129 matches
-
la IMP + CONJ] (T54: Combien de fois [...] mon coeur allait-il vous instruire? [De cîte ori inima mea avea să/era să vă dea de știre]), a COND (T76: Cenușăreaso, ție nu ți-ar plăcea să mergi la Bal?) și COND optativ perfect (T54: Dar tot acea privire, ce jale-ar fi adus!), timp de bază al lumilor ficționale anticipate autonome: Sub-sistemul <4>: LUMI TRECUTE (reale sau fictive) DIEGETIZARE AUTONOMĂ MOD ENUNȚIATIV NONACTUALIZAT Origine "istorică" a unui DEIXIS SECUNDAR PE VREMEA ACEEA
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
13 4 514 5 15 1 216Vom adopta mai departe abrevierile următoare: PS = perfect simplu, PA = "trecut anterior", IMP = imperfect, MCP = mai mult ca perfect, PR = prezent, PC = perfect compus, PsC = perfect supra-compus, V = viitor, VA = viitor anterior, CO = condițional optativ, CP = condițional perfect, CONJ = conjunctiv, IMPER = imperativ. Formele perifrastice, infinitiv etc., vor fi desemnate complet. 2 17 3 18 4 19 5 20 6 21 Pentru o exemplificare a acestor variațiuni enunțiative, trimit la două lucrări despre A. Camus: Adam
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
parodiei și a autoparodiei pe final. Literatură se deschide cu un alt clișeu ("Am ajuns în toamna acestei zile"), acela al finalului de existență, de etapă. Incipitul pare să fie absolut literar. Aproape întregul text e construit însă din propoziții optative care indică posibilitățile de creație pe care le impune tradiția literară, pentru ca în final să le infirme pe toate. Tonul nu e virulent, tema liniștii, a tăcerii sufletești este aici refuzată. Se respinge literatura lamentărilor pe vechile teme, trecerea timpului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de la grădiniță începe imediat. S + A + A + P + C; Se împrimăvărează mai devreme decât în alți ani. P + C + C + A); * scopul comunicării: propoziții enunțiative prin care se transmite o informație: certă propoziții enunțiative propriu-zise ( Pleacă devreme.), dorită propoziții enunțiative optative (Ar vrea o prăjitură.), incertă, nesigură propoziții enunțiative dubitative ([Vrea] să plece în vacanță.), ca acțiune impusă propoziții enunțiative imperative (Scrie o cerere adresată direcțiunii!) vs. propoziții interogative prin care se solicită o informație: certă propoziții interogative propriu-zise (Ai citit
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Vrea] să plece în vacanță.), ca acțiune impusă propoziții enunțiative imperative (Scrie o cerere adresată direcțiunii!) vs. propoziții interogative prin care se solicită o informație: certă propoziții interogative propriu-zise (Ai citit articolul?), pusă sub semnul dorinței/ al opțiunii propoziții interogative optative (Ai face asta atât de repede?), nesigură propoziții interogative dubitative (Să scrie mai mult?), la care nu se așteaptă răspuns propoziții interogative retorice (Unde-am pus cartea?, Unde ești, copilărie?); * implicarea afectivă a locutorului: propoziții exclamative propoziții enunțiative exclamative (Plouă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
interioară intră apoi în proiectul actului inovator și patronează îndrumător toată desfășurarea acestuia, indicând la nivelul fiecărei etape înclinarea balanței pragmatice înspre un pilon descriptiv sau altul, adică decizând ce se atașează laturii stabile și ce nu. În această modalitate optativă, anumite elemente sufletești vor fi investite cu caracter de esențialitate, în timp ce altele vor cădea, simetric, într-o condiție inferioară (și își vor asuma propriul provizorat), într-o organizare de tip progresiv care menține unite cele două laturi înaintea fiecărui salt
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
obiectivitatea sistemului de cerințe face parte, însă, și opinia celor din jur ("conștiința morală depinde în mare măsură de opinia celor din jur"48, afirma Carl Gustav Jung sugerând ponderea considerabilă pe care o are impactul grupului social asupra forului optativ individual, adică adâncimea pe care o atinge amprenta comunității asupra portretului sufletesc). De această opinie trebuie ținut seama de fiecare dată că o conștiință de sine solitară tinde să monopolizeze analiza sistemului noetic, în ideea că înțelepciunea este de cele mai multe
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
orientarea individuală. Dubla lor mișcare este regăsibilă în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine voce interioară a unei modalități negative de prescripție ("daimonul este oracolul interiorizat"51). El inaugurează o tradiție de concepție care acordă un loc
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ce se petrece are repercusiuni și asupra întregului și asupra celorlalte părți. Cine poate purta cu succes povara individuală a propriei poziționări în câmpul de relații ontice poate conduce către justă înfăptuire sarcina neprielnic deservită a semenului aflat în dificultate optativă (în impas dilematic). In extremis, în câmpul eticii (ca de altfel în tot sectorul pragmatic), un singur individ poate prelua tema existențială a unui întreg grup social, suplinind prin forța și cu avantajele conștiinței obiectelor lumii tot ce a supraîncărcat
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru () [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
ea implică o independență supraordonata pe care nu trebuie niciodată să o exprimăm: "Eu vreau sau îți ordon: nu mișcă!" se poate reduce la: "Nu mișcă!" Tot asa cu o propozițiune exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a optativului: "Căci nu am eu drept în lume să judec
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
exclamativa: Ce frumos este! (Subînțeles: vedeți, iată...) sau una optativa: De-aș pleca! (Subînțeles: ce bine, ce fericit aș fi!) Și iată că o cauzala introdusă cu "căci" poate încă o dată deveni independentă slujindu-se și de această poziție a optativului: "Căci nu am eu drept în lume să judec pe tirani!" care presupune: "Mă simt foarte trist pentru că etc. etc." și este tot una cu "De-aș avea eu drept în lume etc. etc.". Este o întorsătură stilistica foarte obișnuită
Studii de ştiinţa limbii by Bogdan Petriceicu Hasdeu () [Corola-publishinghouse/Science/896_a_2404]
-
ți-o bată vânturile,/ Ca pe mirel gândurile”. Așezarea fetei în planul înalt și menționarea turnului furnizează date despre etapa recluziunii fecioarei, perspectiva ei modificată ducând în basme la o concepție imaculată. Viitorul popular al verbelor predicative are o valoare optativă, ca efect al intenției rituale a pretendentului. Prin tăierea cosiței în urma provocării, tânărul declară inițierea încheiată. Ciuta constituie un intermediar între ipostaza inițiatică a feciorului pornit prin pădurea misterelor și fata ieșită recent din cufundarea izolantă în mit. Transformarea ei
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
și conjunctivul prezent, ca timp cu puterea de a modifica viitorul, și de aceea el este propriu unor instanțe inițiate, cum sunt colindătorii sau descântătoarele. Aceștia au cunoașterea necesară pentru a asista și ghida traseul inițiatic al tinerilor. Modul condițional optativ primește valoare imperativă în imprecațiile mamei care își menește fiul să treacă prin moartea simbolică a înghițirii inițiatice. Șarpele se adresează în același registru „Spargem’ țasta capului”, așa cum o face și bourul cu leagăn între coarne, semn că întrupările zoomorfe
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
ce atunci exista, nu ca acum, am fi aprins lumânări, (de sufletul ateului ZOMBI) și am fi cântat ceea ce după 22 decembrie ’89 a devenit imnul național, “Deșteaptă-te române”. Un verb “regulat”, conjugat în clasa a șasea la modul optativ. N.n. - Cântecele patriotice : Deșteptă-te române, Tricolorul, Peal nostru steag, Pui de lei, Voința neamului, Imnul eroilor etc, au fost reintroduse în circuitul repertorial al poporului român în 12 aprilie 1968, la plenara extraordinară a pcr . Pag. 245 - Interviu . Redactorul
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
în atenția media... la întrebarea noastră, la rugămintea noastră de a oferi probe clare, fără echivoc asupra alegațiilor, nu ne-a putut oferi nimic altceva decât dovezi circumstanțiale. Dovezile circumstanțiale țin toate de ceea ce în limba română se numește condițional optativ. „S-ar putea...” Dragoș Ghițulete: Pe de altă parte, șeful statului a spus: avioane au aterizat, vor ateriza în cadrul cooperării serviciilor secrete... Mihai-Răzvan Ungureanu: Eu nici nu cred că ar trebui să fim aici ipocriți. Dacă vă uitați pe harta
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
pronumelui demonstrativ. Numeralul: numeralul cardinal și cel ordinal (recapitulare), numeralul multiplicativ, numeralul de specie, numeralul fracționar, numeralul colectiv. Declinarea numeralului ordinal. Verbul. Recapitulare: persoană, numărul, timpul, modul, modurile personale și nepersonale, simple și compuse Conjugarea verbelor (modul indicativ, imperativ, condițional - optativ), modurile nepersonale. Conjugarea verbului auxiliar a fi. Legea ritmica. 5.3. Adverbe. Recapitulare: adverbe de loc, de timp, de mod, de cauză. Formarea adverbelor și gradele de comparație. 5.4. Prepoziția. Recapitulare. Cazuri prepoziționale și neprepoziționale. 5.5. Conjuncția. Recapitulare
ANEXĂ din 30 iunie 2008 privind aprobarea programelor şcolare revizuite pentru disciplinele de studiu din aria curriculară Limbă şi Comunicare - Limbi materne, clasele a V-a - a VIII-a*). In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/214604_a_215933]
-
le asumi, și știi lucrul acesta. Au fost situații la Rahova, când securiștii veneau în stol și băteau cu pumnul în masă și spuneau: "Semnează! Semnează! Semnează!..." Și ca să-ți dai seama că totuși verbul acela era asertiv și nu optativ, lucrul acesta presupune o anumită răceală, furie în tine și o anumită stăpânire. Eu nu cred că dl [A.P.] are puterea... Și nu cred că are nici dexteritatea textelor de lege pentru a rezista unei astfel de presiuni. De-a
HOTĂRÂRE din 8 iunie 2010 în Cauza Andreescu împotriva României - definitivă la 8 septembrie 2010. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/230279_a_231608]
-
o aproximație: b) un ordin, o interzicere: Lucharás por el bien de tu pueblo. No desearás mal a tus amigos. Viitorul anterior (Futuro perfecto) denotă o acțiune terminată înaintea alteia care se va efectua tot în viitor: Condiționalul prezent (Condicional, optativo / potencial) exprimă o acțiune viitoare în raport cu o acțiune realizată în trecut: Acțiunea pe care o exprimă este eventuală, ipotetica. Condiționalul poate fi folosit și ca formă de exprimare politicoasa în cazul unei rugăminți, a unei dorințe, întocmai ca formele indicativului
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
viitoare în raport cu o acțiune realizată în trecut: Acțiunea pe care o exprimă este eventuală, ipotetica. Condiționalul poate fi folosit și ca formă de exprimare politicoasa în cazul unei rugăminți, a unei dorințe, întocmai ca formele indicativului imperfect: Condiționalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto) exprimă un fapt deja terminat sau posibil înainte de a avea loc un alt fapt cu care este în relație: Modul imperativ (Modo imperativo) În limba spaniolă imperativul are numai două forme proprii (persoană a II-a singular și
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
folosirea conjunctivului depinde de gradul de intensitate al îndoielii. Cu conjunctivul, îndoială se intensifică, iar cu indicativul se atenuează: Dacă adverbele quizá(s), acaso, tal vez sunt așezate după verb, acestea, de regulă, se construiesc cu indicativul: În propozițiile independente optative, verbul se construiește cu conjunctivul: b) Conjunctivul în propoziții subordonate Cu verbele care exprimă îndoială, necunoașterea (dudar, hesitar, vacilar, ignorar, desconocer, etc.) se tinde, de regulă, să se folosească conjunctivul: În astfel de cazuri este posibilă și folosirea indicativului. Incertitudinea
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
tomado,hubisteis tomado, hubieron tomado Viitorul (Futuro): tomaré, tamarás, tomará, tomaremos, tomaréis, tomarán Viitorul anterior (Futuro perfecto) : habré tomado, habrás tomado, habrá tomado, habremos tomado, habréis tomado, habrán tomado, Condițional (Condicional): tomaría, tomarías, tomaría, tomaríamos, tomaríais, tomarían Condiționalul perfect (Condicional optativo/ potencial perfecto): habría tomado, habrías tomado, habría tomado, habríamos tomado, habríais tomado, habrían tomado. Prezent: tome, tomes, tome, tomemos, toméis, tomen Perfectul (Pretérito perfecto): haya tomado, hayas tomado, haya tomado, hayamos tomado,hayáis tomado, hayan tomado Imperfectul (Pretérito imperfecto): tomara
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
pe toți ce-n astă lume sunt supuși puterii sorțiiDeopotrivă-i stăpânește raza ta și geniul morții." În această direcție specifică, "Mai am un singur dor" este mai mult decât o declarație poetică, fiind un crez ontologic, totul concentrat în optativul inițial, ""să mă lăsați să mor"". Ca și în "Miorița", propria anulare a eului postulează pătrunderea acestuia în realitatea naturală, în universul vegetal, mineral și animal, vis evocat în mod sublim și în basmul filozofic al "Luceafărului". O asemenea intuiție
Opera poetică a lui Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/297926_a_299255]
-
este atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
atașat la sfârșitul substantivului. Articolele au evoluat din pronumele demonstrative din limba latină. Româna are patru [[conjugare|conjugări]] verbale. Verbele pot fi puse la patru moduri personale, și anume ([[modul indicativ|indicativ]], [[modul conjunctiv|conjunctiv]], [[modul condițional|condițional]]-[[modul optativ|optativ]] și [[modul imperativ|imperativ]] și patru moduri impersonale ([[infinitiv]], [[gerunziu]], [[supin]] și [[participiu]]). Limba română folosește șapte vocale: , , , , , și . În plus, vocalele și apar foarte rar în unele cuvinte de origine străină, încă neasimilate. La sfârșitul cuvintelor, după consoane (rar
Limba română () [Corola-website/Science/296523_a_297852]
-
mai ales prin modul verbal al predicatului. Astfel există următoarele tipuri de propoziții: Propoziția reală, numită și asertivă, expozitivă sau narativă, prezintă acțiunea sau starea ca reală, modul predicatului fiind indicativul. Poate fi enunțiativă ("Sunt bucuros") sau interogativă: "Vii?" Propoziția optativă exprimă o dorință, având predicatul de obicei la condițional-optativ: Aș mânca o înghețată" (enunțiativă), "Ai mânca o înghețată?" (interogativă). Propoziția potențială exprimă posibilitatea unei acțiuni sau stări realizabile în prezent sau în viitor, ireale în trecut. Modul predicatului enunțiativei potențiale
Propoziție gramaticală () [Corola-website/Science/309934_a_311263]