126 matches
-
Comoara (după un intermediar est-slav). Dă și un palimpsest al traducerilor anterioare, și o antologie creștină, cu deosebite virtuți literare. Știe să depășească structura și normele compoziționale, destul de simple, ale vechilor modele, supunându-le unor transformări artistice sub influența literaturii omiletice ucrainene, ruse sau polone, tot mai complexă în epoca barocă. O serie de componente ale Cazaniei - dramatismul și retorismul, proza ritmată, narațiunea istorică, elogiul naturii și al omului, lauda patriei și a limbii naționale - pot fi interpretate ca influențe ale
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
L’Influence de l’oeuvre de Pierre Mogila, archevêque de Kiev, dans les Principautés Roumaines, Paris, 1926, 49-81; Petre V. Haneș, Vechile noastre cazanii: Coresi, Varlaam, Mănăstirea Dealu, PIL, 1931; Gr. Scorpan, Locul Cazaniei lui Varlaam în vechea noastră literatură omiletică din sec. XVI și XVII, CI, 1937-1940, 1-2, 1943, 89-120; Demostene Russo, Studii istorice greco-române, I, București, 1939, 229-236; Augustin Z. N. Pop, Biografia mitropolitului Varlaam al Moldovei, București, 1940; Călinescu, Ist. lit. (1941), 15, Ist. lit. (1982), 13; Cartojan
VARLAAM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290433_a_291762]
-
extrem de frecvent și fără reticențe În paginile ferite ale corespondenței private, transpar uneori până la nivelul documentelor oficiale, În sancțiunile și circularele emise de Episcopie sau protopopiate, sunt Înfierate apoi, mărturisindu-se implicit existența acestora, prin intermediul literaturii moralizatoare sau al volumelor omiletice publicate sub teascurile vremii. Cazurile cele mai celebre merg până la nivelul episcopului Lemeni XE "Lemeni" , acuzat de homosexualitate de către Simion Bărnuțiu XE "Bărnuțiu" inclusiv Într-un memoriu adresat Curții imperiale, sau la cel al canonicului Cipariu XE "Cipariu" , care gustă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
preoților într-o notă festivist-triumfalistă, de cea mai pură speță bolșevică este revenirea la modelul interbelic în care personalități ale laicatului creștin, trăitoare ale valorilor creștine și cunoscătoare ale problemelor teologice ale Ortodoxiei să țină din când în când cuvântul omiletic. Pentru a se putea realiza acest lucru, este nevoie ca oamenii Bisericii să-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
aceste două poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
ce spun frumoasele cuvinte ale lui Valentin Chifor: Dacă sintagma "lumină din lumină" are un sens, atunci predicile monahului Nicolae îi dau legitimitate exemplară. Harul schimnicului de la Rohia, prin "trezevia cugetului" său incapabil de acedie, îl înscrie definitiv în rostirea omiletică elevată, superior imagistică, cu valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii "om liber și senior" al spiritului. Monologul polifonic al lui Steinhardt, în diapazon duhovnicesc-literar, e al unui homo religiosus. Dăruind vei dobândi
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ajută necredinței mele" (Marcu, 9,24). Problema credinței e pentru el o chestiune paradoxală, o chestiune a "dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele". Predica Verbul a crede, cuprinsă în volumul Dăruind vei dobândi, e o capodoperă a genului omiletic, un eseu teologic de o profunzime pe care doar marile spirite o pot dovedi. Și, din fericire, Steinhardt e un astfel de mare spirit. Iată ce glăsuiește monahul Nicolae: "A crede nu este sinonim cu a dovedi, a demonstra, a
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cred că asta e ceea ce-i sperie pe unii. Dacă ne referim la Dăruind vei dobândi, mie mi se pare că nimic din ceea ce s-a publicat după'89 nu se ridică la nivelul acestui volum. R.D.M.: Categoric, ca gen omiletic. Nu, pentru că acolo este o franchețe, o conștientizare și o problematizare pe care cu greu le mai putem găsi altundeva (poate doar, într-un alt registru stilistic, la părintele Galeriu). Dintre toate genurile teologice genul omiletic e cel mai vitregit
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
R.D.M.: Categoric, ca gen omiletic. Nu, pentru că acolo este o franchețe, o conștientizare și o problematizare pe care cu greu le mai putem găsi altundeva (poate doar, într-un alt registru stilistic, la părintele Galeriu). Dintre toate genurile teologice genul omiletic e cel mai vitregit. Suntem obișnuiți cu predici șablon, cu lucruri cuminți, banale, plate; suntem foarte prudenți în această privință. Or, părintelui Nicoale, prudența nu îi era caracteristică. Avea îndrăzneala de a spune, chiar și în fața simplilor credincioși, niște lucruri
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
aceste trei limbi oficiale. După cum a observat Dominica Legge, parlamentul și chiar treburile municipale cotidiene se desfășurau în franceză (279, 302, 309). Cu siguranță, în secolele al XIII-lea și al XIV-lea existau texte în engleză, dar toate erau omiletice, didactice sau utilitare și nu erau înclinate să pună la îndoială presupunerile ideologice (J. Bennet 347). Acest lucru se schimbă însă începând cu secolul al XV-lea: "Bărbații care nu datorau nimic latinii sau francezei încercau mereu să-și aștearnă
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
Schudson. Ar fi greșit să spunem că reportajul social a apărut din neant. Ca majoritatea formelor nonficționale, reportajul social are antecedente. Până la urmă, relatarea lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul are un aspect social, având în vedere natura sa omiletică: intenția sa a fost salvarea trupului. În secolul al XVI-lea pamfletele despre hoți serveau drept amuzament dar examinau și o problemă urbană, aceea a tâlharilor și a hoților de buzunare londonezi, sau ceea ce numim astăzi "escrocul". John Taylor, "poetul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
planurile lui Agricola s-a numărat și traducerea Vechiului Testament, dar proiectul nu este îndeplinit. În schimb, el traduce trei lucrări liturgice de mai mică anvergură. Käsikirja castesta ia muista Christikunnan Menoista cuprinde ritualuri de căsătorie și înmormântare, precum și texte omiletice; paleta ecleziastică e diversă. În această lucrare Agricola combină traduceri din Olaus Petri, Luther și Caspar Hubernius. A doua lucrare, Messu eli Herran echtolinen e dedicată serviciului liturgic. Deși își bazează traducerea tot pe lucrările lui Olaus Petri, Agricola folosește
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
preoților într-o notă festivist-triumfalistă, de cea mai pură speță bolșevică este revenirea la modelul interbelic în care personalități ale laicatului creștin, trăitoare ale valorilor creștine și cunoscătoare ale problemelor teologice ale Ortodoxiei să țină din când în când cuvântul omiletic. Pentru a se putea realiza acest lucru, este nevoie ca oamenii Bisericii să-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceste două poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
-lea, urmărind ca într-o peliculă cinematografică chipul și activitatea blândului păstor Nectarie. Nectarie Cotlarciuc - autorul, este mai puțin cunoscut în literatura laică, iar în literatura religioasă s-a făcut cunoscut, în parte, prin lucrările sale în domeniul Omileticii (Chestiuni omiletice), Liturgicii (Liturgica Bisericii Ortodoxe, pe care a completat-o și a reeditat- o), prin acțiunile întreprinse în Fondul Bisericesc al Bucovinei. Cum este și normal, informații despre timpul păstoririi lui Cotlarciuc se găsesc în arhivele de la Cernăuți, unde a fost
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
1913,), Iorga N., Geschichte des rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (I - II, M. Göthe, 1905, recenzie în Literaturblatt, Viena, 1907). Tot în „Candela”, dar de această dată fiind vorba de lucrări personale și de mare întindere, Nectarie publică Chestiuni omiletice, în anul 1923, iar în anul următor, publică partea a doua a aceluiași articol. Articolul în întregime fusese redactat în 1923, în cartea intitulată Trepte formale psihologice în predică. Motivul pentru care a publicat și scris despre predică și modul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
înțelegere, care nu sunt în stare să primească Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predicatorul reușește să înlăture piedicile care vin din partea lui și din partea auditoriului, și totuși predica nu are succes, înseamnă că intervine și o a treia cauză: „metoda învechită omiletică”. „Te cuprinde adesea mila, când vezi câte-un preot asudând și oftând sub sarcina acestor forme și cu tot năcazul său privind la rezultatul și efectul predicei, vezi că e descurajat, căci se încredințează însuși că munca sa e zadarnică
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
lui Iordache Golescu, Anton Pann, Gheorghe Alexici, Petre Ispirescu, Iuliu A. Zanne, I.C. Hințescu, Karl Schuller, Otto von Reinsberg-Düringsfeld, Karl Fr. W. Wander și E.B. Mawr, amintiți în Precuvântare. Convorbirile și predicile lui C. îmbină patosul pastoral cu exigențele experienței omiletice a Bisericii și cu tradițiile literare și oratorice impuse în cultura noastră de Varlaam, Antim Ivireanul, Dionisie Romano și alții. Acestea conțin mărturii și date de un excepțional interes despre epoca istorică în care autorul lor a trăit și a
CRISTEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286500_a_287829]
-
cf 255) Formarea pastorală va fi adaptată condițiilor locurilor și timpurilor, înzestrării seminariștilor fie celibatari fie căsătoriți și necesităților slujirilor pentru care ei se pregătesc. § 2. (cf 256 § 1) Seminariștii vor fi formați în primul rând în arta catehetică și omiletică, în celebrarea liturgică, în administrarea parohiei, în dialogul evanghelizator cu necredincioșii sau necreștinii sau cu credincioșii creștini mai puțin fervenți, în apostolatul social și în folosirea instrumentelor de comunicare socială, fără neglijarea disciplinelor auxiliare ca psihologia și sociologia pastorală. § 3
ACT din 25 ianuarie 1983 privind Codul Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/206545_a_207874]
-
cf 255) Formarea pastorală va fi adaptată condițiilor locurilor și timpurilor, înzestrării seminariștilor fie celibatari fie căsătoriți și necesităților slujirilor pentru care ei se pregătesc. § 2. (cf 256 § 1) Seminariștii vor fi formați în primul rând în arta catehetică și omiletică, în celebrarea liturgică, în administrarea parohiei, în dialogul evanghelizator cu necredincioșii sau necreștinii sau cu credincioșii creștini mai puțin fervenți, în apostolatul social și în folosirea instrumentelor de comunicare socială, fără neglijarea disciplinelor auxiliare ca psihologia și sociologia pastorală. § 3
HOTĂRÂRE nr. 1.218 din 1 octombrie 2008 privind recunoaşterea Codului de Drept Canonic al Bisericii Româno-Catolice şi a Codului Canoanelor Bisericilor Orientale. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/205066_a_206395]
-
părți ale Midrașului sînt Midraș Raba, Midraș Tanhuma, Ialkut Șimoni, Șifra și Mehilta. Midraș este și o metodă exegetică a textelor biblice, aplicate pentru studiul sau cercetarea Torei. Cuvîntul "midraș" poate fi folosit pentru a denota comentariile legale, exegetice și omiletice la Tanah (Biblia ebraică). Etimologic cuvântul provine de la verbul "daraș", care înseamnă a cerceta, a investiga, a explora. Conform opiniei lui Marc Ouaknin, Midraș este o metodă indirectă de exegeză a textului biblic în contrast cu Mișna, care este o metodă directă
Midraș () [Corola-website/Science/310497_a_311826]
-
care se vor răspândi în toată lumea creștină. A murit la "Mănăstirea Sf. Sava", la 4 decembrie 749, unde se află și azi chilia și mormântul său. Are o operă bogată și variată. Conține tratate filosofice, dogmatice, polemice, exegetice, morale, ascetice, omiletice și imnologie. În scrierile sale a înfruntat toate ramurile teologiei. Cea mai cunoscută operă a sa este Izvorul gnozei, care are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
are trei părți: Capitula philosophica, un fel de propedeutică a credinței, apoi Liber de haeresibus, unele informații despre erezii, și Expositio fidei; a mai scris și: Contra Jacobitas, De duabus in Christo voluntatibus, trei discursuri împotriva iconoclaștilor; scrierile exegetice și omiletice includ un comentariu la scrisorile pauline, predice despre nașterea și moartea Mariei; scrierile ascetice tratează despre post, despre virtuți și despre vicii. A luat parte cu siguranță și la compunerea unor Carmina (imnuri) liturgice. Scrierile Damaschinului au caracter compilator, întrucât
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
lupta împotriva viciilor și perfecționarea virtuților. A. Lucrarea sa fundamentală este "Πηγη γνωσεως" (în limba latină: "Fons cogitationis"), iar în limba română: "Izvorul Cunoștinței", în trei părți: B. Opere polemice: C. Opere exegetice: D. Opere morale și ascetice: E. Opere omiletice: F. Opere Poetice I se mai atribuie și romanul hagiografic "Viața lui Varlaam și Ioasaf", o poveste despre încreștinarea indianului Ioasaf, împreună cu toată familia sa, de către anahoretul Varlaam. Romanul a fost tradus ulterior în latină și slavonă. Versiunea slavonă a
Ioan Damaschinul () [Corola-website/Science/305597_a_306926]
-
au existat la Lod, la Cesareea și la Tzipori (Sepphoris), cea mai însemnată dintre ele fiind însă cea de la Tverya Tiberias. În aceasta din urmă au fost redactate comentariile la Mishna - Gemará - sub forma Talmudului palestinian sau ierusalimitean, precum și comentarii omiletice numite Midrashim. Din cauza situației dificile din punct de vedere demografic, religios și politic pentru evreii din Palestina în timpul stăpânirii bizantine, începând din secolul al III-lea centrul de greutate al iudaismului rabinic a trecut în importantele comunități ale evreilor din
Ieșiva () [Corola-website/Science/319500_a_320829]