126 matches
-
Schudson. Ar fi greșit să spunem că reportajul social a apărut din neant. Ca majoritatea formelor nonficționale, reportajul social are antecedente. Până la urmă, relatarea lui Vitalis despre moartea lui William Cuceritorul are un aspect social, având în vedere natura sa omiletică: intenția sa a fost salvarea trupului. În secolul al XVI-lea pamfletele despre hoți serveau drept amuzament dar examinau și o problemă urbană, aceea a tâlharilor și a hoților de buzunare londonezi, sau ceea ce numim astăzi "escrocul". John Taylor, "poetul
[Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
de caritate, fidelitate, umilință, ascultare și responsabilitate, devine un mesaj autentic în favoarea vieții penitentului, pentru că procesul dialogic are loc nu doar între mesajul verbal al preotului și penitent, ci mai ales între viața sa și viața penitenților. Prin acest discurs omiletic, celebrantul trebuie să amintească celor adunați că sunt chemați la sfințenie și la un stil de viață penitențial. După omilie, urmează un timp de tăcere, cu intenția de a favoriza examenul de conștiință. Penitentul începe acum o formă interioară de
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
realizată strălucit de Rémi Gounelle, În volumul La descente du Christ aux enfers. Institutionalisation d’une croyance, apărut În Collection des Études augustiniennes În 2000. Toate mărturiile antice sunt repertoriate și comentate de Gounelle, atât cele literare, cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim. Evanghelia lui Nicodim face parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
planurile lui Agricola s-a numărat și traducerea Vechiului Testament, dar proiectul nu este îndeplinit. În schimb, el traduce trei lucrări liturgice de mai mică anvergură. Käsikirja castesta ia muista Christikunnan Menoista cuprinde ritualuri de căsătorie și înmormântare, precum și texte omiletice; paleta ecleziastică e diversă. În această lucrare Agricola combină traduceri din Olaus Petri, Luther și Caspar Hubernius. A doua lucrare, Messu eli Herran echtolinen e dedicată serviciului liturgic. Deși își bazează traducerea tot pe lucrările lui Olaus Petri, Agricola folosește
[Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
ce spun frumoasele cuvinte ale lui Valentin Chifor: Dacă sintagma "lumină din lumină" are un sens, atunci predicile monahului Nicolae îi dau legitimitate exemplară. Harul schimnicului de la Rohia, prin "trezevia cugetului" său incapabil de acedie, îl înscrie definitiv în rostirea omiletică elevată, superior imagistică, cu valențe artistice. E o altă ipostază a eseistului impertinent, devenit în tenebrele arhipelagului terorii "om liber și senior" al spiritului. Monologul polifonic al lui Steinhardt, în diapazon duhovnicesc-literar, e al unui homo religiosus. Dăruind vei dobândi
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
Ajută necredinței mele" (Marcu, 9,24). Problema credinței e pentru el o chestiune paradoxală, o chestiune a "dialecticii, a bipolarității simultane. Cred, ajută necredinței mele". Predica Verbul a crede, cuprinsă în volumul Dăruind vei dobândi, e o capodoperă a genului omiletic, un eseu teologic de o profunzime pe care doar marile spirite o pot dovedi. Și, din fericire, Steinhardt e un astfel de mare spirit. Iată ce glăsuiește monahul Nicolae: "A crede nu este sinonim cu a dovedi, a demonstra, a
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cred că asta e ceea ce-i sperie pe unii. Dacă ne referim la Dăruind vei dobândi, mie mi se pare că nimic din ceea ce s-a publicat după'89 nu se ridică la nivelul acestui volum. R.D.M.: Categoric, ca gen omiletic. Nu, pentru că acolo este o franchețe, o conștientizare și o problematizare pe care cu greu le mai putem găsi altundeva (poate doar, într-un alt registru stilistic, la părintele Galeriu). Dintre toate genurile teologice genul omiletic e cel mai vitregit
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
R.D.M.: Categoric, ca gen omiletic. Nu, pentru că acolo este o franchețe, o conștientizare și o problematizare pe care cu greu le mai putem găsi altundeva (poate doar, într-un alt registru stilistic, la părintele Galeriu). Dintre toate genurile teologice genul omiletic e cel mai vitregit. Suntem obișnuiți cu predici șablon, cu lucruri cuminți, banale, plate; suntem foarte prudenți în această privință. Or, părintelui Nicoale, prudența nu îi era caracteristică. Avea îndrăzneala de a spune, chiar și în fața simplilor credincioși, niște lucruri
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
în textele lor un conglomerat de alte texte și inserturi, reciclându-le energiile semantice și formale, începând cu epitaful ovidian, motivul Parcelor, al triumfului Morții, cu predica hrisostomică a egalității stărilor sociale în fața morții, și sfârșind cu modelul parenetic sau omiletic, cu canonul imnic, elegiac, epigramatic sau alegoric. Prin urmare, obsesia unor tipuri de discurs și a textelor de autoritate pledează pentru caracterul profund formalizat al scrierilor noastre timpurii, străbătute de o neliniște a obârșiilor, prisoselnice în citate, aluzii, referințe livrești
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
cap. 3-14) și una practică (cap. 15-27). Lucrarea tratează despre materia învățământului religios, metoda lui și despre personalitatea catehetului<footnote Vezi în limba română Grigore Cristescu, Câteva momente din activitatea catehetică teoretică și practică a Fericitului Augustin, Biblioteca pentru Studii Omiletice și Catehetice, nr. 7, f.a. footnote>. Cine au calitatea de rudes? Răspunde Augustin că rudes sunt: cei neinițiați în doctrina creștină (qui ad ecclesiam rudis venit); cei care nu s-au documentat prin studiu personal asupra doctrinei creștine; cei care
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
creștin, volumul nu transmite o emoție și nu trezește un sentiment, în afara desfătării subînțelese de ordin estetic. Volumul e ca un laborator aseptic în care dialectica nuanțelor nu stă pe un filon afectiv. Grija de a nu cădea în dulceața omiletică a predicilor patetice l-a împins pe autor la o analiză de concepte din care ghimpele efuziunii a fost tăiat. La fel, rezerva față de accentele categorice, care trădează asumarea unor certitudini tari, menite a fi propovăduite cu nerv prozelitic, i-
Receptivitatea pericopelor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4095_a_5420]
-
Sorin Lavric În genere, preoții scriu prost. Dulceața omiletică pe care s-au obișnuit s-o pună în cuvintele rostite la predici este pe cît de ziditoare înăuntrul bisericii pe atît de oțioasă în afara ei. De aceea, de cum ies din cadrul eclezial și coboară în arena laică, fețele bisericești își
Împlinirea unui suflet by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6988_a_8313]
-
în argumente, temeiuri ale rațiunii, consecințe morale, exemple etc. Din acest motiv, relicva aceasta scolastică, ajunsă pînă la noi sub forma a 41 de manuscrise păstrate în felurite biblioteci occidentale, rezistă prin latura de vestigiu latinesc al originalului, altminteri stufoșenia omiletică este exasperantă. În secolul al XII-lea, moravurile făceau ca plăcerea provocată de cazuistica iubirii să concure voluptatea dată de practicarea ei. La medievali, pasiunea de a discuta amorul este scop în sine, un deliciu speculativ de a cărui savoare
Argumente și alegorii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3162_a_4487]
-
primul rând din neprecizarea publicului căruia se adresează o publicație oarecare și, drept urmare, din neadecvarea mesajului jurnalistic în funcție de segmentul de populație căruia i se adresează. Este necesară o adecvare a mesajului jurnalistic, în sensul unei renunțări la tonul și maniera omiletică în scrierea articolelor fără a se renunța la limbajul liturgic". Nevoia de adaptare a limbajului religios rezultă din folosirea arhaismelor în discursul de cult și în activitatea Bisericii în ansamblu. Este discursul specializat care oferă religiosului unicitate, diferențiindu-l în raport cu
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Journalistic/1410_a_2652]
-
din Geneză (II și III) ca să vadă, de partea cui este dreptatea și adevărul. Dacă e vorba să trunchiem versetele din Scriptură și să nu ținem seama de legătura între ele, de înțelesul întregului capitol, cum și de anumite reguli omiletice, apoi ajungem la interpretări arbitrare și la deducții cu totul opuse intenției autorului. Așa, de pildă, în Capitolul X v. 4 din Psalmi se spune: "Cel rău zice cu trufie: Nu pedepsește Domnul. Nu este Dumnezeu. Iată toate gândurile lui
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-lea, urmărind ca într-o peliculă cinematografică chipul și activitatea blândului păstor Nectarie. Nectarie Cotlarciuc - autorul, este mai puțin cunoscut în literatura laică, iar în literatura religioasă s-a făcut cunoscut, în parte, prin lucrările sale în domeniul Omileticii (Chestiuni omiletice), Liturgicii (Liturgica Bisericii Ortodoxe, pe care a completat-o și a reeditat- o), prin acțiunile întreprinse în Fondul Bisericesc al Bucovinei. Cum este și normal, informații despre timpul păstoririi lui Cotlarciuc se găsesc în arhivele de la Cernăuți, unde a fost
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
1913,), Iorga N., Geschichte des rumanischen Volkes im Rahmen seiner Staatsbildungen (I - II, M. Göthe, 1905, recenzie în Literaturblatt, Viena, 1907). Tot în „Candela”, dar de această dată fiind vorba de lucrări personale și de mare întindere, Nectarie publică Chestiuni omiletice, în anul 1923, iar în anul următor, publică partea a doua a aceluiași articol. Articolul în întregime fusese redactat în 1923, în cartea intitulată Trepte formale psihologice în predică. Motivul pentru care a publicat și scris despre predică și modul
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
înțelegere, care nu sunt în stare să primească Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă predicatorul reușește să înlăture piedicile care vin din partea lui și din partea auditoriului, și totuși predica nu are succes, înseamnă că intervine și o a treia cauză: „metoda învechită omiletică”. „Te cuprinde adesea mila, când vezi câte-un preot asudând și oftând sub sarcina acestor forme și cu tot năcazul său privind la rezultatul și efectul predicei, vezi că e descurajat, căci se încredințează însuși că munca sa e zadarnică
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
realizată strălucit de Rémi Gounelle, în volumul La descente du Christ aux enfers. Institutionalisation d’une croyance, apărut în Collection des Études augustiniennes în 2000. Toate mărturiile antice sunt repertoriate și comentate de Gounelle, atât cele literare, cât și cele omiletice, liturgice, simbolice (din simbolurile de credință). Cititorul interesat găsește aici o mină exhaustivă de informații. Același savant publicase cu trei ani mai devreme traducerea comentată a unui text capital pentru subiectul nostru, Evanghelia lui Nicodim 85. Evanghelia lui Nicodim face
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
preoților într-o notă festivist-triumfalistă, de cea mai pură speță bolșevică este revenirea la modelul interbelic în care personalități ale laicatului creștin, trăitoare ale valorilor creștine și cunoscătoare ale problemelor teologice ale Ortodoxiei să țină din când în când cuvântul omiletic. Pentru a se putea realiza acest lucru, este nevoie ca oamenii Bisericii să-și apropie în grădina teologiei pe acești intelectuali creștini a căror forță restauratoare în Ecclesia va fi una considerabilă. Biserica are încă multe de făcut în această
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
aceste două poziții teoretice importante în demonstrația sa, domnul Mihail Diaconescu încearcă să articuleze sistemul unei estetici a Ortodoxiei, ca disciplină teologică, argumentată noțional pe liturgică și dogmatică, apelând, totodată, la istoria bisericii universale, la istoria artei creștine, la catehetică, omiletică, drept canonic, antropologie religioasă. Dogmatica și experiența filocalică ortodoxă devin temeiul indeniabil al oricărei abordări esențializate a problemelor estetice, în lumina învățăturii ortodoxe hristocentrice, modelante, organice și unitare, în care frumosul nu mai este perceput strict logic, epistemologic, ontologic, ci
Biserica şi elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/898_a_2406]
-
Spirit critic și talent polemic, înarmat cu argumente derivate din dreptul natural, din interpretarea rațională a Bibliei și a istoriei creștinismului, el militează, în fond, pentru liberalizarea și democratizarea vieții sociale. Asemenea precepte și sensuri iluministe sunt prezente în opera omiletică - Didahii adecă Învățături pentru creșterea fiilor... (1809), Propovedanii la îngropăciunea oamenilor morți (1809), Prediche sau Învățături la toate duminecile și sărbătorile anului (I-III, 1810-1811) -, integral apărută în tipografia de la Buda. Rezultat direct al practicii preoțești, cuvântările revelează totodată reperele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
teoretice, toate scrierile sale au dus la dezvoltarea limbii literare, îmbogățind lexicul, definind și nuanțând sensuri, activând sintaxa. Participarea afectivă dă, în general, un aspect subiectiv, de scriere beletristică operei sale. În special în cazul predicilor, deși respectă regulile genului omiletic, conținutul este plin de realități și observații din viața rurală a vremii, pentru că, în dorința de a îndrepta, autorul descrie o mulțime de obiceiuri, relatează fapte și atitudini. Fondul sentențios este ilustrat și cu numeroase pilde, proverbe, comparații, apelându-se
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287961_a_289290]
-
s] ne tr]im viața astfel încât s] îndeplinim porunca de a deveni sfinți, umblând în c]ile Domnului. R]spunsul rabinilor const] în conceperea unor legi detaliate menite a guverna fiecare aspect comportamental. Acest corp de legi se numește halaha (omiletic, dac] nu etimologic, cuvantul provine din corespondentul s]u evreiesc ce are semnificația de „cale” - a se compară cu conceptul chinezesc dao, analizat de Chad Hansen în capitolul 6, „Etică chinez] clasic]” - f]când astfel referire clar] la porunca de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a Seminarului Teologic și Pedagogic din Sibiu (1853). Este unul din întemeietorii Astrei (1861), al cărei întâi președinte a fost (până în 1867). În 1850 înființează la Sibiu Tipografia Arhidiecezană, unde îi vor apărea broșuri politico-bisericești, lucrări canonice, studii pastorale, scrieri omiletice. Sub îngrijirea lui, ies de sub teascuri cărți de ritual, traduse din slavonă și sârbă, cărți bisericești, cărora le întocmește prefețe, manuale pedagogice. Între 1856 și 1858, sub privegherea și cu o frumoasă prefață a lui Ș., se tipărește Biblia. Va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289430_a_290759]