190 matches
-
deplasarea, disocierea, intelectualizarea, izolarea afectului, formațiunea reacțională, refularea și anularea retroactivă - mențin în afara conștiinței idei, sentimente, amintiri, dorințe sau temeri susceptibile de a reprezenta o amenințare potențială. 3) Nivelul distorsiunii minore a imaginii. Cele trei apărări citate - deprecierea, idealizarea și omnipotența - operează, în vederea reglării stimei de sine, unele distorsiuni minore ale imaginii de sine, ale imaginii corporale sau ale imaginii celorlalți. 4) Nivelul negării. Cele trei apărări date ca exemplu - refuzul, proiecția și raționalizarea - mențin în afara conștiinței factorii de stres, precum și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
conotația psihopatologică pare și mai pronunțată, îi aparține lui Perry (1990), care propune șapte clase de apărări: 1) apărări-acțiune (cum este agresiunea pasivă); 2) apărări borderline sau limită (cum este clivajul, de pildă); 3) apărări-negare (refuzul); 4) apărări narcisice (precum omnipotența); 5) alte apărări nevrotice (cum este refularea); 6) apărări obsesionale (cum este anularea retroactivă); 7) apărări mature (ca, de pildă, sublimarea). Alte două clasificări pun accentul pe modurile de acțiune sau pe stilurile defensive. Verwoerdt (1972) a descris trei clase
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și aruncă responsabilitatea asupra lor în loc să-și accepte pulsiunile. Din considerentele menționate, Bond propune ca acest stil să poarte numele de model de acțiune inadaptată. Factorul 2 explică 10% din varianța totală și cuprinde trei apărări: clivajul, idealizarea primitivă și omnipotența însoțită de depreciere, și presupune clivajul imaginii de sine și al imaginii despre ceilalalți în imagini de tip bun/rău, puternic/slab. Dacă stilul defensiv descris de factorul 1 este orientat către acțiune, stilul determinat de factorul 2 este orientat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a imaginii. Să mai notăm faptul că, în situații de stres, anumite persoane care nu folosesc în mod curent aceste mecanisme pot recurge totuși cu succes la cele cuprinse în factorul 2. Așa se face că, de pildă, încrederea în omnipotența doctorului reprezintă o modalitate de a face față unei boli fizice grave. Aceste apărări pot fi însă utilizate într-o manieră neadaptată de către persoanele cu unele dificultăți cronice în a stabili relații mature. În psihopatologie, stilul defensiv se asociază cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
elaborarea unui instrument numit Rorschach Defense Scale (RDS) (Cooper și Arnow, 1986; Perry și Cooper, 1989; Cooper et al., 1988 și 1991), conceput pentru evaluarea a cincisprezece apărări (izolare, intelectualizare, formațiune reacțională, raționalizare, refulare, depreciere, idealizare primitivă, identificare proiectivă, clivaj, omnipotență, proiecție și patru tipuri de refuz - masiv, hipomaniac, de tip Pollyanna și de nivel superior). În sfârșit, să notăm că, dacă cercetările lui Lerner se bazează pe teoria lui Kernberg (cu privire la patologia stărilor-limită), studiile întreprinse de Cooper au avut mult
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îmbrățișările pot fi considerate niște acțiuni rezultând din această modalitate defensivă (Begoin-Guignard, 1991). Capacitatea de a te debarasa de tot ceea ce nu-ți place la propria persoană (punând aceste aspecte pe seama celuilalt) constituie o apărare ce provine din fantasmele de omnipotență, cu puterea intruzivă sau posesivă care le însoțește. Iată de ce identificarea proiectivă conduce la manifestări totalitare, fie ele individuale sau de grup (Anzieu, 1975), de tipul seducției, fascinației, manipulării sau persuasiunii, dar și de tipul empatiei (Le Guen et al
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Pentru a descrie apărarea maniacă, ea se va servi de ceea ce numește „refuz magic de putere absolută”, ce vine să efectueze o colmatare a angoaselor depresive, în timpul poziției cu același nume. Apărările maniace se sprijină pe refuzul a trei sentimente: omnipotența ca refuz al dependenței, triumful ca refuz al experiențelor depresive și disprețul față de obiect ca refuz al valorii acelui obiect. Pe fundamentul refuzului Lacan (1957/1966) va construi modelul forcluderii, definită ca „lipsa care-i conferă psihozei condiția esențială, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lansează lumii exterioare un fel de sfidare. El dovedește în acest fel că situațiile traumatizante îi pot provoca plăcere. Ca urmare, prin triumful narcisismului, eul își afirmă invincibilitatea „fără a abandona terenul sănătății psihice”, subliniază Freud, ceea ce diferențiază umorul de omnipotența psihotică. Acest tur de forță se poate produce datorită sprijinului oferit de supraeu, instanță cel mai adesea represivă, dar care își pierde aici rolul obișnuit de judecător sever pentru a-l juca pe acela al unui părinte plin de solicitudine
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
devin, nu evoluează”); subordonarea sensului („nu există sens în afara structurii; structura este cea care conferă întotdeauna sensul”); puterea absolută a structurii („structura poate totul, componentele ei n-au nici o altă putere decât pe aceea de a contribui la puterea structurii”); omnipotența relațiilor structurale („toate proprietățile și funcțiile structurii sunt date de relațiile dintre componentele structurii”); conceptualizarea sistemelor și structurilor se realizează prin distincții binare („zero/unu”; „bun/rău”; „pozitiv/negativ”; „alb/negru” etc.) ș.a.m.d. - toate aceste „marote” ale structuralismului
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
I-a abordarea este punctuală, prin presupunerea că rațiunea nu este capabilă să recunoască adevărul. Imediat ce stabilește “caracterul sigur și neîndoielnic” al cunoștințelor din aritmetică și geometrie arătînd că ele rămîn aceleași chiar și în somn, Descartes își amintește de omnipotența divină ce clatină și această ultimă certitudine dintre cele vechi și forțîndu-l să constate că .) Cel ce meditează astfel exclude însă rapid și abil posibilitatea ca voința lui Dumnezeu să-i impună să se înșele permanent, căci despre acest Dumnezeu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sunt înșelat”. Traducerea în franceză îl formulează pe fallor cu primul sens “je me trompe” subliniind astfel că presupunerea falsității ca venind de la Divinitatea omnipotentă este doar rezultatul unei cunoașteri confuze a acesteia, generată de lipsa unei idei clare asupra omnipotenței lui Dumnezeu. În traducerea Principiilor, fallor este transformat în “nous soyons toujours trompé” noi suntem mereu înșelați”, ceea ce contrastează cu suveranitatea bunătății divine și ilustrează odată în plus rafinamentul cu care gîndirea cartesiană își urmează mișcarea hyperbolă. Numai aceasta îi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
ascultați, iată două drepturi ale cetățenilor care-și găsesc în democrație, așa cum o arată și numele, expresia". Era ca un ecou la dezbaterile catolice din secolul al XIX-lea, la părintele Gioacchino Ventura, printre alții, care se ridica împotriva "oribilei omnipotențe a Statului care-i anulează omului orice personalitate, care absoarbe și anulează toate drepturile cetățenilor"2, și care, în elogiul funebru adus lui O'Connell, făcea referire la constituție: "Important este ca constituția să exprime un adevăr și să emancipeze
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
cetățenilor. În programul Partidului Popular Ungar din 1947, al cărui secretar general era István Barankovici, citim: "Conceptul creștin despre Stat nu este altul decît acela al unui Stat în slujba perfecționării pămîntene a omului (...). Conceptul creștin despre Stat respinge doctrina omnipotenței Statului care tratează omul, creatura liberă a lui Dumnezeu, ca pe proprietatea sa (...). El neagă Statului dreptul de a aplica legi nedrepte oricare ar fi pretextul (...). Conceptul creștin despre Stat neagă, în general, Statului dreptul de a se sustrage Legii
Europa democraţiei creştine by Jean-Dominique Durand [Corola-publishinghouse/Science/1434_a_2676]
-
de debut frecvent. Producțiile imaginative necontrolate ridică problema delirului la copil, notându-se idei delirante, mai mult sau mai puțin sistematizate, de otrăvire, persecuție etc. de regulă puțin consistente și prost definite. Mai frecvent par, dimpotrivă, delirul imaginativ (impresie de omnipotență, de puteri distructive deosebite ș.a.) și delirul de reverie (scenariu fantastic, de grandoare) plasat adesea înafara timpului și spațiului și în care realul și fantasticul se interpătrund. Convingerea nu este absolută, povestirea putând îmbrăca un caracter ludic în care copilul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
abundența referențelor scrise, libertatea invenției. Se citește cu ochii. Epoca metafizică, dacă vreți. Epoca electronului, care face cartea să coboare de pe piedestalul ei simbolic, se va numi videosferă (în ciuda rolului sporit jucat de auditus). Într-adevăr, vizibilul deține autoritatea, spre deosebire de omnipotența anterior recunoscută marilor Invizibili (Dumnezeu, Istoria sau Rațiunea). Ar trebui, dar nu poate răspunde, să spunem în ansamblu, criteriilor ideale ale epocii pozitive (de la care Comte aștepta abolirea ficțiunii, a războiului și a dezordinilor interioare, dînd puterea spirituală savanților și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
Furtunile devastatoare, valurile imense, stâncile neprevăzute, defecțiunile fatale, pierderea reperelor de orientare, erorile și cunoștințele precare de navigație, bolile inevitabile, greutățile cotidiene, toate, la un loc, au format drama vieții și a morții în eposul marin al epocilor marilor corăbii. Omnipotența incomensurabilă a elementelor naturii și disproporționata fragilitate umană au marcat destinul oricărui marinar din trecut, a subliniat-o și istoricul Marcus Rediker. Dincolo de ficțiune, unii dintre scriitorii care au avut experiența mării au redat-o cu acuratețea unor pictori restauratori
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
unic este în contrast cu orice pseudoreligie ce supune oamenii unei puteri profane, îi transformă în sclavi și îi privează de demnitatea umană. Putem facem și autocritica. Și unele dintre calitățile atribuite Dumnezeului unic nu sunt lipsite de probleme, ca de exemplu omnipotența. Consider mai important un alt atribut divin, esențial pentru "spiritualitatea" mea, și mă refer tocmai la "spiritualitate". Dumnezeu ca Spirit "Atotputernic" (din lat. omnipotens, "cel care poate tot"; în gr. pantokrátor, "stăpânul tuturor") nu este cuvântul meu preferat. În traducerea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
socoteală nimănui, oricât de absurde ar părea lucrurile din jurul nostru. De ce? Pentru că El este Creatorul sau, parafrazându-l pe cunoscutul comic american Chevy Chase, El ar putea spune: "I am Who I am... and you aren't!". Aspectul acesta al omnipotenței lui Dumnezeu, din dragoste și nu din dezamăgire, îl sesizează și cardinalul Daniélou: "Nimic nu este mai absurd decât apologeticele care încearcă să justifice conduita lui Dumnezeu în lume din punctul de vedere al dreptății oamenilor. De ce să spunem că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
și găsi un sicriu acoperit c-o pânză albă... El dete pânza într-o parte. O țeastă goală cu gura rânjită se strâmba parecă la el.. "Ce te strâmbi, gândi el mânios. Ca și când eu nu știu că ăsta-i sfârșitul omnipotenței omenești? -- Simțiri întunecate îi turburau pieptul... O imensitate de dorințe îi mișca inima și toate... toate realizabile. - Ah, zise el încet... lume, am prins colțul fericirii în mână... Am aur, și de-aș zice de o mie de ori aur
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
o „istorie care expulza străinii din comunitatea celor aleși”. în toată această compoziție nu lipsește personajul colectiv și amorf al poporului/națiunii, „adevăratul făuritor al istoriei”, actor, scenarist și regizor. Un exemplu așa cum este cel care urmează dă măsura ubicuității, omnipotenței și omniscienței poporului/națiunii în tripla ipostază anterioară: „Cei ce făuresc, cu brațele și cu mintea, istoria, vor să o vadă și înscrisă în pagini de carte, în modul cel mai veridic cu putință și la un nivel de realizare
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
a lui Stalin, cartea lui Kirk și Răceanu merge, parcă, pe definiția totalitarismului, atingând toate punctele pentru a demonstra că regimul din România se încadra în această categorie: suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale, imixtiunea Securității în toate aspectele vieții individuale, omnipotența Statului, incarnat de figura lui Ceaușescu, totul fondat pe o ideologie de tip național-comunist. Din această perspectivă, multe dintre misperceptions sunt perfect explicabile. Desigur, Diplomația absurdului se referă exclusiv la perioada comunistă, însă există suficiente date care să sugereze că
[Corola-publishinghouse/Science/1865_a_3190]
-
caracterizată printr-o notă greu de asimilat în diferitele tradiții religioase, aceea a contradicției, dar care implică ceea ce sistematizarea neuropsihică face posibil, anume conștiința conștiinței și cunoașterea cunoașterii, de această dată potențate într-o "luciditate progresivă a unei omnisciențe și omnipotențe în laborioasă și perpetuă devenire"536. El consideră că aceasta ar putea fi baza pentru o nouă religie, o religie a stării T am putea spune, o religie care pune contradicția în chiar ființa divinității, un antagonism intensificat din care
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
creșterea tot mai puternică a acestui al doilea colos asiatic, unde investițiile străine cresc exponențial, dar și consumul intern, e adevărat, cu mari inegalități. Aceste două civilizații asiatice au în continuare un potențial de creștere uriaș, amenințînd serios întîietatea și omnipotența Statelor Unite. În ce o privește, cît timp prețul petrolului va fi ridicat, Rusia va rămîne de ne-neglijat. Unde să-și găsească locul în această nouă geoeconomie mondială Europa, cu modelele sale asistențiale ? Deocamdată, deși are atîtea probleme interne, văd
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
Anonimul Brâncovenesc - din porunca lui Ștefan Cantacuzino două călugărițe de la Mănăstirea Dintr-un Lemn, învinuite că ar fi provocat, prin farmece, „îndrăcirea” Doamnei Păuna Cantacuzino. Mihai Viteazul - furnizez aceste exemplu, oferit de Șarolta Solcan (Femeile..., p. 263), pentru a ilustra omnipotența superstițiilor - a poruncit să fie ucisă („pus-a Voievodul de au omorât-o”) mama lui Ioan Raț (după ce acesta fusese omorât), „ca să nu facă vreo vrajă asupra sa” 431, căci se spunea că este vrăjitoare. * Prin orice mijloace, văduvia trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
gravitează toate angoasele omenești (L.-V. Thomas îl lasă să vorbească pe W. Jankélévisch: „Elle [moartea] est l’événement dépareillé par excellence, [...] sans rapport avec les autres événements qui, tous, s’inscrivent dans le temps”), care descuraja și stârnea - în omnipotența lui - depresii (zisese Evanghelistul: „Nu știți nici ora, nici ziua, nici locul”) și dezechilibre. Ignorând de obicei femeile, cronicile noastre ne dau puține amănunte despre trecerea lor „dincolo”. Parcimonioși peste poate, cronicarii adesea doar constată „trecerea”: „Văleatul 7019. Fevruarie, miercuri
[Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]