187 matches
-
1999, p. 282Ă. Profesiunea de credință a teoreticienei în legătură cu problematica postumanului este una moderată ea însăși, trebuind să aibă în vedere finitudinea trupului drept condiția ființei umane pentru supraviețuirea omenirii ca specie și să nu se lase sedusă de fanteziile omnipotenței și ale nemuririi dincolo de limitele corpului uman. Dacă acesta constituie „visul” teoreticienei, „coșmarul” reprezentării postumanului este prezent de asemenea și autoarea mărturisește că se teme de un viitor postuman în care subiecții își consideră trupurile drept „accesorii la modă” în loc
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
bioinginerești sunt favorizate pentru „îmbogățirea” senzorială și emotivă, pentru sporirea și prelungirea sentimentului de fericire, pentru întârzierea sau eliminarea procesului de îmbătrânire etc. De asemenea, criogenia și transmigrarea minții într-un corp artificial devin exemple ale frizării nemuririi, omniscienței și omnipotenței. Astfel, imortaliștii profetizează „descărcarea” conținutului minții umane într-un computer, împreună cu amintirile, cunoștințele și întreaga personalitate, reduse la statutul de informație (vezi Moravec mai josă sau prezervarea identității umane prin intermediul crionicii, încununând un proces de resurecție informatică (vezi cutremurătoarea și
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de entități și specii post-/transumane felurite. Principiile transumanismului sunt transpuse adesea într-o ideologie care combină vizionarismul tehnologic cu cel religios și care fundamentează, în maniera sensibilității romantice a percepției imaginației creatoare de lumi, o futurologie a eternității, a omnipotenței și a nemuririi. Acest tip de ideologie tehnoreligioasă, născută din imaginația scriitorilor cyberpunk și extinsă propagandistic în legătură cu cyberspațiul prin intermediul Internetului, constituie un hibrid teoretic ciudat și monstruos, posibil de încadrat sub emblema cybervizionarismului. Având în vedere problematica eliberării sau a
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
despre el; și tot atât de imposibil este a dovedi că nu există un proces infinit al Înlănțuirii cauzelor, fapt care ne-ar permite să atribuim efectele percepute din experiență unei cauze prime. Atunci când i s-a atribuit lui Dumnezeu infinitate, omnisciență, omnipotență, sau alte astfel de atribute, consecințe ale perfecțiunii sale unice, și care constituie esența divină sau divinitatea În simplicitatea sa, nu Dumnezeu a fost determinat, ci doar au fost date semnificații, conotații, acestui concept. Toate aceste atribute nu sunt cu
Principiile metafizicii carteziene by Ioan Deac () [Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
utilizat de Sherlock Holmes dar și de Maigretfff. Dincolo de elaționare, narcisismul scriptorului natațional (nu tocmai național pentru Supervizori, Avizori și Revizori) ar conține dacă e să preluăm schema lui Grunberger, starea de "bien-être" derivată (ca moment de completitudine și atotputernicie, omnipotență aș scrie dacă o parte a cuvântului nu ar avea denotație sexuală, lucru nedorit de analiza mea). Evident, deasupra lor plutește învăluitor ca o ceață deasupra lacului Ciric (Grunberger nu a făcut comparația pentru că nu a ajuns să vadă acest
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
este abolit în fantasmă, totul se petrece imediat, se întâmplă în activitatea mentală astfel încât nimic nu se petrece în realitate; la polul opus, imaginația este organizatoare a unui proiect de lume, punând la lucru factorul "timp"; III. în fantasmă, domnește omnipotența, lucruri minunate se pot petrece într-o stare de inactivitate totală și chiar de neputință a trupului; personalitatea este disociată în timp ce în imaginație, atotputernicia cedează pasul în fața confruntării dintre vis și posibilitatea efectivă de realizare a acestuia; IV. fantasma poate
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
un caracter internațional, ca un scop pe care Dieta poloneză nu îl putea îndeplini prin mijloace proprii, fără controlul extern. În sens larg, liberum veto a domnit deplin suveran peste o sută de ani (1652-1764). El s-a sprijinit pe omnipotența magnaților, având ca fundament ideologic conservatorismul absolut al masei nobiliare privilegiate. Veto a fost opus, ca ideal politic superior, oricărei alte forme de guvernare. Treptat, veto a căpătat caracter național. În sens originar era expresia uniunii frățești a spiritelor libere
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
demonul Poeziei nu este de ajuns pentru a dobândi mult râvnita supremație în univers, așadar și nemurirea, poetului nu-i mai rămâne decât revolta. Contestația religioasă pleacă de la punerea sub semnul îndoielii a unora dintre atributele divinității mai ales a omnipotenței, imuabilității și omnibenevolenței. Fiecare dintre acestea trece, pe rând, sub lupa iscoditoare a celui care sfârșește prin a le renega, renegând în final chiar ideea de divinitate. Când nu se arată convins, ca un Nietzsche al sfârșitului de secol XX
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ni se prezintă evoluția unei persona imaginate de Joseph Knecht, Magister Ludi. Astfel, Dasa ajunge să realizeze inconsistența lumii și irealitatea valorilor materiale în urma experimentării unei vieți consumate într-o clipă din timpul fizic, apte de a-i dezvălui eroului omnipotența iluziei universale (maya). Tot în literatura universală, i se poate găsi un corespondent în nuvela Djoumane (1870) de Prosper Mérimée, care descrie o aventură terifiant-erotică a unui locotenent european în jungla orientală, pusă în mișcare, stranie coincidență, din nou de
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
din secolul al XVII-lea pînă la începutul secolului XX, posibilitatea să modeleze o societate astfel încît să pună capăt luptei tuturor împotriva tuturor sau opresiunii nemăsurate a cîtorva, iar societatea civilă a putut, dimpotrivă, să inhibe înclinarea statului către omnipotență. În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, statul național devine Suveran absolut cu privire la orice instanță care s-ar fi dorit superioară. De acum înainte, Rațiunea de stat va prima asupra Religiei supranaționale, iar statul reușește adesea chiar să
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
l-a făcut în scurt timp (intervalul 2004-2007) un personaj nelipsit și inconturnabil, cunoscut pentru excesele sale verbale, pentru luxul ostentativ, combinat cu acte de caritate, limbaj religios, dar și comentarii homofobe și xenofobe (Marinescu 2010). Fascinează prin alura de omnipotență, de Mecena al fotbalului, în calitatea sa de principal acționar al clubului Steaua. Este în același timp implicat activ în soluționarea problemelor cetățenilor, remarcându-se prin acțiunea promptă de a construi case pentru sătenii din Vadu Roșca, Rast și Arbone
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
cu mine", duce involuntar la o repetare mentală sau la o perturbare a rugăciunii, care de multe ori este de nedorit, desacralizând astfel gestul ritual al rugăciunii. IV. NOILE MEDIA ȘI VALOAREA LOR MISIONARĂ " Ceea ce contează este să vedem în omnipotența obsedantă a mediaticului un adevărat simptom de criză. În procesul destul de van pe care democrația îl instruiește neîncetat împotriva mass-media, propriul său proces și propria sa prăbușire sunt în joc"1. J.-C. Gillebaud O primă recunoaștere a valorii misionare
Discursul religios în mass-media. Cazul României postdecembriste by Liliana Naclad [Corola-publishinghouse/Science/1410_a_2652]
-
un grup) care crede că succesele sau eșecurile sale sunt o consecință directă a dorinței lui Dumnezeu poate să atragă sau să provoace necazuri. În cazul unei victorii, națiunea respectivă și liderii săi pot deveni aroganți și îmbibați de sentimentul omnipotenței. O eventuală înfrângere ar provoca amărăciune și dezbinare, fiecare facțiune învinovățindu-le pe celelalte pentru a fi atras mânia divină. Un popor care îi spune lui Dumnezeu: Totul depinde de tine" riscă să-și neglijeze obligația de a acționa în
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
să vezi altfel lucrurile. Ai Început să devii conștient de cuvintele rostite de el care o făceau să plângă. L-ai studiat. La Început a fost descurajant. El ți se părea că e o fortăreață de necucerit a puterii, a omnipotenței Înfricoșătoare În lumea ta de copil. Dar apoi, până la urmă, sub privirea ta critică, au Început să apară și fisurile. Ai Învățat ce-l tulbura, deși știai Dar am făcut-o.că n-o să te poți folosi invalid În fotoliu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
spațiului și al Ungro-Valahiei"290. Prozopopeea (un procedeu retoric, prin care Arghezi vehiculează, aproape întotdeauna, un conținut ironic), atașată la final, împinge neverosimilul la extrem și constituie sursa unui umor de calitate, în care poanta e construită gradat. Omnisciența și omnipotența adversarului sunt exprimate perifrastic (acel "chiar ceva mai mult" e, de fapt, sursa ridicolului), mizând pe efectul creat de discrepanța dintre realitate și proiecția ei în spațiul eroilor legendari. Deseori, textul advers îi oferă polemistului suficiente motive de a ataca
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și opresive), și haiducul (mai ales în ultima fază, cea a național-comunismului protocronist, ca erou din umbră al românității și al luptei de clasă). Deși nu aveau super-puteri precum personajele benzilor desenate occidentale (și pentru a nu concura în imaginar omnipotența liderilor comuniști?), tăria absurdă de caracter și abnegația cu care se sacrificau pe sine pentru principii incoerente le conferă tuturor acestora dimensiune exemplară, adesea supraumană. Această lucrare se încheie aici, însă speranța continuării investigațiilor în acest câmp rămâne activă, necesitatea
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
de mare”. Deci, pe lângă inteligența ieșită din comun și patriotismul de neclintit pe care le opuneau până acum dușmanului sofisticat tehnologic, ni se spune că ofițerii români de Securitate au ajuns să dispună și de ultimul răcnet al tehnicii. Pe lângă omnipotența tehnologică, Pisica de mare împământenește ideea omniscienței Securității. Odată cu lovitura de teatru finală, când măștile cad, înțelegem că, de fapt, periculoșii spioni și cozile de topor băștinașe n- au avut, de la bun început, nici o șansă, totul fiind controlat de securiștii
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
inteligență, unele dintre cele mai controversate atribute umane. El vede inteligența ca un mod de rezolvare a problemelor și de dezvoltare de produse acceptate sau considerate valori ale culturii umane. Văzând în ea o promisiune de potențial bio-psihologic, Gardner subliniază omnipotența acestei calități la toate ființele umane care contribuie la acte de creație. Faptul că domeniul sau câmpul de manifestare determină inteligența care este valorizată subliniază importanța actului educativ în dezvoltarea uneia sau mai multora dintre inteligențele umane în funcție de oportunitățile și
Creativitatea – fundamente ştiinţifice şi psihopedagogice by Lupaşcu Andreea Milena Neagu Nicoleta () [Corola-publishinghouse/Science/717_a_1059]
-
I-a abordarea este punctuală, prin presupunerea că rațiunea nu este capabilă să recunoască adevărul. Imediat ce stabilește “caracterul sigur și neîndoielnic” al cunoștințelor din aritmetică și geometrie arătînd că ele rămîn aceleași chiar și în somn, Descartes își amintește de omnipotența divină ce clatină și această ultimă certitudine dintre cele vechi și forțîndu-l să constate că .) Cel ce meditează astfel exclude însă rapid și abil posibilitatea ca voința lui Dumnezeu să-i impună să se înșele permanent, căci despre acest Dumnezeu
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
sunt înșelat”. Traducerea în franceză îl formulează pe fallor cu primul sens “je me trompe” subliniind astfel că presupunerea falsității ca venind de la Divinitatea omnipotentă este doar rezultatul unei cunoașteri confuze a acesteia, generată de lipsa unei idei clare asupra omnipotenței lui Dumnezeu. În traducerea Principiilor, fallor este transformat în “nous soyons toujours trompé” noi suntem mereu înșelați”, ceea ce contrastează cu suveranitatea bunătății divine și ilustrează odată în plus rafinamentul cu care gîndirea cartesiană își urmează mișcarea hyperbolă. Numai aceasta îi
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
poeziei și limbajul dramatic), în interiorul cărora se manifestă la nivelul conținutului și al expresiei limbajul poetic. Stilul religios realizează perspectiva identității cuvîntului cu creatorul, aflat uneori în ipostaza de salvator sau de nimicitor, ori cu mijlocul creației, aflat în serviciul omnipotenței divine. Prin legătura nemijlocită dintre limbă și gîndire, cuvîntul este identificat cu gîndirea însăși sau, fiind unicul ei mijloc material de manifestare, este considerat corespondent și aplicat gîndirii. Din acest motiv, atitudinea față de cuvînt este specială în cazul stilului religios
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
socoteală nimănui, oricât de absurde ar părea lucrurile din jurul nostru. De ce? Pentru că El este Creatorul sau, parafrazându-l pe cunoscutul comic american Chevy Chase, El ar putea spune: "I am Who I am... and you aren't!". Aspectul acesta al omnipotenței lui Dumnezeu, din dragoste și nu din dezamăgire, îl sesizează și cardinalul Daniélou: "Nimic nu este mai absurd decât apologeticele care încearcă să justifice conduita lui Dumnezeu în lume din punctul de vedere al dreptății oamenilor. De ce să spunem că
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
lună. Democrația parlamentară devine din ce în ce mai mult dictată de sondaje, acordând cetățenilor posibilitatea de a se exprima în privința unor probleme concrete. În toate țările, politicienii sunt sensibili la rezultatele sondajelor. Supraîncărcate cu sarcini contradictorii, guvernele nu pot satisface toate aspirațiile. Prin omnipotența sa statul produce îndoială și nemulțumire. Într-o societate etatică, o mare parte a PIB-ului este colectat și redistribuit de către stat potrivit unor criterii și unor metode care sunt contestate de anumite categorii ale populației, dezavantajate sau privilegiate. Cetățenii
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
sensul infinitului (ca "subiect" de judecată), se află în această poziție paradoxală. În plus, îi este prescrisă (predeterminată) potențialitatea (altminteri, infinită). Dumnezeu este actualitate, ca subiect de judecată căreia i se atribuie predicatul infinitului sau oricare alt predicat "infinit" (omnisciență, omnipotență etc.), fiindcă este constituit ca atare cu acest sens al infinitului. Dar Dumnezeu este și potențialitate, tocmai în infinitul său, din perspectiva unui intelect care îl ia ca obiect, constituindu-l (chiar prin sensul infinitului), pentru că îl menține deschis către
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
by opinion with the help of sensation and without reason, is always in a process of becoming and perishing and never really is." Plato, Timaeus, Ed. eng. cit., p. 16. 42 Există și un alt context care probează ideea neafirmării omnipotenței judicativului în discursul platonician, de mai multe ori amintit în lucrarea de față. Este vorba despre ceea ce s-a numit "tabela categoriilor" din Sofistul. Dezbătând condițiile în care poate fi conceptualizată ne-ființa, Platon vorbește despre următoarele cinci genuri supreme
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]