331 matches
-
lupta pentru puterea continentală, făcea prea mult parte din balanța puterii și îi lipsea superioritatea categorică pentru a îndeplini această funcție. Pe de altă parte, Italia nu avea suficientă greutate pentru a obține poziția-cheie. Din acest motiv, a primit numai oprobriul moral, dar nu și respectul pe care politicile asemănătoare le-au adus Marii Britanii. Doar Veneția, în secolul al XVI-lea, și Marea Britanie, începând cu domnia lui Henric al VIII-lea, au fost capabile să facă din menținerea balanței între alte
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
și cumularzi care consumă fără să producă, desconsiderând poporul pe spatele căruia trăiește. În sistemul sanitar reforma Începută Încă din ultimul deceniu al secolului trecut a condus la situația de astăzi; subfinanțare, ineficiență, discriminare, desconsiderare salarială și civică, dotare preferențială, oprobriu public printr-o massmedie ignorantă, incultă și coruptă. Chiar dacă astăzi morbiditatea s-a schimbat radical, majoritatea bolilor devastatoare de altădată astăzi fiind istorie, nevoia de asistență medicală nu s-a redus, ci din contra, a crescut sub aspectul eficienței dorite
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
evidențiate de Piaget, pe care le denumesc preconvențional, convențional și postconvențional, dar în interiorul fiecăruia disociază câte două substadii. Așa încât dezvoltarea motivației comportamentului moral cunoaște următoarele șase etape: evitarea pedepsei; obținerea unor recompense; evitarea dezaprobării, a nemulțumirii celor din jur; evitarea oprobriului celorlalți și, în consecință, a sentimentului vinovăției; câștigarea și menținerea respectului în grup (morala contractului mutual); evitarea autoblamării. Sintetic, cele trei stadii pot fi descrise astfel: 1. Morala preconvențională se caracterizează prin preponderența concepțiilor egocentrice despre ceea ce este bine sau
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
totuși să se vorbească aici de o mistică creștină a eroticii: „Poezia lui Radu Cârneci e păgână pentru că la el dragostea nu atrage după sine culpabilitatea, ci constituie un temei al ființei; iubirea nu e, deci, o degradare demnă de oprobriu moral, ci reprezintă o stare de grație și fervoare față de care atitudinea umană corespunzătoare e cea de adorație contemplativă” (Radu Enescu). Principiu cosmic, instituitor de armonie, erosul tinde, platonian, la refacerea unului originar (androgin), deci la transgresarea contrariilor, dar și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286116_a_287445]
-
să ducă în lagăr și care, oricum, continuă să fie taxată drept infamă. Nello Ponente, cu aceeași delicatețe cu care sugerează poporului să-i trimită la rug pe Freud, Ferenczi și toată psihanaliza, mă arată pe mine cu degetul pentru oprobriul public, ca fiind „mămos”. Desigur, disprețul pentru „mărunțișurile culturale” l-a împiedicat probabil pe Ponente să citească o întreagă serie de poezii pe care eu le-am dedicat mamei mele, din 1942 și până astăzi. Îl provoc să demonstreze că
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
se elibera de adversarul care îi privează de plăcerea de a se simți lipsiți de prejudecăți și avangardiști. Astfel de metode vechi, infame sunt cele ale „vânătorii de vrăjitoare”: instigarea la linșaj, înscrierea pe listele celor excluși din societate, expunerea oprobriului public. „Vânătoarea de vrăjitoare” este tipică culturilor intolerante, adică clerico-fasciste. Într-un context represiv, obiectul „vânătorii de vrăjitoare” (ceea ce este „diferit”) e mai întâi privat de caracterul său uman, lucru care permite ulterior excluderea sa efectivă de la orice posibil sentiment
[Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
teoriilor supraspecializate în termeni simpli și aducerea lor în atenția omului de rând. Acest demers nu este deloc încurajat în mediile academice, considerându-se că un specialist care renunță la limbajul supraspecializat se trădează ca specialist, primind, de altfel, imediat oprobriul colegilor de breaslă. Responsabilitatea specialistului ar trebui, dimpotrivă, să se regăsească în generozitatea de a împărtăși rezultatele cercetării, pentru ca semințele fructului primit să dea rod prin și pentru ceilalți. V.3 „Perspectivism“ Termenul „perspectivism“ are începând cu Nietzsche o istorie
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
un punct de vedere militar pe termen scurt, ci unul politic pe termen mediu. Desigur, un atentat împotriva unui ofițer german poate să provoace în chip de represalii execuția a zeci de militanți comuniști, dar acest sacrificiu este compensat de oprobriul ce-i acoperă pe ocupanți și colaboraționiști. Desigur, un maquis se implică în puține operațiuni militare, dar este o școală de pregătire politică. Desigur, baricadele nu pot, în cele câteva mari orașe europene, decât să stânjenească temporar acțiunea tancurilor germane
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
alianței dintre cei doi bărbați, pe la 1945. De la dezacorduri politice până la neînțelegeri între clientele, relațiile rămân tensionate: Liu este mai radical decât Mao în exaltatele luni ale Marelui Salt înainte*, apoi contribuie la concentrarea asupra lui Mao, în 1961-1962, a oprobriului care însoțește eșecul. Iar în 1964-1965, când Liu pretinde să conducă în felul său - încă și mai dur - „mișcarea de educație socialistă”, Mao, îmboldit de soția sa, ambițioasa Jiang Qing, să hotărăște să declanșeze o lovitură de stat sprijinită de
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
străduiește să ordoneze puțin lucrurile, împărțind lumea în două tabere: cruciații și admiratorii semilunii, tabere aflate inevitabil în conflict. Nu prea versat într-ale diplomației, dl. Bush jr. s-a trezit el mai întîi vorbind despre "cruciada împotriva terorismului", stîrnind oprobriul lumii musulmane. De, gura păcătosului... Cancelariile occidentale se străduiesc cu mult zel să ne convingă că nu avem de-a face cu un conflict între civilizații, între primele două mari religii ale lumii, și repetă papagalicește formula de "luptă împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
semnul bolii. Busuioc, "tatăl denaturat" și Iorgovan "cel depresiv" își păstrează, în ciuda "beteșugurilor" lor, până la final, statutul privilegiat în lumea satului pe care îl conferea averea deținută. În spațiul creației lui Slavici, Pupăză este primul personaj care cunoaște din cauza bolii oprobriul public atât în viață, cât și după moarte. Modul în care oamenii aleg să se raporteze la fratele vitreg al lui Busuioc, bărbatul marcat de handicapul fizic și psihic, e unul obișnuit în acest spațiu. Anormalul trebuie sancționat susțin oamenii
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
celor care duceau o viață depravată, nu a luat nici o măsură, ci s-a mulțumit să adauge, că ar fi mai bine ca aceștia să fie aduși pe calea cea bună, prin măsuri luate în particular, decât să fie supuși oprobriului pubic. Mulți bărbați înstăriți continuau să poarte veșminte de purpură, în ciuda faptului că nu aveau voie. Tiberius nu i-a mustrat și nici nu i-a pedepsit. Dar într-o zi când o ploaie s-a ivit din senin în timpul
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
orice exeget, Morvan, alias Vincent Lestréhan, crede că domnul de Sade era conștient de lipsa de măsură a spiritului său, dar era condamnat să se complacă în ea. Căci pentru el nu exista plăcere mai mare decât să fie obiectul oprobriului public. Nu s-a căit niciodată, fiindcă, spre deosebire de Gil de Rais, știa că crima lui era numai din cerneală și hârtie Marilyn și analistul Michel Schneider (n. 1944), autorul masivului volum Marilyn pe divan (Editura Trei, 2007, traducere din limba
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
numelor persoanelor implicate într-un dosar ar putea crea probleme în viitor. Totuși, efectul restrictiv al unei investigații secrete care nu se finalizează prin întreprinderea unei acțiuni nu poate fi decât unul minim. Efectul pare să fie mai degrabă echivalent oprobriului public pe care o persoană și l-ar atrage dacă ar îmbrățișa idei lipsite de popularitate, decât cel de limitare a libertăților prevăzute în Primul Amendament. Potrivit dreptului constituțional, Curtea Supremă a respins opinia conform căreia o persoană are de
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
un mare val de indignare („Ziarele lor m-au anatemizat, m-au excomunicat”). Caută să se disculpe, însă toate gazetele îi refuză cuvântul. Abonații returnează „Literatorul”, cenaclul din jurul revistei se destramă. Pe stradă e arătat cu degetul, devine obiect al oprobriului public. Hotărăște să plece la Paris (se căsătorise între timp cu Ana Rallet Slătineanu, care-i adusese o dotă substanțială). Apare în „L’Élan littéraire” (Liège), în „Bulletin officiel de l’Académie des Muses Santonnes”. La întoarcerea în țară încearcă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287942_a_289271]
-
autolustra ar fi chiar mai mare, poate, decât acela de a fi refuzat colaborarea cu fostul aparat de represiune din comunism. Căci atunci, odinioară, informatorul își purta rușinea și culpa de unul singur, dar acum el se lasă practic la îndemâna oprobriului public dacă acceptă autolustrarea și se spovedește în plen. Cum ar fi ca posibilii parlamentari foști colaboratori și Securității (în varii chipuri și cu diferite nuanțe) să se autolustreze? Deșartă iluzie, așa cum spuneam deja: ne aflăm în pură utopie. Ce
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
STASI, colaborarea acesteia ducând, printre altele, la distrugerea vieții unui om care a făcut închisoare politică din pricina ei. După aflarea adevărului, doar victima a fost cea care a împiedicat pedepsirea juridică a celebrei scriitoare, lăsând-o pur și simplu pradă oprobriului public. Alături de cei zeloși există apoi mercenarii, cei care au turnat pentru a obține avantaje materiale din delațiunea lor: o locuință mai bună ori pur și simplu bani (a se vedea chitanțele existente în dosarele CNSAS ale unor astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
urmă nu poate fi trecută cu vederea, întrucât este reală și rușinoasă, dar ea este cea de pe urmă între gradele de vinovăție stabilite până aici. De aceea, acești informatori care nu ocupă funcții publice nu pot fi sancționați decât moral, oprobriul public și propria lor conștiință constituind un tribunal destul de însemnat și pregnant în ceea ce-i privește. Amestecul acesta de vinovății și nuanțe prea rar diferențiate în mass-media (din pricina spectaculosului pripit și a picanteriilor politice pe care se mizează) a făcut
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
sau în curs de însănătoșire) este să sancționeze colaboraționismul activ. Acest deziderat ar trebui să alcătuiască nucleul Dosariadei, într-o ierarhizare clară a culpelor, supunîndu-se rigorilor Codului Penal, acolo unde este cazul. Abia apoi urmează lustrația, ca sancțiune administrativă, și oprobriul moral, ca sancțiune aplicată de opinia publică, dar și de propria conștiință, în cazul celor care se căiesc deschis. „Sfinții închisorilor” versus clericii colaboraționiști Prin închisorile și lagărele comuniste din România au trecut destui preoți, călugări, ierarhi aparținând tuturor cultelor
[Corola-publishinghouse/Science/2083_a_3408]
-
în spitalul din Brașov. Apoi în fiecare oraș reședință de județ au fost arestați câte 2-3 legionari și executați imediat, îndeosebi cei din fruntea structurilor locale ale Mișcării. Cadavrele lor au fost lăsate în piețele centrale ale reședințelor județene, pentru oprobriul public. În total, au fost executate peste 252 de persoane. Carol al II-lea sconta într-un final că îi va speria și îngrozi pe toți legionarii, pentru a-i reduce la tăcere. Mai curând, efectul a fost invers decât
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
la luptă. De la ICOANĂ, urcând muntele suferinței (biruindu-ți patimile trupești), trecând prin pădurea cu fiare sălbatice (ucigând în tine orice gând meschin și egoist și orice dorință de mărire lumească) și creându-ți drum prin mlaștina deznădejdiei (suportând tot oprobriul public al celor inconștienți și ignoranți în răutatea lor), în numele neamului tău! Vei suferi, dar vei învinge! „Căci nu sunt vrednice suferințele din veacul acesta de acum a sta alături de Slava Vieții Viitoare” (Sfântul Apostol Pavel). „Îndrăzniți, Eu am biruit
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
știe, continuă comentatorul, că un regim care suprimă libertatea presei este o dictatură odioasă. Și, ca orice dictatură se va prăbuși cu temeliile roase de propriile sale păcate..!” „..Tot astfel și un guvern rezultat din alegeri măsluite, merită și obține oprobriul tuturor democraților sinceri din țară și din străinătate..!” „ Da, da...așa este!”, mormăiră toți, crezând și ei la fel. „ Viața, continuă glasul din cutie, sub apăsarea celor puși în slujba unui regim cu rele deprinderi, este tot mai greu de
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
nu este nimic condamnabil În a se identifica cu fostul Partid. Este adevărat că nu pot cu niciun chip să se identifice cu un curent reformator, fiind legați de un Partid normalizat, la a cărui normalizare au contribuit. Confruntați cu oprobriul opiniei publice, unul dintre argumentele preferate pe care le folosesc În apărarea lor este că Partidul Comunist Cehoslovac devenise, În cursul anilor ’70 și ’80, un loc de selecție meritocratică. Ei vor să demonstreze că meritul, cultul pentru munca bine
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
putea continua. Doar foștii comuniști par să-și fi găsit cu ușurință locul. Nu este deloc de mirare, așadar, că au fost diabolizați. Victoriile lor electorale de câțiva ani mai târziu demonstrează că au știut să depășească obstacolul decomunizării și oprobriul social. Au sfârșit prin a reuși să demonstreze că acele campanii instrumentale care Îi asaltau exagerau considerabil adevăratul lor rol, iar de acum Înainte pot să propage ideea că ei au inaugurat noul regim pe picior de egalitate economică și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]
-
Înglobează astfel participarea - În sens larg - la aparatul de represiune, la un sistem de pe urma căruia profitau. Niciunul dintre interlocutorii noștri, fie el ceh, polonez sau maghiar, nu și-a pus Întrebări despre apartenența lor comună la „clasa dominantă” și la oprobriul care putea proveni de aici. Din acest punct de vedere, disimularea a fost completă și banală. Dimpotrivă, a dominat un discurs funcțional apolitic, adică un discurs care asumă cât mai puțin responsabilitățile politice ale vechiului regim și care permite retrospectiv
[Corola-publishinghouse/Administrative/1953_a_3278]