244 matches
-
lua locul Isoldei sau se poate îndrăgosti de Siegfried, ori de trupul mutilat și fără glas al lui Richard Inimă de Leu. În chipul cel mai firesc, un cavaler de legendă poate fi același cu un băiat de pe la noi: „Sunt ondină și m-am născut într-un râu din Carpați Numele celui pe care-l iubesc e Hans, pe românește Ion Și vin de bunăvoie să mă judecați.” (Ondina) Ca în Strigoii iui Eminescu sau ca în Edgar Poe, este în
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
cavaler de legendă poate fi același cu un băiat de pe la noi: „Sunt ondină și m-am născut într-un râu din Carpați Numele celui pe care-l iubesc e Hans, pe românește Ion Și vin de bunăvoie să mă judecați.” (Ondina) Ca în Strigoii iui Eminescu sau ca în Edgar Poe, este în poezia Ilenei Mălăncioiu o indicibilă și dureroasă fascinație față de frumusețea pe care moartea o așterne pe chipuri: „Ca ochiul moartei tale e cerul azi, iubite, De plumb e
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
ontologic alcătuit din trei cercuri: Destinul, Legenda și Ființa. Fiecare din acestea este compus, la rândul lui, din protagoniști numiți învățăcei (evoluând, pe rând, în Novice, Discipol și Hyperion), inițiator prohibitiv (numit Călăuză, Mag și Bătrân), feminitate ambivalentă (constituită din Ondina și Marta, Sofia și Poesis, Cătălina și Tomiris), precum și dintr-un spațiu adecvat (numit Sara pe deal, Locus amoenus și Sfera). Perspectiva diacronică, dedusă din investigarea antumelor și a postumelor, urmărește să acrediteze ideea că Eminescu s-a desprins de
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
lui Ion Pillat, București, 1980; Scene din viața imaginară, București, 1982; Voluptatea labirintului, Iași, 1995; Întâiul Eminescu, Piatra Neamț, 1998; Copiii lui Saturn, Piatra Neamț, 1998. Ediții: Calistrat Hogaș, Pe drumuri de munte. Integrala prozei, pref. edit., Piatra Neamț, 2003; Mihai Eminescu, Poemele Ondinei. Caietul vienez și alte poezii ale începuturilor, Piatra Neamț, 2003. Repere bibliografice: Gheorghe Grigurcu, „Introducere în opera lui Ion Pillat”, F, 1981, 2; Laurețiu Ulici, Structurile imaginarului, RL, 1981, 9; Dan C. Mihăilescu, Pertinența metodei, LCF, 1981, 16; Dan Mutașcu, Epica
LIVESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287843_a_289172]
-
fragmentar, textele au valențe estetice de poeme în proză), mesaj simbolic generos, fără a cădea în didacticism, și o paletă largă de tonalități narative, perspectiva fiind asumată din unghiuri diferite de naratori neconvenționali: copii, tinere fete, întrupări terestre ale miticelor ondine ori sirene, extratereștri cu simțiri pământene. Uneori aceste narațiuni inocente, perfect circumscrise genului, trimit spre realități cu posibile semnificații grave. Astfel, Astralofagul sau Lupta solarienilor cu electropirații (din volumul Taina Sfinxului de pe Marte) descrie tulburător drama unei lumi căzute sub
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
Scrierile clasicilor sunt abordate din perspectiva unor concepte ale teoriei și criticii actuale, urmărindu-se identificările miturilor și arhetipurilor recurente. Bunăoară, lectura Poveștii lui Harap Alb de Ion Creangă se face pe baza teoriei arhetipurilor și a alchimiei, iar motivul Ondinei eminesciene este apropiat de mitul creației. Pastelurilor lui Vasile Alecsandri li se valorifică semnificațiile date de „calorismul” extremelor nord-sud (ger-căldură), de diferențierile între parnasianismul pastelurilor hibernale și impresionismul celorlalte, punându-se în evidență imagismul descriptiv relaționat cu natura afectivă a
SPIRIDON-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289832_a_291161]
-
1988; Eminescu. Limbajul simbolic, București, 1989; Cărbune și diamant, București, 1990; Istoria literaturii române. Note de curs , I-IV, București, 1990-1992; Apocalips, București, 1991; Naturi catilinare, București, 1997; Venirea Androginului, București, 1998; Casa rândunelelor, București, 1998; Scrinul amintirilor, București, 1998; Ondina, București, 1998. Antologii, ediții: Din presa literară românească a secolului XIX, pref. Romul Munteanu, București, 1967 (în colaborare cu Georgeta Rădulescu-Dulgheru); Samson Bodnărescu, Scrieri, pref. edit., București, 1968 (în colaborare cu Paul Lăzărescu); Camil Petrescu, Teze și antiteze, pref. edit
PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288792_a_290121]
-
Xang e sfântul Iernonim sau nu? „Nu puneți Întrebări nelalocul lor”, mă sfătui Agliè. „În cultul umbanda e și mai complicat. Din linia lui Oxalá fac parte Sfântul Anton și sfinții Cosma și Damian. Din linia Yemanjei fac parte sirenele, ondinele, spiritele caboclas ale mării și ale fluviilor, zeitățile marine și stelele călăuzitoare. Din linia orientală fac parte hindușii, medicii, Învățații, arabii și marocanii, japonezii, chinezii, mongolii, egiptenii, aztecii, incașii, caribii și romanii. Din linia lui Oxossi fac parte soarele, luna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
și arianism, Kali-yuga, amurgul Occidentului și spiritualitatea SS. Oi fi eu paranoic, dar ăsta mi se pare nazist”. „Pentru Garamond nu e neapărat o contraindicație. „Da, dar există o limită În toate. În schimb, am văzut un altul despre gnomi, ondine, salamandre, elfi și silfide, zâne... Însă intră-n horă și aici originile civilizației ariene. Ai crede că SS-iștii s-au născut din Cei Șapte Pitici”. „Nu Cei Șapte Pitici, ăștia-s Nibelungii”. „Dar cei de care se vorbește aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
laterală a cretei, crea iluzia unui chip care se nălucea - părul ondulat al unei femei, ca niște fire de revent fiert, străfulgerări de natură care creau impresia unei prezențe umane, - o apariție mitică sau, poate, o arătare. Poate că o ondină sau o fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
urmează o Melancolie rece, nordică, prelungă: "Melancolia coboară încet / Dintr-un cer de metal / în care Dumnezeu șade singur pe tronul lui..." Din trecut răzbat mărturii de luat în seamă; i se adresează Antigona, Crimhilda, Isolda; o dată poeta se simte Ondină; altă dată trimite precum Ion Vinea și Cezar Baltag la biblicul Absalom. În cele din urmă, dimensiunea sa particularizantă nu ține de paradigma funerară, de vreo mistică a morții, ci de calitatea artei, de ceea ce ea înțelege prin Spațiul dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
exact cu o lună, în al cincisprezecelea; apoi douăsprezece poezii răvășite ici-colo printre manuscrise, de-a lungul a nouăsprezece ani, pînă în martie, 1883. Printre acestea, cîteva poeme fantastice, în care poetul căuta să se întîlnească cu iubita moartă (în Ondina, de exemplu, apare chiar Casandra). În sfîrșit, și zece capodopere, inspirate tot în cadrul ipoteștean și în plină maturitate eminesciană, pe nedrept atribuite ciclului "veronian", pentru că nu Veronica Micle le inspirase, ci Casandra de la Ipotești, cu mulți ani mai înainte. Veronica
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
activitatea poetică n-a cunoscut abateri în această perioadă. Prin manuscrisele sale, i-au rămas multe încercări poetice, datate de el "octombrie 1866" și lăsate pentru prelucrările de mai tîrziu. Dintre toate acestea, ne oprim, în mod special, la poema Ondina, lucrată și prelu crată vreme de opt ani și trecută prin trei tipare autonome, cu trei titluri deosebite 98. Ondina este prima poemă, prin care poetul își arată dorința fierbinte de a fi împreună cu Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
el "octombrie 1866" și lăsate pentru prelucrările de mai tîrziu. Dintre toate acestea, ne oprim, în mod special, la poema Ondina, lucrată și prelu crată vreme de opt ani și trecută prin trei tipare autonome, cu trei titluri deosebite 98. Ondina este prima poemă, prin care poetul își arată dorința fierbinte de a fi împreună cu Casandra, moarta de la Ipotești. Această dorință ne amintește de mitologicul Orfeu, care s-ar fi coborît în infern, ca să-și readucă la viață pe soția Euridice
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
mai înainte de a fi ajuns pe tărîmul celor vii. Neputînd rezista tentației de a-și privi iubita, a pierdut-o pentru totdeauna. În prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata, iar Perpessicius i-a zis Ondina I99. La a doua redactare, datată tot de poet "oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
-și privi iubita, a pierdut-o pentru totdeauna. În prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata, iar Perpessicius i-a zis Ondina I99. La a doua redactare, datată tot de poet "oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
prima redactare, datată de poet "6 oct.", această poemă ore titlul Serata, iar Perpessicius i-a zis Ondina I99. La a doua redactare, datată tot de poet "oct. 866", are titlul Ondina (fantasie), iar Perpessicius a considerat-o, pe drept. Ondina II100. Între aceste două forme, se observă deosebiri, mai ales la versurile pe care poetul i le atribuie Casandrei. Subiectul este același. Cînd noaptea "coboară din nori, pe aripi de fiori", un june zboară, ca gîndul, pe un cal, care
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de lumini și răsună de mare cîntare de barzi. Înăuntru dansează niște ființe albe, parcă purtate de zefirii de prin grădini. La acea horă, cîntă nimfele, întîi din lire, apoi din ceteri, apoi cîntă barzii, cu glasuri "barbate" rugînd-o pe Ondina, cea aleasă de regele Lin, ca stăpînă a zeului Amor și zeiță adorată de poeți, să-și împlinească solia dată de Orfeu. Vocea ei să răsune ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ca o vrajă, încît marmora să cînte, creștetele-nalte ale munților să salte și tot ce în fire e în nesimțire să învie, iar poeții să cînte ce n-au cîntat de secole. Din acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
acel "amestec de vise dalbe" apare Ondina, "ca o taină timidă a nopții", cu părul ca aurul și cu cunună. Purtînd mînuța gingașă pe lira argintie, ea începe să cînte, cu glasul dulce și tremurător. Versurile cîntate de ea în Ondina II au titlul aparte: Cîntul Casandrei 101. După ce se termină cîntul Casandrei, de la fereastra caste lului pornește cîntecul junelui nostru poet, al cărui ecou ușor se îneacă în strunele mandolinei și în tăcerea din sală. El spune că e un
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
de pe buze aprinse de dor, o minte pustie. "Dar zice el am o cîmpie ce undoaie-n flori/ Cîmpia speranțelor mele/ Acolo te-așteaptă rîzîndele zori,/ Pletindu-ți coroană de stele./ S-aduci prin amor/ De viață fior./ În cîmpul speranțelor, vină,/ Ondină!" Nu e greu de priceput că acea cîmpie ce unduie-n flori e de Ia Ipotești. D. Popovici aprecia că "tînărul, înarmat cu o mandolină și stînd la fereastra iubitei sale, este un surogat romantic"102. Aici ne interesează valoarea biografică
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Mythologie für Nichtsiudierende de G. Reinbeck, pe care el îl donase bibliotecii gimnaziștilor din Cernăuți în 1865. Barzii erau poeții vechilor celți. Acompaniați de liră, aceștia compuneau și recitau cîntece de lupta și de slăvire a eroilor și a zeilor. Ondinele sau Undinele, din mitologia germanică și scandinavică, erau duhuri ale apelor prezentate ca fete tinere și seducătoare, care își alegeau bărbații dintre muritorii de rînd104. Poetul va fi cunoscut frumoasa nuvelă germană Undine de Friederich de la Motte-Fouqué, apoi nuvela Undine
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
apoi nuvela Undine a lui Fernando Fenneberg, tradusă de Lucreția Silvianu, în "Familia" din 11/23 sept. 1866, și, fără îndoială, fermecătoarea Loreley a lui Heine, care ademenește pe pescar, îl amețește dulce, pentru a-l arunca în prăpastie. Dar Ondina tînărului Eminescu n-are nici una din aceste însușiri. Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
Ea este foarte pămînteană cînd spune: "Eu nu voiu să fiu o zee Frunte-ncinsă în cununi, Ci glas jalnic de femee Care cîntă-n dor nebun." Mai ales în versiunea a II-a, nici nu mai este vorba de vreo Ondină, ci doar de Casandra, moarta de la Ipotești: "Eu cu moartea cea adîncă Am schimbat al vieții gînd, Am fost vultur pe o stîncă, Sunt o cruce pe-un mormînt (...) Dar atunci cînd albe zîne S-or privi-n sufletul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
revenirile poetului la Ipotești, aceea din 1872, adică din primăvară și pînă către sfîrșitul lunii octombrie, a fost cea mai lungă și cea mai ocupată cu activitatea sa poetică. În această vreme, a fost făcută a treia prelucrare a poemei Ondina, care acum a căpătat titlul Eco. Poetul, aflat tot la fereastra castelului, de data aceasta recită Sara pe deal. Înainte de a trece această poezie prin trei versiuni, poetul și-a luat note de peisagiu seral, în proză, în Geniu pustiu
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]