261 matches
-
tip paradigmatic și ultima de tip sintagmatic. Tipurilor de relații caracteristice semnului le corespund și conștiințe diferite ale semnului. O conștiință simbolică ce vede semnul În dimensiunea sa profundă, Înzestrat cu un prestigiu mitic, o conștiință paradigmatică ce stabilește o omologie Între relații binare și o conștiință sintagmatică cea a raporturilor care leagă semnele Între ele la nivelul discursului. Conștiința sintagmatică prevede semnul În extensiunea sa, legăturile semnului anterioare sau posterioare, punțile pe care le aruncă spre alte semne. Astfel tocmai
LUCEAFĂRUL EMINESCIAN. O INTERPRETARE TRANSEONTICĂ. by Marian Constandache () [Corola-publishinghouse/Science/1694_a_2972]
-
subunități. Variațiile modului lor de aranjare și ale naturii acestor subunități conduc la diferențierea subtipurilor de receptori. Receptori ionotropi. Numiți și polimerici, aceștia sunt hetero-oligomeri, formați dintr-un număr mic de subunități proteice, care deși prezintă un grad ridicat de omologie (80%), nu sunt întrutotul asemănători. Fiecare din subunități prezintă patru componente transmembranare. Subunitățile îndeplinesc roluri diferite, după cum prezintă situsuri de fixare a transmițătorului sau de reglare a afinității și acțiunii sale. La rândul său, canalul ionic este format de juxtapoziția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și instituțional. Structura unei societăți, organizarea sa în clase de vîrstă, în statuturi și roluri diverse, mai ales sexuale sau profesionale, raporturile între grupuri sînt ordonate prin și în transpuneri simbolice, forme de clasificare sau ansambluri de scheme cognitive. Ipoteza omologiei structurale ne permite atunci să presupunem existența unor reproduceri mai mult sau mai puțin complete ale relațiilor de putere sau de dominație între clasele sociale (raporturi de producție) în interacțiunile din interiorul unui anumit cîmp (cultură, muncă, inegalitate "bărbat/femeie
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
grupului, cît și din comunicarea cu actorii masculini, exteriori entității de apartenență. Ceea ce are drept consecință o bipolaritate a opiniilor sociale feminine, contrar celor ale bărbaților, mai unipolare. Femeile sînt astfel mai sensibile la opoziția dintre cele două sexe. Ipoteza omologiei este propusă acolo unde se articulează legăturile între apartenența la un grup (agregat sau colecție) și caracterizarea unui individ de propriul său gen sexual. Aceste principii teoretice au făcut obiectul mai multor anchete, al unor formalizări și operaționalizări experimentale (Lorenzi-Cioldi
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
și informații, articulate între ele pe baza relațiilor de dihotomie, de adaptare, de asimilare, de sincretism. Metasistemul sau ansamblul dinamic de factori instituționali, grupali, intergrupali, ideologici, poziționali, statutari, ierarhici, de apartenență socioprofesională sau de clasă este, pe baza unei anumite omologii structurale, articulat pe principiile generatoare de opinii care sînt RS și deci la activitățile simbolice și perceptive ale actorilor sociali. Prototip: categorizare reperată de Eleonor Rosch (1973), cu un statut intermediar între clasele supraordonate și eterogenitatea elementelor aparținînd unui ansamblu
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
Naturalizare, 109-112, 113, 171, 286 Nexus, 46-48, 72 Normalizare, 114, 283, 287 Nucleu/sistem central, 10, 71, 76, 78, 116, 123-135, 156, 159, 194-219, 222, 227, 286 O Obiectivare, 84, 107-112, 113, 123, 147, 157, 166-181, 195, 242, 286, 287 Omologie, 69, 243, 288 Opinie,23-30, 46, 52-53, 70-72, 82, 124, 173-176, 230-233, 269, 284, 287, 288, 290 Opoziție (principiu al), 83 Ortodoxie, 55, 81, 86, 234 P Personalism, 57 Persuasiune, 46, 129-130 Polifazie cognitivă, 250-252 Polimorfia obiectului, 80 Poziție socială
by Jean-Marie Seca [Corola-publishinghouse/Science/1041_a_2549]
-
se manifestă În a doua lună a sarcinii. În acest stadiu, e posibilă alegerea sexului viitorului copil, majoritar masculin, cu condiția ca femeia Însărcinată să respecte cu strictețe indicațiile de regim care se impun” (A. Roșu, ibidem, pp.311-313). Conform omologiei dintre macroși microcosmos, ceea ce poate părea astăzi asociere arbitrară e arbitrat de fapt, În medicina clasică indiană, de corespondențe decelabile În procesul gestației Între lumea intrauterină și biografia viitoarei mame. Dorințele (acele dohada pe care Într-un exemplu mitic le
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Medical Literature, cu peste 3.000 de pagini datorate lui Gerrit Jan Meulenbeld și medaliate recent de regina Olandei 1. Nu trebuie să uităm nici că teritoriul În care se plasează stăruitorul său pelerinaj e cel mai consistent areal al omologiei dintre fondatorul religios și medic 2. Din punct de vedere strict medical, poate că ceea ce surprinde cel mai mult e lipsa de omogenitate a tipurilor de practică medicală, tehnici de diagnosticare și remedii care circulau, de multe ori În biografia
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
șarpe. Wensink interpretează Tronul ca un simbol al centrului lumii și șarpele ca oceanul haotic ce înconjoară pământul. Deci insula, așa cum arată și Angheluș sau Călinescu, reprezintă elementul neptunic eminescian de materie primară din care ies și se revarsă toate. Omologia peșterii cu insula recunoaște sufletul integrat în atma pe drumul omului spre libertate, spre înțelepciune. Structura magică a armoniei ce stăpânește pretutindeni insula nu face s-o considerăm simbol direct, edenic al raportului dintre inițiat și creatorul său. Bunăoară, axis
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
unor noi și noi sensuri, unor multiple universuri precum laturile unui dodecaedru, doisprezece, de patru ori câte trei, de trei ori câte patru, de zece ori câte doi, de două ori câte zece. Câtă precizie!!! Stabilim, în aceeași cheie, o omologie cu postuma eminesciană Dumnezeu și om. Încercăm o hermeneutică aflată în totală contradicție cu mecanismul ce ordonează poezia barbiană, ermetică, modernă prin excelență. Dumnezeu și om anunță încă din titlu un trasnsfer de structuri atât din domeniul logicii, cât și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
sensibilitatea religioasă existentă în structura interioară a personalității nu poate modifica datele exercițiului științific, dar poate pune în acord presupoziția metafizică cu cea de ordin experimental. La George Manu, raportul dintre știință și credință este revelator la nivelul identificării unei omologii structurale între rafinamentul și scrupulozitatea cercetătorului de vocație și experiența sa fundamentală de homo religiosus. Prin urmare, George Manu rămâne savantul par excellence care nu și-a atrofiat ochiul teologic în planul rigorii științifice, reușind să acomodeze datele științifice cu
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii: mitocritica face trecerea spre mitanaliză și constă în omologiile structurale cu un mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a
[Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
limbă, despre nașterea cuvintelor. Însă dincolo de aspectul diacronic, se poate identifica dimensiunea limbii pe care o vizează reflecțiile lui Herder. Indiferent dacă e vorba de sinonimie sau polisemie, realitatea limbii e constituită aici din verticalități: relații de vecinătate paradigmatică, de omologie, de paralelism etc. Herder se referă la cuvinte apropiate care se contaminează prin sensuri comune, cuvinte concurente care vizează același lucru, cuvinte derivate care își transferă semnificații prin procedee metaforice. "Semnificații atât de diferite pentru un singur radical, care ar
[Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
împlinit, la cele mai sărace ea se situează între realitate și aspirație (Kohn, 1959). Printr-o investigație mai amplă a gusturilor, a judecăților de apreciere și a reprezentărilor mentale ale lumii sociale în Franța, P. Bourdieu (1979, p. 238) constată omologia diferitelor câmpuri de manifestări spirituale la indivizii de același statut material-financiar și, în același timp, disparitățile dintre aceste statute. Dacă tenisul este practicat doar de 1,5% dintre muncitori, el este practicat, în schimb, de 15,5% dintre cadrele superioare
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
fapt, spiritualitatea indiană a fost tot timpul preocupată nu atît de informare, cît de transformare, de înnoire continuă, de convertire și de renaștere, de schimbarea inimii și transmutația alchimică a sufletului. Un soi de fiziologie mistică caracterizează spiritualitatea indiană, consacrînd omologia corp-macrocosmos. În jainism, cosmosul e primul OM (AUM), printre miturile nașterii Cuvîntului fiind și cel hindus, al lui Shabda-Brahman (Sunetul lui Brahman), iar în Bhagavad-Gita trupul este numit cîmp, cunoașterea acestuia fiind considerată adevărata cunoaștere. R.A. Mashelkar, directorul general al
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
țări, s-a ajuns la un număr de concluzii importante, deși o generalizare a concluziilor se dovedește adesea dificilă. Studiile se bazau adesea, în mod implicit ori explicit, pe două prezumpții. O opinie susținută frecvent era cea a existenței unei omologii, a unei corespondențe între structura (lingvistică) a propoziției și cea a întregului text compus din propoziții variate. Se presupunea, de asemenea, că ar exista o omologie și între "structura de adîncime" a propoziției și "structura profundă" a textului narativ, al
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ori explicit, pe două prezumpții. O opinie susținută frecvent era cea a existenței unei omologii, a unei corespondențe între structura (lingvistică) a propoziției și cea a întregului text compus din propoziții variate. Se presupunea, de asemenea, că ar exista o omologie și între "structura de adîncime" a propoziției și "structura profundă" a textului narativ, al fabulei. Această presupunere avea tot atîția susținători cîți opozanți, cei din urmă considerînd-o dăunătoare. În special cercetătorii din zona artei vizuale și filmografice obiectează că această
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atentă realizăm că această presupunere e reductivă, fără îndoială un alt motiv pentru care ar trebui tratată cu o doză de relativism, dacă nu cu ironie. Un al doilea punct de pornire în căutarea modelului universal al fabulei a fost omologia. Se presupunea că ar exista o corespondență între fabulele narațiunilor și fabulele "reale", adică între ceea ce fac oamenii și ceea ce fac actorii în fabulele inventate, între experiența oamenilor și experiența actorilor. Acest scenariu are sens dacă realizăm că în lipsa oricărei
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
în fabulele inventate, între experiența oamenilor și experiența actorilor. Acest scenariu are sens dacă realizăm că în lipsa oricărei omologii ar lipsi și orice corespondență, oricît de abstractă, caz în care nu am mai fi capabili să înțelegem narațiunea. Împotriva acestei omologii s-au avansat două argumente. Mai întîi s-a argumentat că diferența dintre literatură / artă și realitate a fost ignorată. De pildă, cercetătorii l-au acuzat pe structuralistul francez Claude Bremond de eroare, pe baza "logicii evenimentelor" stabilită de acesta
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
francez Claude Bremond de eroare, pe baza "logicii evenimentelor" stabilită de acesta. Oricum, nu este o problemă de identitate concretă ci mai curînd de asemănare structurală. Stabilirea unor corespondențe nu implică sugerarea unei identități absolute. O altă obiecție față de postularea omologiei cu "viața reală" este aceea că, în cazul unor anumite tipuri de texte narative de exemplu, cel fantastic, absurd ori experimental o asemenea omologie lipsește cu desăvîrșire; de fapt, aceste texte se caracterizează prin modul în care ele neagă ori
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
asemănare structurală. Stabilirea unor corespondențe nu implică sugerarea unei identități absolute. O altă obiecție față de postularea omologiei cu "viața reală" este aceea că, în cazul unor anumite tipuri de texte narative de exemplu, cel fantastic, absurd ori experimental o asemenea omologie lipsește cu desăvîrșire; de fapt, aceste texte se caracterizează prin modul în care ele neagă ori distorsionează logica realității. Această obiecție poate fi și ea privită din două unghiuri de vedere. Negarea, distorsiunea ori, cum este adeseori numită astăzi, "deconstrucția
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
politică a aborigenilor. Însă orice altă poveste am mai dori să "citim" în această sculptură, interpretarea rămîne ineficientă dacă nu permitem antropomorfismului să pătrundă în cîmpul vizual. Cu siguranță, fabulele expuse în majoritatea textelor narative prezintă o anumită formă de omologie, atît cu structura unei propoziții cît și cu "viața reală". În consecință, se poate susține că majoritatea fabulelor sînt construite în concordanță cu "logica evenimentelor", cu condiția ca acest principiu să nu fie înțeles într-un mod limitat. "Logica evenimetelor
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acest principiu să nu fie înțeles într-un mod limitat. "Logica evenimetelor" poate fi definită ca un curs al evenimentelor trăite de cititor și percepute ca fiind natural și în concordanță cu anumite forme de percepere a lumii. Natura acestei omologii, ca și gradul de abstractizare pe care ea îl susține sînt chestiuni de interes ce pot avea valoare euristică: ele pot indica cititorului anumite subiecte ale textului, punînd accentul pe acest aspect în pofida unor principii, abstractizări ori generalizări. Cu alte
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se afirmă că un anumit text arată "o viziune atît de originală asupra societății", atunci se poate deduce că o anumită perspectivă asupra societății stă la baza clasei de texte din care respectivul text face parte. Cît despre "asemănarea" sau omologia dintre fabule și realitate, literatura oferă nenumărate exemple. Este suficient să amintim aici o lucrare deja clasică, semnată de Erich Auerbach (1953), care a stîrnit un mare interes pentru acest subiect. Un studiu foarte bun este cel al lui Prendergast
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cu modelul sau se îndepărtează de la el. (1977: 81) El sugerează că lingvistica „pare rezonabilă” ca model fondator pentru analiza narativă, dar subliniază că studiul discursului necesită „o a doua lingvistică”, ce merge dincolo de propoziție. Dar există o relație de omologie între propoziție și discurs, cel puțin în ce privește semioza - „capacitatea de a purta mesaj”: Un discurs este o „propoziție” lungă.... așa cum o propoziție ... este un „discurs” scurt. (Barthes, 1977: 83) În acest eseu timpuriu, Barthes pune accentul pe necesitatea de a
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]