135 matches
-
lemn de către fiica dreptcredincioasă a unui boier moldovean, s-a făcut pe locul unde a poposit suita care însoțea moaștele Sfântului Ioan cel Nou, în drum spre Suceava. La acea vreme, pe dealurile Tătărașilor erau codri seculari, în care se oploșeau adesea tătarii și cazacii care veneau să prade orașul. Cu vremea, "latura Tătărașilor" capătă aspect de sat, apoi începu să aibă aspect de ușoară urbanizare, mai ales după mai bine de un veac, când în jurul bisericii noi, luă ființă un
Bisericile Ortodoxe din Iaamp;#537;i by V. D. Vasiliu () [Corola-publishinghouse/Science/455_a_1456]
-
tuse, e plânset, e gol.../ Și-i frig, și burează"). Bacovianismul presupune și această "proză" a cotidianul nereprezentabil. Solitarul se raportează tot mai mult la lume, ascultă "derizorii ecouri", informează la modul jurnalistic: "Un manifest,/ Iarmaroc/ De principii./ S-a oploșit în cetate, -/ Noi nu-i complicăm/ Manifestul,/ Comunicăm/ Ca partizanii". "Stenograful cotidianului" se face poet social, se implică în "problematica timpului", în cea mai directă proză și în cele mai comune șabloane. Stilul "informativ" (v. Informativ, Jurnal), "simplu", tinde către
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
alte ființe, tot microscopice, dar de care vă depinde viața, ca de pildă bacteriile nitrificante din sol, dar și moartea, adică acelea din țintirim, care eliberează locul pentru altul... Și, revenind la leit-motivul discursului meu, eu, pisica, prefer să mă oploșesc În bordeiul cutare, acela care mi-e pe plac, dar În citadinul care vă uniformizează mă simt străin. Percep ceva compatibil, dar la nivel global, nu și iubire, aceea pe care doar o familie anume mi-o poate acorda. Și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
sau fără voia noastră. Dreptu-i, scormonind după minereu ori tăind șosele, Îi grăbim degradarea. Dar la asta contribuie și alte vietăți, plante de pildă, căci ce le fac rădăcinile altceva decât să disloce bucăți din muntele pe care s’au oploșit? Trebuie să existe Însă și o compensație, iar asta e perfecționarea continuă a vietăților. De ce? Pentru că degradarea a ceva, trecerea aceluia dintr’o stare ordonată, Înalt energetică, Într’una dezordonată, joasă energetic, eliberează energie, numai bună de folosit de vietate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bagă de seamă, mai precis se preface. Ca acum. Eu, pisica, am ascuțite nu doar gheruțele, dar și al 6-lea simț. Și astfel, „văd“ zisul de voi biocâmp a tot ce mă Înconjoară. Și, Întotdeauna mă acordez, adică mă oploșesc acolo unde găsesc ceva invers decât sunt eu. Cum sunt? Întotdeauna, indiferent de sex și ani, sunt - pe chinezește - Yang. Ca atare Îmi plac locurile Yin; altminteri, către cine sau ce să revărs ce mi prisosește? Ah! Am uitat: tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
acela epuizant al destinului său. Parcă-mi pare rău pentru el că s-a schimbat până Într-atât. Mă plictisește toată vorbăria asta a lui optimistă despre o Unitate de Prefabricate și Confecții Metalice a Cooperativei Glina, unde s-a oploșit de un an și ceva și uite că are timp din destul ca să Învețe pentru examenele de admitere ale vieții lui. Vara viitoare o să dea examen la Teologie, vara viitoare abia, ca să aibă timp să se pregătească temeinic, păi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
inferior este vizibil în grupuri nominale argumentale (66) sau în grupuri nominale incluse în grupuri prepoziționale (67), în care nu apare fenomenul de inversiune predicativă: (66) că văzu[iu [DP lumina]tă fața ta] (A.1620: 58r) (67) s-au oploșit [PP în [DP vicleană făgăduința lui]] (CLM.1700-50: 186v) 3.4 Relația dintre modelele străine și textele românești vechi. Un punct de vedere S-a insistat, pe bună dreptate, asupra faptului că scrierile românei literare vechi sunt tributare modelelor străine
[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
-
lucrare măsluită, Pe marginea prăpastiei, că au ucis la abator sau în alte puncte ale Bucureștiului evrei și militari, au fost stigmatizați ca cei din urmă răufăcători. Liberalii, care l-au sprijinit pe Carol în acțiunile criminale, țărăniștii, care au oploșit în aripa lor stângă pe comuniști, ca și ofițerii superiori, plătesc actul propriei inconștiențe sau relei intenții. Atenționa Corneliu Codreanu conducerea de atunci că va fi vinovată de dezastru, când țara va cădea sub jug comunist. Conducerea țării n-a
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
sfătuiesc pe tine Să te duci la Trei Sarmale Și-o să-ți fie ție bine”. Câte s-or mai fi întâmplat la acest han, cine mai știe? Să mai amintesc că în vremuri de mult uitate pe aici s-au oploșit și niscai haiduci? Sau că aici au cântat lăutari renumiți? Mă tem că nu mai sfârșesc cu poveștile...Așa că îți trimit o duioasă îmbrățișare și aștept vorbele tale, iubite prieten V Au trecut atâția ani de când nu ne-am văzut
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de parcare, pe care primăria le rezolvă dezinvolt prin interdicții și borduri înalte care nu fac decât să agraveze problema spațiilor insuficiente. Apoi, înțelegerii amiabile dintre vecini din trecut i-a luat locul obraznicia valahilor sau nesimțiților locali care, proaspăt oploșiți în zonă, cu sau fără acte trecute în cartea de imobil, calcă în picioare orice convenție de conviețuire pașnică stabilită mutual. Am vrut, ca un cetățean model, să fac contract cu primăria. Nu se poate decât pentru agenți economici și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a prins un unchi de al meu, tinerel, frate vitreg (se pare!Ă de-al mamei, și m-a spus... A fost prima bătaie cu cureaua aplicată de taică-meu... După ce m-a bătut (în prezența a mai multor rude oploșite la noi din cauza foametei!Ă, m-am dus în curtea din spatele haltei și am fumat pe îndelete o țigară adevărată, albă, lungă, luată din sat, de la un mic negustor ce mi le da (ziceam că sunt pentru acari!Ă în schimbul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
Se dă textul: "Trebuie să știți dumneavoastră că hanul acela al Ancuței nu era han, era cetate. Avea niște ziduri groase de ici până colo și niște porți cum n-am văzut de zilele mele. În cuprinsul lui se puteau oploși oameni, vite și căruțe și habar nici n-aveau dinspre partea hoților... La vremea de care vorbesc era însă pace în țară și între oameni bună-învoire." (Mihail Sadoveanu, Iapa lui Vodă) Cerințe: (a) Transcrieți din text un cuvânt derivat, două
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
la existență. Acest adevăr ar trebui să-l pătrundă toți care pot influența opinia publică în țară: și băștinași și străini. Cei ce se găsesc la ei acasă să îndrume în sens constructiv pulsația vie a instinctului național, iar cei oploșiți pe un pământ binecuvân tat să-și dea seama că prin provocări îndrăznețe se împinge la extrema limită bătrâneasca răbdare a unui popor’ și încheie avertizând „pe deplin conștienți, că în cazanul de dedesubt clocotesc patimi ancestrale, strâns legate de
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
și fără vărsare de sînge nu este ierta- re.” Caracterul satanist al mozaismului este arătat pe deplin de această zicere care te înfioară prin cruzime și sălbăticie. În manuscrisul descoperit la Qumran intitulat Cartea imnurilor la ll,2-l9 scriu ivriții oploșiți în acest centru despre ,,calea cea rea” și ,,calea dreaptă” pentru că îi bîntuia rău teozofia iar la 4,ll,31-36 găsim planul de a-l ucide pe Ili pentru ca mozaicii să-și primească iertarea de la Iahwe și să se puri-
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
totul altfel decât le închipuia bătrânul). III. Ne ducem la Suceava, unde Domnul se pregătește să se ducă în tabăra dela Vaslui. Felurite vești și răsunete din lume. (Europa). Aici dascălul de sârbie a răposat. Dela războiul Radului-Vodă, s-a oploșit la curtea Moldovei un meșter perdaf care a trăit la multe curți de crai și prinți, și a trăit și la persieni și Crâmleni; iar pe urmă a fost bufon la Radu și a venit cu femeile (Voichița și Maria
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
oameni în ajutor cerându-i, în schimb, să-i apere de turci sau de o amenințare venită din partea Moldovei. Din Transilvania Petru Aron a ajuns repede la curtea regelui Matei Corvin. Motivul care l-a determinat pe Matei să-l oploșească la curtea sa pe pribeagul moldovean ar fi fost, după Bonfinius, cronicarul lui Matei și omul de curte al acestuia, faptul că Ștefan a refuzat să-l recunoască pe Matei ca suzeran. Deteriorarea relațiilor cu regatul ungar a fost interpretată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
De frică, nu am spus nici eu, nici fratele meu, nimic alor mei care ne așteptau cu ceaiul care, între timp, se răcise... A rămas în urmă stăpână doar frica... Peste doi ani, plecați din Oltenia refugiului, după ce ne-am oploșit de voie, de nevoie în Dorohoiul apropiat de noua graniță pe care nu o mai puteam trece, mi-a fost dat să găsesc într-o grădină abandonată de la periferia orașului semiagricol, un obiect similar (în aceeași formă de cartuș) dar
PLECĂRI FĂRĂ ÎNTOARCERE. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Gheorghe Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1705]
-
intenția de a se stabili definitiv în târguri: un locuitor fugit din Novaci la Huși se stabilise la Calciu bulgarul; un alt locuitor fugit din Pocreaca la Huși, „slujește în ograda episcopiei”; doi locuitori din Vetrișoaia - Fălciu fug la Galați, „oploșindu-se sub chezășia prietenilor lor, muncesc acolo”. Târgurile din regiunile viticole ale Moldovei erau un loc de refugiu pentru mulți dintre țăranii fugari. Astfel, de pildă, un locuitor din Huși arăta într-o jalbă adresată Vistieriei, la 2 mai 1849
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și Basarabia la Începutul secolului XX. Ceea ce este compasiune la primul este un imens dispreț la cel de-al doilea : „Într-o duhoare ce amețește, se Îngrămădesc case evreiești strâmbe, care sunt lustruite de murdărie”, „case murdare, În care se oploșește jidovime”, „evreimea stă la iveală Înaintea tărăbilor joase, spurcate”, „această păcătoasă calicime leneșă, care spurcă țara”, „cârciumi murdare” pline de „multe lighioane”, „spurcate hanuri evreiești” și „scârboase cafenele”, În care specifice sunt „caftanele murdare, Îngrămădeala, harhătul germano-semitic, duhoarea și necurățenia
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
armata țaristă cu prilejul războiului ruso-japonez (1904-1905). Călătorind În 1905 prin Bucovina și Basarabia, Nicolae Iorga scria următoarele : „În Noua-Suliță, evreii Încep a le lua [țăranilor români și ruteni] și rostul de plugari, căci, de când cu războiul [ruso-japonez], s’au oploșit aici destui dezertori din Rusia, nenorociți gata la orice muncă și cu orice preț, și arendașul evreu, om cu milă față de ai săi, i-a pus [...] să lucreze la sfecle” <endnote id="(429, p. 6)"/>. Istoricul român comenta un caz
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Măritului Domn a toată Țara Moldovei... pâș-pâș, să spele putina?! Îl vezi pe Ștefan Voievod, pribeag, zgrepțănând la ușile străluciților crai, cerșind umil un culcuș și-un codru de pâine udat cu lacrimi?! Îl vezi pe Ștefan Voievod în surghiun, oploșit la căldurică, putrezind, plângându-și de milă, blestemându-și vitregia ticăloasei sale sorți?! Un trăsnet despică cerul și-apoi tunetul bubuie pierzându-se printre nouri. Doamne, șoptește Daniil înfiorat... Sau îl vezi pe Ștefan Voievod "Sabia lui Hristos", "Izbăvitorul Creștinătății
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
și moldovenii. Prea bine! Oamenii vrednici găsesc totdeauna în Moldova o pâine. Cu dragă inimă-i împământenim, slobozi să șadă și să trăiască fiecare după voia și credința sa. Bunicul meu, Alexandru, a căzut sub grea afurisenie din partea papistășimii pentru că oploșea pe toți boemii husiți persecutați ce pribegeau suferind pentru credința lor. Nu voi a călca această moștenire sfântă: toleranța și ospeția moldovenească. Cu o condiție, spune el, după ce face o pauză, cu vocea mai fermă, mai răspicată: să fie credincioși
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
căta un cui străin înfipt în inima Moldovei?! protestează Vlaicu. Asta așa-i! Cu dreptate a fost... Dar de ce mi-am băgat coada în răscoalele din Scaunele secuiești, când secuii și sașii s-au răzvrătit împotriva stăpânirii? Dar de ce Mateiaș oploșise la Buda pe ucigașul de Petru Aron și uneltea cu el să te dea jos din Scaunul Moldovei? sare Luca Arbure. Aiasta, iarăși, e adevărat. Rău îmi pare... Și, totuși... Acu, să fie uitată vechea ură. Să ne iertăm unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
pe ucigaș?! Te-ai răzbunat?! strigă Alexandru cu patimă. Cu ajutorul vărului Vlad Țepeș Drăculea, ajuns domn în Țara Românească, l-am spulberat cu oaste pe ucigaș. Dar șobolanul a apucat să fugă în Polonia lui Cazimir și apoi s-a oploșit în Ungaria lui Mateiaș. Tot nu mă prea aveau ei la inimă, îl păstrau ca o amenințare cu izgonirea mea din Scaunul Moldovei. Și a scăpat șobolanul? se repede Alexandru speriat. Nu mi-am aflat odihna până nu l-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Aron-Vodă Răspopitul a ajuns să spurce Scaunul Moldovei cu curul său răpciugos! E rândul lui taica, Bogdan, să intre în scenă... Cu ajutor unguresc de la Iancu de Hunedoara, l-a zdrobit la Crasna, dar Aron-Răspopitul a fugit și s-a oploșit în grațiile craiului Cazimir. Bogdan-Vodă n-a apucat să domnească nici doi ani. Fratele Aron, cu o bandă de tâlhari lehi, s-a furișat și l-a descăpățânat mișelește la nunta însângerată de la Răuseni. Au trecut anii, am crescut și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]