440 matches
-
Încă ecoul lor nu se stinsese, când un corp greu se auzise căzând. Apoi liniștea se reinstalase în poiană, întreruptă câteva clipe de țipetele tânguitoare ale păsării de noapte ce se înălța cu bătăi grăbite de aripi în văzduh. Se opintise gemând, abia putându-se ridica de pe bușteanul acoperit de brumă. Pe liziera poienii, sub lăstărișul frânt, descoperise un trup răsturnat cu fața în sus. Îi luminase chipul cu lanterna. Era Berni. Umărul stâng începuse să-l doară și pe sub pufoaică
POTECA FĂRĂ ÎNTOARCERE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 578 din 31 iulie 2012 by http://confluente.ro/Poteca_fara_intoarcere_dan_florita_seracin_1343741025.html [Corola-blog/BlogPost/358735_a_360064]
-
ger, Iarna asta-i numai țurțuri atârnați de-un colț de cer, Baba-și scutură cojocul peste sate, munți și văi, Mai trosnește-un lemn în sobă în săracele odăi. Cergile miros a molii-mbălsămate-n naftalină, Caii înhămați la sănii se-opintesc fără hodină, Un țăran cu-o cușmă roasă strânge hățurile-n mâini, După sanie aleargă mârâind vreo șapte câini. La fereastră se arată un copil îmbujorat... Într-o curte-un om bătrân crapă lemne-ngrijorat, Cumpăna de la fântână scârțâie când
ULTIMUL VALS -GRUPAJ DE POEZII CU ANA PODARU de ANA PODARU în ediţia nr. 2181 din 20 decembrie 2016 by http://confluente.ro/ana_podaru_1482257216.html [Corola-blog/BlogPost/374087_a_375416]
-
la răsucitul firului până ne odihnim puțin? mai zise Moș Vreme întinzându-se și căscând. - Te ajut, Moș Vreme, zise săritor Mărțișor. Și-apucă mânerul vârtelniței din mâna fetei care răsuflă ușurată, lungindu-se lângă soră-sa. Unde nu se opinti Mărțișor și începu să învârtă repede vârtelnița, de-l sperie pe Moș Vreme. - Hei, mai încet, băiețaș, că-mi spulberi toate firele! - Ce sunt firele astea, Moșule? întrebă Mărțișor. - Sunt viețile oamenilor și viețuitoarelor. Ele rătăcesc hai-hui prin văzduh, atunci când
MĂRŢIŞOR-4 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1480 din 19 ianuarie 2015 by http://confluente.ro/nastase_marin_1421703761.html [Corola-blog/BlogPost/376889_a_378218]
-
într-o clipă, Cât un cimpoi arătă. -Am ajuns ca el surată? -NU, mai umflă-te o dată! Și-adună toată puterea Și-și întinse iarăși pielea. -Acum sunt cât el, surată? -Nu, încearcă înc-o dată! Într-o ultimă forțare, Se-opinti Broasca, prostuța, De se făcu mare-mare. Dar s-ajungă cât un Bou, Se vede, e lucru greu! Se forță Broasca din nou De crescu mereu-mereu... Până când-crac! Deodată Crapă Broasca cea umflată. Morala: De vreți s-ajungeți din urmă Pe
BROASCA CE S-A VRUT CÂT UN BOU de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2129 din 29 octombrie 2016 by http://confluente.ro/elisabeta_silvia_gangu_1477726358.html [Corola-blog/BlogPost/380454_a_381783]
-
decis cum se face vorbire demult, de la Râm, că suntem, acum și pururea și-n vecii vecilor, prin neostoita noastră milosârdie, încurajați noi de avântul științelor și artelor și bunăstării întregului nostru ne-am neam (ah, fir’ar!) neam, să opintim încă Putin puțin pentru a înființa în țara noastră, pentru aceia dintre noi care încă nu-și găsesc locul specific în Pantolon Panteonul cremei elitelor din vârful societății noastre, c-aici suntem încă, Academia Academiei Academicienilor DIN ROMÂNIA, focarul de unde
Propunem încă o altă, nouă, mândră Academie. Nu mai putem răbda. Să nu fim academicieni? by https://republica.ro/propunem-inca-o-alta-noua-mandra-academie-nu-mai-putem-rabda-sa-nu-fim-academicieni [Corola-blog/BlogPost/338091_a_339420]
-
cu degetul și adăugă: - Nu ai voie să pleci de acasă. Așteaptă-mă, că o să vin în circa o oră. Andrei îi aruncă o ultimă privire plină de regret, apoi intră în curtea sărăcăcioasă cu capul în pământ. Sofica se opinti și-și mișcă piciorul drept pornind în aceeași aventură pe care o practica în ultimii ani, aceea de a sta lipită de zidul rece al bisericii și de a privi trecătorii cu o curiozitate flamândă. Se chinui apoi să-și
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 by http://confluente.ro/Un_drum_fara_intoarcere_cristea_aurora_1391540103.html [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]
-
Tot ce ți-e greu să duci, să port doar eu Și când ți-e teamă să mă strângi de mâna Aș vrea să fii iar puștiul cățărat Pe-o margine de vis cutezător Ce alerga spre mine-mbujorat Și se-opintea râzând spre câte-un nor Să-ntorc iar timpul parcă-aș vrea, să fii Acel neastâmpărat-clasic școlar Care purta-n ghiozdan ca alți copii Atâta veselie în penar Mi-e dor de liceanul mustăcind De tine cel rebel,pan’ nu
AŞ VREA SĂ TE FERESC CHIAR ŞI DE MINE de CAMELIA FLORESCU în ediţia nr. 1967 din 20 mai 2016 by http://confluente.ro/camelia_florescu_1463733681.html [Corola-blog/BlogPost/379034_a_380363]
-
scurt. Înfiorat, am mângâiat umezeala adânciturii dintre pulpe. Chiloțelul cazu, nici n-am văzut unde, iar mâna ei îmi pătrunse printre picioare și-mi conduse năvalnicul fierbinte acolo unde vroia ea. Despicarea era caldă și plăcută. Am început să mă opintesc. Parcă eram ieșit din minți. Mângâierile tandre de pe spate îmi transmiteau plăcerile partenerei. Vroiam să mă descarc cu furie în cupa jilavă și caldă. Așteptam ca ea să fie transfigurată de frenezia simțurilor, căci coapsele femeii mă izbeau continuu. M-
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 by http://confluente.ro/Stan_virgil_1401015232.html [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
coeziunea, spiritul de onestitate și de onoare la care lucraseră cu toții nădușind ani de-a rândul. Înarmați cu o experiență evidentă, te aduceau de fiecare dată „cu picioarele pe pământ” dacă „te aprindeai”, iar plăsmuirile cu care-ți „încurcai” mintea - opintind la variante „fără ieșire” - îți erau treptat înlocuite cu substitute tonice, de llmpezime și anvergură care să-ți sporească încrederea și optimismul, să te reîntremeze ... Disperarea era stinsă cu o vorbă bună și spusă la timp, evitând-se cu pricepere
COOLEGII MEI, SOŢII RICA ŞI NICU RUCSANDA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 by http://confluente.ro/Coolegii_mei_sotii_rica_si_nicu_rucsanda.html [Corola-blog/BlogPost/367041_a_368370]
-
pe care, cu metroul, le facem în 15-20 de minute. Buun. Mă urc la volan, pornesc motorul, scot frâna de mână, bag a I-a, dau semnal, mă asigur în oglindă și dau să plec: Hâc! Hâc! Nimic, nene, se opintea de ziceai că are frâna de mână ridicată și mai e și legată cu 20 de lanțuri, cu care o trage Nicu Vlad în direcția opusă. După vreo 20 de hâc-uri d-astea, reușesc să-l anihilez pe Nicu
Surpriză – dacă ai maşină, e musai să mergi cu ea by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18211_a_19536]
-
M-am speriat tare și nu l-am mai dat, spuse tânăra țărancă și a leșinat. De sâmbătă dimineață stă pe spate cu ochii-n tavan. Încăpățânat copil, îl simte, ori de câte ori se sforțează și împinge, cum se agață, cum se opintește să nu iasă. L-ar blestema dar îi e frică de ce vede pe tavan. Asta n-o împiedică să-i alerge tot felul de gânduri prin cap. Dintr-odată parcă toată viață îi trece prin față. Parcă ar fi la
ARIPI FRÂNTE de PETRE IOAN CREŢU în ediţia nr. 1194 din 08 aprilie 2014 by http://confluente.ro/Petre_ioan_cretu_1396950179.html [Corola-blog/BlogPost/348585_a_349914]
-
Taica Încărcase carul cu snopi de grâu Îl făcuse cu vârf și era bucuros Că va avea pâine cu care să Îndulcească duminicile și sărbătorile. La arie, batoza duduia mestecând snopii Scuipând În saci boabele aurii de grâu. Taica se opintea fericit urcând sacii În căruță Din lături s-a apropiat un tovarăș Mustăcios, pe cap cu o șapcă dungată Încălțat cu cizme militare ponosite Treci și-ți plătește datoria către statul muncitorilor și țăranilor, a poruncit. Taica a ridicat un
Editura Destine Literare by Ion Marin Almăjan () [Corola-journal/Journalistic/99_a_386]
-
Lunei și povestea, fiind o batjocură la istețimea livedenilor, spune că cei trei au strigat în cor , Ni mă uite luna”a căzut în apă. Cei trei au luat un cârlig cu care încercau să scoată Luna din apă și opintindu-se au căzut pe spate, iar atunci au văzut Luna pe cer și au strigat din nou ,Ni mă uite Luna”. Deși se știa că acest apelativ era o ironie adresată livedenilor, acestă strigătură fiind folosită în special de pasagerii
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
în fruntea căreia urma să se afle chiar domnitorul român. Acesta fusese recunoscut de Austria și Rusia ca urmaș al împăraților Cantacuzini. Totuși, aceste tratative pentru obținerea sprijinului nu s-au desfășurat fără obstacole, căci, după cum menționează cronicarul Ion Neculce, „opinteau nemții să fie Dunărea hotar”. Domnitorul muntean hotărăște să nu cedeze la „cele multe și peste putință cereri [...] ale nemților”. Gheorghe Duca a fost îndepărtat de la tron încă în 1683, de către regele Sobieski cu ajutorul lui Ștefan Petriceicu, pe când se întorcea
Participarea românilor la asediul Vienei (1683) () [Corola-website/Science/309154_a_310483]
-
și instituții occidentale, mecanisme, la ei, verificate - nu reușim să ducem nimic la capăt, tot ce dincolo funcționează ceas, la noi eșuează lamentabil. Aceleași cuvinte (democrație, descentralizare, competiție, evaluare etc.) ascund realități mult diferite. O tot perfecționăm de la 1848 încoace, opintindu-ne din greu, reluînd periodic încercările, schimbînd, poate, modelele - dar cu același, mai mult decît îndoielnic, succes. Modernitatea e, pentru noi, o țintă himerică înspre care tindem asimptotic, ceea ce, orice elev de liceu știe, vrea să spună că ținta nu
Constantin Schifirneț () [Corola-website/Science/311007_a_312336]
-
găsească o potecă spre vârf. Drumul era abrupt și încă nu se luminase de ziuă. Știind că se aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, a fost clar că cei șapte sute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
nu merg... Trăim în România, nu în Ungaria..." Pe acest ultim răcnet Cubleș fu aproape târât dintre rânduri, deși se zbătea cu energie... pașii totuși îl duceau spre trotuar... acolo îl văzui că se propti cu picioarele în bordură, se opinti din răsputeri să scape, se svîrcoli, chiar fu gata să-și elibereze brațele... începu însă să vomite și unul din indivizi îi primi jetul care țâșnise din Cubleș drept pe piept, un jet de salată verde, amestecat cu ouă nedigerate
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
atâtea, asta însemna că într-un an se întîmplau zeci de drăcovenii și nenorociri. Gravida nu era cruțată de ginecologi în momentul nașterii... împinge, i se striga, nu sta ca oaia, în timp ce pe femeie o treceau sudori reci. Lasă urletele, opintește-te, că mori și n-am ce să-ți fac. Da, da, nu nasc eu, tu naști, pune mâna și lucrează, apucă-te cu mâinile de pat, trage-ți răsuflarea și adu pe lume un nou deștept, care să facă
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
pregătise masa. "Scularea, zise, ajung douăzeci și patru de ore de somn..." Mă uitai la ea fără s-o văd... Gândul mi se întoarse înapoi, în mod obscur, spre locul de unde ieșisem, văzusem cu ochii minții siluete încovoiate asupra vagonetelor, bătrâni deșelați opintindu-se să le încarce, întuneric subteran opac, pe care lumina vie a felinarelor de carbid îl împrăștia ici-colo... Oameni liberi, zeități ale acelor adâncuri, cu căști pe cap, își înfigeau pistoalele în zidurile de minereu și strigau ceva, nedeslușit... răcnete
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
cu pîine și sare, dar le-au ieșit înainte. Negocierile au eșuat. Mai mult chiar: bîlbîiala avîntată a tovarășului de la Comitetul Central i-a scos din minți pe țărani. Insensibili la oratorie, în loc să aplaude, au prins să huiduie, s-au opintit zdravăn și au răsturnat mașinile în șanțul drumului. Inteligenți, perspicace, vioi la minte și la trup, înalții activiști de partid și de stat au priceput pe dată că nu e bine să te pui cu reacționarii și au luat-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
un loc bun la marginea șoselei și mă vîr iute în gesturile infractorului: privesc stînga-dreapta, înainte și-napoi. Nimeni. Îmi savurez victoria înainte de a o avea. Nu găsesc nici o foarfecă și nici un cuțit prin mașină, așa încît încep să mă opintesc cu corpul plantei, cu rădăcinile ei. Abia pun una jos, cu chiu, cu vai că de departe, sosesc grabnic către mine, niște înjurături strașnice. Îmi rănesc timpanele. Mă îndrept cu greu de șale și văd chipuri fioroase care apar și
Legături primejdioase by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15050_a_16375]
-
la ochi ca să nu-și dea seama că se Învârte În cerc. Toți cei doisprezece excursioniști nu-și mai puteau lua ochii de la nefericitul bivol Învârtindu-se În cercul lui sisific. Înc-o dată și Înc-o dată, mereu În cerc, se opintea și se Împiedica, la Întâmplare și fără oprire, cu trupul masiv chinuindu-se să mai ia o gură de aer, cu nările fremătându-i Înfricoșate În timp ce biciul i se abătea asupra crupei. —Mamă, ce viață nefericită, spuse Roxanne. Iar ceilalți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
de trib, gata să fie aruncată de pe o stâncă În cadrul unui sacrificiu ritualic. Apoi se auzi un scâncet. Un câine bătut cu lopata? O secundă mai târziu, se auziră un fel de șuierături și răgete. Un măgar biciuit În timp ce se opintește să care o povară În sus pe deal? După care urmară niște țipete ca de femeie care-ți Înghețau sângele În vine. Cineva era bătut. Oare ce se petrecea? Moff, Harry, Rupert și Dwight o luară la fugă În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
căderea. Am împins fotoliul (nu mai conta, oricum îl mutasem fără să vreau din loc) și-am tras de clanța dulapului. Bineînțeles că nu s-a deschis, era încuiat cu yala. M-am aplecat, am vârât mâinile sub el și, opintindu-mă din răsputeri, l-am ridicat vreo doi centimetri, apoi i-am dat drumul pe podea. S-a auzit un clinchet metalic, și ușile au sărit în lateral, cu limba yalei atârnând intactă și neputincioasă. Știam trucul de la hoții din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu cinstea, ci frica de sabie ține dușmanul afară din hotare”. Comisul făcu o pauză, neștiind cum să spună mai departe. - Spune, comise, murmură Ștefan, mai potolit, privindu-l gânditor. Lumina crescu În Sala Sfatului cu o tresărire. Comisul reluă, opintindu-se. - Io cred că Bogdan Vodă avea dreptate. Un foșnet se auzi Între boieri, dar nimeni nu rosti nici un cuvânt. - Păi, ne arătă limpede căpitanul Oană cum ne putem ridica din aste noroaie de vremuri. Am vorbit cu oșteni de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]