205 matches
-
pe cale să se Întâmple. Gena e pe cale să-și Întâlnească geamănul. Când spermatozoidul ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându-mi deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
ajunge la ovul, simt o izbitură. Se aude un zgomot puternic, un bubuit, și lumea mea se crapă. Simt cum mă deplasez, pierzându-mi deja fragmente din omnisciența prenatală, mă rostogolesc spre tabula rasa a existenței personale. (Cu urma de omnisciență care mi-a mai rămas, Îl văd pe bunicul meu, Lefty Stephanides, În noaptea nașterii mele, nouă luni de acum Încolo, Întorcând o ceașcă de cafea cu susul În jos pe o farfurioară. Văd cum zațul se Încheagă Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
imposibil fără absolutul ontologic, care combină calitatea de a fi un fundament ce autojustifică lumea, cu înțelepciunea și bunătatea perfectă». Așa se pronunță, pe bună dreptate, Kolakowski. El spune că și Descartes a avut dreptate «când afirma că doar datorită omniscienței divine și încrederii în veridicitatea lui Dumnezeu era posibilă descoperirea fundamentului certitudinii», dar adaugă că Descartes greșea atunci când credea că a ajuns să demonstreze existența lui Dumnezeu ca creator și garant. Aici nu ne interesează să-l interpretăm pe Descartes
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
social-democrații. Cu tot cu Tăriceanu, cu Norica Nicolai, cu Paul Păcurariu și, desigur și inevitabil, cu domnul Crin Antonescu. Păzea, domnilor, de Băsescu suspendat și liber să vorbească de dimineața până seară. Pericol maxim! Despre Ucigă-l Toaca Știe bunul Dumnezeu, în omnisciența Sa, că în disputa icoanelor de prin școli și în privința Legii cultelor și-a băgat dracul coada. În celebrul film A șaptea pecete a lui Ingmar Bergman, frumoasa actriță din vremi medievale îi reamintește jongleurului Iosif, soțul său, despre viziunea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
a fost reinvestită cu sens, se poate din nou reinstaura o ierarhie a valorilor, din nou se poate face o pledoarie pentru înțelepciune, pentru reflexivitate dar și pentru acțiune. Munca devine Umanul este viciat de o cunoaștere limitată, incompatibilă cu omnisciența divină. „Cum nu știi care e calea văntului, nici cum se fac oasele în păntecele femeii însărcinate, tot așa nu cunoști nici lucrarea lui Dumnezeu care le face pe toate”. Umanul și-a asumat acum limitele, are libertatea de a
Transgresarea absurdului. O analiză filosofică a Ecleziastului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Adrian Iftode () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2300]
-
de cercetare. Nu poate exista o cunoaștere totală a obiectului violență a violenței în școală ca fapt social -, deoarece nu putem avea decât reprezentări parțiale ale ei și trebuie s-o acceptăm ca atare, altfel ne-am închide în fantasma omniscienței. Se remarcă aici o primă posibilitate de a depăși anumite clivaje și divergențe, arătând că diferențele de puncte de vedere permit o pluralitate de perspective și de reprezentări, iar abordarea internațională este de o imensă bogăție în această privință, contribuind
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
o creație artificială, Își află rădăcinile Într-o tradiție orală vehiculată Încă din epoca arhaică 3. „Cuvântul profetului inspirat și cel al oracolului nu au doar valoare de sfat sau de avertisment Înaintea pornirii unei acțiuni: el implică o adevărată omnisciență bazată pe un har al dublei vederi, pe un contact direct cu nevăzutul și cu lumea de dincolo.”4 E vorba despre o cunoaștere absolută, care-i revelează celui ce o posedă „lucrurile care sunt, cele care vor fi și
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
I, 70). Oracolul și profeții inspirați, ca și poeții societăților arhaice (a se vedea exemplul lui Hesiod), sunt „maeștri ai adevărului”, ca să folosim o expresie a lui M. Detienne. Memoria lor nu este una cantitativă, ci transcendentă și esențială. E omnisciența de tip divinatoriu. Iată de ce poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
una cantitativă, ci transcendentă și esențială. E omnisciența de tip divinatoriu. Iată de ce poezia, ca dar al Muzelor, era singura capabilă să transmită mesajul acestor adevăruri esențiale. „Prin funcția sa profetică, divinația reprezintă, așadar, o irupție a permanenței și a omniscienței divine În curgerea schimbătoare a existenței umane.” 1 Oracolul, În cazul nostru oracolul zeului Apollo, are puterea de a prevesti viitorul, de a-l dezvălui cu aceeași limpezime pe care o regăsim În sfaturile practice și În prescripțiile cultuale. Dar
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe cât de discutabilă, pe atât de inutilă. Pentru că, așa cum observa Eric Marty, „autorul se află În insolubila situație paradoxală de a scrie pentru el ceea ce deja el știe”12. Dar știe autorul cu adevărat totul despre sine? Jurnalul e dovada omniscienței autoscrutătoare sau a nesiguranței, a ezitărilor? Dacă, declarativ, jurnalul e o consemnare, o luptă cu timpul trecut, În realitate el sondează În timpul paralel al biografiei subconștiente. Eul autoportretului rezumă, de fapt, structura jurnalului și, prin derivație, structura lumii percepută prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
cu o tunică roșcată, jucându-se cu mingea printre băieți pletoși", "în vreme ce admiram aceste rafinamente"165). De fapt, perspectiva asupra descrierilor pare ea însăși malițios efeminată, într-atât de iscoditoare și părtinitoare dovedindu-se. Parodia se îndreaptă aici și împotriva omniscienței caracteristice epopeii, întrucât surpriza, ca element de rupere, de fragmentare a unei narațiuni aparent lineare survine de la început. Pregătindu-i o intrare măreață amfitrionului serii, Trimalchio, naratorul ni-l prezintă în cel mai intim moment cu putință, pentru a arăta
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
obiectiv până la absurd al reterdatului Benji, care nu poate avea o perspectivă distorsionată asupra întâmplărilor deoarece se află în incapacitatea de a gândi). Parodia e unanim generată de confuzie: textul arborează de multe ori persoana întâi chiar în fragmentele de omnisciență aparținându-i impersonalei persoane a treia, deci naratorului. Acesta își construiește, în afara evenimențialului din text, un retorism aparte, găsind de cuviință să se întrebe, chiar atunci când ne așteptăm mai puțin, cum să procedeze pentru a construi personaje viabile, o intrigă
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
ca și în povestirea discutată anterior, toate cele trei tipuri narative (auctorial, actorial și neutru). În schimb, în povestirile Gospodăria Matrionei și Mâna dreaptă, nu mai poate fi vorba de alternanța percepțiilor. Profunzimea perspectivei narative și caracterul homodiegetic fac imposibilă omnisciența. Astfel, în Gospodăria Matrionei, centrul de orientare este Ignatici, care își recunoaște limitele perceptive prin folosirea modalizatorilor (Matriona se temea "nu știu de ce de trenuri"). Centrul de orientare fiind naratorul-martor, tipul narativ pe care îl putem identifica în această povestire
Proza lui Alexandr Soljenițin. Un document artistic al Gulagului by Cecilia Maticiuc () [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în raport cu proustianismul, ce relevă caracterul raționalist-artificial ("analitic" în sensul cel mai îngust) al "metodei" lovinesciene. Într-adevăr, autorul lui Bizu mimează autenticitatea pentru a înscena cât mai convingător procesul rememorării, preluând numai unele elemente de tehnică narativă (centralitatea eului, subminarea omniscienței, preeminența unui "subiect" ce-și asumă funcția narativă, ipostaziindu-se deopotrivă și ca "obiect" al investigației psihologice), însă fără a merge mai departe de atât. Raportându-se la imagini (fie că e vorba de percepții, fie de amintiri) ca la niște
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de progres“ (E. Lovinescu). În proza veacului XX, modernismul se manifestă prin: - mutații în sfera problematicii (substituirea problematicii sociale și morale cu dome niul psihologicului și cu problematica existențialistă) - inovarea formulelor estetice, abandonarea tiparelor narative tradiționale (narațiu nea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului etc.); proza modernă cultivă introspecția și retrospecția, analiza conștientului și a zonelor abisale ale ființei (subconștientul, inconștientul) - canonul modernității: o literatură a autenticității care adoptă frecvent persoana I narativă, principiul memoriei involuntare
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
prin care se idealizează modelul existențial arhaic - comunitatea rustică, civilizația pastorală, ocrotitoare a valorilor neamului și a valorilor creștinortodoxe, apărând un cod de valori morale, ființând în comuniune cu natura, în ritmuri cosmice etc. - tiparele narative tradiționale: narațiunea heterodiegetică, perspectiva omniscienței, structurarea cronologică a diegezei, construcția „logică“ a subiectului, principii compoziționale clasice (simetria, circularitatea etc.) - limbaj care valorifică expresivitatea registrului popular, arhaic, regional, oral, simbolic etc. tipologia poeziei tradiționaliste: - cultivarea speciilor cu relevanță tradițională: lirica religioasă, poezia bucolică și panteistă, poezia
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dacă Însă căderea Logosului era deja prevăzută și programată de către Tatăl, atunci lumea nu mai este o creație arbitrară, În timp ce liberul arbitru al Logosului este serios pus sub semnul Întrebării. Într-adevăr, nu este cu putință să fie salvate și omnisciența lui Dumnezeu și liberul arbitru al făpturilor sale. Cum se poate ca o lume, bună și rea În același timp, să apară datorită liberului arbitru al unei entități care acționează În afara responsabilității superiorilor ei, fără a fi totuși necunoscută acestora
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
al acestei lumi urîte și al dumnezeului urît care a creat-o - un tiran de joasă speță, care promulgă legea răzbunării și a urii („ochi pentru ochi”). El acumulează toate atributele unei ființe inferioare, nu Însă rele: lăudăroșenia, lipsa de omnisciență sau omnipotență, bravada și dorința de publicitate. Hotărît lucru, Dumnezeul lui Israel, conturat prin contribuția multor generații de păstori seminomazi dintr-un trecut Îndepărtat, nu era făcut să fie măsurat cu raționalismul rece al lui Marcion și nici cu lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
maniheenii -, deoarece „pomul cel bun face roade bune, iar pomul rău face roade rele” (Matei 7:17). Mai mult, textul Îl prefigurează pe Kant, subliniind imposibilitatea logică de a edifica o teodicee coerentă: dacă Dumnezeu dispune de toate atributele pozitive - omnisciență, omnipotență, sfințenie, bunătate, dreptate - atunci el trebuie să fi știut că Îngerii săi aveau să cadă și trebuie să fi voit să-i creeze imperfecți. Concluzia inevitabilă este că „Dumnezeu ar fi atunci... cauza supremă și principiul oricărui rău.” Școala
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
artificializate asupra trupului „demodat” și dispensabil. Direcția simulaționismului (de tip Bostrom și Daintonă este încadrată în același registru discursiv criticabil, prin ambiția postulării faptului că mintea umană este o simulare de computer. De asemenea, cybervizionarismul, cu corolarele imortalității și ale omniscienței, sunt supuse dezbaterii și polemicii, astfel că sunt aduse față în față argumentele lui Gregory Stock sau ale lui Nick Bostrom și, respectiv, contraargumentele lui Francisc Fukuyama sau Bill McKibben. Raportarea transumanismului la umanism este făcută în mod constant, pe
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
noilor întruchipări identitare avatarice văd în imersie, în interacțiune sau în telecolaborare avantajele posibilității de a fi în locul altuia sau a celuilalt, nu doar metaforic, ci în mod pragmatic, sau dacă transumaniștii își închipuie oportunitățile pozitive deschise prin nemurirea și omnisciența cibernetice, criticul virtualității socotește evoluția uman-tehnologică ca fiind un punct non-retour, al imposibilității de distanțare și de alegere. De la excrescențele tehnologice ale protezelor și ale interfețelor la identitățile spectrale și banalitățile sintetice, condiției virtuale a subiectului din cyberspațiu nu i
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
biochimice și bioinginerești sunt favorizate pentru „îmbogățirea” senzorială și emotivă, pentru sporirea și prelungirea sentimentului de fericire, pentru întârzierea sau eliminarea procesului de îmbătrânire etc. De asemenea, criogenia și transmigrarea minții într-un corp artificial devin exemple ale frizării nemuririi, omniscienței și omnipotenței. Astfel, imortaliștii profetizează „descărcarea” conținutului minții umane într-un computer, împreună cu amintirile, cunoștințele și întreaga personalitate, reduse la statutul de informație (vezi Moravec mai josă sau prezervarea identității umane prin intermediul crionicii, încununând un proces de resurecție informatică (vezi
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unei minți umane se presupune fi conștiente și care ar trebui să rămână în subconștient. De asemenea, nu trebuie neglijat faptul că, la un moment dat, mintea umană nu poate să aibă decât un număr finit de gânduri, astfel că omnisciența postulată de transumaniști este o iluzie. Programul transumanist este criticat de asemenea și de pe poziții sociale, economice și politice (vezi Winner, 2003Ă, nu doar din perspectiva filosofiei minții. Un alt tip de critică a acestor forme de viziune trans-postumană, mult
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
perspectivă situată între discursul optimist de promovare a postumanului (și a transumanuluiă și critica extremă a acestuia. Așadar, recurgem la o critică a entuziasmului tehnoștiințific în diverse accepții ale acestuia, de la viața și inteligența artificiale la postulatele tehnologiste cvasireligioase ale omniscienței și ale nemuririi, dar și la o temperare realistă și pragmatică a criticii speculative de tip Virilio sau Baudrillard. Acest tip de postumanism critic moderat recunoaște necesitatea continuării finitudinii umane pentru supraviețuirea ființei umane în noi contexte existențiale. De asemenea
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
deplângerea acestei idei sunt ambele fenomene de negare a umanului însuși. În contextul unor discursuri extreme, care învestesc în tehnoștiință speranța găsirii naturii „ultime” a corporealității și a universului însuși, considerăm că nu putem găsi răspunsuri „totale”, aflate la granița omniscienței. Mai degrabă pledăm pentru perspective plurale și parțiale asupra condiției (postăumane, subversive adesea, însă materiale și finite, microperspective aplicabile fiecărei probleme în parte. Într-o infinitate de simulări, puncte de vedere și postulate, existența și cunoașterea postumane nu pot decât
Corpul în imaginarul virtual by Lucia Simona Dinescu () [Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]