospodina casei și arși. De aceea, plantele din curtea lor și a celorlați locuitori din satul Goruni dădeau roadele așteptate. O altă manifestare, pe care am observat-o la locuitorii din Goruni era și afumarea abundentă a pomilor, pentru distrugerea omizilor, care făceau ravagii în pomii, măcinându-le atât frunzele, cât și fructele abia părguite, dacă nu erau depistate la timp și distruse. Afumarea pământului nu se făcea fără rost. În timp ce se pregătea ritualul, femeia murmura rugăciuni și slăvi închinate Atotputernicului
CASA CA FORMĂ GEOMETRICĂ, SPAŢIU SPIRITUAL ŞI LOC AL DESTĂINUIRILOR FAMILIEI SATULUI GORUNI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 2074 din 04 septembrie 2016 by http://confluente.ro/stefan_lucian_muresanu_1473008370.html [Corola-blog/BlogPost/372755_a_374084]
-
Geaba-ncerc la cele-nalte Gândurile să-mi ridic Dacă eu mă dau încalte Singur, rob la inamic! Cronicile ce s-au scris Au rămas la fel, absurde Lăsați spiritul să zburde Că nu poate fi închis! De la om pân-la omidă Numai sete de confort Fiecare contrafort Sprijină o cărămidă Și-atunci unde să-mi ascund Un destin legat cu ață? Că pământul e rotund Mai bine să-i ies în față! Și se scurge fără veste Timpul care-a mai
CLEPSIDRĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 294 din 21 octombrie 2011 by http://confluente.ro/Clepsidra.html [Corola-blog/BlogPost/356574_a_357903]
-
se repezeau în zbor până în apropierea mea și ciripeau disperate. Niciodată nu i-am luat în mână. Mă mințeau bunica și mama că dacă pun mâna pe ei părinții lor îi vor părăsi, nu le va mai da de mâncare omizi sau gâze și vor muri. Puii neștiind cine a sosit în preajma cuibului, când simțeau prezența cuiva în aropiere, imediat ridicau capetele și deschideau ciocurile înconjurate de o dungă galbenă căruia noi copii îi spuneam caș, care la maturizare dispărea. Oricum
LĂSTUNUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1740 din 06 octombrie 2015 by http://confluente.ro/stan_virgil_1444140151.html [Corola-blog/BlogPost/352553_a_353882]
-
de animale urme de păsări De pază la intrare un urs doborât pene de vultur Mulțime confuză Întreceri de canoe După cununie. De departe oglinda cu vise chema pe Julia May În cadru după cadru la TV în orașul cu omizi unde se stropesc chimicale În anotimpul uscat se aflau mlaștini secate cu hârtii aruncate și cartoane murdare la orice mângâiere de aer doage ruginite pentru butoaie deșeuri menajere căzute din bloc se hârjoneau mototol, se adunau aruncate orfane de la ferestre
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 by http://confluente.ro/Jurnalul_cu_vise_al_juliei_may_mariana_zavati_gardner_1368439114.html [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
cu el însuși, spre ce se îndreaptă, până unde vrea să ajungă, iertând consecvent pe acești monștri ai neamului și lăsîndu-i într-o libertate lipsită de orice control? Ne sunt mâncate rădăcinile de către coropișnițele necombătute, ne sunt ronțăite frunzele de omizile și lăcustele a ce se vrea să mai rămână din români, ne sunt perpeliți mugurii cu spoieli nocive... Nicio nație de pe pământ, care a răzbătut prin confruntările mileniilor, nu și-a autodistrus propria populație, cultură, civilizație și demnitate. Numai așa
IUBIREA PENTRU NADIA NU POATE FI ÎNCENUŞATĂ ŞI ÎNNOROIATĂ DE NIMENI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 by http://confluente.ro/Aurel_v_zgheran_1402999753.html [Corola-blog/BlogPost/349787_a_351116]
-
le oferă-n perspectivă hrană și umbrare. Într-o bună dimineață, sub arcada cu zorele, au zburat sub ochii noștri patru rândunele. O plăcere să asculți zarva din grădină, florile le dau nectarul, miere de albină. Am scăpat azi de omizi și de alți dăunători, azi grădina mea renaște, datorită lor... Referință Bibliografică: GRĂDINA / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 787, Anul III, 25 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau
GRĂDINA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 787 din 25 februarie 2013 by http://confluente.ro/Gradina_cardei_mariana_1361822835.html [Corola-blog/BlogPost/351977_a_353306]
-
Făloșindu-se fudul. Mimilor ce mă pastișă Și scârmesc ca epigonii Să își caute o nișă Ca viermițele, coconii, Am a le mai spune doar că N-or să fie crisalidă, Ci rămân ce sunt: o poarcă, Între fluturi o omidă...! Ci cu strunele și felul Hărăzit a unge inimi, Voi rămâne Menestrelul... Și cruța-voi asasinii-mi. Referință Bibliografică: Mimilor mei / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1135, Anul IV, 08 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
MIMILOR MEI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 by http://confluente.ro/Mimilor_mei_romeo_tarhon_1391881732.html [Corola-blog/BlogPost/341927_a_343256]
-
mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă decît cetitul cărților”... (Protocronist!, m-ar „deconspira” criticul „știe tot”). Volumul, atrăgător grafic, întitulat, ca într-o celebră doină, „Din Văianu la Toronto” („Din Boian la Vatra-Dornii/ Au umplut omida cornii...// Din Hotin și pîn la Mare...”), este semnat de către domnul Ion C. Gociu col.(r) cu pseudonimul literar Mugurel Pădureanu-Coarba. În totul profund sugestiv, forestier. Dar nu numai atît. Este suficient să privești prima copertă, ca să te vindeci de
NOTE DE LECTURĂ de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 by http://confluente.ro/ion_c_gociu_1496513687.html [Corola-blog/BlogPost/384839_a_386168]
-
Lugoj/ROMÂNIA): “din piciorul de lemn /al bunicului/ am cioplit fluiere ... ” (cf. Lemn de fluier). Aproape de aceeași linie, dar mai “nervos” laconic-esențială - doamna MARIANA ZAVATI GARDNER, Londra/ANGLIA): “Prezent din ce-a fost/Viitor din ce este/În orașul cu omizi/se stropesc chimicale” (cf. Orașul cu vise). „Idem” avântat, din banal în simbol - VIOREL BAETU/MICHAEL CUȚUI, Aschaffenburg/GERMANIA: “Nu i-a fost ușor, nu i-a fost deloc ușor,/La televizor totul pare simplu ... ” (cf. Jocuri cu soarta). Tribun
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 by http://confluente.ro/Adrian_botez_o_antologie_ca_adrian_botez_1374848118.html [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]