276 matches
-
asemănare structurală. Stabilirea unor corespondențe nu implică sugerarea unei identități absolute. O altă obiecție față de postularea omologiei cu "viața reală" este aceea că, în cazul unor anumite tipuri de texte narative de exemplu, cel fantastic, absurd ori experimental o asemenea omologie lipsește cu desăvîrșire; de fapt, aceste texte se caracterizează prin modul în care ele neagă ori distorsionează logica realității. Această obiecție poate fi și ea privită din două unghiuri de vedere. Negarea, distorsiunea ori, cum este adeseori numită astăzi, "deconstrucția
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
politică a aborigenilor. Însă orice altă poveste am mai dori să "citim" în această sculptură, interpretarea rămîne ineficientă dacă nu permitem antropomorfismului să pătrundă în cîmpul vizual. Cu siguranță, fabulele expuse în majoritatea textelor narative prezintă o anumită formă de omologie, atît cu structura unei propoziții cît și cu "viața reală". În consecință, se poate susține că majoritatea fabulelor sînt construite în concordanță cu "logica evenimentelor", cu condiția ca acest principiu să nu fie înțeles într-un mod limitat. "Logica evenimetelor
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
acest principiu să nu fie înțeles într-un mod limitat. "Logica evenimetelor" poate fi definită ca un curs al evenimentelor trăite de cititor și percepute ca fiind natural și în concordanță cu anumite forme de percepere a lumii. Natura acestei omologii, ca și gradul de abstractizare pe care ea îl susține sînt chestiuni de interes ce pot avea valoare euristică: ele pot indica cititorului anumite subiecte ale textului, punînd accentul pe acest aspect în pofida unor principii, abstractizări ori generalizări. Cu alte
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
se afirmă că un anumit text arată "o viziune atît de originală asupra societății", atunci se poate deduce că o anumită perspectivă asupra societății stă la baza clasei de texte din care respectivul text face parte. Cît despre "asemănarea" sau omologia dintre fabule și realitate, literatura oferă nenumărate exemple. Este suficient să amintim aici o lucrare deja clasică, semnată de Erich Auerbach (1953), care a stîrnit un mare interes pentru acest subiect. Un studiu foarte bun este cel al lui Prendergast
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
subunități. Variațiile modului lor de aranjare și ale naturii acestor subunități conduc la diferențierea subtipurilor de receptori. Receptori ionotropi. Numiți și polimerici, aceștia sunt hetero-oligomeri, formați dintr-un număr mic de subunități proteice, care deși prezintă un grad ridicat de omologie (80%), nu sunt întrutotul asemănători. Fiecare din subunități prezintă patru componente transmembranare. Subunitățile îndeplinesc roluri diferite, după cum prezintă situsuri de fixare a transmițătorului sau de reglare a afinității și acțiunii sale. La rândul său, canalul ionic este format de juxtapoziția
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
și au conturat "transmutația creatoare" în "paginile bizare", dând, prin raportare la prototip, măsura originalității urmuziene. Loredana Ilie aduce semnificative mărturii documentare despre fascinația exercitată de opera lui Caragiale, direct sau prin reminiscențe afective. Creația amândurora se intersectează în spațiul omologiilor tematice: familia, triunghiul conjugal și tipologice: "amici", "moftangii", "savanți", individul "mecanomorf" ș.a. În schimb, nivelul stilistic integrând deopotrivă, în forme inuzitate, "parodia, comicul absurdului, caricatura, grotescul, ironia, alegoria, paradoxul, comicul derivat din onomastică, aluzia, concizia, neutralitatea și detașarea" rămâne profund
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la neverosimil caricatural S-ar putea crede că deosebirea majoră între creația caragialiană și cea urmuziană constă în diferitele lor opțiuni estetice. În cazul lui Caragiale, se consideră că aceasta se sprijină pe o atitudine mimetică, prin care se menține omologia dintre universul operei literare și realitate, în timp ce la Urmuz codul estetic dezvăluie o atitudine paramimetică, responsabilă pentru anamorfoza, distorsionarea relației dintre ficțiune și realitate. Aceasta explică de ce tema "actualității" lui Caragiale este încă neepuizată, lumea-lume oglindind nu doar porțiunea de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Hix se inspiră mai ales din modelul lui Richard Katz și Peter Mair85. El susținuse că FEP au cele trei dimensiuni ale organizării partinice: membrii, caracterul birocratic și aspectul guvernamental. Hix apăra astfel o viziune maximalistă a FEP, bazată pe omologia identificată de el între, pe de o parte, conceptul lui Mair și Katz și, de cealaltă, FEP. Această analiză nu este totuși împărtășită de alți specialiști în europartide (vezi infra). Christophe Lécureuil optează pentru noțiunea de federații transnaționale de partide
Natura şi politica partidelor europene: social-democraţia şi criza şomajului by Erol Kulahci [Corola-publishinghouse/Administrative/1428_a_2670]
-
următoare vor fi folosite conceptele actori nestatali și actori transnaționali, este importantă precizarea că, dacă excludem OIG din categoria actorilor nestatali (ceea ce este justificat, dat fiind că ele sunt structuri cu participare exclusiv etatică), între cele două categorii există o omologie aproape perfectă. Astfel, pentru William Wallace și DaphnØ Josselin, în categoria actorilor nestatali intră organizații în mare măsură sau complet autonome față de finanțarea și controlul guvernului central, emanând din societatea civilă, din economia de piață sau din impulsuri politice care
ACTORI ÎN SISTEMUL INTERNAŢIONAL. In: RELATII INTERNATIONALE by LUCIAN-DUMITRU DÎRDALĂ () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1507]
-
genomice de acțiune ale hormonilor sexuali Receptorul androgenic Acțiunile androgenilor sunt mediate de către receptorul androgenic, un factor de transcripție dependent de ligand. Receptorul androgenic aparține superfamiliei de receptori steroizi/nucleari, un grup de factori de transcripție ai cărui membri prezintă omologie structurală și funcțională. Din această superfamilie mai fac parte receptorii pentru estrogen, progesteron, glucocorticoizi și mineralocorticoizi, retinoizi, hormoni tiroidieni, vitamina D3 și unii receptori orfani [1]. Receptorul androgenic mediază efectele celulare ale testosteronului și dihidrotestosteronului (DHT). Cuplarea acestor liganzi hidrofobi
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
a transcripției dependentă de hormon (TAF-2). Domeniul F este o regiune variabilă care include secvența pentru helixul 12 al moleculei, care este probabil implicată în răspunsurile diferite ale receptorului la estradiol și modulatori ai receptorului estrogenic. Receptorul estrogenic β are omologie ridicată cu receptorul α în regiunea de legare de ADN (96% omologie) și în regiunea de legare a hormonului (53% omologie), dar prezintă un domeniu A-B diferit [11]. Activarea receptorilor estrogenici are loc în urma interacțiunii cu ligandul. În momentul
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
care include secvența pentru helixul 12 al moleculei, care este probabil implicată în răspunsurile diferite ale receptorului la estradiol și modulatori ai receptorului estrogenic. Receptorul estrogenic β are omologie ridicată cu receptorul α în regiunea de legare de ADN (96% omologie) și în regiunea de legare a hormonului (53% omologie), dar prezintă un domeniu A-B diferit [11]. Activarea receptorilor estrogenici are loc în urma interacțiunii cu ligandul. În momentul legării estrogenului la receptor, complexele estrogen-receptor suferă homodimerizare sau heterodimerizare, ceea ce le
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
este probabil implicată în răspunsurile diferite ale receptorului la estradiol și modulatori ai receptorului estrogenic. Receptorul estrogenic β are omologie ridicată cu receptorul α în regiunea de legare de ADN (96% omologie) și în regiunea de legare a hormonului (53% omologie), dar prezintă un domeniu A-B diferit [11]. Activarea receptorilor estrogenici are loc în urma interacțiunii cu ligandul. În momentul legării estrogenului la receptor, complexele estrogen-receptor suferă homodimerizare sau heterodimerizare, ceea ce le conferă capacitatea de a se cupla cu secvențe specifice
Particularități ale bolilor cardiovasculare la femei by Florin Mițu, Dana Pop, Dumitru Zdrenghea () [Corola-publishinghouse/Science/435_a_1449]
-
titruri mari până la malformații, când se administrează leucovorin calcium la mamă în momentul administrării medicamentului. Malformațiile rezultă din dozele enorme (12 mg/kgc), comparativ cu dozele umane uzuale (0,5-1 mg/kgc) și au fost similare cu cele obținute cu omologii strâns înrudiți cu acidul folic; întârziere în creștere și dezvoltare, hidrops generalizat, defecte ale oaselor cutiei craniene, dezvoltare incompletă a creierului și a craniului, rahitism, hidrocefalie internă, hernii ventriculare, situs inversus și combinații ale acestora. Un efect teratogen mai sever
TOXOPLASMOZA ŞI SARCINA by Cristian Negură, Nicolae Ioanid () [Corola-publishinghouse/Science/418_a_729]
-
sensibilitatea religioasă existentă în structura interioară a personalității nu poate modifica datele exercițiului științific, dar poate pune în acord presupoziția metafizică cu cea de ordin experimental. La George Manu, raportul dintre știință și credință este revelator la nivelul identificării unei omologii structurale între rafinamentul și scrupulozitatea cercetătorului de vocație și experiența sa fundamentală de homo religiosus. Prin urmare, George Manu rămâne savantul par excellence care nu și-a atrofiat ochiul teologic în planul rigorii științifice, reușind să acomodeze datele științifice cu
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
teorie antropologică se circumscrie unei dimensiuni a Imaginarului în care aventura simbolică a imaginii este urmărită în cadrul unei sintaxe specifice, dominată de imaginația simbolică. Gilbert Durand propune două metode hermeneutice ale imaginii: mitocritica face trecerea spre mitanaliză și constă în omologiile structurale cu un mit fundamental; mitanaliza se deschide spre o sociologie a cunoașterii și presupune studiul, într-o succesiune dată, a miturilor esențiale, de la Prometeu la Hermes, pe fondul afirmării deconstructiviste a pluralismului. Iconoclasmul religios, ca interdicție de reprezentare a
Biserica și elitele intelectuale interbelice by Constantin Mihai [Corola-publishinghouse/Science/84936_a_85721]
-
deleția unui fragment de ADN purtător de unul sau mai multe situsuri de fixare ale primerilor, poate conduce la absența produsului de amplificare; substituția unei nucleotide, poate influența fixarea unuia sau ambilor primeri la un anumit nivel datorită schimbărilor în omologie, ceea ce poate conduce la prezența sau absența polimorfismelor sau la o schimbare a mărimii fragmentului; inserția sau deleția unui mic fragment de ADN poate duce la schimbarea mărimii fragmentului amplificat. În practică se observă rar schimbări ale mărimii fragmentelor, dar
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
sociologie a științelor (reprezentată, printre alții, de Bruno Latour sau de Steve Woolgar) nu caută oare să dilueze În istoric și social noțiunile de obiectivitate și de adevăr? Există, după câte se pare, Între relativismul cognitiv și diferențialismul cultural o omologie structurală ă sau am putea spune, o afinitate electivă (Dubois, 2001, pp. 226-230). Această relație nu ne poate surprinde: Într-o societate democratică, indivizii au un adevărat cult al egalității, care constituie o pasiune dominantă, În sensul dat de Tocqueville
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
În Le Bricolage africain des héros chrétiens, André Mary desprinde patru paradigme utilizate În abordarea logicilor de prelucrare sincretică: 1) principiul reinterpretării, adică al Însușirii conținuturilor culturale exogene prin intermediul categoriilor de gândire ale culturii native; 2) principiul analogiei, corespondenței sau omologiei, care mizează pe asemănarea globală și practică, pe abstracția incertă conform unei mistici a participării; 3) principiul diviziunii, care permite alternarea sau coabitarea, la același individ sau În cadrul aceleiași culturi, a unor logici sau categorii care sunt În sine incompatibile
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
transformare malignă a celulelor. Din „gene ale vieții” care asigură controlul proliferării celulare și al citodiferențierii, protooncogenele devin „gene ale morții”. Protooncogenele au fost bine conservate în cursul evoluției de peste 600 de milioane de ani a eucariotelor, prezentând o remarcabilă omologie de secvență și de funcție la specii aflate pe diferite trepte ale scării filogenetice, de la drojdia de bere (Saccharomyces cerevisiae) și viermele nematod Caenorhabditis elegans și până la specia umană (Homo sapiens). Protooncogenele au funcții complexe și diverse. Ele codifică pentru
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genomului uman sau că abordarea practică, experimentală are încă deficiențe. Genele tumorale mutante se transmit în unele familii, așa cum sunt genele pentru unele kinaze semnalizatoare și pentru proteinele ce leagă GDP. Se constată că oncogenele recesive cunoscute nu prezintă o omologie puternică, iar proteinele pe care le codifică sunt implicate în funcții biologice și biochimice diferite. Multe dintre genele înrudite implicate în tumorigeneză, cum ar fi, bunăoară, p73 și p63, care prezintă similitudine de secvență cu TP53 nu prezintă mutații în
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
această stare determină un răspuns celular excesiv, la semnalul din receptor. Proteina codificată de protooncogena ras este o GTP-ază membranară a cărei activitate este legată de semnalizarea transmembranară. Între proteina RAS de la drojdie, și proteina RAS de la om există o omologie a secvenței de aminoacizi de aproximativ 50%, ceea ce este dovada înaltului conservatorism al genei care codifică pentru această enzimă, consecință a îndeplinirii unui aceluiași rol, la specii atât de îndepărtate filogenetic. Proteina RAS se găsește la toate organismele eucariote, de la
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
factorului de creștere (Cooper, 1995). Cei mai importanți receptori pentru factorii de creștere implicați în transformarea malignă sunt receptorii transmembranari cu funcție tirozinkinazică. S-au identificat cel puțin 58 de asemenea receptori. Toate proteinele tirozinkinazice au un grad înalt de omologie a secvenței, în special în domeniul C-catalitic, și se găsesc numai la metazoare. Receptorii tirozinkinazici au un domeniu extracelular de legare a ligandului, un domeniu transmembranar și 1-2 domenii intracelulare cu funcție catalitică de kinaze. Rolul lor este de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
legarea factorului de creștere produce dimerizarea receptorului. Dimerizarea este urmată de activarea funcției kinazice intrinsece, cu autofosforilarea ulterioară a resturilor specifice de tirozină. Resturile fosforilate mediază legarea specifică a proteinelor citoplasmatice cu rol de semnalizare, care conțin două domenii de omologie cu src desemnate SH2 (acronimul derivă de la Src Homology-2). În anul 1983, Doolittle și colaboratorii săi au identificat produsul oncogenei sis, pe care l-au numit factor de creștere derivat din plachete și a fost desemnat PDGF. Această descoperire a
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de transformare malignă a celulei. Gena sis a fost identificată prima dată ca oncogenă a virusului sarcomului simian, fiind izolată dintr-un fibrosarcom al maimuței lânoase, în anul 1971. Gena sis codifică pentru un peptid de 28 kDa, care are omologie extinsă cu PDGF. Acum se știe că PDGF constă din două peptide înrudite: catena A-PDGF și catena B-PDGF, care au o identitate de 40% aminoacizi. Molecula activă de PDGF este un dimer legat disulfidic care poate fi homodimer A
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]