173 matches
-
coșciuge ca să li se poată întoarce sufletul când simte nostalgia trupului părăsit. 17. Vă rog să recapitulați aceste sumare date privitoare la disponibilitatea mea pentru o anumită „arheologie mediumnică“ din pricina căreia am avut neplăcerea de a fi citat într-un opuscul despre inscripții pe torți de amfore grecești ca descoperitor al unei ipotetice Apollonia, cetate greu de găsit, spun și eu ce se poate spune în momentele când micul idol își ia degetul de pe buze și nu mă interesează nici urnele
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
vei face plăcerea să te urci Înapoi În mașina tatălui dumitale. — Pe drum, uneori Îi semnalam apropierea unui camion de mare tonaj, alteori Îi citeam o pagină din Pascal. Nu plecam niciodată În călătorie fără ediția mea din Meditații și opuscule În micuța colecție cartonată de Clasici francezi scoasă de Hachette. Îi spuneam: atenție, două semi-remorci vin una după alta, apoi, obstacolul fiind depășit, declamam În gura mare ca să acopăr zgomotul motorului de 2 CP: „Smerește-te, gîndire neputincioasă! Amuțește, natură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și ștergea transpirația, răsfoia aproape mecanic manuscrisele dactilografiate de pe masă, sosite cu o zi Înainte, fără să știe măcar ce voia să facă. Și deodată, Întorcând o pagină, văzuse scris numele lui Agliè. Se uitase la titlul manuscrisului. Era un opuscul al unui diabolic oarecare, Adevărul asupra Contelui de Saint-Germain. Revenise la pagina respectivă. Acolo se spunea, citând biografia lui Chacornac, că anume Claude-Louis de Saint-Germain trecuse succesiv drept Monsieur de Surmont, conte Soltikof, Mister Welldone, Marchiz de Belmar, principe Rackoczi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
atât mai mult când acesta Îl vizează pe un om decedat, care se afirmase ca legionar de prim rang. Acum, ascultați, ce gândeau romanii despre scrierile false, dăunătoare: „Dacă opera-i bună de ars, autorului i se cuvine ștreangul.” Deși opusculul dumneavoastră „Metodica...” se Încadrează perfect În această primejdioasă categorie de lucrări științifice ori literare, totuși nu concep ca vreun legionar autentic să aibă În vedere trimiterea dumneavoastră la eșafod. Personal, cred mai degrabă că ar fi de-ajuns să vă
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Clasa salariată, chiar dacă nu suferă decât momentan, nu profită niciodată de pe urma lor, după cum spuneți chiar dumneavoastră, ea deplasează o porțiune din munca națională fără a o diminua, este adevărat, dar și fără a o crește. Nu intră în planul acestui opuscul de a rezolva toate aceste obiecții. Singurul său scop este de a combate o prejudecată vulgară, foarte periculoasă și foarte răspândită. Am vrut să dovedesc că o nouă mașinărie nu face disponibil un anumit număr de brațe decât făcând, în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
în polemică cu liberalii economiști reprezentanți de Bastiat, pe care îi acuză chiar că se fac vinovați de a inspira radicalismul de stânga, polemică la care face referire și textul de față (n. tr.). 52 În momentul în care acest opuscul a fost publicat, adică în ianuarie 1849, domnul Thiers era foarte bine creditat la Palatul Elysée (n. ed.). 53 Auguste Pierre Rémi Mimerel de Roubaix (1 iunie 1786 16 aprilie 1871), industriaș și om politic francez, republican de circumstanță în
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
de la autorii lor, d-nii Creangă, Ienăchescu și asociații. Aceste cărți sunt: Metoada nouă de scriere și cetire; Povățuitorul la citire prin scriere (escelent manual pentru uzul învățătorilor cari voiesc a aplica cu succes și mai mare Metoada nouă. Despre acest opuscul am vorbit într-un rând în ziarul nostru); și în fine Învățătorul copiilor, carte de citire pentru clasele primare. [5 septembrie 1876] ["JURNALISTICA DIN ȚARĂ... Jurnalistica din țară e agitată de incidentul telegramei viziriale cătră M. Sa Domnul. Se știe
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
e.n., care, pe lângă operele de factură filozofică și tragediile cu subiecte grecești, "toate scrise pe un ton serios, chiar dacă uneori se pot desluși elemente satirice"142, va fi lăsat posterității iubitoare de parodii, îndrăgind hazul și, pe alocuri, poanta mușcătoare, opusculul intitulat Apokolokyntosis diui Claudii, adică Prefacerea în dovleac a divinului Claudiu. Se utilizează aici parodia la aproape toate nivelurile posibile, lăsându-se decriptate atât parodii literare (vizând un model anume), cât și neliterare. Scrierea sa rezistă atât unei analize tematice
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
de aur, însă cu o deschidere semantică mult mai largă, atacând și tema evoluției personajului central, bine închegat (nu cantonat în stadiul de caricatură, ca la Seneca). Prin corespondența stil-titlu se explică și preferința istoricilor literari care i-au atribuit opusculului titlul de Apokolokyntosis, însemnând, în limba greacă, prefacere în dovleac, deși manuscrisele nu îl atesă, conținând o denumire de genul Apoteoza divinului Claudiu descrisă de Annaeus Seneca, formulată însă diferit. Istoriograful Dio Cassius (secolul al III-lea e.n.) este cel
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
însăși satira menippee ca întreg. Aceasta nu cunoscuse, cel puțin ca în exemplul discutat și de noi (pe care Petronius se crede că îl știa, întrucât producția sa literară apare la câțiva ani după redactarea și punerea în circulație a opusculului senecan), nicicând o bipartiție similară, care i-ar fi diminuat puterea de persuasiune. Or, a-i dubla tematic registrele poate însemna și asumarea conștientă a statutului de parodist. Cu alte cuvinte, formula epică romanescă parodiază celelalte genuri, chiar și pe
Parodia literară. Șapte rescrieri românesti by Livia Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
2, 4), de la care primiți și plata. Să nu fie găsit careva dezertor. Botezul vostru să vă rămână armă, credința coif, dragostea suliță, iar răbdarea armură. 2.1.2. Scrisoarea către Diognet Puțin mai târziu, Ad Diognetum (Scrisoarea către Diognet), opuscul grecesc alexandrin, deși nu aduce în discuție problema etică a serviciului militar, ne prezintă un tablou desăvârșit despre atitudinea creștinilor în lume și față de autorități: Creștinii nu se diferențiază de ceilalți oameni nici prin teritoriu, nici prin limbă, nici prin
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
și moaștele unor martiri. În această mănăstire, probabil identică cu cea menționată de Sfântul Epifanie în aceste părți, își avea metania și Ioan Maxențiu, despre a cărui viață avem foarte puține informații. Pe când era la Constantinopol, a scris mai multe opuscule și un răspuns la o scrisoare atribuită papei Hormisdas. Știm că monahii locali, apărând hotărârile Sinodului IV ecumenic de la Calcedon, din anul 451, referitoare la unirea ipostatică a celor două firi ale Mântuitorului și combătând pe nestorieni, au elaborat formula
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
cuvintelor obsedează tipic mirajul "esenței a cincea" (quintesența), motiv de speculație filozofică-filologică; produs gnoseologic "imponderabil", inefabil, quintesența lunecă printre degete: "Nu este Formă, / ci doar o formulă / spre dezlegarea formulelor (...) / Printr-un foc nesfârșit, de a cărui natură tratez în Opuscul, / socot că se poate obține cristal de cuvinte, / Res intensissima, Forma formarum / și care e totuși numai formulă, / spre dezlegarea formulelor". Concluzie entropică, jelitoare; însinguratul din "mahalaua Țicău" scrie dezabuzat în "limba melancolică" accesibilă numai celor "care pricep de la sine
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
apare în traducere engleză, în 1907, la douăzeci și unu de ani de la moartea autorului și cu doar câțiva ani înainte de pogromurile rusești de la Chișinău din 1903-1905, și asta la New York, noua patrie de elecțiune a evreilor ruși. Titlul englez al acestui opuscul, The Sufferings of the Jews during the Middle Ages, nu lasă nicio îndoială în ce privește perenitatea memoriei suferinței, transportată astfel în Lumea Nouă65. Prefațatorul ediției americane, George Alexander Kohut, scrie: "Zilele ciumei și ale Cruciadelor au venit iarăși peste noi, și
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
mai înțelept decât ceilalți” (III, 144). Numai că, împotriva tuturor acestor dorințe, Cioran n-o poate rupe cu lumea. „Regret, spune el, că nu am forța de a mă dezinteresa complet de «opera» mea (dacă pot numi astfel cele câteva opuscule pe care le-am scris)” (III, 144). Găsește, ce-i drept, o justificare și nu are nici o importanță ca ea pare mai degrabă livrescă. „La ce bun o ruptură cu ceea ce nu există?”. El însuși își spune: „Dar ăsta nu
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
de cerneală, fără să i se poată întrezări punctul final. Orice nouă abordare implică pe de o parte efort laborios de cuprindere bibliografică, iar pe de alta curajul de a înfrunta hățișul unor controverse fără capăt. Alain Ruzé, autorul excelentului opuscul apărut la Berna în coeditare, era calificat pentru aceasta, nu atât prin investigații proprii în domeniu, cât prin asimilarea metodică a rezultatelor existente. Un articol despre Dionisie Exiguul și un altul despre "vecinii noștri, românii", apărute cu puțin timp în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
TV), personajul nostru a scos de undeva (din buzunar cred, aș fi reținut dacă era vorba de o geantă scandaloasă pentru standingul academic), o carte de grosimea unei broșuri, nu mai mare și nici mai groasă decât urmau să fie opusculele intitulate " Din gândirea Geniului Genezei Naționale". Era vorba de micro-narațiunea construită pe baza unui savant contrapunct între eseuri și conexiuni diegetice abia schițate. Ne-a citit primul fragment ales, Despre sinucidere. L-am scris după dictare, contrariați de cele auzite
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Batrahomiomahia pseudohomerică (cu variantele succesive din 1821, respectiv 1826), Idilele lui Moschos și alte versuri străvechi pe care autorul nostru le-a inclus în Studiu despre erorile populare ale anticilor.424 Probabil că deja cu un an înainte publicase un opuscul cu mici fragmente traduse din greacă, similare celor compuse cu ocazia ceremoniilor matrimoniale. Conținea epigrame umoristice, un fragment din Platon, o serie de ode anacreontice, o oda de Safo: Nerăbdarea.425 În anul următor, 1816, a tălmăcit prima carte a
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
cu cît totul se întîmpla dincolo de codul obișnuit al limbajului uman. Viziunea unui echilibru de-acum compromis, a unui pact încălcat între om și ordinea naturii este, pe de altă parte, foarte bine exprimată, în aceeași epocă, în acel curios opuscul cu titlul fără echivoc, Alexis sau Vîrsta de aur, apărut în 1787, și în aceeași descendență rousseauistă 59. Vîrsta de aur, se afirmă aici, nu ține în nici un fel de o fabulație legendară, ea a domnit altădată pe pămîntul oamenilor
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Mircea Vulcnescu, H.H. Stahl, Traian Herseni, A. Golopenția și N. Petrescu, din București, și dup Petre Andrei, V. Harea, I. Lupu și E, Moisuc, toți din lași, ocupând un interes moderat din partea responsabilului de ediție; toate celelalte secvențe ale masivului opuscul (Tendințe, teorii și sisteme, de N. Bagdasar, Estetica, Filosofia dreptului și Filosofia culturii, de același nici mcar pomenindu-l. Or, deși nu publicase în volum, convingerile sale într-o multitudine de probleme privind omul, (Explicarea omului apare doar cinci ani
Elemente de antropologie filosofica in opera lui Mihai Ralea by Rodica Havirneanu, Ioana Olga Adamescu () [Corola-publishinghouse/Science/1282_a_2114]
-
Giovanni Olivi, Angelo Clareno și diploma lui Teobaldo din Assisi despre indulgența de la Porțiuncula. În mod evident, a trebuit să facem o alegere esențială din acele mari culegeri ce ar putea, în unele cazuri, să ofere materie și formă unor opuscule cu farmecul celor mai renumite «Florilegii». Pentru o încadrare generală a acestor mărturii în tabloul biografic al lui Francisc, să se confrunte introducerea de la începutul acestui volum. Aceste schede ca de altfel notele și introducerea au fost realizate de: Pr.
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
cuvinte cu care începe Don Quijote, I, 4, antecedentul lui „la“ fiind „hora“, „ceas“, la finalul cap. 3. Giacomo Leopoardi (1798-1837), spirit de imensă cuprindere, măcinat de boală încă din tinerețe, marele poet italian consemnează în întreaga sa operă (Canti, variatele opuscule morale și dialoguri, precum și uriașul Zibaldone di pensieri), o experiență de viață amară și dezabuzată. „că eu veșnic m-am crezut“ (it.), din poemul A se stesso, v. 3. Étienne Pivert de Senancour (1770-1846), unul din cei mai însemnați preromantici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
pe care mentorii săi literari, Eliseo Requena și Mario Bonfanti, i-au ales-o drept riguros model. Din fericire, acest don Gaiferos, vreau să spun doctorul Sevasco, a urcat pe pedana și a dat un do curajos: a demonstrat că opusculul lui Ricardo, deși lasă drum liber unor capitole din măgăoaia aia de istorie de amor zmângălită de Pemán - coincidență mai mult decât justificată la primul clocot al inspirației - trebuia să fie considerat mai curând un facsimil al Biletului de loterie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
o elegantă sinteză pe sceptic și pe sportsman, pe marele preot al literelor și pe armăsarul de alcov, dar atribuim atare omisiune nu celei mai justificate invidii, ci naturalei modestii a artizanului care Își cunoaște limitele. Parcurgând indolent paginile acestui opuscul meritoriu, somnolența de moment ne e zguduită de o mențiune ocazională: cea a lui Lambkin Formento. Ne roade o inspirată bănuială. Există oare, În carne și oase, asemenea personaj? Nu cumva e, oare, vorba de o rudă, sau măcar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și opera Morarului, care ne-a sosit cu poșta aeriană și maritimă. H.B.D. VIAȚA ȘI OPERA MORARULUI Nu fără o urmă de dreptate, câțiva impulsivi, Împinși de zelul cel mai lăudabil, au avut pretenția să dea de pământ cu recentul opuscul al doctorului Puga y Calasanz: Minuțioasa cercetare a compozițiilor atribuite În general Meșterului Pedro Zúñiga, poreclit Morarul. A fost mare, desigur, scandalul de presă din Zaragoza, mai ales În Vocea Pretillei. În realitate, acest caz chiar și-a meritat soarta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]