424 matches
-
Neam ce astăzi e lovit, Neamului în jale, bietul, Fiindcă i-a plecat Poetul. Neamul meu basarabean În vesminte de mirean, În purtare - sacerdot Coborât din Sabaot. Dezunit și împărțit, Neamul mamei cel iubit, Neamul înecat de plâns Floare de opaiț stâns. Plâng izvoarele în clocot Plâng și limbile de clopot, Plânge iarbă în otava Subțireaua și firava, Plâng și floarea și ninsoarea De pe iarbă plânge boarea, Plânge - azurie - zarea, Plâng și muntele și marea, Plânge codrul în desime Plânge și
POEME OMAGIALE PENTRU GRIGORE VIERU, DIN CARTEA CU ACELAŞI TITLU -CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361819_a_363148]
-
punți și cai năzdrăvani Cu care zboară spre hotare zeiești Pe frunțile lor luminate un râu Curge în valuri împărătești ca lanul de grâu dat in copt Pletele galbene-n joc Da! Ei sunt cu noi dintotdeauna aici Cu pietrele, opaițele, altarele Baladele îmiresmate cu dor Doinele izvodite din lacrimi Reintrupate in cuvinte Graiul ... Cu dansul acesta unic, bărbătesc In care chiar și clopoțeii râd și cântă Din timpuri imemoriale strămoșești Spre care gândurile în hore strălucesc Esența n-a pierit
CĂLUŞARII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 519 din 02 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362033_a_363362]
-
negre, varză pentru sămânță și gulii, ca să reziste frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
negre, varză pentru sămânță și gulii, ca să reziste frigului din timpul iernii. Într-un colț, în spatele unei mese rotunde - cu trei picioare - din lemn de fag maroniu, pe care o folosea bietu’ socră-meu când mânca pe vatră, am găsit un opaiț în care se mai vedeau câteva lumânări cufundate în ceara topită, iar alături rămăsese ulcica de pământ cu vreo câțiva tăciuni și doi bulgări de tămâie. Probabil că venea pe ascuns în miez de noapte, îi aprindea lumânări, îl tămâia
ULTIMA SPOVEDANIE (PARTEA A TREIA) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 960 din 17 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364923_a_366252]
-
o mică peșteră și că nu avea altă avere din lumea aceasta decât un stihar de păr, o mantă , o carte și un vas mic de lemn. * * * Se mai spunea despre el că tot timpul vieții sale n-a aprins opaițul, ci noaptea primea o lumină din cer, care-i lumină destul de bine o carte ca să poată citi. http://saraca.orthodoxphotos.com/bibliotecă/limonariu.htm Referință Bibliografica: Ioan Evcrata - Livadă duhovniceasca (17) / Ion Untaru : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1004
LIVADA DUHOVNICEASCA (17) de ION UNTARU în ediţia nr. 1004 din 30 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365129_a_366458]
-
coborât 150 de trepte și fiorii reci ai istoriei trecute, atât de bine povestită de ghid, inginerul miner Valentin Rus, ne-a însoțit în cei câțiva kilometri de galerii trapezoidale, electrificate acum, dar pe vremea aceia luminate doar de niște opaițe slabe ce aveau nișe speciale în pereții minei. Grupul din Ungaria era unul feminin ce avea două translatoare din Cluj și m-a impresionat prin seriozitatea cu care ascultau și prin întrebările puse. Erau inteligente și rafinate în același timp
SALVAŢI ROŞIA MONTANĂ (8) – DIN NOU LA ROŞIA MONTANĂ de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 940 din 28 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365141_a_366470]
-
sufletul hoinar... O comoară avea in poală Versuri, rime și povești Curcubee și steluțe... Și minunile cerești... Feți Frumoși și zmei și îngeri.... Cosânzene și fecioare, Și poveștile eterne În care dragostea nu moare... Am deschis ușor fereastra... Am stins opaițul în iatac... În tăcere am pus glastra Cu parfumul de liliac... A intrat ușor, sfioasă... A privit tăcută-n jur... Și s-a așezat la masă Cu hârtiile-mprejur... O am de atunci la mine... N-am lăsat-o să
GÂNDURI de ADA SEGAL în ediţia nr. 1679 din 06 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366130_a_367459]
-
Acasa > Strofe > Creatie > INSOMNIE Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 776 din 14 februarie 2013 Toate Articolele Autorului sting opaițe, cântă gaițe și nu-mi tace bătătura gem himerele în straițe da-le-aș da, din nou de-a dura, în pustiu și pe paragini să mă și voi țineți minte pentru frica de cartagini și de golul din cuvinte
INSOMNIE de ION UNTARU în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351784_a_353113]
-
aflat în interiorul unei biserici medievale cu mici coloane întunecate, unde abia se mai zăreau picturile pe pereți. Așa arăta camera unei rude îndepărtate pe numele de Varvara. Pe peretele din dreapta patului , deasupra unui covor țesut în război, era așezat un opaiț ce noaptea licărea încet datorită fitilului învechit, aruncând pe întreg interior, lumini pale violete unde abia puteam recunoaște fețele celor dragi ei. Așezați lângă icoane, puși cu multă migală în rame butucănoase date cu bronz argintiu, erau zestrea de la mama
DESCULŢĂ PRIN OGRADA CU FĂN de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 674 din 04 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351258_a_352587]
-
până la capăt, și s-a uscat pe sfera Totului până a devenit ea însăși Sferă. De acum eu am știut cât am de spus și ce am de spus. (după un timp ) CONSTANTIN BRÂNCUȘI : Instinctul de conservare e asemeni unui opaiț care-și trage rădăcina din pământul strămoșesc, de unde este hrănit și de unde îi vine lumina. (după un timp) Ăla m-a ținut...Ăla trebuie să mă țină în viață până să arăt tot. Să spun tot. Să-l pun în
PIESĂ DE TEATRU ÎN TREI PĂRŢI de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 83 din 24 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350483_a_351812]
-
pe străini de noi: siguranța transporturilor, creditelor, plasamentelor, funcționarilor lor. Ca'n colonii. De aceia nu e tragere de inimă în țara românească. De ce să ari, să gândești, să alergi - în plus? Pentru cine? Pentru ce? Lumina va fi tot opaiț, drumul tot cărare, casă tot bordeiu. Pentru că cu banii câștigați la noi, finanța internațională clădește oile la Amsterdam sau Stockholm, iar noi rămânem tot cum am fost, săraci și ursuzi, narcotizându-ne amarul unei vieți naționale intrate în fundac cu
N-A VĂZUT BRUXELLESUL CE POATE ROMÂNIA! de RADU GOLBAN în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354735_a_356064]
-
mâinile noastre. Cum să nu-l cinstesc și să nu-l apar, de vreme ce doar el ne ține? Da, voi aprinde câteva candele. Voi stinge televizorul, calculatorul, radioul. În definitiv, în copilărie, citeam la o lampă cu gaz. Un fel de opaiț. Stradă noastră nu era electrificata încă. Mama gătea la o lampă cu petrol. Și mâncarea parcă ieșea mai gustoasă. Pământul!...Cand rostesc sau gândesc acest cuvânt, mă emoționez. De ce? Atât de bătrân și atât de fragil ... Așteaptă sprijinul nostru. Un
CEA MAI MARE MIŞCARE GLOBALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 456 din 31 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354845_a_356174]
-
Acasa > Redactia > Autori > MELANIA BRICIU ATANASIU Autor: Melania Briciu Atanasiu Publicat în: Ediția nr. 857 din 06 mai 2013 Toate Articolele Autorului Ecce homo sub eterne opaițe îngerii stau de veghe acolo unde aripa ar întrezări o margine abia tremurată de lume respirația mea nu mai moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am
MELANIA BRICIU ATANASIU de MELANIA BRICIU ATANASIU în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354855_a_356184]
-
I. , de Melania Briciu Atanasiu , publicat în Ediția nr. 857 din 06 mai 2013. Ecce homo sub eterne opaițe îngerii stau de veghe acolo unde aripa ar întrezări o margine abia tremurată de lume respirația mea nu mai moare zăbovește puțin să-și tragă sufletul să-și încheie nojițele cât timp am pășit doar pe vârfuri de inimă am
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
am oblojit cu alifii și răbdare fiecare om pe care l-am legănat pe hamacul priponit între două amintiri mi-a fost drag și aproape prin izul de fruct tăinuit în propriul său miez Citește mai mult Ecce homosub eterne opaițe îngerii stau de vegheacolo unde aripa ar întrezărio margine abia tremurată de lumerespirația mea nu mai moarezăbovește puțin să-și tragă sufletulsă-și încheie nojițelecât timp am pășit doar pe vârfuri de inimăam ocrotit liniștea tuturorcu vorbele mele răsfrânte din reale
MELANIA BRICIU ATANASIU [Corola-blog/BlogPost/354878_a_356207]
-
III, 22 de puncte, poemul cu cu nr 12 al lui Corneliu Traian Atanasiu galbenul toamnei - în răscruce blocată toată suflarea Locul III, 22 de puncte, poemul cu cu nr 4 al lui Sorin Micutiu cină tăcută - doar lumină din opaiț mișcă umbrele Mențiune 1, cu 16 de puncte, poemul cu cu nr 11 al lui Corneliu Traian Atanasiu salonul 6 - în fereastră oarbă doar flori de mucegăi Mențiune 2, cu 15 puncte, poemul cu nr. 47 al lui Ion Linu
HAIKU de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 311 din 07 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355418_a_356747]
-
din Transilvania, Moldova și Muntenia. Cuvintele cu mai mare frecvență în vocabularul poetic al lui Beniuc sunt cele care se referă la obiecte de gospodărie, la denumirea unor unelte, obiecte de îmbrăcat, etc.Printre acestea sunt: laiță, meliță, brăzdar, blid, opaiț, tingire, ciutură, ciubară, loitră, cușmă, clop, otavă, mejdii, vîlcede, etc. Cu ajutorul acestor cuvinte, Beniuc introduce pe cititor în mediul rustic și popular- asemenea lui Coșbuc și Goga. Din graiurile populare, Beniuc a cules expresii, proverbe, zicători, locuțiuni pe care le-
PERSONALITĂŢI UITATE, DE CE? MIHAI BENIUC de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 276 din 03 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356892_a_358221]
-
VIAȚA ALERGĂM DUPĂ LUMINĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 322 din 18 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Fără nici un preaviz A căzut idebu-n pană Și ne zbatem de pomană Ca orbetele la kwiz N-am lumânare, n-am opaiț Iarna nopțile-s mai lungi Și nu ai acum s-o alungi bezna. Și să-i dai cu baiț Nu am gaz, și-mi este greu N-am feștilă ca să ard Și mă lovesc ca de un gard Stând în
TOATĂ VIAŢA ALERGĂM DUPĂ LUMINĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356682_a_358011]
-
cuprins a hotarului românesc, când zilele se coborau odată cu lăsatul secului și până în ziua nașterii Mântuitorului, când evlavia scânteia în zilele acelea de curățire a trupului și a sufletului, preamărind îngăduința. Oamenii de atunci, de când casele satului erau luminate cu opaițul iar lumina aceea aducea miracolul umbrelor și teama de răzvrătire, jinduiau mai mult ca noi, cei de azi, după liniștea meditației rugăciunii. Însăși lumina aceea era sacra aprindere a lumânării slujite, a purificării interiorului și a așteptării în cumințenie a
SĂRBĂTOAREA DE IGNAT ÎN SATUL ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355177_a_356506]
-
cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE V de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 224 din 12 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370958_a_372287]
-
cu spumă iar ce am pățit acolo nu am spus la nimeni până la 43 de ani când i-am povestit soției și băiatului meu de 17 ani, că într-o seară când toți erau adunați în casă pe lângă loampa cu opaiț -lampă cu petrol- eu îmi făceam de lucru prin grajd prin spatele unui cal și ce să vezi, când mă împroașcă cu amândouă picioarele de mă azvârle până într-o baligă de mi-a ajuns până la piele. Mă ridic cu
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE 9 de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 867 din 16 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/370962_a_372291]
-
TĂRANUL" ȘI "LA RUȘII-MUNȚI" Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1588 din 07 mai 2015 Toate Articolele Autorului "TĂRANUL" Pe drumuri colbuite trec cirezi, Amurgu-ncet coboară peste sat, Carul cu grâne intră în ogradă, Lumina-și frânge ultimul oftat. Opaițul vechi mijește la "ferești", Pe masa mămăliga-i aburindă, Ritualul sacru, simplu si străvechi, Se derulează, de vecii, în tindă. Blând, mângâie un creștet de copil, I-alintă pe-ăi bătrâni c-o vorbă caldă, Tăranu-i ostenit... În așternut Femeia
TĂRANUL ȘI LA RUŞII-MUNŢI de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1588 din 07 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/369559_a_370888]
-
-mă de gingășia, parfumul și conturul lor.Cine le uită sau nu le-a avut este un om trist și de nimic.” * „Inspirat de Octavian Goga, cred că trecutul este înserare și apoi întuneric. Amintirile sunt candele și lumini de opaiț, care ne ajută și ne apără să nu uităm imaginile lumii pe care am trăit-o, gândurile și sentimentele care au dat vieții sens, definindu-ne” Emil Istocescu Referință Bibliografică: Nicu T.Alexis, personalitate distinsă / Al Florin Țene : Confluențe Literare
NICU T.ALEXIS, PERSONALITATE DISTINSĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354352_a_355681]
-
aceste piese vestimentare ale costumelor populare naționale fote lucrate cu fir de argint, brâuri în culorile tricolorului (realizate la Câmpuri, în județul Vrancea), “meșteșugite” prin broderie. “Acestea sunt adevărate valori ale culturii populare care au fost lucrate manual, la lumina opaițului și am o dragoste deosebită pentru a le descoperi altora. La început a fost o pasiune foarte simplă și liniștită și am adunat, de peste 40 de ani, lucruri ale bătrânilor, cu cusături foarte vechi (în stil crenguță dar și cu
AMINTIRILE VIEŢII de MARIANA BENDOU în ediţia nr. 1693 din 20 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/353235_a_354564]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > MARTIE FIERBINTE Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1898 din 12 martie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi amintesc de-un martie fierbinte, Zulufi de aur, clipe răvășite... Arzându-mi sufletul ca un opaiț Căldura ochilor, vise ferite. Dinspre " Pădure " coborau himere, " Orașul de pe deal " dormea supus, Un cetățean te admira sedus... Își construia o lume de mistere. Comete cu stelare, albe trene, Îmi luminau pasiunile lumești, Mă strecuram printre stejari celești Îngreunat de
MARTIE FIERBINTE de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1898 din 12 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352669_a_353998]