498 matches
-
intensă decât mă așteptasem. într-adevăr, arăta aproape speriată, nu de mine, de ceva ce-și amintea. A mai făcut un pas pe coridor, oarecum involuntar, și pentru prima oară vârsta ei o făcea să pară mai degrabă vulnerabilă decât omniscientă. Nimeni în afară de tine nu a venit azi să o vadă, drăguțo. Dar a fost ceva... M-a privit cu băgare de seamă. —Probabil ai să crezi că este doar imaginația unei femei bătrâne căreia i se pare că aude lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
textul unei scrisori de dragoste, și ziarul pe care-l citea - toată perioada tinereții lui timpurii condensată Într-un singur alineat. Acum am ajuns la Ruma, unde tata a urmat liceul. Voi da un exemplu care va dezvălui cît de omniscientă era Enciclopedia morților. Principiul e clar, cu toate că ți se taie răsuflarea În fața acestei erudiții, a acestei trebuințe ca totul să fie Înregistrat, tot ceea ce Înseamnă viața unui om. Am dat deci și de o istorie sinoptică a Rumei, diagrama climatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
medic, Pentru că mi se pare timp pierdut să întreb un polițist cum a aflat el lucrurile pe care le știe sau afirmă că le știe, Bun răspuns, da, domnule, nici pe dumnezeu nu-l va întreba nimeni cum a devenit omniscient, omniprezent și omnipotent, Să nu-mi spuneți că polițiștii sunt dumnezei, Suntem doar modeștii săi reprezentanți pe pământ, domnule doctor, Credeam că erau bisericile și sacerdoții, Bisericile și sacerdoții constituie doar linia a doua. Femeia intră cu cafeaua, trei cești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
timp și în spațiu, incapabili să știe totul, suspendați în mod ridicol între două neanturi, pradă slăbiciunilor lor, supuși unei mulțimi de obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
fiind vizibilă și de bun augur: Punând capăt la poveste,/ Gândul, fremătând, ne duce/ Spre îndepărtări celeste,/ Unde altă stea străluce.../ Iar pe raza-i de lumină,/ Străjuind noaptea adâncă,/ Prințul mândru să revină,/ Trei zeițe-așteaptă încă!”. Legătura dintre emițătorul (omniscient) de text și receptorii săi e frecvent controlată de cel dintâi: „Să ne fie cu iertare!.../ Basmul altcum stă s-ateste!/ Rogu-vă aveți răbdare,/ Că-nainte mult mai este”. Rimele nu o dată ingenioase își au farmecul lor special: „Când
RESCRIEREA – O FORMĂ DE INTERTEXTUALITATE de ION ROŞIORU în ediţia nr. 942 din 30 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364215_a_365544]
-
pârâu rubiniu de veselie își clătește dimineața ochii și de aceea ei au cuprinsă în lumina lor buna dispoziție pentru toată ziua. Această bună dispoziție îi sporește lucrul și îi înnobilează inspirația. Scrie, cântă, robotește la radio, oste omniprezentul și omniscientul a tot ce mișcă în arealul evenimentelor cultural-artistice din lumea românească, nouăzeci și nouă la sută săracă lipit, putred de bogată, restul! Marian Stere, este omul ce-mbogățește cu bucurie și prietenie întâlnindu-l, dacă nu în persoană, măcar cu
MARIAN STERE UN ARTIST ÎNDRĂGIT DE TOŢI ARTIŞTII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368000_a_369329]
-
neaveniții (ca martori și participanți) în laboratorul intim al unui mecanism greoi, negresat, complicat și unde erau inițiați vlăstarnic (și slugarnic) membrii viitoarei elite conducătoare și unde, se credea, se „coc” deciziile mature, viguroase, responsabile și salvatoare (la o adică!), omnisciente și atotcuprinzătoare. Să încropim dară premizele situațional-instituționale ale temei noastre: prima, Dreptul la întemeiere a unui stat, a instituțiilor sale. nu este un drept natural. Este un drept derivat din convenții. Ne-o spune, ca nimeni altul J.J.Rousseau, în
ESEU DESPRE PUTERE (I) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366891_a_368220]
-
surprinde prin maturitatea concepției, prin siguranța, de obicei specifică unui scriitor versat, cu care autoarea își înalță edificiul epic, prin complexitatea investigării și analizei detaliate a vieții interioare a personajelor. Proza romancierei, este de tip obiectiv, relatarea decurge linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat și individualizat. Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timișoara, 2016, prefață de Eugen Dorcescu), perspectiva narativă se schimbă, autoarea adaptându-se tendinței, cu precădere manifestată în
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
autorul face o interesantă observație asupra psihologiei mulțimii care asistase la accidentul de circulație: „...o întâmplare, care, foarte repede, a născut alte întâmplări potrivite cu gradul de înțelegere și de interpretare a fiecărui om din mulțime”. Se pare că naratorul omniscient își plimbă lupa atenției peste tot: prin natură, pe fața personajelor, prin gândurile lor, mai ales. Laura se autodestăinuie exclamând: „ce frumos cântă sufletul!” (p.83), atunci când crede că a găsit dragostea adevărată, care, pierdută fiind, va fi regăsită. Cu
UN ROMAN ŞI UN ROMANCIER CARE INDUC DEPENDENŢĂ DE LECTURĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1326 din 18 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349407_a_350736]
-
să le transmiți tinerilor români din America care studiază în vre-un Colegiu sau o Universitate? - Să nu întrerupă școala ca e prea tentant să se apuce de alte idei geniale date de falimentele vorbitoare din jurul lor sau de magnații omniscienți. - Te rog acum să menționezi două titluri de carte, care consideri că merită să fie citite. - Wieslaw Kielar - Anus Mundi; George Călinescu - Enigma Otiliei. - Ce locuri frumoase din Arizona ai putea să recomazi unui potențial vizitator? - Ah, o excursie la
EDUCAŢIA ESTE CEL MAI IMPORTANT LUCRU ÎN AMERICA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348112_a_349441]
-
beneficiat de o coordonare subtilă a acestui fantastic de complex proces, dacă n-ar fi beneficiat de o Rațiune Genială Supremă, definită de noi, Deoumaniștii, Nodul Luminii! Care Nod al Luminii este o Entitate energetică și armonică inefabilă, omnipotentă și omniscientă, cu cert potențial de a-și crește, legifera, administra și coordona cursul fabulos al experimentului Vieții, pe care însuși l-a plănuit și îl gestionează! De aici deducem că nimic nu se face durabil în lume fără aport de Rațiune
CREDINŢA DACO-DEOUMANIŞTILOR ŞI LIANTUL EI INTEGRAL, DUMNEZEUL UNIC CURCUBEU (D.U.C.) de ALEXANDRU OBLU în ediţia nr. 699 din 29 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351362_a_352691]
-
și în al doilea rând șansele să decid greșit sunt foarte mari. De ce crezi că la această oră lumea nu este bună? O lume pe care Dumnezeu a proiectat-o să fie bună. Ciprian Baciu: Știm despre Dumnezeu că este omniscient. Preștiința lui nu predetermină, dar în momentul în care El a creat aceasta lume, El a știut inclusiv căderea lui Adam, inclusiv întoarcerea mea, inclusiv Adolf Hitler, inclusiv destinul tragic al poporului evreu, le-a înțeles pe toate. Inclusiv crucificarea
IN de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351444_a_352773]
-
surprinde prin maturitatea concepției, prin siguranța, de obicei specifică unui scriitor versat, cu care autoarea își înalță edificiul epic, prin complexitatea investigării și analizei detaliate a vieții interioare a personajelor. Proza romancierei, este de tip obiectiv, relatarea decurge linear, naratorul, omniscient, are o largă perspectivă asupra lumii, în care integrează un personaj central puternic reliefat și individualizat. Cu noul roman, „Apa” (Editura Mirton, Timișoara, 2016, prefață de Eugen Dorcescu)), perspectiva narativă se schimbă, autoarea adaptându-se tendinței, cu precădere manifestată în
MIRELA-IOANA BORCHIN, APA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1893 din 07 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369312_a_370641]
-
gestului cotidian. Prezentul e un pretext de a developa trecutul personajelor, o trapă a memoriei, dar și a face cunoscute lucrările publicate de fiecare, detuctibil reale. În jurul lui Constantin și Florin și soțiile lor se încheagă o parabolă a scribului omniscient, a martorului care recuperează adevărul istoriei prin amintire. Confruntarea cu realul e un mod de a redeștepta mișcarea sufletească, de a-i verifica vibrația.Descoperim în acest roman un filon al biografiei autorului în tangență cu societatea și lumea scriitoricească
EVENIMENT EDITORIAL-GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN DE AL.FLORIN ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 236 din 24 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/354077_a_355406]
-
dă o statornică liniște. E tăria spiritului în fața valurilor lumii". Biblia ne aduce în atenție cazul unui om pe nume Iov care avea o viață bună. A fost plăcut lui Dumnezeu și fără prihană înaintea Lui. Diavolul, care nu este omniscient, se pare că nu știa de existența lui Iov până când Domnul i-a zis: “Ai văzut pe robul Meu, Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană și curat la suflet, care se teme de
DE CE EU, DOAMNE? de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1377 din 08 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353038_a_354367]
-
al proporției, descrierea crește în intensitate și domesticul se lăfăie pe un pat al lui Procust. O scriitura inhibata și de un iz voit pueril pe alocuri, mizându-se pe forță de sugestie și precedentă bagajului cultural; naratorul este alternativ omniscient și relatează la pers. a III-a, ca să iși decline strategic priveliștea din belvedere tocmai pentru a reveni la ea. Livrarea treptată a informației despre personajul central are loc prin elemente de atmosfera, introspecție și anamneza, frazare controlată; dar, și
SALON BELVEDERE (ROMAN) de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 480 din 24 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359191_a_360520]
-
conectează la originea ființei, la mister, deci la umanitatea propriu-zisă, nu se poate scoate la vânzare. Nici hazardul unui joc de zaruri nu schimbă regula supremă. Tautologia pe tema convenționalității ca trăsătură fundamentală a stilului artistic, a aparținut întâi romancierilor omniscienți. În condițiile romanului de atăzi, o asemenea tendință pe care o exprimă autorul Ion Deaconescu, înseamnă originalitate, un demers asemănător celui pe care l-a făcut G. Călinescu în 1938, când, în plin proustianism, a vrut să demontreze superioritatea metodei
Ion Deaconescu: Garderobierul () [Corola-blog/BlogPost/339308_a_340637]
-
de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se confundă cu autorul omniscient), fie unui personaj. Gândind actul narării în termenii a ceea ce se cheamă și voce, se poate spune că voce primesc câteva personaje: Patricia (capitolul VII), Adam (capitolul III), T. Naumescu (capitolele I și V) și A. Fornea (capitolul XIII). b
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
a clarifica exact și definitiv din simplul motiv că nu-și găsesc un sistem de referință. Relatările n-au în exterior un punct arhimedic de sprijin, unul evident și indubitabil. Contribuța narativă la persoana a treia, neutrală și de nuanță omniscientă (capitolele auctoriale) induce noi valențe de ambiguitate. Personajele își invalidează reciproc relatările. Mai mult, își revocă reciproc privilegiul de instanță narativă. Avem de a face cu o multiplicare a perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
e proustiană, dar nu discordantă manierei clasice de ansamblu; de la început, identificăm în atitudini, semne de posibilă transformare interioară, însă de la un nivel superior de cultură. Traseul biografic e predestinat. Reperele evolutive sunt deliberate de o conștiință în lucru și omniscientă. Tensiunea creatoare abate asupra tipurilor umane prezentate, energia comunicării asidui. Fiind la un cerc pedagogic și apoi la o cină, autorul face portretul și altor personaje: „Victor era, și încă este, o adevărată mașină de instruire, cu motor perfect, fabricat
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339691_a_341020]
-
Călinescu. În ce privește tehnica narativă, „Bravo Lui” este un roman al faptelor: „faptele ne interesează”, susține un personaj (p. 28). Protagoniștii nu au interioritate. Lipsește în mod deliberat analiza psihologică. Spiritul auctorial se plasează în punctul din care, fără a fi omniscient și omnipotent, poate observa personajele doar prin conduita și comportamentul lor. Romanul nu dezvoltă o perspectivă caracterologică strictă, dar găsește modalitatea prin care să lase să transpară apetența pentru valori, precum bunul simț, responsabilitatea, eroismul cotidian al respectului celuilalt, onestitatea
NICOLAE PÂRVULESCU: Un roman al interiorităților goale, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339682_a_341011]
-
de comandă. Ordinea secțiunilor constituie și ea un mod de a da indicii despre prezența unei strategii narative. b 2 . În ce privește actul narării, el este atribuit fie spiritului narativ (în capitolele neutrale și impersonale, unde naratorul se confundă cu autorul omniscient), fie unui personaj. Gândind actul narării în termenii a ceea ce se cheamă și voce, se poate spune că voce primesc câteva personaje: Patricia (capitolul VII), Adam (capitolul III), T. Naumescu (capitolele I și V) și A. Fornea (capitolul XIII). b
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
a clarifica exact și definitiv din simplul motiv că nu-și găsesc un sistem de referință. Relatările n-au în exterior un punct arhimedic de sprijin, unul evident și indubitabil. Contribuța narativă la persoana a treia, neutrală și de nuanță omniscientă (capitolele auctoriale) induce noi valențe de ambiguitate. Personajele își invalidează reciproc relatările. Mai mult, își revocă reciproc privilegiul de instanță narativă. Avem de a face cu o multiplicare a perspectivelor ce vizează a produce autenticitate și obiectivitate, dar care nu
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
personaje-capitol) sau teme-capitol (satul, tradițiile) sau presărate pe parcursul întregii cărți memoriile personajului principal, Dumitru Sinu. Fiecare capitol este o sumă de povestiri din care se desprind lecții de viață, cogitouri asupra existenței. Povestirile se înlănțuie unele de altele, iar autorul omniscient le „prevestește”, urmând fiecare iță de poveste, știind-o, încadrând-o în șirul nuvelistic al cărții. Trecutul devine astfel ca un fluviu evenimențial, factic și uman, iar revenirile în prezent nostalgice. Povestirile sunt punctuale, factice, spuse, culese și alese cu
SAU REALITATEA, MEMORIA ŞI DOCUMENTUL ISTORIC INTEGRATE ÎN ARMONIA CUVÂNTULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341417_a_342746]
-
detașare, impetuozitate în relatare.Maturitatea narațiunii nu lasă să se întrevadă nici un semn al tatonării. Schimbările unghiului de vedere sunt, de altfel, foarte frecvente, sugerând, prin aceasta, și o atitudine superioară față de retorica genului. Faptele sunt relatate dintr-o perspectivă omniscientă, acărei premeditare nu poate fi pusă la îndoială.Alternanța aceasta produce și aerul realității romanului, la limita dintre relatarea concretă a faptelor și reverie colorată.Textul se construiește pe măsură ce se naște, însoțindu-se de comentariu precum melcul în cochilie, romanul
CELULA VIEŢII CA ILUMINAREA DESTINULUI ÎN ROMANUL DISTANŢE DE DORA ALINA ROMANESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 616 din 07 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343795_a_345124]