1,499 matches
-
poporului român. Nu se salvează de la dezastru nici folclorul, decimat alături, încă o dată, de poezia în genere, căci România nu se cade a fi „în nici un caz etern folclorică, poetică, «orfică»". Un raționalism sec, ostentativ, opus „oricărei metafizici nebuloase, oricăror ontologii, esoterisme și misticisme degradate", îl face pe autorul Biografiei ideii de literatură să arunce la repezeală peste bord pe „dogmaticii" Nae Ionescu, N. Steinhardt, C. Noica: „Ravagiile acestor «directori de conștiință», într-o cultură crudă, nedezvoltată, nefundamentată pe baze raționale
Drama identității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6150_a_7475]
-
1975, în mijlocul expoziției Artă și Istorie, captura de suflet, tragic indimenticabilă, a răscoalei din 1784. Strîngeau laolaltă, aceste efigii-coloană, Horia, Cloșca și Crișan, unicitatea suferinței, ireductibilă în străfundul insului, și coeficientul ei plural, repetitivul care o transformă acuzator, în revoltătoare ontologie. * Stîlpnici ai unei condiții iremediabil îndurerate, fără vreo contaminare retorică, stăteau acolo, în centrul amplei săli pe care o marcau, ne erau cumva reazem, să înfruntăm atacurile ce se declanșaseră pe seama superbei expoziții de la Galeria Nouă. Condeie de tristă amintire
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
lui Mircea Spătaru cu un public de aleasă notorietate, la Bienala Venețiană din 1990, unde Pavilionul românesc îi găzduia în fine recolta artistică și, cutremurătoare, defilarea sa de supliciați. Le aplicam, fără abuz, ca numitor comun, niște cuvinte de stringentă ontologie a suferinței, Patior ergo sum - Sufăr, deci exist -, o formulă mai visceral adevărată, în acest caz, decît faimoasa ecuație carteziană, Cogito ergo sum. Concepția severă ordonînd ansamblul pieselor expuse, adunate, mai bine de o sută, în centrul Pavilionului pentru un
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
spațiul cultural românesc, nu este doar o cercetare aplicată și o analiză teoretică a culorii, cu scopul de a acoperi o necesitate didactică imediată, ci și o amplă și profundă evaluare a propriei noastre existențe în spațiul culorii, o adevărată ontologie a culorii în care limbajul artistic nu este decît una din ipostazele multiple ale acestei fascinante realități. Privirea cercetătorului pornește chiar de aici, de la relevanța culorii în universul picturii, adică de la ton, însă ea se deschide încetul cu încetul, se
Culoarea, între geometrie și incantație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6654_a_7979]
-
iluzoriu, scriitorul își inventează un alter ego livresc ce călătorește în locul lui prin zone idealizate. Se conturează astfel o formă de libertate. Doar că imaginarul nu rămâne la un stadiu al visării poetice; el este convertit într-un fel de ontologie a vieții trăite direct prin poezie. Sintetic formulat, himerismul structurează dedublarea în variațiuni ale expresionismului, privilegiind un eu liric ce aparține unui globe trotter cu antene romantice, un Himerus Alter - cum își numește Vasile Baghiu eul artistic; el investighează și
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
generație în aventura lui politică nefastă (...); în schimb, ca gînditor personal, oral, chiar și numai prin simulările sale, el a dezinhibat-o spiritual, impulsionîn- du-i creativitatea îndrăzneață, fără complexe, pe cont propriu”. Rămîn, desigur, multe lucruri de spus cu privire la „ontologia etnică” a lui Nae - chiar în ipostaza ei „balcanică” - și despre relația acesteia cu „neantul valah”. Practic, fiecare secvență incită la noi conexiuni, punînd inteligența speculativă și exploratorie în mișcare. Orientată radial, în toate direcțiile, cu un apetit interpretativ debordant
Subteranele identității lui Cioran by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4606_a_5931]
-
nu o dată, se preface că imaginează ca ei. Și mai mult decât atât. Spațiul cărții capătă, în mod concret, consistența gândurilor celor doi. Conceptul cel mai potrivit pentru o bună descriere a cazului mi se pare a fi cel de ontologie, în accepțiunea specială în care-l utilizează Toma Pavel în studiul său asupra Lumilor ficționale. Din acest punct de vedere, cea mai realistă (ghilimelele se subînțeleg) pagină din carte e cea în care e pus la cale preludiul unui brainstorming
Pagini bizare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5055_a_6380]
-
și a reluării poveștii. Filele rămase în urma lui Kostas sunt fragmente ale unui întreg parțial eșuat, exerciții neconvingătoare de stimulare a interesului pentru ce ar fi putut să se întâmple. Poietica ficțiunii lui Kostas Venetis este explicată pe fundalul unei ontologii bazate pe cunoașterea Cabalei: „bărbatul nu poate ajunge la ființă fără femeie, nici femeia fără bărbat și nici unul din dânșii fără Șehina, care e partea femeiască a femeii” (42). Repetat de mai multe ori de-a lungul povestirii, adevărul Cabalei
Un roman saturnian by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/4491_a_5816]
-
exegeze, intruziuni în firea omului și a operei, închegând astfel o imagine ce poate fi contrazisă de o alta, pe seama consultării aceluiași material documentar. Revenind la Creangă, pe seama căruia se poate experimenta cu succes teoria pe care o schițam despre ontologia imaginii, vom spune că, fascinat la Iași de lumea teatrului, din cauza frecventării căruia a și fost eliminat din rândul clerului ortodox, humuleșteanul a fost interesat să-și promoveze o anumită imagine despre sine și s-a slujit în acest scop
Ion Creangă, de la imagine la mit by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3713_a_5038]
-
rol însemnat, mai cu seamă în împrejurările ascensiunii sale la tron - avea o străbunică cu numele "d'Astorg"4, pe linia bunicii sale paterne născute Murat. D.Drăghicescu a fost un gânditor redescoperit în ultimele două decenii: de la editarea volumului Ontologia umană, care cuprinde scrierile sale filozofice apărute în franceză la Paris, înaintea Primului Război Mondial și până la Din psihologia poporului român, a cărei republicare la Editura Historia se află astăzi în librării. Revenirea lui în actualitate se datorează actualității chestiunilor atinse de
O epistolă a lui I.G. Duca către Dumitru Drăghicescu by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Memoirs/8292_a_9617]
-
un șiretlic de argumentație, Ioan Pânzaru reușește să generalizeze un termen aflat până acum în câmpul semantic al literaturii. Făcând din interpretare procesul cel mai frecvent al raportării omului la acțiunile sale - în acest punct teoria vizează, discret, o adevărată ontologie, de vreme ce autorul poate afirma că interpretarea îndeplinește întotdeauna „funcția de călăuză a acțiunii” -, Ioan Pânzaru comite, în fond, un gest paradoxal. Pe de o parte, respinge o întreagă tradiție estetistă care vedea în literatură (în arte, în general) un domeniu
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
ușoară, dar și invers, că nerespectarea lor va atrage nenorociri. Sărbătorile, multe la număr, sunt păstrate deci cu sfințenie din respect și din teamă, nu din lene sau simplă plăcere. Și nici de dragul «păstrării tradițiilor»! Pe scurt, sărbătorile țin de ontologie, nu de entertainment. Faptul că sunt însoțite, adesea, și de petrecere este cu totul altceva: bucuria face parte și ea din ritual.” Prin urmare, dacă, așa cum constatăm la noi, partea de ritual din sărbători s-a estompat și a rămas
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3642_a_4967]
-
de o „agresivitate” mai degrabă calamburescă, îndrăgostită de propriile performanțe. Mini-eseurile care încheie Scriitori contemporani,1994, construiesc, cu pretexte adesea umile - cărarea, iarba, mâna în șold -, grădini suspendate ale ideii, meditații surprinzătoare proiectate în durata lungă a istoriei, crochiuri de ontologie și sociologie. Ele anunță reveriile critice ale ultimului său deceniu de viață. Cu tripticul Clujul meu (Oameni și locuri, 2006; Anii șaptezeci, 2007; Radiografii, 2011), autorul se îndreaptă (cum bine observă Ion Simuț) spre „o sociologie culturală a provinciei, ingenioasă
Ultima reverie critică by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3160_a_4485]
-
G. Liiceanu) unde „oamenii sunt înclinați mai degrabă să invidieze decât să admire". Astfel, moartea este cel de-al doilea nostru nume. Din acest punct de vedere, „moartea este psihanalizabilă per se. Datoria ei veșnică este demiterea din demonologie în ontologie. Circuit închis de variațiuni costisitoare în care limbajul nu își predă niciodată la timp ștafeta (...)" (Alin Leș, Sarcini cognitive. în editură).
EXCLUSIV. Semnalele care arată că o persoană va omorî oameni sau se va sinucide. Ce se întâmplă în prezent în România by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/33592_a_34917]
-
Geistes“ I; semestrul de iarnă 1942/1943, Aristoteles, „Metaphysik“ IX; semestrul de vară 1943, Hegel, „Phänomenologie des Geistes“ II. Seminarele îi sînt cu deosebire utile lui Dragomir, pentru că teza pe care o face sub îndrumarea lui Heidegger este tocmai asupra ontologiei lui Hegel. În afara filozofiei, la Philosophisches Seminar se studiază intens istoria artei și a literaturii europene, cu un accent special pe cultura greacă. În primul semestru (semestrul V), în Studienbuch sînt menționate cursul de Kunstgeschichte („Istoria artei“) — patru ore săptămînal
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
elită ținute de Petru Creția la Universitatea din București au putut remarca ,,partea de delir metafizic" a acestor cursuri, discursul lui Creția asupra formelor limbii eline devenind o ,,incursiune fascinantă în marile ipostaze ale ființei" (Gabriel Liiceanu), o introducere în ontologie. În filozofie, Petru Creția s-a concentrat, în afară de exegeza gîndirii grecești (stoicii, Plotin, Lucian din Samosata) mai ales asupra eticii (Obiectul eticii, 1975, republicat în volumul Epos și logos, 1981; 50 de gîn-duri despre bine și rău în sfera moralității
Petru Creția ca filosof by Petru Vaida () [Corola-journal/Imaginative/14876_a_16201]
-
poate hrăni după metoda vegetariană a postmodernismului, ea e o poezie-căpcăun, ahtiată după carnea crudă a existenței, pe care o înfulecă în hălci nemestecate. Versurile ei trebuie să rămînă mînjite de sînge, nu să crească într-o cultură aseptică de ontologie derivată ori decomprimată". Gluma e un instrument de care exegetul se folosește cu suficientă virtuozitate. Ea înfățișează și avantajul de a-i contura o figură de personaj, de ,povestitor" hîtru în registrul diegetic al criticii care se umanizează, se personalizează
Un postimpresionist by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11071_a_12396]
-
mării, în decor cosmic, țesând cu o voce mică, sfielnică, friabilă, broderii vocale în jurul spaimelor singurătății, dar și al transparenței, al principiului, deopotrivă luminos și numinos, al existenței. Aparțin gândirii ,slabe", părții de umbră a ființei, feminității, domeniului vin al ontologiei. De aici, omniprezența mărcilor imponderabilității: fluturii, marea, aerul, șoapta, blândețea, somnul, paloarea, absența, albul - avalanșă a elementelor soft, înclinate mai degrabă spre fragmentare și risipire, spre vis, iluzie și imaginar, pe care poeta tinde totuși să le grupeze sub blazonul
Caligrafie de iarnă by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/11113_a_12438]
-
pandant în inedita anatomie a Uitării, publicată în 2002. Prin însuși specificul său de artă vie, de artă întrupată de ființe omenești în fața altor ființe, fiecare purtînd cu sine o anume experiență și memorie afectivă, teatrul este totodată estetică și ontologie. De aceea, el își găsește împlinirea în ceea ce George Banu numește ,clipa locuită" - formulă care dă de altfel titlul uneia dintre cărțile sale (Le théâtre ou l'instant habité, éd. de l'Herne, 1993) -, clipa cînd spectatorul, dar, aș spune
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
dar și de orice fel de relativisme. Într-unul din textele sale referitoare la analiza teatrală, intitulat Criticul: utopie și autobiografie, - publicat în chip de epilog la volumul Le théâtre, sorties de secours (Aubier, 1984), George Banu schițează o adevărată ontologie a actului critic, un Ťportret ideal și autoportret imaginarť al criticului, al cărui statut existențial este unul de frontieră, el fiind un mesager, un intermediar între două lumi, de fapt între două subiectivități. Este o sfîșiere benefică, chiar dacă inconfortabilă, spune
Laudati odomini George Banu by Anca Măniuțiu () [Corola-journal/Journalistic/11144_a_12469]
-
practice, lucrare în care ne-a arătat că sunt domenii de investigație intelectuală care au o functie vitală în organizarea înțelegerii umane, în corespondență cu trei idealuri sau „idei regulatoare”. Aceste domenii și ideile lor corespondențe, le-a numit: 1) ontologia, care studiază Ființă, 2) psihologia, care studiază sinele și 3) teologia, care-l studiază pe Dumnezeu. Acum să nu credeți că autorul amintit sau noi, cu aproape cu 300 de ani mai deștepți decât el, putem formulă domeniile anterioare într-
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
problem of industrial development, în Power, Politics and People, Ballantine Books, New York, p. 152. 27 Idem, Culture and politics, în op.cit., p. 245; Charles A. Reich, Le regain américain, Éditions Robert Laffont, Paris, 1971, pp. 13, 315. 28 Georg Lukács, Ontologia existenței sociale, vol. 2, Editura Politică, București, 1986, p. 345, 572; Willy Brandt, Über den Tag hinaus. Eine Zwischenbilanz, Hoffmann und Campe, Hamburg, 1974, p. 25. Bibliografie Lucrări documentare ADLER Alfred, Sensul vieții, Editura IRI, București, 1995. BERDIAEV Nikolai, Sensul
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
9, Editura Trei, București, 2005. Idem, Opere complete. Dezvoltarea personalității, Editura Trei, 17, București, 2006. Idem, Tipuri psihologice, Editura Humanitas, București, 1997. LUKACS Georg, Histoire et conscience de classe. Essais de dialectique marxiste, Leș Éditions du Minuit, Paris, 1960 Idem, Ontologia existenței sociale, vol. 2, Editura Politică, București, 1986 MAURRAS Charles, Mes idées politiques, Arthème Fayard et Cie, Éditeurs, Paris, 1937. REICH A. Charles, Le regain américain, Éditions Robert Laffont, Paris, 1971. SCHMITT Carl, Morală statului și statul pluralistic, Viața Românească
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
lui Justin, chiar dacă e motivat de traseul epistemologic, nu cel ontologic, articulează o maximă postmodernă: lipsită de confirmarea celorlalți, orice identitate e temporară. În această interpretare, extinzând metafora de la grădinar la vegetale, Justin se vestejește în lipsa unui arac autentic, iar ontologia rămâne suspendată în indecizie. Cât despre traseul epistemologic, întâi e de explicat de ce îl numesc așa. Pentru că scenariul e bazat pe romanul din 2001 al lui John Le Carré, care se dovedește a fi autenticul moștenitor al lui Graham Greene
Primul grădinar ideal(ist) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10993_a_12318]
-
religiozitatea care se adresează nu lui Dumnezeu însuși, ci absenței sale din lume”(p.200). Iată, așadar, de ce logica sofiștilor, prin bucuria de a înșela ceea ce devenea scleroză, a avut mai mult tendințe spre știința subtextului sfidând cu ele nu ontologia, ci deontologiile rațiunii doar. Vomat dintr-un pat al spitalului peste un fân de trestii, orașul gri și ademenitor cu spatele rupt în noaptea fumegoasă și goală te văzu pe tine copil ferit de semnificate și semnificanți într-un iglu
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]