463 matches
-
i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> - participant activ, democratic, la procesul de construcție a spectacolului și în același timp la construcția mesajului revoluționar.</spân></spân></spân></p> „Poetica oprimaților se concentrează pe acțiunea însăși: spectatorul nu deleagă puterea personajului (sau actorului) să acționeze sau să gândească în locul său; dimpotrivă, spectatorul însuși își asumă rolul de protagonist, schimbă acțiunea dramatică, încearcă soluții, discută planuri de schimbare - pe scurt se antrenează
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
că acțiunea este ficționala. Este important că este acțiune!” (Boal 1979, 98) Pe langă teatru-forum, Boal va dezvolta tehnici paralele, unele pornind de la scenarii propuse de persoane din public și jucate de actori, altele de la tablouri vivante, în care persoane oprimate construiesc reprezentări vizuale ale oprimării și potențiale schimbări. Exemplele cele mai de succes ale implementării acestor proiecte teatrale sunt cele realizate însă în parteneriat cu statul, nu în lupta cu acestă: campaniile de alfabetizare din anii 1960 din Peru și
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
cu mijloace proprii în cadrul legii existente, sau daca o nouă lege este necesară pentru a îmbunătăți situația.” (Boal în Cohen-Cruz et al. 2006, 234) După cum susține Boal (1979), toate aceste experimente diverse au un scop comun: dublă liberare a persoanelor oprimate - Boal echivalează rolul de spectator pasiv la teatru cu cel de spectator pasiv în viața de zi cu zi. Pentru Boal, activarea spectatorului, devenit <spân lang="ro-RO"><i>spect-actor</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
metodele lui Boal au adus rezultate interesante, teatrale și politice, în America Latină și au fost exportate în Occident, în primul rând de Boal însuși, unde au fost instrumentă lizate în cu totul alte direcții. </spân></spân></spân></p> Utilizarea teatrului oprimaților în cadrul politicilor identitare occidentale a fost criticată pe mai multe paliere. Deborah Mutnik merge mai departe și critica însăși substanță filozofică-politică a <spân lang="ro-RO"><i>pedagogiei oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
lizate în cu totul alte direcții. </spân></spân></spân></p> Utilizarea teatrului oprimaților în cadrul politicilor identitare occidentale a fost criticată pe mai multe paliere. Deborah Mutnik merge mai departe și critica însăși substanță filozofică-politică a <spân lang="ro-RO"><i>pedagogiei oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">. Conform lui Mutnik, Freire, în scrierile sale, desi completamente dedicat procesului revoluționar, construiește binomul </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> că o realitate duală, explicată biografic și cultural, valabilă de generatii (opoziția între stăpânul de plantație și țăranul fără pământ). Oprimarea este astfel motivată mai degrabă prin patologizarea opresorului, care suferă în aceeași măsură cu oprimatul (Freire 1994), decât prin analizarea și opoziția față de raporturile între forțele de productie specifice contextului istoric și geografic, care înlesnesc formă de exploatare respectivă. Sociologul F.J. Tester observa la rândul sau faptul că teoria anti-opresivă tinde de multe ori, în
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
de productie specifice contextului istoric și geografic, care înlesnesc formă de exploatare respectivă. Sociologul F.J. Tester observa la rândul sau faptul că teoria anti-opresivă tinde de multe ori, în special în interpretarea să occidentală, să patologizeze atât opresorul cât și oprimatul - „oprimarea” este văzută ca o boală, iar comunități întregi ajung să fie văzute drept „probleme” sau „suferinde”, așteptând să fie „salvate” (Tester 2003, 128). În același timp, Tester observa că posibilitatea reală pentru un individ sau un grup de a
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
și culturală în relație cu puterea și justiția socială.” (Tester 2003, 130-131) Evacuarea perspectivei materialist-istorice și a unei analize de clasă este caracteristică pentru felul în care au fost preluate și reinterpretate tehnicile și ideile <spân lang="ro-RO"><i>Teatrului Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> în context occidental. Această transformare merită o atenție deosebită, cu atat mai mult cu cât s-a produs cu concursul și colaborarea
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
și sovietic, trecute prin filtru nord-american, și diverse experiențe locale sud-americane. Cu toate acestea, critică lui George este corectă în ceea ce privește transformarea </spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"><i>Teatrului Oprimaților</i></spân></spân></spân><spân style="font-family: Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO"> dintr-o metodă de luptă cu factorii opresivi externi (clasele neo-feudale și aparatele de dictatură militară din țările Americii Latine), într-o
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
începuturile neoliberalismului. În acest context, în loc să ofere o critică radicală a politicilor neoliberale care începuseră să afecteze grupurile cele mai oprimate din societatea occidentală (în primul rând comunitățile de imigranți), Boal propune interpretarea terapeutică ce va da naștere la patologizara oprimaților criticată de Mutnik sau Tester. Deși Schutzmann (în Cohen-Cruz et al. 1994) argumentează că această schimbare paradigmatica ar fi fost adaptarea lui Boal la noul context occidental, aceasta aserțiune nu se susține, deoarece nouă interpretare a oprimării nu a venit
Teatrul Oprimaților – de la „repetiția pentru revoluție” la „polițistul din cap” () [Corola-website/Science/296107_a_297436]
-
se opune ferm acțiunii lui Donald Trump de a interzice accesul musulmanilor în țară. Că asociație ai cărei membri sunt predominant musulmani, că mâna de lucru aproape în totalitate migranta, ca mișcare muncitoreasca ce-și are rădăcinile în apărarea persoanelor oprimate, ne opunem acestei interdicții inumane și anticonstituționale. Știm prea bine că atunci când programele guvernamentale încurajează direct și deschis islamofobia, ca atunci cand retorica urii este regurgitata de la amvonul puterii dominante, crimele motivate de ură se întețesc și șoferii sunt grav afectați
Dosar Boicot Uber /// Uber și deportările din Statele Unite ca urmare a #muslimban () [Corola-website/Science/296188_a_297517]
-
teatral evenimente de protest și rezistență din anii ‘20, ’30-’40, ’70-’80 și ’90, construind o istorie de coliziune cu istoria oficială, subjugată de clișeele ideologiei dominante, și, totodată, o istorie de protest împotriva felului în care clasele sociale oprimate au fost percepute și reprezentate în discursul public din România. „Ce-am fi dac-am ști” este o istorie a protestelor vulnerabililor care-și iau revanșa politic prin reprezentarea poveștilor lor. Platforma de Teatru Politic 2015 este un proiect teatral
Comunicat: CE-AM FI DAC-AM ȘTI. FEERIE POLITICĂ PROTESTATARĂ () [Corola-website/Science/296022_a_297351]
-
marathi, nume dat celor care au renunțat la castele de neatins din care proveneau pentru a își contesta locul în societatea hindusă) au reîmprospătat formele literare clasice, printr-un limbaj neobișnuit de concret folosit pentru a descrie condiția lor de oprimați, contribuind în acest mod la îmbogațirea temelor și a formelor literaturii naționale. Industria cinematografică indiană este cea mai prolifică din lume. Centrul său este constituit de producția Bollywood- ului ( nume derivat de la Bombay, veche denumire a orașului Mumbai, ale cărui
Cultura Indiei () [Corola-website/Science/314381_a_315710]
-
numindu-l "fără valoare" și afirmând: ""Vremea răzbunării" susține vigilantismul, dar își deghizează mesajul său prin a face un justițiar negru, permițând spectatorilor să creadă că pofta lor de sânge și setea de răzbunare este, de fapt, o empatie pentru oprimați". Peter Travers a simțit că "ei [Schumacher și scenaristul Akiva Goldsman] se întind prea mult". Lui Grisham i-a plăcut filmul, el remarcând: " Când totul a fost spus și făcut am fost fericit, fericit că am fost capabili să găsim
Vremea răzbunării (film) () [Corola-website/Science/326242_a_327571]
-
și la marginea familiei, iar Jena este de-a dreptul o străină (și nu una dintre acelea pe care le invidiem sau ni le-am dori ca prietene: o est-europeană). Rebela și străina, două dintre arhetipurile feminine mereu marginalizate și oprimate istoric. Pentru mulți dintre cei care au vizionat și apreciat Sieranevada, Puiu nu face decât să descrie o realitate comico-tristă, realitatea familiei bucureștene/românești/universale. Eu cred, ca și Laura Sandu[8]</a>, că filmul „este o re-legitimare a ierarhiilor
Ierarhie și reprezentarea adulterului în Sieranevada () [Corola-website/Science/296158_a_297487]
-
fi centrul a culturii și civilizației occidentale, pe care și-o imaginase țarul. Mulți aristocrați care fuseseră obligați de țar să locuiască la Sankt Petersburg au plecat. Lupii umblau prin piețele orașului pe timp de noapte, în timp ce grupurile de iobagi oprimați, aduși pentru a construi noul oraș al țarului și a fi încorporați în flota baltică, s-au revoltat frecvent. Petru I a fost urmat la tron de văduva lui, Ecaterina I, care a domnit până la moartea ei în 1727. Ea
Palatul de Iarnă din Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/298930_a_300259]
-
numai printr-o puternică disciplină morală și militară nu-și i-a avânt spre a rezolva - prin sânge - insultele și defăimările aduse armatei și familiilor lor de către cei de care până mai ieri erau exploatați și care azi se prezintă oprimați ocupanților ruși”". Din telegrama GRANIȚA-140, nr. 13 919/2. VII. 1940, aflăm că "„În general armata și populația evacuată din Basarabia își manifestă revolta contra evreilor. Nu sunt excluse manifestări antisemite mai grave din partea armatei” ". În privința motivației violențelor îndreptate împotriva
Pogromul de la Dorohoi () [Corola-website/Science/306411_a_307740]
-
punct de vedere propagandistic comunist revolta de la Hotin a avut o dublă funcționalitate, manifestată în cadrul unor tendințe istoriografice contradictorii. Pe de o parte a reprezentat un perfect exemplu de "„ajutor altruist oferit de către statul sovietic și poporul rus fraților lor oprimați din Basarabia”", iar pe de altă parte a putut fi un model de "„revoltă locală independentă și spontană împotriva dușmanului de clasă, român”", cea din urmă idee putând contracarea cel puțin, tendința istoriografiei "„burgheze”" vest-europene și românești de a afirma
Răscoala de la Hotin () [Corola-website/Science/329950_a_331279]
-
1980, printr-o invazie terestră și aeriană a teritoriului iranian. Războiul a survenit după o serie lungă de dispute teritoriale legate de frontiera comună a celor două state și temerile Irakului legate de o insurgență Șiia (ramura islamică predominantă, însă oprimată a Irakului) inspirată de Revoluția Iraniană. Irak dorea de asemenea locul Iranului ca putere dominantă în zona Golfului Persic. Deși Irakul spera să profite de haosul apărut după Revoluția Iraniană și a atacat fără o declarație de război, trupele sale
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
combinate cu tactici inovative. Atacurile acestor trupe erau precedate de operații de diversiune realizate de către milițiile Basij, compuse din voluntari echipați cu armament ușor, care deschideau drumul trupelor de militari și gărzi revoluționare. Trupele Basij, denumite oficial Basij-e mostażʿafin (Mobilizarea oprimaților), formate din voluntari fideli principillor revoluției islamice, erau antrenate de Gărzile Revoluționare. Coordonarea acestora era realizată de Ministerul Gărzilor Revoluționare, condus de Muḥsen Rafiqdust. În acel moment, efectivele gărzilor revoluționare erau de același ordin de mărime cu cele ale trupelor
Războiul Iran-Irak () [Corola-website/Science/307737_a_309066]
-
îl susține duo-ul artistic Monotremu este prezența pe domeniul public, abordând intervenția urbană ca statement personal determinat de contextul social. Și apoi sunt George Wielgus, Kurt Murray și Iulia Benze, care aduc cu ei din UK cunoștințe despre Teatrul Oprimaților, Teatru Sport și tehnica „Identity deconstruction”. Aceasta e partea de ateliere propriu-zise. Mai e o parte de dezbateri, pe temele atinse în ateliere, pe care artiștii-coordonatori le vor iniția. [caption id="attachment 1781" align="aligncenter" width="610"] Atelier - De la improvizatie la
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției” Cum ați ales artiștii străini care vin să țină întâlniri pe teme de artă politică stringente pentru o cultură participativă extinsă? Lorand: Cei de la Reboot the Roots au o vastă experiență în Teatrul Oprimaților, în drama-terapie și în teatru interactiv. Folosind tehnici din Teatru Imagine, Teatru Forum și Rainbow of Desire (n.m. http://books.google.ro/books?id=gd8jfjAVQW8C&printsec=frontcover&hl=ro&source=gbs ge summary r&cad=0#v=onepage&
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
aceste fenomene. Parafrazând-ul pe Augusto Boal, pot spune că astfel de practici teatrale nu sunt revoluționare în sine, sunt repetiții ale revoluției. Într-o cultură participativă, individul poate paria pe poziția celorlalți atunci când ia o atitudine. Practici ca Teatru Oprimaților vin înspre a forma această încredere. Și apropo de cultura participativă, am lansat de câteva zile o campanie de crowdfunding (finanțare participativă) pe site-ul Creștem Idei. Susținerea pe care am primit-o încă din primele zile a depășit cu
Noi facem ce știm mai bine: desenăm, protestăm, acționăm () [Corola-website/Science/295816_a_297145]
-
Lojii Coroana lui „Ștefan cel Mare” din Botoșani, apoi s-a evidențiat în calitatea sa de comisar pentru problemele împroprietăririi, sub Cuza Vodă, prezentându-i domnitorului un tablou veridic al lumii satului, al abuzurilor și fărădelegilor celor puternici la adresa țărănimii oprimate, relevant fiind în acest caz raportul pe care îl înaintează domnitorului la 5 noiembrie 1865, unde notează: Devotat convingerilor sale politice a dat el însuși un exemplu împărțind gratuit moșia Gropnița sătenilor, fapt care i-a adus frumoasa etichetă „Amicul
Dimitrie Scarlat Miclescu () [Corola-website/Science/310314_a_311643]
-
aproape instinctual împotriva oricărui experiment educațional care stimulează capacitățile critice și care nu se mulțumește cu o abordare parțială a realității, ci caută întotdeauna legăturile care unesc problemele una de cealaltă. Astfel, interesul opresorilor este de fapt „schimbarea conștiinței celor oprimați, nu a situației care îi oprimă”;[1] căci cu cât mai mult vor fi cei oprimați convinși să se adapteze la această situație, cu atât mai ușor pot fi dominați. Pentru a-și atinge acest scop, opresorii folosesc educația de
Pedagogia oprimaților (fragment) () [Corola-website/Science/295692_a_297021]