944 matches
-
puțin de două ori pe an activități la care invită membri ai comunității: autorități, colegi ai copiilor și părinții acestora, profesori, vecini etc. 6.4. Copiii au posibilitatea să-și invite colegii și prietenii din comunitate la sărbătorile personale (aniversări, onomastică). 6.5. Fiecare copil are cel puțin o persoană în afara SR pe care să o poată contacta, în mod direct, în legătură cu problemele sale personale sau legate de viața în SR. SR asigură copiilor mijloace concrete de contactare și comunicare a
EUR-Lex () [Corola-website/Law/156323_a_157652]
-
aventuroase scurte comice, satirice, fiind destinat publicului de orice vârstă. Numele lui , ca și cel al lui Obelix, este o invenție asociată termenilor comuni "asterisc" (< fr. astérisque, lat. asteriscus) și "obelisc" (< fr. obélisque), dar trimițînd ironic la sufixul -ix, specific onomasticii Galilor, precum Vercingetorix (căpetenie a Galilor, menționată în repetate rînduri de Caesar în "De bello Gallico"). Succesul albumelor de benzi desenate a făcut ca unele dintre aceste aventuri să fie transpuse într-o serie de desene animate și în patru
Asterix () [Corola-website/Science/317466_a_318795]
-
lor, nici una nefiind complet acceptată ; controversele continuă și astăzi fără să se ajungă la o concluzie satisfăcătoare. 1) Teoria miceniană. Conform acesteia, populațiile migratoare cunoșteau scrierea Lineară B și alte forme de scriere greacă veche. Alte argumente ar fi echivalențele onomastice între "Ekwesh" / Ahei și între "Denyen" / Danaoi. Este parțial în contradicție cu teoria canaanită, deoarece Ramses al III-lea îi descrie pe "Ekwesh" ca fiind circumciși. 2) Teoria central și nord-europeană. Se presupune că un eveniment geologic sau astronomic cataclismic
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
Etiopia ca să dispară într-o explozie deasupra Mării Mediterane și care a determinat apariția unui val mareic tip tsunami. Deasemeni, s-au găsit bijuterii de ambră (chihlimbar) și arme care par apropiate de tenologia central europeană a epocii. Ca argument onomastic, "Shekelesh" / Sicilia 3) Teoria canaanită.Se bazează pe descrierile egiptene, care îi prezintă pe invadatori ca avînd nume semitice și ca fiind circumciși. Apropieri de nume: "Peleset" / Filistini, "Shekelesh" / Isaacar, "Weshwesh" /Aser, "Tjekker" /Manasse, "Denyen" /Dan Popoarele mării reprezintă o
Popoarele mării () [Corola-website/Science/314391_a_315720]
-
a creat trupa „Cărăbuș”, organizând spectacole de cabaret și revistă pe parcursul următorilor 20 de ani. Numele personajului Caratase se inspiră atât din numele lui Toma Caragiu, cât și din cel al lui Constantin Tănase, nefiind exclus nici Caragiale din jocul onomastic. Nu se cunoaște ca Tănase să fi avut probleme cu legionarii sau cenzura carlistă, după cum reiese din film. Guță Popescu este inspirat de profesorul Nae Ionescu, fiind descris în film ca un personaj diabolic care se află în spatele acțiunii de
Actorul și sălbaticii () [Corola-website/Science/299708_a_301037]
-
lui Kretschmer nu putut fi acceptată, dar Eliade a remarcat că are meritul de a fi încercat explicarea faptului cunoscut că Zalmoxis și Gebeleizis erau de fapt nume date unui singur zeu suprem. O altă ipoteză are în vedere partea onomastică Zelmo-, de exemplu "Zelmoutas" și în numele compuse, cu "-zelmis": "Aulouzelmis", "Abro-, Dala-, Dole, Ebry-, Mesto", din protoindoeuropeanul *g'hel- „a sclipi; galben; verde *soare” sau *g'el- „limpede, luminos” . De asemeni, în "Zalmodeghikos" (v. Zalmodegicos); "Zermodeghikos" și "Zoltes" . Cuvântul *soare
Zalmoxis () [Corola-website/Science/298725_a_300054]
-
principalelor confesiuni creștine din România oferă, în ordine cronologică, zilele onomastice. Pentru sărbători religioase vezi Calendarul sărbătorilor religioase.<br> În acest calendar sunt incluse sărbătorile sfinților mari și ale celor care au fost considerați demni de menționat - din diferite motive - de autoritățile ecleziastice competente. Nu au fost incluși, deci, mulți alți
Calendarul sfinților () [Corola-website/Science/305033_a_306362]
-
pătruns în teritoriile iraniene înainte de anul 300 î.e.n probabil din cauza incursiunilor lui Alexandru cel Mare în nord-vestul Indiei în anii 327-326 î.e.n. Limba "ienișilor" este o limbă germanică. În spațiul românesc numele „țigani” apare în toponimie, hidronimie, oronimie, onomastică etc. (În acest sens vezi: Țigănești (dezambiguizare), Râul Țiganu (dezambiguizare) și Țiganca). După istoricul Neagu Djuvara, țiganii ar fi fost un trib care a fugit din nordul Indiei din cauza faptului că nu a mai suportat regimul la care era supus
Țigani () [Corola-website/Science/297477_a_298806]
-
se pot descifra mai multe funcții secundare subordonate funcției de bază, care este urarea. Între funcțiile secundare cele mai des întâlnite sunt cele de: comunicare, inițiere, întărire a coeziunii grupului social, protecție, normare, manifestare a sacrului și experimentare a acestuia, onomastice sau catharetice. Peste unele colinde s-a suprapus și elementul creștin, regăsibil mai ales la refren, însă acest fapt s-a petrecut abia în Evul Mediu, sub influența Bisericii. Acestea conțin o sumedenie de scene apocrife, suprapuse peste elemente mai
Colind () [Corola-website/Science/309332_a_310661]
-
posibilă origine cumanică a numelui credea că sufixul "aba" („tată”), marca o distincție onorifică, identificabilă în cele mai multe cumane, ca de exemplu "Terteraba", "Arslanapa", "Ursoba", "Itoba" etc. Sufixarea era de obicei cu aceste terminații, cu semnificați "tatăl lui", dar celălalt obicei onomastic arhirăspîndit în lumea turcică, sufixarea cu "-oğlu" "fiul lui", era praticat totuși și de cumani (potrivit izvoarelor, unele nume de clanuri au avut acest sufix în locul sufixelor "paterne" "-aba", "-apa" și "-oba", de exemplu numele de clan "Burçoğlu"). În Turcia
Dinastia Basarabilor () [Corola-website/Science/300123_a_301452]
-
de cinci ani Pau și-a făcut prima sa apariție publică muzicală ca sopran în corul bisericii din El Vendrell, iar la șase ani a compus prima sa compoziție muzicală, pe care a dedicat-o tatălui său cu ocazia zilei onomastice a acestuia. În 1883 a compus și muzică pentru spectacolul tradițional de Paști, obișnuit în Catalonia, „El Pastorets”. După ce a văzut în spectacolul grupului de clovni „Los Tres Bemoles”, din care unul cânta la ceea ce părea o pipă enormă în
Pablo Casals () [Corola-website/Science/330865_a_332194]
-
de către inginerul moldovean Gheorghe Asachi (1788-1869). Fondurile pentru realizarea obeliscului, însumând 2.225 de galbeni, au fost obținute prin subscripție publică de la marea boierime și înaltul cler. Construcția obeliscului a început cu mare grabă la 8 noiembrie 1834 (de ziua onomastică a domnitorului), când s-a pus piatra de fundație și cutia cu anaforaua semnată de boierii Divanului și de cler. Ca urmare a faptului că realizarea monumentului era în întârziere, la data de 28 aprilie 1836 arhitectul vienez Johann Freiwald
Obeliscul cu lei din Iași () [Corola-website/Science/310022_a_311351]
-
1816 avea numai 16 familii și este stăpânit de Mânăstirile Frumoasă și Sf. Nicolae din Iași. Mănăstirea Frumoasă stăpânea părți din sat și la 21 august 1851. Presupunem că numele satului se poate explica prin antroponimul Sivit, nesemnalat în Dicționarul Onomastic Român. Un Gligor Sivit este aminti la 15 iunie 1599, pentru o cumpărătura din satul Mastacani . Legendă prinsă în sintagma „Tu lucești Tătarca șuvița frumoasă a lui Foltea” a fost creată de vreun învățător care nu a putut explică numele
Șivița, Galați () [Corola-website/Science/301224_a_302553]
-
improbabilă, având în vedere faptul că a murit în urma unei lungi boli, pentru tratarea căreia a cerut medici de la Sibiu. Ipoteza ca Mihai să fi fost fiul postum al lui Pătrașcu a fost exclusă și de Petre Panaitescu, cu argumente onomastice, genealogice, precum și pe baza cronicilor de epocă. Mama lui Mihai, Teodora sau Tudora, a fost, după unele surse, de neam grecesc (din vechea familie bizantină a Cantacuzinilor). După alte surse, era vânzătoare de rachiu, originară din Târgul de Floci, iar
Mihai Viteazul () [Corola-website/Science/296804_a_298133]
-
lui Ștefan S. Gorovei, numele strămoșului său (Tăutul) este „reactualizat și purtat oarecum în chip de prenume (pseudo-prenume), ca și cum ar fi fost un nume de calendar, cu care să fi fost botezat!” Se concluziona că e vorba de un obicei onomastic în legătură cu transmiterea proprietăților . Veacul al XVII-lea aduce o înmulțire a stăpânilor la Cordăreni și o complicare progresivă a relațiilor dintre ei. Apar dispute pentru hotare și mai dese apeluri la Domnie. În acest sens, făcând însă notă discordantă cu
Cordăreni, Botoșani () [Corola-website/Science/324490_a_325819]
-
vol., 1871-1877), lucrare care se caracterizează prin latinism exagerat. După eșecul acestei încercări, Academia a încredințat sarcina de a elabora dicționarul limbii române lui B.P. Hașdeu. Acesta concepe un dicționar de proporții vaste, cu caracter etimologic, istoric, folcloric, dialectal și onomastic, intitulat "Etymologicum Magnum Romaniae", din care au apărut numai trei volume (1886-1893), cuprinzând litera A și parte din B; conducerea lucrării a fost apoi încredințată lui Al. Philippide și, în sfârșit, lui S. Pușcariu. Acesta a publicat, între 1906 și
Dicționar () [Corola-website/Science/311997_a_313326]
-
din ei fiind zeii protectori ai unor orașe-state. Articolul hotărât, un epitet adăugat sau contextul putea stabili despre care zeu specific este vorba. Epitetele puteau fi geografice (ex.nume ale orașelor - Baal Alpa (Alepo), Baal Sidon, Baal Ugarit), descriptive sau onomastice (adăugarea unui nume suplimentar)/ Uneori Baal era un titlu prin care se subînțelegea un anumit zeu (G.Contenau) precum Milkom, Hadad sau Hadu sau Kemosh. De aceea, de exemplu, Baal Brit se numea uneori în cartea Judecătorilor (vezi Jud. 8
Baal () [Corola-website/Science/304142_a_305471]
-
prim-plan pe oamenii acestor locuri. Deși localizate în imaginarul "Pripas" (identificat de cercetători cu vechiul sat Prislop, astăzi, suburbie a orașului Năsăud, în care Liviu Rebreanu a locuit mai târziu), unele episoade din "Ion" au păstrat cadrul toponimic și onomastic al Maierului (" Cuibul visurilor", cum mai este intitulat într-una din povestirile publicate de scriitor). A început cursurile școlii primare în 1891. Autorul va rememora această epocă: "Cele dintâi plăceri ale slovei tipărite și ale științei de carte tot în
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
succes în colectarea de fonduri, câștigând donatori importanți, dar și consituind „fondul felicitărilor răscumpărate” în care oricine putea contribui sume oricât de modeste: Fundația făcea publicația necesară despre donator și lumea nu mai aștepta felicitări de la dânsul de sărbători, zile onomastice etc. În 1918, când Ion I. Lapedatu a trebuit să-și înceteze activitatea dedicându-se intrării în România întregită, Fundația și patrimoniul ei au fost cedate Sindicatului Ziariștilor Ardeleni. Pe 14 septembrie 1939, Ion Al. Lapedatu înregistrează „Așezământul Veturia I.
Ion I. Lapedatu () [Corola-website/Science/335360_a_336689]
-
afiliat Școlii de la Târgoviște, alături de Radu Petrescu, Costache Olăreanu și Tudor Țopa. Prietenii il alintă folosind inițialele M.H.S. A fost caracterizat de critica literară drept un precursor al postmodernismului literar românesc. Din același ciclu mai fac parte romanele: Despre "Dicționarul onomastic", autorul afirma la reeditarea cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
cărții: „Îmi place să-i cred pe criticii și pe ceilalți cititori ai mei că interesul general pentru această propunere insolită de nou roman nu a scăzut în cei 30 de ani de la apariție (1968).<br> Am inaugurat cu Dicționarul onomastic tetralogia mea Ingeniosul bine temperat (o repet, pentru că, adesea, chiar editorii și criticii mei încurcă numele ciclului și al fiecărui volum...), întrevăzând în următoarele cărți treptele celorlalte anotimpuri ale cunoașterii - prin carte, prin istorie, prin critica erorii. Dicționarul a primit
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
și nu textul? Răspunsul nu-l vor afla cei care, obișnuiți cu horoscoapele, doresc să afle prin nume caracterul, fizionomiile sau măcar pă-rerile unuia despre caracter, nici cei care trag de cotorul cărții ca să dezgroape etimologii (după informațiile mele, Dicționarul onomastic s-a aflat multă vreme, în marile biblioteci, pe raftul dicționarelor), nici afonii care, călcând pe clapele vioaie ale cărții, nu disting, sub virtuozitățile ludice ale scrierii, acordurile ei grave.<br> După cum ușor se poate vedea, este vorba despre o
Mircea Horia Simionescu () [Corola-website/Science/297623_a_298952]
-
Olochorum). Existența așezării românești a fost confirmată documentar, mai întâi, în anul 1252 în forma "Kyrch". În anul 1322 așezarea apare atestată cu un nume dublu, compus din toponim plus etnonimul atribuit românilor în limba maghiară ("Oláh"). Explicația acestei modificări onomastice trebuie pusă în relație cu formarea, între anii 1252 și 1322, a localității Cârța (Cârța Săsească), fondată de mănăstirea Cârța și populată cu oaspeți germani, precum și cu intenția de a disocia aceste așezări omonime. Data întemeierii acestui sat românesc medieval
Cârțișoara, Sibiu () [Corola-website/Science/301702_a_303031]
-
Bertrand Hemmerdinger considera că Suidas este numele creatorului sau al coordonatorului grupului de compilatori au lexicului. O altă interpretare explică titlul ca fiind un acronim constituit pornind de la literele "Sunagogè onomastikès ulès di alphabeton" sau "diaphorôn andrôn", „adunarea de material onomastic după alfabet”, sau „după diferiți oameni”, ceea ce ar putea să semnifice și „lexic alfabetic sau lexic biografic” sau cu "diaphorôn andrôn": „clasament după diferiți istorici sau diferiți autori”. În sfârșit, s-au evocat și, în greaca bizantină, „fortăreață”, „doagă / șanț
Suda (enciclopedie) () [Corola-website/Science/332928_a_334257]
-
Vladimir de Repta a fost exilat la Praga până la sfârșitul războiului, deoarece atunci când armata rusă a intrat prima dată în Cernăuți, acesta s-a conformat impunerii rușilor de a face o slujbă de Te Deum la catedrală în cinstea zilei onomastice a țarului și, în biserici la Liturghie acesta să fie pomenit cu toată familia. După ofensiva austro-ungară din februarie 2015 și recâștigarea teritoriului de către Dubla Monarhie, regimul a devenit și mai strict și abuzurile asupra populației civile au crescut.
Editura Bucovina în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/334929_a_336258]