173 matches
-
din sutele, din miile cu putință: "propriile-i tribulații biografice, o, cît de multilaterale! o, cît de bolșeviurîtoare!"; "Mic laborator diabolectic"; "fiecare îndeletnicindu-se cu gîndemele, praxele și Carmencitele sale"; "prefațatorul, personagizat mai apoi într-un texticol"; "categorii de textoanți"; "opusculul genitat"; "fîntînă carteziană"; "postul diplomaticos"; "să fii sprințangiu, jmecher + cununat de Pohoață, ergotînd la nesfîrșit în Casa Universecuritarilor"; "dosarul de membrizare la județeana pecerie"; "a Sexcuriștilor". De bună seamă și calamburului i se dau toate onorurile: "Peste tot, culții îl
"Ospețe pentru dzicãturi" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12906_a_14231]
-
nu se ridică însă mai sus de manualele populare de invocare a duhurilor sau de fabricare a poțiunilor magice, în genul Daemonolatriei (1598) sau al așa-numitului „testament al lui Faust”, cunoscut sub numele de Magia naturală și nenaturală (1505). Opusculul din urmă, în care apare și numele lui Mefistopheles, Goethe îl putea citi în marea bibliotecă ducală din Weimar în al cărui registru manuscrisul apare. Cunoscut și ca Praxisul cabalei negre (Praxis cabulae nigrae), manuscrisul conține operații sau invocații (Operation
În biblioteca lui Faust by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2679_a_4004]
-
în versuri, a unui straniu univers exsanguu și bidimensional); Rebis (paisprezece holorime, a cîte, fiecare, nouă strofe, - melanj de biografism și alchimie). La sertar (mai bine zis: în folder): o autobiografie, în vers alexandrin, referitoare la un timp dintîi; un opuscul de prozopoeme, intitulat Prozariu; un caiet de versuri franțuzești, un Ťabecedarť: ABC d'air (și, eventual, un altul, în nemțește, cu numele de Schlimmericks); un ingenios-ingenuu eseu despre aventura literală, anume Micul Prinț (un Prinț!), o carte fără ș, nici
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12272_a_13597]
-
unei "minore păpușerii romantice", în cutare poezie de la începuturile sale) poate deveni centrul unei asemenea puneri în scenă, ca "un galant al lumii dunărene". Exersând această artă a punerii în scenă și a animării corpurilor altfel inerte ale opurilor și opusculelor literare, Regman fugea, aș spune ca de dracul, de două pericole ce pândesc critica: ariditatea și perisabilitatea sa. Nu poți scăpa de ariditatea magisteriului critic doar prin vorbe de duh, pehlivănii și ghidușii. Trebuie o oarecare teatralizare a demersului critic
La nouăzeci de ani neîmpliniți by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Journalistic/6691_a_8016]
-
poezia lui Gamarț, altminteri inteligentă și bine făcută, lasă impresia unei grozave digitații pe tastatură. Pe care o pot plăcea - din exterior - destui, dar care se retrage din calea oricărui vizitator cu bune intenții. Înainte de a impune, circular, o relectură, opusculul intitulat Eu spun dragoste trimite, de la primele versuri, la raftul din bibliotecă pe care, de ceva ani, se găsesc, deloc prăfuite, Manifestul anarhist sau Fratele păduche. Un viciu infim - și acesta de atitudine - îl ține pe Andrei Gamarț departe de
Corectitudinea estetică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8672_a_9997]
-
Înțelegând că moartea n-are rimă." Într-un remarcabil sonet poetul spune: "Destinul tău e-un petec de hârtie", afirmându-și, nu fără mândrie îndeletnicirea nobilă și trudnică: În lungul șir de nopți și poticniri/ Voi mai compune, poate, un opuscul,/ Și-aștept să mă apropii de crepuscul/ Același rob, aceleiași meniri." Robit poeziei, " În toat-această grea ucenicie" poetul avertizează pe cei grăbiți: "Sonetul nu-i o pară, sus ce cade/ Ca din senin, să-ți umple ție gura -/ E-o
Un destin poetic by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/16001_a_17326]
-
iată, însemnările corespunzătoare perioadei cuprinse între 1997 și 2002 apar abia acum, după ce-au fost parcurse - e de presupus - toate etapele unor drastice remanieri stilistice. Faptele sunt clare, iar ceea ce scriu, pe ultima copertă a celui de-al patrulea opuscul, Eugen Simion și Gabriela Adameșteanu, e - în această privință - încă și mai clar. O mostră de pătrundere critică e, așadar, urmată de una, curată, de empatie prozastică. Le reproduc, fiind în linii mari de acord cu ele, în ordinea în
Frecvențe de emisie by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7968_a_9293]
-
Constantin Țoiu Purtând titlul complet Discurs despre servitutea voluntară, sau Contr'Un, opusculul celebru al lui Etienne de la Boétie apărut mai demult la noi, tradus în harnica Editura Universal Dalsi (editor Maria Marian, în tălmăcirea excelentă a Lenei Stan și Laviniei Stan, amândouă semnând notele) nu a avut, după părerea noastră, comentariile potrivite
Servitutea voluntară by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15156_a_16481]
-
pînă la Penrose și Hawking), meritul cel mare al autorului este că nu a scris o carte destinată matematicienilor. Dacă ar fi făcut asta, s-ar fi ales cu o broșură competentă menită deliciulului colegilor de breaslă, genul acela de opuscul pe cît de consistent pe atît de arid, al cărui conținut ar fi fost din păcate cu totul ilizibil pentru ochiul umaniștilor, așadar genul de tom pe care l-am fi deschis ca să-l închidem repede, traumatizați de spectacolul ecuațiilor
Răul de infinit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8178_a_9503]
-
antet oricărei alte forme/formule incipiente, întrucât rândurile ce urmează nu sunt un studiu critic (și, prin urmare, tehnic), ci, numai, o scrisoare deschisă către tine, - deschisă către tine! Cum îți făgăduiam acum patru-cinci zile, primind (și doar privindu-l), opusculul tău de tălmăciri din Rilke (Îngerul păzitor, Ed. Humanitas, 2007, - asta o spun nu pentru tine!), urma să citesc, dintr-însul, câte-un poem allabendlich, "seară de seară". E, pe cât cred, acest allabendlich, unul dintre cele mai frumoase cuvinte ale
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
ar fi marele Dicționar al scriitorilor români redactat sub conducerea Profesorului Mircea Zaciu, sau din alte lucrări nu mai puțin serioase, precum și din presa literară, ar recunoaște poate, cu aceeași mirare, titlul , ce mi se atribuie în amintitele opuri și opuscule ca o carte de debut, mai exact volumul debutului meu în poezie. Indulgenți, cunoscătorii aceștia și-ar spune: "în definitiv, dacă vrea Balotă acum, la bătrânețe, să scrie despre încercările lui poetice din tinerețe, e treaba lui...". Atât doar că
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
Oameni, furtuni, vapoare. Volumul a apărut în 1984, autorul ei adevărat nu l-a văzut publicat. Murise înainte de apariția lui. Erau fragmente din marea carte a sa, rămasă până azi în manuscris, în afara puținelor pagini extrase pentru a alcătui acel opuscul din '84. Nu cred că, de la Jean Bart încoace, s-a scris la noi despre mare cu autenticitatea cu care scrie Nicolae Balotă. Acel magnum opus al vieții sale era anunțat de tânărul elev-ofițer încă din prefața la Din spuma
Din spuma mărilor... by Nicolae Balotă () [Corola-journal/Imaginative/15420_a_16745]
-
ziarul clujean Înfrățirea, cu titlul sfidător Literatura fără rost (Desigur de d. Blaga), reacțiile inamicale prilejuite de discursul de recepție al lui Blaga la Academie din partea sociologului H.Stahl, a poetului I.U. Soricu, a eseistului Petru Manoliu, ca și opusculul aceluiași Dan Botta, Cazul Blaga, au reprezentat doar o parte din dosarul atacurilor îndreptate cu precădere împotriva filosofului. Deranja originalitatea acuzată a opiniilor acestuia, neîncadrarea lor în tiparele prestabilite. Gînditorul se vedea pus în patul procustian al unor concepții cu
Polemica lui Blaga by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8117_a_9442]
-
sunt însoțite de explicații - Apollo, Donatus, Esculap (sic!), Jupiter, Marte, Sibila, Tages, Tarquinius Superbus. Trecem acum la partea „istorică” a ediției, datorată d-lui Dragoș Mîrșanu. Puține scrieri bisericești se pretează la un comentariu istoric atât de atent precum DMP, opusculul recomandându-se mai puțin ca o lucrare teologică, cât mai ales ca una istoriografică. Fiind, cum spunea Arnaldo Mo migliano, un „oribil pamflet”, pentru a înțelege corect realitățile politice, ideologice, administrative, economice, militare, religioase, umane de la sfârșitul veacului al III
Classica et Christiana Revista Centrului de Studii Clasice şi Creştine by Nelu Zugravu () [Corola-journal/Journalistic/125_a_452]
-
eforturile căruia se pot adăuga trei comentarii - cel personal: "Comentariu din perspectiva modernă", precum și cele ale lui Ammonius, fiul lui Hermeios și Stephanus, filosoful (cel al lui Ammonius tradus doar parțial). De prisos a intra în amănunte referitoare la celebrul opuscul al Stagiritului, o fac mult prea temeinic cei trei exegeți. Pe de altă parte, îmi pare foarte interesanta structura în sine a volumului, întrucat ea oferă o implicită învățătură despre cum poate fi împlinită exegeza unui text - si reamintește despre
Comentând Despre interpretare by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17712_a_19037]
-
cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia de aparențe. Nu întîmplător, deși în subtitlu epoca antimodernității apare situată între de Maistre și Barthes, Compagnon citează spre final și opusculul lui Lindenberg Chemarea la ordine, căruia îi asociază articolul lui Maurice M. Maschino "Noii reacționari" publicat în Le Monde diplomatique din noiembrie 2002, incluzîndu-i așadar sub aceeași banieră pe Maurice Dantec și pe Michel Houellebecq. Prezența autorului Plăcerii textului este
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
Cosmin Ciotloș Pentru cine îl citește atent, Nimic de Mircea Cărtărescu e o revelație. Se pot spune multe lucruri conjuncturale despre volumul acesta: că în Jurnalul atât de blamat de unii comentatori venea adeseori vorba despre el ca despre un opuscul care va rămâne interzis tiparului, că face un bun pandant cu extraordinarul Totul, din 1984, că dintre poemele cuprinse aici câteva nu sunt chiar inedite, ele regăsindu-se și în antologia Dublu CD. Pe acestea, Femeile, OhNatalie..., Ieșim la plimbare
Nostalgia by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6303_a_7628]
-
ales după anii îndelungați în care ele au fost evitate, în mod strategic. Cu toate acestea, gruparea într-o antologie dă o ușoară senzație de artificios. Dacă dispunem, în general, de antologii drastice de autor, de selecții tematice sau de opuscule generaționiste, e lesne de înțeles că, aici s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit și prin amprentă. Altfel spus, este vizată feminitatea, surprinsă în formele sale cele mai inedite și mai
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
uniți din Polonia. Aceștia au fost folosiți de Roma și ca misionari pentru rutenii, românii și ucrainenii din Slovacia și Maramureș. În anul 1750 a apărut la Blaj prima carte românească întocmită și tipărită de Școala Ardeleană. Este vorba de opusculul intitulat « Floarea adevărului », carte din care se păstrează un singur exemplar, și acela în străinătate. Ea este opera colectivă a „cuvioșilor ieromonași” de la Blaj, respectiv a tuturor călugărilor greco-catolici, în frunte cu călugărul-episcop Petru Pavel Aron. Cartea este o explicare
Biserici greco-catolice () [Corola-website/Science/298840_a_300169]
-
Z. Ornea Dl. Adriano Marino obișnuiește să se odihnească activ. În pauzele dintre elaborarea lucrărilor d-sale de anvergură, savante, se dedică, asemeni unei clipe de răgaz activ, cîte unei mici scrieri. Așa s-a întîmplat cu relativ recentul său opuscul, Cenzura în România, avînd ca subtitlu prevenitor " Schiță istorică introductivă", scris, probabil, prin 1997, la început pentru o enciclopedie engleză și apărut, în același an, în șase numere ale revistei noastre Sfera politicii. În acest fel, dl. Adrian Marino revendică
Cenzura și vocația by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16647_a_17972]
-
pagina de gardă). Prezența mediatică intensă a filozofului se poate astfel justifica: cum să nu apară, să nu publice și să nu vorbească des în media un filozof al mediilor? Tot de aici trebuie pornit în lectura acestui (al cîtelea?) opuscul sloterdijkian care, departe de a-i aduce un omagiu academic lui Jacques Derrida, îl așază într-o filiație mediologică nobilă. Desigur, alegerea lui Derrida e semnificativă, pentru că inventatorul „deconstrucției”, decedat în 2004 și înmormîntat în îndepărtata banlieue pariziană Ris Orangis
Dansînd cu Derrida by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4019_a_5344]
-
de a face cunoscute anumite cărți, de a promova o anumită curiozitate intelectuală, de a împărtăși taine, toate astea nu contează pentru întreprinderile de pe marile suprafețe comerciale. La început, desigur printr-o manevră comercială, ele vor vinde și poezie, mici opuscule pe care le cunoaște doar librarul. Dar de îndată ce micul librar dispare, de îndată ce-l elimină cum elimină și mica editură, încetează imediat să mai vândă asemenea cărți. Am văzut asta cu FNAC în Franța, cu Barnes and Noble în America de Nord. Or
Alberto Manguel: Profesia, cititor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/14807_a_16132]
-
și de cel mai obosit dintre cititori. Nu le poți lăsa, practic, din mână. Întâi pentru că-ți alunecă imediat pe sub butonii manșetei. Iar în al doilea rând, dintr-un calcul economic primitiv, dar sănătos: nu rentează să dai deoparte un opuscul mai subțire de 100 de pagini. Și totuși, până să se ajungă la o definiție sumară și autoreflexivă de genul celei pe care am citat-o mai sus, sunt de parcurs câteva zeci de file frumoase - sau măcar amintind cu
Cartea din mânecă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8598_a_9923]
-
cultiva, în liniște, Firele sale de iarbă. Din obiect estetic natural, adică cumva predefinit, ele devin produs final al unei întregi poetici a artefactului. Trec sub tăcere, ca implicit, cazul reprezentat, în deceniul al patrulea al secolului trecut, de teribilul opuscul al lui Arghezi, ca să ajung din nou, după o buclă cam amplă dar strict necesară, la subiectul cronicii mele. Absolventă meritorie de Litere, într-una din faimoasele promoții imediat postdecembriste, membră de prim plan a cenaclului condus de Mircea Cărtărescu
Multe flori sunt, dar puține... by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7885_a_9210]
-
MOTTO Ioana (7ani) - Dacă eu sparg televizorul, iese afară băiatul acela frumos? Irina (11 ani) - Nu, pentru că la televizor vedem fotografii care se mișcă, nu oameni adevărați! Ioana - Dar noi suntem adevărați? Irina - !? (Iași, 28 ianuarie, 1983) CUVÂNT ÎNAINTE Prezentul opuscul conține câteva povestiri ce au reprezentat, în momentul scrierii, exerciții de gândire și atitudine neconforme cu criteriile „publicabil” sau „pe linie”. Cenzura și autocenzura făceau parte din viață ca tramvaiul care te ducea la serviciu. După ce am început cu versuri
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]