337 matches
-
fenomen optic care se manifestă prin apariția unui punct luminos în centrul umbrei unui obiect rotund și opac, iluminat de o sursă punctiformă. Întrucît este o consecință a difracției luminii, fenomenul avea să joace un rol important în demonstrarea naturii ondulatorii a luminii, într-o vreme cînd teoria corpusculară era încă preferată de fizicieni. La începutul secolului al XIX-lea fizicienii dezbăteau dacă lumina e o particulă sau o undă. Încă mai era la modă teoria corpusculară a lui Isaac Newton
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Siméon Denis Poisson, care era unul dintre susținătorii teoriei corpusculare. Printre ceilalți membri se găseau și alți fizicieni astăzi celebri: Jean-Baptiste Biot, Pierre-Simon Laplace și Joseph Louis Gay-Lussac. Inginerul constructor Augustin-Jean Fresnel a participat la concurs cu o nouă teorie ondulatorie a luminii. Poisson a analizat atent teoria și, ca o modalitate de a demonstra că e greșită, a propus un experiment. Mai exact, Poisson a dedus că una din consecințele teoriei lui Fresnel era că umbra unui obiect în formă
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
s-a hotărît să facă totuși verificarea experimentală, folosind un disc de metal cu diametrul de 2 mm lipit cu ceară pe o placă de sticlă. Spre surprinderea tuturor, punctul luminos de la centrul umbrei a fost observat și astfel teoria ondulatorie a primit un argument foarte puternic. Fresnel a cîștigat concursul, spre dezamăgirea lui Poisson, al cărui nume a fost dat fenomenului pentru ideea de experiment. Pentru rolul jucat de Arago în verificarea experimentală a fenomenului acesta mai este numit și
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
fost dat fenomenului pentru ideea de experiment. Pentru rolul jucat de Arago în verificarea experimentală a fenomenului acesta mai este numit și "pata lui Arago", iar denumirea "pata lui Fresnel" este folosită uneori pentru a-l onora pe autorul teoriei ondulatorii. Mai tîrziu Arago a descoperit că fenomenul mai fusese descris cu un secol înainte de astronomii Joseph-Nicolas Delisle și Giacomo Filippo Maraldi. Deși întîmplării acesteia i se dă adesea în istoria fizicii importanța unui moment crucial, la momentul respectiv lucrurile au
Pata lui Poisson () [Corola-website/Science/332766_a_334095]
-
Utilizarea ultrasunetelor în medicină a condus la o consistentă îmbunătățire a performanțelor diagnostice și terapeutice. Proprietățile lor fizice ondulatorii le conferă o bună capacitate de a investiga mediile în care se pot propaga. În cazul mediilor gazoase transmiterea ondulatorie este însă blocată prin reflecție, îngreunând utilizarea lor în investigarea pneumologică. În ultimii ani însă, practica medicală a poziționat evaluarea
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Ovidiu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1112]
-
Utilizarea ultrasunetelor în medicină a condus la o consistentă îmbunătățire a performanțelor diagnostice și terapeutice. Proprietățile lor fizice ondulatorii le conferă o bună capacitate de a investiga mediile în care se pot propaga. În cazul mediilor gazoase transmiterea ondulatorie este însă blocată prin reflecție, îngreunând utilizarea lor în investigarea pneumologică. În ultimii ani însă, practica medicală a poziționat evaluarea ecografică pneumologică ca urmând imediat investigației radiologice. Această utilitate a ultrasonografiei în managementul afecțiunilor pneumologice se datorează disponibilității aparaturii necesare
CONFERINTE ÎN MEDICINA DE URGENTA by Ovidiu Petriş () [Corola-publishinghouse/Science/736_a_1112]
-
18 face legătura între comuna Cătina și comuna Buza din județul Cluj. Comuna Cătina cuprinde șase localități: reședința de comună, Cătina și localitățile componente Copru, Feldioara, Hagău, Hodaie și Valea Caldă Relieful comunei este tipic Câmpiei Transilvaniei, fiind o îmbinare ondulatorie de dealuri și depresiuni largi, ușor înclinate dinspre hotarele de margine ale comunei spre Lacul Cătina. O caracteristică a reliefului local este forma de amfiteatru natural ale cărui margini sunt o cunună de dealuri mai înalte, care înconjoară spațiul geografic
Comuna Cătina, Cluj () [Corola-website/Science/299575_a_300904]
-
În fizică, ipoteza De Broglie este afirmația că materia (orice obiect) are o natură ondulatorie (dualitatea undă-corpuscul). Relațiile De Broglie arată că lungimea de undă este invers proporțională cu impulsul unei particule și că frecvența este direct proporțională cu energia cinetică a particulei. Ipoteza a fost propusă de Louis de Broglie în 1924 în teza
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
incipiente ale mecanicii cuantice și fizicii cuantice. Louis de Broglie a încercat să dezvolte ideile lui Bohr, și a forțat aplicarea lor la atomi mai complecși decât cel de hidrogen. De fapt, el căuta o ecuație care să explice caracteristicile ondulatorii ale materiei. Ipoteza sa avea să fie confirmată atât pentru electroni cât și pentru obiecte macroscopice. În ecuația lui De Broglie, lungimea de undă a unui electron este o funcție de constanta lui Planck (6,626 x 10 joule secunde) împărțită
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
nedetectabilă de niciun instrument de măsură. Pe de altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
altă parte, particulele foarte mici (cum ar fi electronii) au impulsul mic prin comparație cu obiectele macroscopice. În acest caz, lungimea de undă De Broglie poate fi suficient de mare încât natura ondulatorie a particulei să producă efecte observabile. Comportamentul ondulatoriu al particulelor cu impuls mic este similar cu cel al luminii. De exemplu, microscoapele electronice folosesc electroni, în loc de lumină, pentru a vedea obiectele mici. Deoarece de obicei electronii au impulsul mai mare decât fotonii, lungimea lor de undă De Broglie
Ipoteza De Broglie () [Corola-website/Science/311842_a_313171]
-
diferite părți ale Globului, în lungul marilor râuri, pe țărmurile mărilor și lacurilor, acolo unde sunt nisipuri în stare de mobilitate sau există o vegetație săracă, specifică stepelor bântuite de vânturi. Pe nisipuri se formează periodic o structură cu aspect ondulatoriu, constituită din creste paralele și regulat distanțate. Aceste forme, denumite ripple-marks, se întâlnesc pe nisipurile plajelor și în deșerturi; apar datorită acțiunii unui curent de aer sau de apă. Se pot distinge ripple-marks-uri asimetrice (produse de curenții cu viteză și
Relief petrografic () [Corola-website/Science/300770_a_302099]
-
filosofii antici. Mihail Drăgănescu 272 leagă ondulația, sau dezvoltarea umană de lumea socială. "Se poate afirma că ondulația ar putea avea un efect favorabil asupra vieții umane, asupra varietății vieții, ca și asupra societății în ansamblu, ținând cont de natura ondulatorie a multor procese din natură, de ritmurile biologice ale omului, și poate de ritmurile necesare vieții sociale"273. Savantul român aduce dezbaterea înspre social și societate umană, considerându-le supuse acelorași principii universale ale ciclicității și ondulației. Georges Bataille, la
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
judeca economia decât în contextul general al științelor sociale, iar științele sociale în contextul general al cunoașterii omului și naturii. Spunem aceasta deoarece orice efort de raționalizare și optimizare se bazează pe legile sociale, care au același tip de evoluție, ondulatorie, fiind legate în mod nemijlocit, prin intermediul omului, de legile fizice. Azi, știm că însăși comportamentul uman poate fi cuantificat și evoluat matematic prin intermediul calculului probabilistic și a legii numerelor mari. Asta înseamnă că omul, mintea umană, construcțiile minții umane, se
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
subliniază relația hipercomplexă dintre personalitate și grup, care poate genera valori noi prin creativitate. Ursula Șchiopu, tot în același an, consideră creativitatea ca pe o stare energetică de mare potențialitate ciclică, dovadă desfășurarea stadială a procesului creator, dar și traseul ondulatoriu al creativității în ontogeneză. Dintre definițiile aparținând lui Al. Roșca (27), o reținem pe cea din 1981: în cadrul contribuțiilor românești remarcăm și definiția lui A. Stoica (31): . Gr. Nicola (19, p. 6) încearcă să stabilească raportul dintre rațional și imaginar
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
circular, ce utilizează ca model matematic ecuația Bessel, pentru că permite efectuarea de calcule complexe relativ simplu, ca cele din domeniul biologic (mitoza) folosindu-se ecuațiile lui Maxwell ale câmpului electromagnetic (ce confirmă, dovedesc fizic și matematic, doar modul de manifestare ondulatoriu al luminii). Concluzia neconvențională desprinsă din premisele mai sus formulate existența la nivelul (bio)logicului a unor structuri în măsură să funcționeze asemenea unor laseri naturali (de tip DEMO) puși în evidență prin prisma modelului pulstonicreprezintă în momentul actual o
Fitoterapie clinică by Mihai V. Botez, Viorel D. Donţu () [Corola-publishinghouse/Science/1133_a_2099]
-
s‑au întrebat cum se poate ca o pisică să aibă efecte terapeutice asupra omului. O explicație plauzibilă ar fi aceea că felinele au un câmp electromagnetic foarte puternic. De asemenea, se vorbește în unele cercuri despre așa‑numita terapie ondulatorie informațională care are la bază convergența undelor electromagnetice de frecvență medie sau înaltă. Cu alte cuvinte, prin contactul dintre om și felină, undele electromagnetice ale animalelor neutralizează undele emise de un organism uman bolnav. 1. Margareth Mahler (1897‑1985) este
[Corola-publishinghouse/Science/2355_a_3680]
-
sus și În jos realizînd opturi ritmice. 4. Îndoiți genunchii și așezați-vă mîinile pe partea interioară a coapselor, cu partea laterală a degetelor mari poziționată pe cutele unde picioarele se unesc cu trunchiul (vezi figura 5-1). Mișcați-vă trupul ondulatoriu astfel Încît să realizați o figură În opt colțuri. Meridianele ficatului, splinei și rinichiului (toate energii yin sau feminine) străbat partea interioară a picioarelor și traversează coapsele. Punctele În care mîniile dumneavoastră se ating cînd adoptați această poziție pot elibera
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
a asigura înălțarea corpului spre 35 suprafața apei. Urmează o vâslire cu un singur braț și ridicarea capului pentru a atinge nivelul apei. Acest lucru pe sub apă se poate realiza prin mișcări ale picioarelor specific procedeului craul sau prin mișcări ondulatorii specifice procedeului fluture. Greșeli: a) la poziția inițială: - extensia sau flexia pronunțată a genunchilor - reacție musculară necorespunzătoare la semnalul de start. - degetele picioarelor nu prind marginea blocstartului - posibila dezechilibrare sau alunecare. b) la elan: - mișcări inutile cu brațele - întârzie desprinderea
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
o coborâre a bărbiei în piept pentru a schimba direcția de deplasare dinspre în jos înspre sus, către suprafața apei. După o scurtă alunecare, picioarele încep să bată pentru a înălța corpul la suprafața apei. Mișcarea picioarelor poate fi și ondulatorie, specifică procedeului fluture. Printr-o singură vâslire cu unul dintre brațe, se revine la suprafața apei executându-se inspirația și continuarea cursei prin mișcări ritmic coordonate. Greșeli: a) în poziția inițială: - dispunerea greșită a vârfurilor picioarelor pe perete - împingerea în
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
brasul delfinizat. Brasul tradițional este caracterizat printr-o poziție orizontală, șoldurile fiind menținute la suprafața apei, sau imediat sub orizontala apei, pe întreg ciclul de vâslire. Brasul delfinizat este particularizat prin deplasări în plan vertical, mișcarea în ansamblu având aspect ondulatoriu. În această variantă, șoldurile sunt mai coborâte, iar pentru diminuarea rezistenței frontale, umerii sunt ridicați din apă și proiectați înainte printr-o mișcare mai puternică a membrelor inferioare. 3.3.1. Utilizarea procedeului Competițional: la J.O. procedeul bras se
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
sus sau prea jos; - tragerea picioarelor spre perete executată cu genunchii prea puțin flexați - duce la întârzierea efectuării întoarcerii; - împingerea în perete cu un singur picior; 3.4. Procedeul fluture Denumirea procedeului fluture sau delfin este dată datorită mișcărilor fluturate, ondulatorii, ale întregului corp, mișcări asemănătoare loviturilor de coadă ale delfinului. În anul 1935, Jack Sieg, student la Universitatea din Iowa (S.U.A.), demonstrează pentru prima dată acest procedeu, folosind mișcări de picioare specific procedeului bras, iar procedeul nu a fost omologat
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
50m și ștafeta de 4X50m Mixt. Utilitar și de agrement : în general se înoată numai de înotătorii experimentați sau de foștii înotători de performanță. Componentele structurale: În procedeul fluture, poziția adoptată este decubit ventral. Deoarece procedeul se realizează prin mișcări ondulatorii, corpul marchează trei poziții intermediare, în funcție de fazele ciclului de vâslire: - în timpul lucrului acvatic al brațelor poziția se orizontalizează cât mai mult; - pe parcursul primei bătăi a picioarelor (se coordonează două bătăi de picioare la un ciclu de brațe), bazinul este
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
și picioarele în ușoară inversie (flexie plantară, supinație, adducție). În timpul bătăii, genunchii se mențin ușor depărtați în scopul orientării picioarelor în ușoară inversie. Mișcările de picioare se execută sub forma unor ondulații, de altfel, corpul în ansamblu realizează o mișcare ondulatorie inițiată și amplificată la nivelul coloanei cervicale. Greșeli: a) în faza descendentă: - flexie în articulațiile gleznelor - limitează suprafața de presiune pe apă; - flexie exagerată a șoldurilor - coapsele se deplasează spre verticală, determinând creșterea rezistenței la înaintare; b) în faza ascendentă
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]
-
cât mai ridicați peste apă pentru a învinge rezistența apei. Brațele vâslesc sinusoidal, eliptic, pe un traseu asemănător „găurii de cheie”, iar vâslirea este uniform-accelerată și se realizează cu cotul „înalt”, peste nivelul mâinii. Acțiunea brațelor este favorizată de mișcările ondulatorii pe care le execută corpul pe tot acest timp cât durează mișcarea cu brațele. Greșeli: a) la intrarea brațului: - pătrunderea brațelor în apă mult în exterior - reduce viteza de deplasare și alunecarea la apă; - neexecutarea extensiei brațelor din articulația cotului
Nataţie: teorie şi practică by Ovidiu Galeru () [Corola-publishinghouse/Science/1832_a_92286]