108 matches
-
că șirurile de informații autoreplicatoare pot afecta obiectele într-un mod uniform, chiar dacă sunt transmise prin diferite medii, iar asta îl face să se dedice și mai mult drumului ales în viață. Protagonistul se numește "Hiro Protagonist" (Hiro fiind un omofon pentru "hero" - erou, în engleză), pe a cărui carte de vizită scrie "Ultimul hacker liber-profesionis. Cel mai mare spadasin din lume." Când Hiro își pierde slujba în care livra pizza pentru Mafie, o întâlnește pe "Y.T." (prescurtarea de la "Yours
Snow Crash () [Corola-website/Science/323830_a_325159]
-
Altă ligatură din Evul Mediu este z-ul păstrat în desinența -ez de persoana a II-a plural, care fusese scrisă ts și se pronunța /t͡s/. În urma evoluției convergente a pronunțării unor cuvinte, apăruseră o serie de omonime omofone și se simte nevoia de a le diferenția cel puțin în scris. Fenomenul este foarte pregnant în franceză față de alte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
unor cuvinte, apăruseră o serie de omonime omofone și se simte nevoia de a le diferenția cel puțin în scris. Fenomenul este foarte pregnant în franceză față de alte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. Astfel apar litere destinate
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
dar s-a recurs la scrierea sa "vingt", cu g din etimonul său , pentru a-l deosebi de "vint", „(el/ea) veni”, perfectul simplu al lui "venir". Litere nepronunțate se introduc și pentru a distinge omografe care nu sunt și omofone. Astfel, pentru că /y/, /ɥ/ și /v/ se scriu cu aceeași literă u, de exemplu în "uile" [ɥilə] „ulei” și "uile" [vilə] „demnă de dispreț, de rangul cel mai mic, fără valoare”, primul cuvânt se scrie "huile", cu un h neetimologic
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
la o anumită familie lexicală. Este unul din motivele pentru care s-au păstrat consoanele finale nepronunțate. De exemplu, m din "faim" „foame” este prezent și în "famine" „foamete”, "famélique" „famelic” și "affamé" „înfometat”. Pe lângă aceasta, imaginea cuvântului permite diferențierea omofonelor, de exemplu "faim" vs. "fin" „fin” vs. "feint" „prefăcut”. După apariția dicționarului din 1835 al Academiei, propunerile de reformă în sensul simplificării prin apropierea grafiei de pronunțare nu încetează, dar apar în condițiile în care ortografia este deja foarte bine
Ortografia limbii franceze () [Corola-website/Science/330721_a_332050]
-
compozitor de operă francez. În același timp, prin lucrările lui Johann Fux, stilul renascentist al polifoniei a devenit bază pentru studiul compoziției. Combinația dintre contrapunctul modal și logica tonală a cadențelor creau impresia că există două stiluri de compoziție - compoziția omofonă dominată de considerații verticale și polifonia dominată de imitație și considerații contrapunctuale. Formele care s-au dezvoltat în barocul mijlociu au înflorit și au devenit tot mai diverse. Concertele, suitele, sonatele, concerto grosso, oratoriile, opera și baletele s-au bucurat
Barocul în muzică () [Corola-website/Science/330258_a_331587]
-
sensul g) ("les toilettes"). Schimbarea de sens se poate face prin procedee ca: În franceză, din cauza unor particularități ale evoluțiilor fonetice, omonimia este mai frecventă decât în celelalte limbi romanice. De exemplu, numai în franceza modernă s-a ajuns la omofone (în număr de șase) din șase cuvinte latine heterofone, care au dat în alte limbi romanice tot șase cuvinte heterofone: > "saint" „sfânt”, > "sein" „sân”, > "sain" „sănătos”, > "ceint" „încins”, > "cinq" „cinci”, > "seing" „semn”, toate pronunțate [sɛ̃]. De altfel, aceasta este
Lexicul limbii franceze () [Corola-website/Science/331267_a_332596]
-
și-ar extrage din gură nu un lanț de hîrtie colorată ci unul de cuvinte joculare care nu se mai termină. Poantele se leagă una de alta fără nici o pauză, într-o continuitate inspirată care-ți taie suflarea: ,2002 e omofonul lui Ťdouă mii d^oiť... Ciobănaș cu două mii d^oi! Aceasta e varianta optimistă a ciobănașului cu trei sute de oi, dintr-o similiromanță de pe vremuri. Care e varianta optimistă a ciobanului ce și-a pierdut oile, pe toate, dintr-o
Virtuozul number one by Gheorghe Grigurcu () [Corola-website/Journalistic/10958_a_12283]