337 matches
-
ca o ființă omnipotentă, omniscientă și perfect morală să existe (din 1 și 2). 4. Deci este necesar adevărat ca o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală să existe (din 3 și din Axioma S5) 5. Deci, o ființă omniscientă, omnipotentă și perfect morală există (din 4 și din faptul că propozițiile necesar adevărate sunt adevărate)325. Practic, axioma S5 din logica modală susține că dacă o propoziție este posibil necesară, atunci aceasta este necesară. Observăm că argumentul lui Plantinga are
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
329. Pentru a înțelege mai bine această critică va trebui să urmărim reformularea de către Himma a argumentului lui Plantinga. După acesta, argumentul modal propus de Plantinga se realizează în felul următor: considerăm că o entitate posedă mărime maximă dacă este omnipotentă, omniscientă sau moral perfectă, apoi că această entitate posedă cu adevărat mărime maximă dacă o posedă în orice lume posibilă. Astfel avem următorul argument: 1. Există o lume posibilă în care există o entitate care posedă mărime maximă. 2. Deci
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
în nici o altă lume. Pentru toate aceste cazuri pot fi construite argumente cu aceeași formă precum argumentul lui Plantinga. Se poate construi de asemenea un argument pentru existența diavolului. În acest caz x poate fi considerat diavolul dacă x este omnipotent, omniscient și perfect rău și că x este diavolul maximal dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și perfect rău în toate lumile. Mai mult, se poate afirma că o ființă este rea în gradul "r
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
poate construi de asemenea un argument pentru existența diavolului. În acest caz x poate fi considerat diavolul dacă x este omnipotent, omniscient și perfect rău și că x este diavolul maximal dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și perfect rău în toate lumile. Mai mult, se poate afirma că o ființă este rea în gradul "r" dacă se află poziționată la o distanță de "r procente" între perfect rău și perfect bun. De aici, se poate
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
gradul "r" dacă se află poziționată la o distanță de "r procente" între perfect rău și perfect bun. De aici, se poate spune că x este "maximal rău în gradul r" dacă există în toate lumile posibile și dacă este omnipotent, omniscient și rău în gradul r în toate lumile 335. Plantinga însuși admite că sunt multe paralele care se pot face cu argumentul său original. Totuși, există o problemă cu concluzia că există ființe rele în mod maximal de gradul
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
Alfred Whithead sau Charles Hartshorne. În teismul clasic, Dumnezeu apare descris în termeni absoluți în ceea ce privește calitățile sale precum omnisciența sau omnipotența, și nu se poate schimba pentru că schimbarea ar anula perfecțiunea ființei divine. Dumnezeu a creat lumea ex nihilo, este omnipotent și omniscient. Pentru teismul procesual, indivizii sunt și trebuie considerați, la fel ca Dumnezeu, creatori ai realității înconjurătoare. Prin această perspectivă încearcă să se reducă prăpastia creată în cadrul teismului clasic între Dumnezeu și lume: Dumnezeu este creatorul, iar lumea este
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
au rolul de a sprijini argumentul ontologic: argumentul cosmologic ne ajută să vedem că ființa absolută poate fi concepută, argumentul moral ne ajută să vedem absurditatea implicată în enunțul "Dumnezeu există", iar celelalte argumente încearcă să arate că Dumnezeu este omnipotent și omniscient. Este un punct comun în rândul filosofilor că argumentul ontologic reformulat din perspectiva logicii modale este un argument valid. Sunt criticate premisele care stau la baza acestui argument, adevărul acestor premise. Luat independent, argumentul ontologic nu este suficient
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
poziții de putere divergente, poziția dominantă nu poate fi deținută de un singur actor. O astfel de structură complexă necesită negocieri și implică o formă de guvernanță total diferită de o formă monocentrică, monorațională, sub controlul ierarhic al unui guvern omnipotent. Pe de altă parte, guvernanța în rețele complexe diferă de ceea ce reprezintă opusul ierarhiei, adică actori total autonomi. Rețelele sunt caracterizate prin interdependența dintre actorii care compun rețeaua. Distincția dintre structura de rețea care conține o multitudine de actori și
Politici publice şi guvernanȚa Uniunii Europene by LuminiȚa Gabriela POPESCU () [Corola-publishinghouse/Science/203_a_175]
-
-a, noapte ce-i fantastică, Dar Rațiune datu-ne-a să dobîndim lumină". [***I own a God, immortal, boundless, wise: acest tip de Dumnezeu seamănă cu cel recunoscut și de Clare în poemul The Deity / Dumnezeirea, unde îl definește ca "Omnipotent & mighty known unknown" / "Atotputernic și măreț cunoscut necunoscut" (cf. Clare 2007: 110-111; vezi și Stroe 2007). Omnipotența și măreția clareană se pot decoda ca nemurirea, nemărginirea și înțelepciunea din definiția lui Chatterton. Faptul că Dumnezeul lui Clare este "cunoscut" poate
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
văzut ca pe un homuncul), acest lucru s-a petrecut mai cu seamă prin intermediul obedienței rezultate din reacțiile pavloviene pe care s-a scontat: românii fuseseră supuși prin diferite mecanisme ale fricii, un rol aparte avându-l Securitatea ca instituție omnipotentă și omniscientă (automitizată și răspândindu-și propagandistic mitul confecționat). În ultima etapă a comunismului ceaușist, dar și Înainte (adică În perioada 1977-1989), Încercarea de „spălare a creierului” a fost aplicată asupra opozanților (deținuți de conștiință) izolați În aziluri psihiatrice (drogați
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
feudo-vasalică, ci și invocarea unității dreptului cutumiar. Ajutorul (auxilium) are la bază ideea serviciului militar personal. Obligația vasalului se materializa prin aportul bănesc și militar pe care le datora. Ajutorul se acorda în trei-patru situații. Conform Magnei Charta 88, lordul omnipotent putea primi contribuții financiare pentru a se elibera din captivitate, pentru a-și învesti fiul mai vârstnic sau pentru zestrea fiicei sale mai în vârstă. Regele nu percepea a-ceste ajutoare fără consimțământul Marelui Consiliu al țării, dar "taxarea" de către rege
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
aleși cu consimțământul comitatului"227, pentru ca împreună cu baronii și prelații să dezbată problemele regatului. Parlamentul lui Simon de Montfort s-a constituit conform noilor condiții sociale și politice, având o structură proprie. Cinci secole îl separă însă de modernul și omnipotentul Parlament de la Westminster. La 20 ianuarie 1265 este convocat celebrul Parlament de la Londra, primul în care au dezbătut împreună seniorii laici și ecleziastici, cavalerii din comitate și reprezentanții orașelor. Se materializau în acest fel, după o jumătate de secol, prevederile
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
umbla prin Paradis. Cel care a stat de vorbă cu Adam ar fi fost Logosul lui Dumnezeu (pe care Teofil Îl numește alternativ Sophia)269. Pentru gnostici, episodul nu putea avea altă semnificație decît că Demiurgul nu este omniscient și omnipotent. El se preumblă liniștit prin Paradis și ignoră nu numai unde se află Adam, ci și faptul că acesta a gustat din fructul oprit 270. Dacă Demiurgul este cu adevărat ignorant, atunci, chiar dacă s-ar putea ca el să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
latura necuvântătoare a naturii. Un parcurs existențial care, fără îndoială, a amprentat definitiv sensibilitatea lirică argheziană și i-a pus în lumină particularitățile: propensiunea spre negație, defularea agresivității în actul artistic, inadecvarea la "curent", obsesia rescrierii sub presiunea Logos-ului omnipotent, travaliul chinuitor. Evident, experiențele sociale ulterioare (aparent independente de vocația sa poetică), cum ar fi cea de laborant sau cea monahală, au scos la iveală un personaj incomod, imprevizibil, oripilat de convenții, gata oricând de ofensivă. Fără îndoială că episodul
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
dilatarea hiperbolică; recursul la anecdota polemică 198. În publicistica polemică, alegoria, prin intermediul căreia teme din realitatea curentă (îndeosebi de pe palierul politic și religios) sunt transpuse într-un univers fabulos, cu personaje grotești și scenarii absurde, tutelat în întregime de spiritul omnipotent al creatorului, suspendă coerența și logica lumii reale, printr-un paralelism revelator care, la Arghezi, este indisociabil de substratul etic. Polemistul exploatează din plin dublul sens al alegoriei: cel literal și cel figurat, mizând pe forța de sugestie și persuasiune
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
SUA, Franța etc.) sau chiar își abandonează mediumurile, divorțează și / sau fac schimb cu altele mai norocoase. La această dezertare a spiritelor care se revelase deja, unor mari călători cu câțiva ani în urmă, umplând lumea întreagă cu serviciile lor omnipotente se adaugă incapacitatea materială a aspiranților-mediumuri de a-și finanța ritualurile de inițiere prin căsătorie. Ceremoniile anuale, de căsătorie s-au rărit așadar; alterate, mai mult sau mai puțin dezarticulate sau avortate, ele nu mai atrag multă lume. Posesiunea pare
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
o certitudine ultimă, un suflu inițiind în dialectica internă a realităților, în insolitul cosmo-sacral; din păcate cuvântul nu revelează, ci ascunde sacrul. Vizând esența ultimă, adică absolutul, cuvântul năzuit de Blaga în excepționala-i Ardere se vrea un cifru magic, omnipotent, atoatelămuritor, în stare să sfărâme interdicțiile de orice fel ale comunicării: "sunet de-argint, de foc", înlesnind "ritul unei rostiri egale". Astfel înțeles, cuvântul se confundă finalmente cu logosul biblic instaurator, aspirând la articularea fragmentelor într-un spectacol uman integral
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a partidului pe care I-a moșit Ion Iliescu (în fapt, un instrument pentru permanentizarea puterii în mâinile fostei nomenclaturi comunisto-securiste, ce și-a delegat urmașii, specializandu-i în "politicieni", "afaceriști" și "propagandiști" uniți într-o rețea de tip mafiot, omnipotenta și tot mai greu destructibila), modelul cizelat sub ochii noștri este de tipul "socialismului popular" latino-american, cu dese puseuri dictatoriale. România viitorului sumbru va cunoaște o foarte accentuată polarizare socială, fără "middle-class" doar cu o subțire categorie de mari bogătași
[Corola-publishinghouse/Science/85077_a_85864]
-
acestui domeniu. Sintetizând lungul șir de reprezentări vizuale, Bœspflug identifică trei282 modalități specifice de figurare a lui Dumnezeu în arta creștină. Prima dintre acestea este cea prin simboluri indirecte, preluând modelul iudaic, a doua evidențiind figura unui Dumnezeu bătrân și omnipotent, în timp ce a treia modalitate se referă la imaginea Hristos, mod de reprezentare neacceptat nici de iudei, nici de musulmani. Această din urmă formă de reprezentare a lui Dumnezeu, numită de Bœspflug și cristomorfică 283, avea să pună însă și mai
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
expresiile esențiale ale lumii supranaturale. Hieratismul, veridicitatea, frontalismul, cromatica atent aleasă, perspectiva ierarhică, proporția obiectivă, preferința pentru profil sau pasul înainte, cu care sunt înfățișate figurile umane, exprimă modul de raportare a acestor civilizații profund spiritualizate la divinitatea omniscientă și omnipotentă. În tot acest timp, preferința artiștilor antici pentru categoria estetică a sublimului 362 prevalează față de cea a frumosului. Sublimul desemnează grandoarea, elevația, monumentalul și desăvârșirea lumii divine, care, prin relaționarea cu preceptele religioase, exprimă vizual, prin realizări arhitectonice, picturale sau
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
duioșiei și a umorului, este evidentă lipsa complexelor de vinovăție și remușcare corespunzătoare suferințelor sau pierderilor provocate anturajului, cu orientarea spre împlinirea necondiționată și rapidă a propriilor dorințe și nevoi de factură strict egocentrică. Concepția despre sine: „Sunt unic și omnipotent!”. Concepția despre lume: „Cei din jur există pentru a-mi servi interesele!”. Pot fi conturate câteva subtipuri de TP antisocială cu atribute dominante care, simultan, le apropie și le diferențiază de celelalte tulburări de personalitate din clusterul B, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
în buna testare a realității. Narcisismul și paranoidia se conjugă. Eul nu are o coeziune echilibrată, fapt care e resimțit de celălalt, de partener. Subiectul pe de o parte vede în acesta un dușman pe de altă parte se simte omnipotent și îndreptățit să manipuleze și să agreseze pe alții. Autori precum RICHARDS au descris un spectru paranoid-narcisic, pe care îl întâlnim la diverse tulburări de personalitate: narcisic, negativist, antisocial, paranoid, sadic, și care, în ansamblu, ar fi caracteristic psihopatiei. Violența
[Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
atribuțiile în condițiile în care "statul-națiune", "statul-providență" sunt puse în discuție (fiind constrânse de "sus" și de "jos", din "dreapta" și din "stânga", din "spate" și "din față", de factori endogeni și exogeni). Statul nu mai este la fel de omniscient și omnipotent ca pe vremea trecerii la "societatea industrială"... Acum se străduie să fie un "stat social activ", în condițiile în care are de făcut față "globalizării producției și pieții", tendinței pronunțate de autonomizare a sferei financiare 79, schimbărilor mediului, creșterii individualismului
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
27 și ranforsarea cetățeniei sociale s-a făcut, în timpul regimului comunist, cu prețul încălcării drepturilor și libertăților civile și politice. Drepturile sociale de tip universal acordau o plasă de siguranță importantă, însă erau însoțite de supunerea individului față de Statul paternalist omnipotent și intruziv. Emanciparea femeilor prin muncă nu a însemnat și un câștig echivalent în sensul creșterii autonomiei lor, aspect care ar trebui să pună în chestiune strategiile și politicile naționale și europene de astăzi care insistă, în mod unilateral, pe
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
care dorește o relație de contopire. Atunci când se simte respinsă, imaginea de sine diminuată, distrusă este activată sub forma unei fete care nu se simte bine în pielea sa, care se auto-agresează, sau care este total supusă imaginii omnisciente și omnipotente materne. Ea nu se poate separa de părinții săi, adică nu poate accepta soluții tranzitorii, nu poate găsi mijloacele unei detașări progresive și nu se gândește decât să rupă legătura și să plece cu prietenul său, știind în același timp
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]