297 matches
-
presiune a unui vis insista. Aici se corelează, într-un mod original, imaginea unui eu, antrenat în efortul lăuntric al unei lupte cu tendințe de sens contrar. Interesant pentru o psihologie a profunzimilor eului, prin care reacționează personajele, dând prioritate onirismului, îl aproprie pe autor de psihanaliză și piesa de teatru căpătând o valoare euristică, în descoperirea unor lumi al subconștientului Îți întind mâna. Să ieși în zori, Numai să te trezești din somn copilă a lui Dumnezeu!” spunea Carl. Eu
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
al subconștientului Îți întind mâna. Să ieși în zori, Numai să te trezești din somn copilă a lui Dumnezeu!” spunea Carl. Eu demonismul pe care îl promovează Dumitru Velea în piesa sa este o pledoarie pentru realizarea libertății interioare, fiindcă onirismul ca vis este, uneori, generator de creație literară. De aceea piesa este o psihodramă, fiindcă, însăși creația se naște din tensiuni lăuntrice, cum ar spune Pierre Janet. Creația este de aici încolo rezultatul unui efort voit și coerent, îndreptat împotriva
FEMEIA CU LUNĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 290 din 17 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359585_a_360914]
-
înainte de vreme cu lucrurile serioase de pe lumea aceasta, între care se numără și poezia. Mircea Bârsilă a girat debutul lui Alexandra Pârvan cu volumul “Prinsoare “, apărut în 2001, observând o “armonizare a contrariilor”, remarcânduse prin asociațiile duale, în spiritual unui onirism îmblânzit de emoția credibilă, cu remarcă Adrian Alui Gheorghe. Și la Cluj descoperim o paletă diversă de abordare a stări poetice.De la șaizeciștii Aurel Rău, Aurel Gurghianu, la optzecișii Ion Mureșan, Ion Cristofor și până la milenariștii Ionuț Țene, Flavia Teoc
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 473 din 17 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359163_a_360492]
-
metodă de creație originală. Romanticii contestă rigiditatea normelor clasice de creație, susținând deplina libertate a inspirației și exprimării artistice. Contrar raționalismului literaturii clasice, romantismul exaltă sentimentul și fantezia. Se mai remarcă prin interes pentru folclor, natură, istorie națională, ținuturi exotice, onirism. În Germania se disting diferite școli romantice (cele din Jena, din Heidelberg și din Berlin). Aici literatura interferează mai mult decât oriunde cu filozofia, romanticii germani valorificând rodul cugetărilor unor gânditori din sistemul filozofic idealist postkantian precum Fichte, Schelling, Schopenhauer
DESPRE MODERNITATE ŞI MODERNISM de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340316_a_341645]
-
estetic, pe care n-o părăsește decât pentru a-și afirma seducția finală, din unghi extern, pentru credibilitate. Reverberațiile eu-lui sunt atât de frecvente, încât „starea de reverie devine modalitatea de a sesiza realul“. Ștefan Vlăduțescu stabilește deosebiri clare între onirism și realism pentru că „visul ca trăire internă nu poate fi transcris; despre el se poate doar scrie. Limbajul ajută visul să intre în lume“. Intertextualitatea e o variantă de recuperare a unei părți din ceea ce se pierde la transcriere, din
ȘTEFAN VLĂDUŢESCU: Mesaje și texte gânditoare () [Corola-blog/BlogPost/339650_a_340979]
-
înainte de vreme cu lucrurile serioase de pe lumea aceasta, între care se numără și poezia. Mircea Bârsilă a girat debutul lui Alexandra Pârvan cu volumul “Prinsoare “, apărut în 2001, observând o “armonizare a contrariilor”, remarcânduse prin asociațiile duale, în spiritual unui onirism îmblânzit de emoția credibilă, cu remarcă Adrian Alui Gheorghe. Și la Cluj descoperim o paletă diversă de abordare a stări poetice.De la șaizeciștii Aurel Rău, Aurel Gurghianu, la optzecișii Ion Mureșan, Ion Cristofor și până la milenariștii Ionuț Țene, Flavia Teoc
STAREA POEZIEI ROMÂNEŞTI LA ÎNCEPUTUL SECOLULUI XXI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 743 din 12 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342349_a_343678]
-
sa de forță. Proza lui Blecher este îmbibată de atmosfera sanatoriului, este o autoscopie, uneori o adâncă introspecție în inconștient, scopul este cercetarea absurdului care guvernează existența, mprevizibilul destinului uman. La granița dintre real și vis, Blecher analizează freudismul și onirismul folosind practici suprarealiste cu ținta de a realiza un produs estetic, literar, de mare emoție și intensitate senzorială. Obsesiile sale sunt subiectiviste, halucinante prin adâncimile psihice, supuse spectacolului terifiant ale abisului. Cititorului el nu oferă realitate ci inversul ei, la
MAX BLECHER, UN KAFKA SUPRAREALIST. de ADRIAN GRAUENFELS în ediţia nr. 1870 din 13 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342652_a_343981]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Analize > POSTMODERNISMUL: ÎNTRE ONIRISM ȘI METALITERATURĂ Autor: Lilia Manole Publicat în: Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Conceptul de literatură este un fapt socio-cultural, destul de vast și multidirecțional, este o condiție transcedentală, metafizică, simbolică și onirică a experienței. Studiul de
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
mai publica Emil Brumaru, Florin Gabrea, Sorin Titel, Daniel Turcea ș.a., iar Dumitru Țepeneag și Leonid Dimov își vor preciza și poziția teoretică. Au rămas foarte multe texte teoretice, adunate în volum recent de Corin Braga, un continuator al esteticii onirismului, care se prelungește până în post-modernism prin operele lui Mircea Cărtărescu. De la Istoria literaturii a lui George Călinescu ar fi necesară abordarea, în parte, a unui alt mare critic literar Eugen Simion, pentru a percepe modul în care s-a produs
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
cei care îmbrățișau un postmodernism de coabitare, eclectic. Alex Ștefănescu remarca faptul, că” amestecul de ambiție și spirit ludic, specific unui jucător de șah, îl determină pe Dumitru Țepeneag să “inventeze”, în colaborare cu Leonid Dimov, un nou curent literar, “onirismul”. Nu este vorba de o aventură estetică reală, ci de un act de teribilism căruia i se calculează dinainte “mutările”, de un joc de-a literatura. Totuși, prin raportare la literatura convențională și previzibilă promovată de regimul comunist, acest răsfăț
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
uităm pe Emil Brumaru!, care se apropie temporar de “grupul oniric”).)” (România literară, anul 2013, nr. 51-52, Dumitru Țepeneag, Biografie de Alex Ștefănescu) Deci, reîntorcându-mă la Dumitru Țepeneag, remarc, că pe Domnia Sa îl preocupă să readucă în memoria contemporanilor onirismul, curent literar pe care îl consideră un început al acelei mișcări literare juvenile. Programul estetic elaborat de oniristi, continea doza de vis, care urma a fi inoculată în fiecare text, dupa cum spune Alex Stefanescu. De altfel, șansa revistei Luceafărul
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
Dinamica imaginarului poetic: grupul oniric românesc”, Editura Eikon, 2012, Alina Ioana Bako, demonstrează, că interesul pentru această mișcare literară mai este încă viu. În acest volum, Alina Ioana Bako analizează creațiile a cinci poeți în textele cărora trăsăturile distinctive ale onirismului sunt mai mult sau mai puțin prezente: Leonid Dimov, Emil Brumaru, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea și Vintilă Ivănceanu. Deși s-a vehiculat ideea tardivității postmodernismului românesc, totuși sincopa ce a survenit în anii 70, deși s-a părut pentru o
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
lui Holderlin “că omul locuiește poetic”. Iar despre existența actuală și proliferarea unei literaturi onirice, cât și despre un alt current neo-, alternativ, se va demara un alt studiu literar. Lilia Manole, Poet, eseist, cercetator literar Referință Bibliografică: POSTMODERNISMUL: ÎNTRE ONIRISM ȘI METALITERATURĂ / Lilia Manole : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1988, Anul VI, 10 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Lilia Manole : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
ÎNTRE ONIRISM ŞI METALITERATURĂ de LILIA MANOLE în ediţia nr. 1988 din 10 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378292_a_379621]
-
căutat,Abia, de mai orbecăiam, când ai sosit,Și libera, că pasărea, esti visul meu ciudat..." Abia, dacă voi fi pe mâine mai ușoară,La trup, la gânduri și la insomnii, Vezi, visul meu, ce noapte solitara...... XXVIII. POSTMODERNISMUL: ÎNTRE ONIRISM ȘI METALITERATURA, de Lilia Manole , publicat în Ediția nr. 1988 din 10 iunie 2016. Conceptul de literatură este un fapt socio-cultural, destul de vast și multidirecțional, este o condiție transcedentală, metafizica, simbolică și onirica a experienței. Studiul de față consemnează, în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381380_a_382709]
-
text. Poezia de dragoste a lui Nicolaie Dincă este rodul unei trăiri strict personale, autentice, de la sentimentul difuz/confuz al mugurelului de început de vârstă, la întregul avatar de căutări și împliniri, dezamăgiri și satisfacții, când abstracte, în ezoterism și onirism, când (mai ales) concrete, carnale. Câteva exemple: O păstrez și acum ascunsă în mine Și sunt sigur că tot o iubesc Iar când pleca-voi pe cărări celeste, Tânăr și veșnic, tot mai sper s-o-ntâlnesc. (Prima dragoste) Ca
VITALITATEA VERSULUI FRUMOS- MAESTRUL ION ANDREIȚĂ DESPRE RECENTUL MEU VOLUM DE POEZIE. CU ÎNALT RESPECT, MAESTRE!! de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 2331 din 19 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380905_a_382234]
-
Și se caută, se regăsesc spre a-și rătăci din nou fericirea pe care vor dori cu disperare și frenezie s-o recâștige. Orice imagine poetică și orice combinație de aspecte sunt posibile în discursul modernist de la suprarealism și de la onirism încoace: „zici că n-am curaj/ hmm ai văzut fotografia de ieri în care/ o femeie ducea marea pe umeri/ și mergea și mergea/ câteva corăbii doreau să-și caute rostul/ le găsise un port provizoriu/ și se tot mândrea
O POETĂ PE NUMELE CĂREIA SE POATE PARIA de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1290 din 13 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371507_a_372836]
-
Iancu echilibrează, cu elongația din subsolul paginilor, ponderile dintre metaforă și realism, dintre imagine și imaginație. Ce-i mult strică și de o parte și de cealaltă, ori Dan Iancu se citește curat, fără excese într-un perpetuu perfectibil, detaliabil onirism. Mesaj? Poezia, ca înțeles, cară infinitul în spate. Cristina Ștefan, 31 mai 2015 Referință Bibliografică: Dan Iancu / Despre înțeles / Cristina Ștefan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1612, Anul V, 31 mai 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Cristina Ștefan
DESPRE ÎNŢELES de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377815_a_379144]
-
oniric", explică: "Acești ani, 1959-1964, au fost pentru noi ani "de sertar" (la a publica nu se gîndea nimeni!), dar și de gestație teoretică. În această perioadă, Dimov și cu mine am găsit, dacă nu chiar formulat, principalele trăsături ale onirismului structural pe care-1 denumeam onirism estetic, încercînd să-l distingem de onirismul suprarealiștilor. Fiindcă noi pornisem de la suprarealismul care se manifestase cu vigoare în România, atît înainte, cît și imediat după război. Ceea ce ne deranja în suprarealism era pretenția acestuia
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
au fost pentru noi ani "de sertar" (la a publica nu se gîndea nimeni!), dar și de gestație teoretică. În această perioadă, Dimov și cu mine am găsit, dacă nu chiar formulat, principalele trăsături ale onirismului structural pe care-1 denumeam onirism estetic, încercînd să-l distingem de onirismul suprarealiștilor. Fiindcă noi pornisem de la suprarealismul care se manifestase cu vigoare în România, atît înainte, cît și imediat după război. Ceea ce ne deranja în suprarealism era pretenția acestuia de autenticitate, înclinația spre psihanaliză
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
la a publica nu se gîndea nimeni!), dar și de gestație teoretică. În această perioadă, Dimov și cu mine am găsit, dacă nu chiar formulat, principalele trăsături ale onirismului structural pe care-1 denumeam onirism estetic, încercînd să-l distingem de onirismul suprarealiștilor. Fiindcă noi pornisem de la suprarealismul care se manifestase cu vigoare în România, atît înainte, cît și imediat după război. Ceea ce ne deranja în suprarealism era pretenția acestuia de autenticitate, înclinația spre psihanaliză, aerul său pseudoștiințific. Esențialul, ce mai!" Grupul
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
a obține o revista proprie. Sînt oniriști Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Florin Gabrea, Daniel Turcea, Emil Brumaru, Sorin Titel și Virgil Tănase... Țepeneag exprimă conduita care ține în același timp de alegerea esențială și de scriitură în acești termeni: "În onirismul actual, cauzalitatea este înlocuită printr-o simplă "înlănțuire": unui eveniment A îi succede un altul (B, C sau D) printr-o necesitate pur estetică; astfel, elementele componente ale unui text nu se supun decît structurii produse gradat de ele însele
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
remarcă printr-o neobișnuită diversitate tematică și stilistică, în care se experimentează formule („viziuni”) și limbaje menite să surprindă cu orice preț. Privită în ansamblu, ea țintește întrucâtva modelul Mircea Eliade. Poezia sa este, la începuturi, ermetică, de un pronunțat onirism, încifrându-se în „dodii” (concept liric care va evolua până la stadiul de „doine în dodii”, trecând prin „indodii”). Ea se dezvoltă însă într-o poetică proprie, originală, româno-indoeuropeană, cu note suprarealiste, interiorizându-și, prin transcenderea sunetelor „dhvani”, exprimări supralingvistice, mantrice sau nirvanice
ANCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285345_a_286674]
-
a fost redactor, ci și în „România literară”, „Contemporanul” ș.a. În 1987 se stabilește în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle Ricerche. Volumul de debut propune o formulă lirică de factură clasicizantă (în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
autumnalis, prin formula prozodică, este o replică la Oda lui Eminescu, iar Balada regelui Lys, prin tematică și stil, trimite la Doinaș și Macedonski. Se pot identifica alte afinități, cu obsesiile bacoviene, cu descriptivismul pillatian, cu ermetismul barbian ori cu onirismul lui Gellu Naum. Cărțile sale de versuri reiau aceleași teme și motive, în același registru stilistic, al detașării de sine echilibrate, decorative; pietrificarea emoției este dublată de conștiința propriei goliri interioare și a neputinței de exprimare poetică. Fără a se
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
a gratuității nu o dată stupefiante, odată cu Linda Belinda (1979; Premiul Asociației Scriitorilor din București) și în special cu Galaxia burlacilor (1980) D. se instalează solitar și sigur în cuprinsul prozei fantezist-ironice a generației ’70, cea care a supt îndeajuns din onirismul de la finele deceniului șapte. Autobiografic, autoscopic, autonarativ, autoexemplar, personajul - care este autorul - își copleșește lectorul cu o inflație de figuri, situații (a căror banalitate strigătoare la cer se salvează tocmai prin trăirea lor cu acea aiureală aburită, specifică acestui om
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]