2,134 matches
-
Partea de cvartet în do major din 1906 continuă un sistem de referință, un nou punct de plecare, situat la nivelul modernității reliefate. Aci se află conturată pe deplin premisa elaborării unor creații viitoare, definitivate după decenii și reunite în opus 22. În continuare, evidențiem ideea că, în vederea dezvoltării unei stilistici camerale autonome, au fost necesare, în genere, două condiții de bază: prima condiție se referă la necesitatea existenței unei stricte continuități în preocupări, eforturi, acțiuni și manifestări concretizate în lucrări
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
a declanșat conștientizarea utilizării de către compozitor a unui anume citat muzical. Pornind de la ea și analizând întreg corpusul de creații destinate saxofonului, am putut constata atașamentul lui Ștefan Ștefan Niculescu față de o linie melodică monteverdiană și includerea ei în toate opusurile sale pentru saxofon. Deși nu este un lucru total inedit în istoria muzicii (dar posibil să fie în cea a muzicii românești), acest procedeu al utilizării unui citat unic într-o serie mai amplă de lucrări merită a fi semnalat
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
Binele principal și suprem a cărui fire este bunătatea, este și se numește Dumnezeirea, fie că aceasta se înțelege sau nu. Din moment ce nu poate fi demonstrată vreodată o limită (ὄρος) a virtuții, cu excepția răului (deși Divinul este, bineînțeles, nereceptiv față de opusul său), tot așa, natura divină trebuie înțeleasă ca nelimitată (ἀορίστης) și nemărginită (ἀπεράτωτος). Chiar și așa, omul care urmărește adevărata virtute participă la nimic altceva decât la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este virtutea perfectă. Ce este viu prin natura sa este
Participarea la Dumnezeu (Μετουσία Θεοῦ) după Sfântul Grigorie de Nyssa. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/134_a_424]
-
Radames, Otello.... Și, în general, uverturile și preludiile instrumentale fixează această atmosferă. Amintim în mod deosebit Otello, lucrare extrem de dramatică, ale cărei prime acorduri sunt extrase din Credo-ul demonic al lui Iago. Credem că linia este directă de la acest opus la Tosca lui Puccini, unde nu se mai poate vorbi de uvertură sau preludiu căci cortina se ridică imediat după primele acorduri care îl evocă la fel de sumbru si la fel de pregnant pe Scarpia, personajul negativ implicat în acțiune, un personaj similar
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
magistral gloria operei comice italiene. Este testamentul unui creator de geniu, cu o creație imensă întinsă pe o jumătate de secol, puternic și conștient ancorat în pamântul solid al tradiției unui popor care a creat teatrul muzical. Cu ultimul său opus, Puccini face același gest ca și marele său predecesor pe care îl recunoaște din nou ca maestru și la al cărui model se întoarce. După experiența americană, după Fata vestului sălbatec și operele din Triptic - printre ele Gianni Schicchi, singura
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
de sus” a devenit „S-a rupt din locul lui de sus”. Dar urmează imediat: „În vremea asta Cătălin...”, iar reluarea lin - Cătălin este semnificativă. Opoziția dintre Hyperion și Cătălin este întărită și onomastic: în greacă, Hyper (deasupra, sus) este opusul lui Kata (jos, în jos). Cătălin își explică singur numele: „Și-n treacăt o cuprinse lin”. Se creează, deci, perechea: locul lin de sus, locul lin de jos, Hyperion și Katalin. Eminescianul „loc lin de sus” trebuie păstrat, „lin” nu
Cu Nicolae Georgescu despre reeditarea antumelor lui Eminescu [Corola-blog/BlogPost/93768_a_95060]
-
un psalm printre mulți alții - este mai mult decât atât!" Criticul însă nu minimaliza deloc magnifica poezie, dar mă bate gândul că stilul paginii sale, lipsit de patetism și rezervându-și o anumită distanță de obiectul cercetat se afla la opusul capacității de îmbrățișare a unui critic poet. Acesta nu e un reproș, temperatura ridicată a adeziunilor sale la reușitele poetice comentate convine, credem, unui moment dificil, în care se scrie enorm de multă poezie și se citește tot mai puțină
Criticul poet by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12282_a_13607]
-
curioasă teorie îl seduce, aceea că romanul (spre care aspiră) este scris, mai cu înlesnire, de autori "înalți de statură și groși"; îi dă în exemplu pe Stendhal, Flaubert, Roger Martin du Gard, M. Sadoveanu, C. Stere, Rebreanu. Este exact opusul persoanei sale: "am fost conceput la o scară redusă. Am capul mic, sunt mic de statură, chiar și inspirația mi-e mică. Numai inima mi-a fost mereu mare și generoasă, oferindu-se celorlalți într-un mod absurd". Prin august
Jurnalul lui M. R. Paraschivescu by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/12112_a_13437]
-
și otravă, metaforă în care putem întrezări dualismul care stă la baza personajului: mierea, de multe ori asociată cu laptele, este simbolul plenitudinii, al bogăției și al blândeții prezente în femeie, dar în Rașelica această însușire este îmbinată indisolubil cu opusul său: amărăciunea otravei. Din acest intim dualism derivă sentimentul pe care Rașelica îl provoacă în narator, care devine purtătorul de cuvânt al întregului univers masculin: femeia trezește în Crai un dublu sentiment de atracție și repulsie, căci pe de o
Flacăra rece a unei flori negre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Imaginative/13716_a_15041]
-
mea, o stafie se retrăgea mai în umbră, mirată că un copil atît de firav se strecurase, iscoditor și temerar, în acest imperiu în care domnea numai îngerul morții"). Umbra e viața în moarte și moartea în viață. În măsura în care este opusul vieții reale, banale, prozaice, umbra poate avea și o încărcătură poetică, misterioasă, secretă (la un moment dat naratorul observă:"... umbrele au fost totuși oameni, au avut viața lor, chiar atunci cînd nu se semnalau cu nimic în modestia sau nulitatea
O capodoperă de tinerețe by Matei Călinescu () [Corola-journal/Imaginative/14252_a_15577]
-
pune Tipătescu, supărat, lui Farfuridi. Dar nu din O scrisoare pierdută am desprins-o, ci dintr-un calendar Caragiale pe care o să vi-l prezint acum. Nu vă așteptați la un calendar de festivități dedicate scriitorului. Ideea a fost tocmai opusul unui astfel de gest și cei trei autori ai lui, Călin-Andrei Mihăilescu, Liviu Papadima și Rodica Zafiu, au ținut să precizeze acest lucru: ";A se mai ști că acest Calendar nu s-a născut din bîțîiala festivistă ce a eclectizat
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Imaginative/14219_a_15544]
-
se folosesc în România pt. a ucide un câine. 4. Dacă chiar v-ar place să trăiți “într-o lume în care să nu fie nevoie să fie omorâte animalele”, atunci creați și promovați o astfel de lume, iar nu opusul ei așa cum faceți în această postare. Dacă nu știți cum, cu mare bucurie vă pot explica într-un e-mail. Ați putea, de exemplu, să începeți din acest moment să deveniți vegetarian, descoperind imensele beneficii pentru sănătatea dvs. 5. “Să NU
Eutanasierea câinilor și demnitatea omului by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82388_a_83713]
-
comunicare, unde e lipsa de egalitate socială? Hai să fim serioși! Poate în politică, dar nu cred că le interesează foarte mult. Ești un mic frustrat Dragoș Bucurenci pentru că joci cartea educației și a inteligenței tot timpu. Asta dovedește exact opusul. Ești mic de tot. Pe partea de soft skills ești 0. Nu mai intrăm în partea de cunoaștere a femeii că acolo ești dezastru, știm asta, pe dovedite. Apreciez totuși că nu cenzurezi commenturile. Cristina N-a zis nimeni că
Confesiunile unui misogin by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82376_a_83701]
-
curs periculos, pe care-l promovează acest Pavlic Morozov pre nume Dodon. Nu a fost încă investit în funcția de președinte dar câte a reușit să strice acest dregător kremlinez. În luna august curent Dodon a lansat cu mare pompă opusul unor pretinși istorici gen Nazaria & C așa numita „Istoria Moldovei” tocmai în trei volume editată într-un tiraj mare (socialistul are bani, este bogat!!!) „care vor fi distribuite gratis în toate școlile”. Acum, fiind înscăunat în jilțul de președinte, asta
ISTERIA ANTIUNIONISTĂ de VALERIU DULGHERU în ediţia nr. 2179 din 18 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380640_a_381969]
-
de artă sonoră. Un efort fără de care orice muzică devine indiferentă ori o simplă ambianță. Cercetarea caracterului uman are toate șansele să releve dinamica receptării mesajului sonor, să surprindă procesele care privesc viteza și intensitatea adaptării unui subiect la un opus muzical, posibilitățile de aprehendare ale acestuia ori finețea ce operează în selecția răspunsurilor la stimulii unor muzici pline de varii încărcături emoționale. În principiu, orice meloman deține un potențial afectiv, un depozit ce trebuie livrat și fructificat. În fapt, energia
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
cu precădere, cele savante): de la insensibilitate majoră, indiferență ori crasă nepăsare și chiar agresiune, până la interesul activ, implicarea spirituală și participarea afectivă. Nu de puține ori snobismul ocultează aceste nuanțe, alterând probitatea și onestitatea unui subiect în relația lui cu opusul sonor. Un caracter deschis, sincer se manifestă printr-o concordanță totală între ceea ce simte și ceea ce declară că a simțit. La polul opus se află fățarnicul, ipocritul, cel care încearcă să prezinte raportul dintre gust și valorizarea intrinsecă într-o
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
se produce, o știe orice meloman, fără impactul duhorii și fără perspectiva hoitului. Nici măcar nu simțim uscarea, ofilirea, deshidratarea ori dezagregarea melodiei și a ritmului. Nimic pestilențial, cadaveric sau putrid. Aceasta pentru că nu suntem în stare de a contacta un opus sonor decât prin intermediul auzului. Nicidecum prin miros, văz, gust sau pipăit. Decesul muzicii înseamnă trecerea de la sunet la non-sunet, de la vibrație la repaus. Muzica, aidoma zgomotelor, moare în tăcere. Numai că, în timp ce zgomotele cad în uitare, muzica urcă în amintire
Melomanii și muzicile lor narative by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10226_a_11551]
-
cultural elvețian, pregătit să pună de un concert "Aequatuor" - ansamblu de muzică nouă fidel componisticii din țara cantoanelor. Tobias Moster (violoncel), Ingrid Karlen (pian), Matthias Arter (oboi) și Sylvia Nopper (soprană) au sondat cu pasiune ardentă și cu entuziasm trei opusuri moștenite de la autori reprezentând tot atâtea generații de creatori. Fenruf J12 (2001) de Valentin Marti (născut în 1965, la Zürich) mi s-a părut a fi o muzică prescrisă, listată, în consecință previzibilă, dezarticulată, în plus, de o voluntară duritate
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
Vroiam să scap Tânjeam după copaci Înfrunziți și Pajiști cu verdeață Să văd cerul liber Fără opreliști... Luciul acestei lumi Rece Nu mă atrăsese niciodată Iar acum, nevoită Rătăceam printre oglinzi, Ciobul din inimă Modela realitatea Și fiecare lucru devenea opusul său. Cautam binele Și nu-l găseam În fulgerul imaginilor, Ruga sfinților Și plânsul Le ascundeam În mine Căci metalul oglinzilor Voia să le curme Într-un hohot de râs... ... Când Începuse visul? Nu mai știam Așa cum nu mai știam
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
38 de clopote cu varii dimensiuni, în greutate totală de zece mii de kilograme, rostește întâiul său mesaj sonor de o paternitate triumfală grație contribuției unui arhitect (Ballu), unui baron (Seguier) și unui muzician (Berozzi), toți trei contribuind la nașterea primului opus dedicat spectacolului carillon-orchestră. Mai 1900: semnalele instrumentului convoacă interesul numeroșilor vizitatori ai Expoziției mondiale de la Paris. Iulie 2000: comenzile mecanice sunt înlocuite cu un dispozitiv electronic ale cărui comenzi sunt asistate de ordinator. 8 martie 2006: Renaud Gagneux, carillon-istul suveran
Muzee, catedrale by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10296_a_11621]
-
prospețimea. Ori că sunt imediat acoperite de colbul sufocant al armoniilor terne, cenușii. Cum sufocată de opacitatea forjelor post-seriale, cu rezolvări ritmice ori intonaționale și cu articulații cadențiale pe cât de previzibile, pe atât de vulnerabile, s-a arătat a fi opusul lui Ranaud François - Poemes de Paul Mefano (observați încrengătura), compozitor și flautist situat în siajul estetic și atitudinal al "mentorului". Dar și în asistența lui pedagogică, întrucât aflăm că François este mâna dreaptă a lui Mefano la CNSM de Paris
Soliști,dirijori, orchestre by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10356_a_11681]
-
se rostesc lucruri derizorii sau chiar impudice; cel de-al doilea stăpânește suveran derizoriul ori frivolitatea, exersĺndu-și încrederea și vanitatea. M-am dus să-i văd pe artiștii de la Intercontemporain într-un concert "Matičre-Son", dirijat de Beat Furrer și incluzând opusuri semnate de Aureliano Cattaneo, Stefano Gervasoni și același Beat Furrer, însă prețul prohibitiv al biletelor m-a aruncat din nou în stradă, în fața IRCAM (Institut de Recherche et Coordination Acoustique/Musique), acolo unde, n-ai ce să-i faci, dai
Centre Pompidou by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10605_a_11930]
-
virtual environment), la un număr de seminarii dedicate SuperComputing-ului. Nu știu precis dacă Sever Tipei este robul calculatorului ori, dimpotrivă, tânjește după voluptatea de a face din computer robul său personal. Am încercat de câteva ori să-mi organizez opusurile în siajul conceptului de dominare și supunere a calculatorului, dar realitatea este că trăim acum în societăți democratice, fără robi (fie ei născuți sau nu dintr-o anume voluptate...). Știu însă că Sever Tipei este creator de programe pentru compoziția
La cheremul șansei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10001_a_11326]
-
măsură atât sobra intonație cât și evlavioasele poziții ori moduri de atac consacrate de demersul interpretativ tradițional. Dialogul interpreților este, astfel, fie suspendat (fiecare își vede de treaba lui, fără nostalgii recuperatoare sau integratoare), fie animat, chiar tensionat (interpreții de opusuri muzicale clasice spunănd despre ceilalți că sunt incapabili de fidelitate față de partiturile faimoase sau cel puțin cunoscute, iar interpreții de muzică contemporană condamnându-i pe cei de muzică clasică în baza culpei de comoditate, lipsa de inițiativă ori incapacitate de
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]
-
înfruptat copios un public în general tânăr, pregătit aperceptiv prin anume tratamente terapeutice: clipuri de muzică savantă realizate de Oana Drăgulinescu și TV Romania Cultural, conferințe și work-shop-uri susținute de Stephan Litwin, comentarii pertinente ce au însoțit restituirea sonoră a opusurilor. în acest fel un atare eveniment muzical își îndeplinește o cădere fundamentală: aceea de a-și "devora" oaspeții, de a-i exploata cât mai intens posibil, nu numai prin etalarea vocației lor specifice, ci și prin identificarea acelor resurse umane
O samă de contraste by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10080_a_11405]