103 matches
-
ce include și simbolicul − rezultat al activității de conceptualizare cu ajutorul funcțiilor imaginației. Nu sunt același lucru, dar nu se exclud reciproc, dat fiind că simbolul se regăsește în cadrul imaginarului în calitatea sa de unitate de sens autonomă (cu semnificații determinate opozitiv și tocmai de aceea dezambiguizate) și de sub-componentă în structuri complexe. Ideologicul,2 despre care Le Goff notează că ar constrânge reprezentarea și gândirea intelectuală să deformeze realitatea, este asemănat ca metodă de operare cu imaginarul. Cred că aici rezidă
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
codul cultural), modelul sfinților eliberatori sau al sfinților martiri (pentru codul eroicului). Acestora li se opun, într-un modul al negării, anti-modelul creștinului trădător sau al ereticului (domnitor, boier sau războinic) și anti-modelul păgânului, asimilat în programele iconografice diavolului - termen opozitiv pentru modelele religioase canonice. În al doilea palier (tipologic ca și primul), al vieții cotidiene, prezența femeii (care se remarcă în grupul "marginalilor"), deși nu este atât de bine reprezentată în texte sau imagini, se poate deduce pe baza analizei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
materiale sau moștenite prin tradițiile orale) ale exemplarității colective și individuale, ale angajamentului pentru menținerea valorilor identitare. Mecanismul de compunere a acestei matrice a imaginarului pune în lumină factorul antropologic care o și determină (dihotomia feminin-masculin - modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor și de cea a lui Le Goff asupra timpului), dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel (tipologiile masculine și feminine, respectiv structurile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]