439 matches
-
ar putea să fie și cel mai vechi nume cunoscut al regiunii (sau poate chiar al acestei prime așezări întărite?): "Daton" (Δάτον) sau "Datos" (Δάτος). În perioada clasică, acest nume străvechi a devenit proverbial și era folosit ca simbol al opulenței inepuizabile, cu o aluzie evidentă la zăcămintele de metale prețioase ale muntelui Pangeu, din apropiere. Grecii și-au făcut apariția în această regiune relativ târziu. Primii sosiți au fost coloniștii din insula Paros. Ei au întemeiat, mai întâi, o colonie
Filippi () [Corola-website/Science/327523_a_328852]
-
diverse scopuri: salonul cel mare era unul de recepție, dans și concerte, o altă încăpere era folosită pe post de seră, familia avea la dispoziție cinci camere, iar personalul, opt. Camerele principale se remarcau prin sobele de teracotă, semne de opulență pe atunci. Familia Mavrocordat a avut și o impresionantă bibliotecă, cărțile fiind depozitate într-o cameră capitonată cu lemn de nuc. Din păcate, multe dintre exemplarele din această bibliotecă au dispărut. Casa Mavrocordat a fost declarată, în anul 2004, monument
Casa Mavrocordat () [Corola-website/Science/311582_a_312911]
-
mai înalte virtuți morale și capabili de fapte eroice. Stilul rococo evoluează în secolul al XVIII-lea și este succesorul barocului. Este asociat cu regalitatea franceză și, în special, cu domnia lui Ludovic al XV-lea. Bogăția ornamentației vecină cu opulența, curbele ornamentale infinit încolăcite folosite cu obstinație, respectiv accentuarea cu precădere a artelor decorative și a designului interior, au creat un fel de tratare cu indulgență superioară a întregului curent în prima treime a secolului al XIX-lea, când rococo
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
și prevăzut cu o vestă. Peste sacou se purta un pardesiu scurt sau palton. Un rol important îl joacă bijuteriile. Considerate un simbol al aristocrației, sunt aproape eliminate de Revoluția franceză, ca apoi să revină la modă, ca expresie a opulenței și eleganței și alăturându-se acelor simboluri ale grandorii imperiale. Modelele de mobilier, publicate în "Journal des Modes", au fost preluate de Rudolph Ackerman în publicația sa, "Repository of Arts, Literature, and Fashions", apărută în 1809. De asemenea, stiul Empire
Stil Empire () [Corola-website/Science/325993_a_327322]
-
metri erau funcționale; al patrulea, folosit numai pentru ventilație, a fost adăugat pentru a face nava mai impresionantă. Nava putea transporta un număr maxim de 3.547 de persoane, pasageri plus echipaj. "Titanic" a surclasat toate rivalele în lux și opulență. Pasagerii de la clasa întâi aveau la dispoziție un bazin de înot, o sală de sport, un teren de squash, băi turcești, baie electrică și o cafenea cu verandă. Camerele de zi de la clasa întâi erau placate cu lemn scump, mobilă
RMS Titanic () [Corola-website/Science/304268_a_305597]
-
care adună elita societății pentru a primi recunoașterea Familiei Regale, fie mai ales la Garden Party, atunci când mii de oameni se adună în curtea Palatului pentru a se bucura împreună de singurul eveniment public de masă care nu emană nici opulență, nici populism, ci decență. Palatul Elisabeta își deschide porțile și oaspeților de rang înalt din străinătate. Numai în ultimii ani, el a fost vizitat de mai mulți Suverani în funcție, alții care locuiesc în republici, de delegații din Europa, Asia
Palatul Elisabeta sau România regală by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64280_a_65605]
-
s-a întors încă (România fiind încă republică), și-a găsit un sălaș în Palatul Elisabeta. Palatul adăpostește zilnic și un număr de colaboratori ai Familiei Regale. Prea puțini pentru a se asemăna cu marile castele din Europa, atât la opulență, cât și la intrigi, colaboratorii Palatului sunt binecuvântați cu un loc de muncă unic, dar și cu sentimentul că, pășind pe Intrarea Românești, intri în România Regală, în afara timpului normal al istoriei. Este un sentiment pe care și eu îl
Palatul Elisabeta sau România regală by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/64280_a_65605]
-
numai lui îi este îngăduit orice, chiar și...teama că nu va fi înțeles. Pahopol nu rîde, și, prin asta, prin abaterea de la obișnuitul joc, știu că vede în observația mea o enormitate aproape tristă". E pusă în ramă o opulență a materiei. Protocolul unei "lumi apuse" include delicii gastronomice, apetisantele bucate fiind și ele înregistrate vizual. În perspectivă retro, se obține o pînză flamandă: "Lăsăm lumînările să ardă o jumătate de oră, după care începem să turnăm în pahare. Bunătățile
O existență artistică: Val Gheorghiu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17087_a_18412]
-
Sumpu era o altă lume. Atmosfera de pe străzi și manierele cetățenilor, până și repeziciunea cu care umblau oamenii și modul cum se uitau unii la alții și-și vorbeau, toate inspirau relaxare și încredere. Li se putea cunoaște rangul după opulența hainelor, iar când ieșeau, își acopereau gura cu evantaiul. Înfloreau artele muzicii, dansului și poeziei. Seninătatea vizibilă pe toate chipurile amintea de primăverile tihnite din vechiume. Sumpu era un oraș binecuvântat. Pe vreme frumoasă, se vedea Muntele Fuji; dacă era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
sfârșit o audență la Shogunul Yoshiteru. Evident, s-a dus deghizat ca de obicei la conacul lui Miyoshi, s-a schimbat cu îmbrăcămintea oficială și a plecat la palatul shogunului. Loocuința shogunală era un palat luxos decăzut în ruine. Din opulența și bogăția care fuseseră create și apoi epuizate de către treisprezece shoguni succesivi nu mai rămăsese decât un vis pe jumătate uitat. Tot ce mai dăinuia era o administrație care se servea pe sine însăși și își dădea importanță. — Va să zică, ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
a conducătorului suprem al Japoniei era condusă la culcare. În cei doisprezece ani de viață care-i mai rămăseseră, Hideyoshi și-a solidificat autoritatea asupra națiunii, frângând pentru totdeauna puterea clanurilor de samurai. Patronajul său asupra artelor a creat o opulență și o frumusețe celebrate și astăzi ca Renașterea Japoneză. Împăratul l-a încărcat cu titluri: Kampaku. Taiko. Dar visurile lui Hideyoshi nu se sfârșeau la marginea apei; ambițiile sale ajungeau până dincolo, spre tărmurile la care visase în copilărie - ținutul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
scuse, tu nu tregi nigiodată de dreapta îndîia, ești un înger și de-aia de iubesc, un borc ji un înger, jjj..." Și aici Calistrat părăsi furculița și cuțitul, se dădu pe spate și râse la noi într-adevăr cu opulența unui porc pe care vinul l-ar fi transformat prin miracol în om... Era bine îmbrăcată văduva muzicianului, călătorea când vroia în străinătate, pomenea des nume de personalități din capitală, oameni de cultură, dar și din sferele responsabile, care îi
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
re)familiarizare cu lumea reală, de (re)reglare a simțurilor 407. Până și în pasajele în care interesul este acaparat în mod evident de universul obiectelor mărunte, iar discursul capătă aspectul celei mai „transparente” proze, ceea ce frapează este o anumită opulență barocă, proprie numai virtuozilor imaginarului, din speța lui Leonid Dimov, de pildă: Cotrobăi prin șifonier, ii și lamé-uri și fuste-nflorate și veste matlasate de mătase și cordoane și poleieli de discotecă și cămăși de pânză topită și gulere fanteziste
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
migrează. Rezultă astfel o țară blamată, formată însă și din individualități superioare ce o blamează, printr-o deplină sfidare a mesajului celebru al anticului „paradox al mincinosului”; o țară săracă, formată însă și din acei „noi îmbogățiți” care afișează o opulență sfidătoare... Într-un alt registru, acestor excepții multiplicate li se adaugă o puternică disonanță indusă în fluxul retoric generat de sondajele de opinie cu referire la evaluarea direcției de dezvoltare a țării: între 20 și 40% dintre respondenții sondajelor (proporțiile
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
doar la începuturile proceselor. Crizele identitare doar le anunță prin multiplicarea debordantă a întrebărilor de tipul „Cine sunt?” sau „Cum să mă (re)prezint în lume?”. Opțiunile identitare de tip agresiv, fie că e vorba despre religiozitate, apartenență etnică sau opulență etalată, și opțiunile temperate, petrecute în liniștea asurzitoare a zbuciumului subiectiv, se îmbină, uneori se confruntă și alteori se ignoră, dar toate au o frecvență și o intensitate care indică distanțarea lentă și sigură față de fatalitatea destinului pentru a face
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
în noile industrii IT; de cealaltă, o agricultură de secol al XIX-lea, gospodării ale producției autarhice, sărăcie lucie, cod lingvistic restrictiv, abandon școlar, mod de viață precar. Pe de o parte, individualizarea prin proprietăți și printr-o simbolistică a opulenței și mobilității fără margini; de cealaltă, viața în sărăcie, fără speranță și fără comunicare. Pe de o parte, controlul patriarhal tradițional, cu care unii politicieni încă se identifică; de cealaltă, individualizarea și explozia identitară provocate și întreținute de piață și
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
constatat că nici una din aceste diplome nu corespunde vocației sale, dar acribia pe care Conta o arată în facultățile belgiene pledează pentru flerul său pragmatic: știe că, la întoarcerea în țară, patalamalele universitare îi vor fi de folos, chiar dacă, lăuntric, opulența lor de hram nu avea acoperire în chemarea spiritului. Dar Belgia îi mai aduce lui Conta două consecințe nedorite: izbucnirea tuberculozei și aderarea la ideile Internaționalei Socialiste, dat fiind climatul ideologic produs de Războiul Franco-German din 1870. Fibra somatică i
Plectrul fatalității by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4782_a_6107]
-
grozăvii s-au petrecut în intervalul unei singure săptămâni. Și nu e vorba decât de o selecție aleatorie, pentru că altminteri presa geme de atrocități, bestialități și înspăimântoare manifestări ale sălbăticiei. Societatea românească, perfect secționată în două, a devenit fie paradisul opulenței desfrânate (pentru cam jumătate de procent din populație), fie comuna primitivă, pentru restul. Partea ciudată e că ambele sunt egal de neplăcute la privit, deși din motive diferite. Insolența bogăției unor români e întrecută doar de disperarea sărăciei ce i-
Securitatea purifică N.A.T.O. by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15286_a_16611]
-
a ne grăbi la lucru, însăși ideea de a lua micul-dejun este un act de decadență - și, cu cât ne agățăm mai mult de această masă din ce în ce mai puțin la modă, cu atât ne apropiem mai mult de o stare de opulență pură și subversivă. Inspirația contemporană poate fi găsită la restaurantul Norma al Hotelului Le Parker Meridien din New York, care oferă așa-numita "Frittata 1 de Enșpe Milioane de Dolari 2". Lansată în primăvara anului 2004 la prețul de 1000 de
O antologie a decadenței () [Corola-journal/Journalistic/7771_a_9096]
-
fără pasiuni, fără crimă, fără ecstasy, fără suferință, fără vinovăție, fără nici un rost de a face mare caz de nimic. Prea deprimant. Chiar mai scandaloasă este atracția, din ce În ce mai puternică, pe care o exercită Buddhismul În draga lui lume occidentală, centrul opulenței, gura fîntînii prin care se scurg obiecte și imagini. În urmă cu cîțiva ani, un om care și-ar fi abandonat toate interesele pămîntești și s-ar fi retras din viața „normală“ ar fi fost internat de urgență la balamuc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mănușile jos. Vă e frig sau ce s-a întâmplat? Haina asistentei Harris, legată corect cu cordonul peste uniformă, stătea pe unul dintre scaunele Maria Antoaneta de sub candelabru. Hugo se gândea că severitatea aspectului asistentei nu făcea decât să accentueze opulența ridicolă a camerei. Bucătăriile trebuiau să fie niște spații funcționale. A lor arăta ca un salon de bal cu aragaz. O valiză maro destul de mare, evident plină cu haine, se odihnea pe podea, lângă asistenta Harris. Nu, a răspuns ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
că aveam puterile lui Buddha, puteam să alunec fără să-mi fac griji, iar formele ascunse de viață mi se arătau: un șarpe inofensiv cu dungi irizate, o sumedenie de ciuperci, plante parazite Înflorite ale căror culori și forme sugerau opulențe sexuale - o bogată floră cu frunze cerate și o la fel de bogată faună iubitoare de umezeală tipice pentru acest loc ferit al planetei, până atunci nedescoperit de oameni sau cel puțin nu de cei Înarmați cu etichete taxonomice. Atunci mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
Începe să vadă pretutindeni alți agenți sub acoperire, astfel Încât lumea ajunge un vast carnaval al măștilor, asemeni celui venețian. Nu scăpase deci de Veneția. Nici nu-și dorise vreodată să scape, fiindcă Veneția era imaginea perpetuă a frumuseții și a opulenței. Voise să scape doar de partea ei superficială, de afectare, de minciună, de orgolii. În uralele mulțimii, sultanul ieși din palat. În aceeași clipă, Alexandru Își simți brațul strâns cu putere. -Nu te Întoarce, Îi șopti o voce cunoscută. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
ofereau ritualuri laice Înlocuitoare. Stites, Revolutionary Dreams, p. 119. Vezi de asemenea Vera Sandormirsky Dunham, In Stalin’s Time: Middle-Class Values in Soviet Fiction, Cambridge University Press, Cambridge, 1976. În această lucrare se arată cum austeritatea a fost transformată În opulență În timpul lui Stalin. Stites, „Festivals of People”, capitolul 4 din Revolutionary Dreams, pp. 79-97. Ibid., p. 95. Grație filmelor lui Serghei Eisenstein, aceste publice puneri În scenă sunt imagini vizuale care rămân Întipărite În conștiința multora dintre cei ce nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
îl ocolește pe cel care tranșează blana și copitele la abator, sau îmi arunca priviri chiorâșe, strângând din buze, când călătoream pe ruta foarte aglomerată din Cottage Grove. Mai mult, exista ceva pompeian în slujba asta care nu îmi plăcea - opulența pentru câini, și apoi obiceiurile lor care reflectau o mentalitate civilizată, temperamente răsfățate de favoriți, oglindind nevroza. În plus, veșnicul gând nerostit că taxa câinilor ăștia de la club era mai mult decât trebuia eu să plătesc pentru Mama la Cămin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]