131 matches
-
pe mal îngândurată și privesc valurile înspumate ale Dunării. Apele șușotesc, lovindu-se de mal, atingând uneori vârfurile îndoite ale sălciilor plângătoare. În depărtare, se vede o barcă din care doi bătrâni pescari aruncă sistematic undițele. Pe un nufăr galben, orăcăie o broască. În apă, berzele și pelicanii ciugulesc grăbite peștișori. Soarele se înalță ca un disc de aur, iar un alt soare strâmb apare în mijlocul apei. Dunărea neostenită curge mereu șușotind. Câte a văzut Dunărea, Doamne, și câte mai știe
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie își croi drum prin mulțimea de turiști osteniți și copii care orăcăiau spre locul unde-și lăsase mașina. — Ai bătut drumul până la Londra să iei rezultatele ca apoi să nu le deschizi. — Nu știam că n-o să deschid plicul până în momentul în care l-am primit. Era conștientă că avea să sune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
spuse Lana. Bine, hai să vedem ce-o să se-ntâmple. — Ăău! Asta am vrut s-aud. Să vezi c-o s-apară to’ felu’ de mutre să vadă spectacolu’. * — Santa, trebe să-ți vorbesc, dragă. — Ce s-a-ntâmplat, Irene fetițo? orăcăi cu mult sentiment vocea de bariton a doamnei Battaglia. — Ignatius. Ce-a mai făcut, dragă? Spune-i lu’ Santa! — Stai o clipă. Vreau să văd dacă-i tot în cadă. Doamna Reilly ascultă temătoare vuietul ca de talazuri care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în minte, nu în flinte. * Decât să tragi de-a surda, mai bine tragi cu durda. * Unii se joacă de-a Baba oarba fără să se lege la ochi. * Nu toate caprele fac iezi; unele fac lemne. * Nu toate broaștele orăcăie; unele scârțâie. * Nu toate muștele fac miere, dar toate o mănâncă. * Hoțul nedovedit nu e hoț cinstit. * Prezumția de nevinovăție e o presupunere, nu o certitudine. * La pomul lăudat nu te duci cu sacul mare; dar nici cu el spart
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
Gândește-te numai câte cuvinte rostesc Într-o zi cele circa șase miliarde de guri ce viețuiesc pe planetă, dintre care ceva mai mult de jumătate sunt de esență feminină! Nu e ușor să asculți acest concert de voci ce orăcăie Întruna. Dacă locul bărbaților ar fi umplut de femei, atunci numărul cuvintelor aproape că s-ar dubla. Înmulțește șase miliarde cu douăzeci de mii și vei obține o cifră colosală... Cui i-ar fi de folos atâta vorbărie? La toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
are și gropița-n bărbie ca tat-su, m-a desfășat s-arate că-s dotat de mic, a pus mesele cap la cap, a cinstit pe toată lumea, au cântat și m-a uitat acolo, de m-au găsit bucătăresele orăcăind pe-un scaun... Acu’ l-au regulat pe directorul de la Mătase, nomenclaturist țeapăn, nu? Iar el e-atât de tont, încât nu s-a băgat la nici un partid, a ținut-o pe-a lui... „Bă, comunizmu’ n-a fost așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
de atenția mea în permanență. O lacrimă rebelă mi se prelinse pe obraz. Am auzit un bip pe mobil. —Scuză-mă, am șoptit. Era un SMS de la Julie: super! salută-l pe zach din partea mea, jules —Julie te salută, am orăcăit. Vocea îmi pierise de-a binelea. Începusem să tremur, deși nu era frig. — Cum dracu’ știe că sunt aici? Nimeni nu-mi știe mișcările, zise Zach. Mă privi bănuitor. —Hmmm... cred că... trebuie să fi... am bâiguit eu. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
Trebuie s-o previn pe Julie că, din nefericire, cearșafurile Frette nu te pot proteja de propriile tragedii romantice. Am chemat-o pe Julie și ea apăru în vârful picioarelor. — Te rog, lasă-mă să-l sun pe Zach, am orăcăit. Trebuie să lămuresc situația. Julie îmi interzisese accesul la telefon de când sosisem noaptea trecută. —Logodnele și divorțurile sunt singurele lucruri care îi fac cu adevărat fericiți pe oameni, îmi spuse. Ești norocoasă c-ai scăpat. Dacă îl suni, nu faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
era clar, Charlie habar n-avea de emanciparea femeii. Nu știa că, din anii ’70 încoace, este ilegal să salvezi femei, așa la întâmplare? Nu vreau să fiu salvată. Vreau să mor. Nu, nu vrei. Ba da. Te urăsc! am orăcăit. Cum îndrăznești să vii să mă salvezi în felul ăsta? E de neiertat. E inadmisibil. —Cum îndrăznesc? Cum îndrăznești tu?! mi-o întoarse furios, făcându-mă dintr-odată să-mi fie teamă de el. Singurul lucru de neiertat este gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
se prelingă printre buze și, fără să mă gândesc, am întins mâna și mi-am înfășurat sârma de tras apa în jurul gâtului și m-am lăsat în jos, ca să atârn așa, cu ochii bulbucați, ca o broască mare și verde, orăcăind. Am stat o vreme așa ca să-mi dau seama când va fi clipa când voi realiza că încep să nu mai exist și cred că am amorțit și m-a cuprins frigul și m-am uitat la sârma aia și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
el, săracul, ce să facă. Tot popor rămâne, oricum ar fi să-l iei. Slăbănogul, veselindu-se, se aplecă iarăși și, ușor, de parcă ar fi mângâiat un prunc adormit, atinse de câteva ori broscuța pe capul bulbucat. Brotacul începu să orăcăie. Țongu tresări. Aruncă crenguța spre broscuța din băltoacă. Scuipă scârbit spre ochiul de apă stătută. Acela prinse crenguța. O strânse în pumnul înmănușat și se lăsă înghițit iar de smârcul din care se ițise. - Și poate că și eu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
silabisim și chiar să formulăm o frază Întreagă, pe diferite tonalități, când mai joase, când mai Înalte: -Ma-mă! Mamă! Unde ești?!” Vreau să fac pipi! Mi-e foame! vreau ceva de mâncare! Și fiecare pe limba lui a Început să orăcăie că-ți venea s-o iei la sănătoasa fără să te uiți În urmă. -Paștele mamii voastre! Gura! Unde-i mumă-ta?! Femeie ! Unde ești? striga tata cu o voce de clopot dogit, de la atâta băutură. Fă-i să tacă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Dinsus și Stafidă au ajuns în gară, s-au oprit într-un loc mai ferit, ca să se obișnuiască cu tot ce vedeau și ce auzeau... Ființa lor era încărcată doar cu mlaștini, putregai, gâlgâit de ape mâloase - acum înghețate bocnă - orăcăit de broaște și cu mugetul buhaiului de baltă... Și acum... Acum atâta zgomot! Fluier de locomotivă, scârțâit de frâne, pocnet de tampoane și nenumărate glasuri omenești!!! ― Stafidă frate, să sperăm că trenul pe care îl așteptăm ne va duce acasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
sub un an; fata care tocmai venise de la țigară sare iar peste saci, ia copilul din brațele omului, se-ntoarce cu el în ușa deschisă, îi face vânt de parc-ar fi vrut să-l azvârle, făcându-l chiar să orăcăie, pe urmă se-ntoarce la loc, lingând la el ca o cățea. opt M-am întors la viața socială pe o vreme încă frumoasă și liniștită, în sâmbăta când Bucureștiul își comemora o dată aniversară destul de colțuroasă, 544 de ani de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
delicatese pe care le pregătiseră pentru Ieyasu și le aruncară în șanțul castelului, exact cum ar fi aruncat gunoiul sau un câine ori o pisică moartă. În tăcere, stăpânindu-și lacrimile, aruncară cele ce simțeau în apele negre. Noaptea, broaștele orăcăiau puternic în apropierea locuinței lui Mitsuhide. „Ce gânduri te macină?“ păreau să întrebe broaștele. Oare îi plângeau de milă sau râdeau de prostia lui? Depindea de felul în care le ascultai. Mitsuhide ordonase să nu fie primit nimeni, iar acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întrezărească. - Nici azi nu se dă salariul, îl anunță rânjind doamna Palade peste două săptămâni, în biroul ei. - Înțeleg, zise Abdulah, cu fața suptă de foame. Și totuși, nu credeți că... Deodată, un zgomot necunoscut îl opri brusc. Părea că orăcăise o broască și în același timp se bășise un urs. Intrigați, Abdulah și doamna Palade se uitară în toate părțile, încercând să vadă cum și de unde vine sunetul. În clipa în care se auzi din nou, însă, Abdulah fugi din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
ne strângem noaptea, pe la 11 jumătate fix, în toată lungimea străzii Stoian Militaru, că acolo o să iasă și o să ne vindece ea... Zis și făcut. Încă de pe la șapte jumătate tropăiau deja pe Militaru Stoian toți odioșii. Parcă ne candriserăm. Țipam. Orăcăiam. Ne păcăneam între noi catafalcurile. Trăgeam clopotele unor ucenice de-ale fermecătoarei, care, în zile normale, ne slobozeau la trăscău, dar acum fuseseră dresate să păstreze ordinea în convoi, să-i curenteze pe zvăpăiați și, la un semnal al ciohordoaicei
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
A lor. Puținătate. Am ars strălucitori ca orice stea, mai strălucitori decât orice altă strălucire, molia mea la flacăra ei, m-am ars și m-am prăbușit. Arșița este crudă cu cel călduț. Cald. Broască, a spus și eu am orăcăit. Du-te, a spus, și eu m-am dus. De groaza țâțelor. Atunci. însă. înainte. Fiică a Fiului Răsare, iar eu credeam că mă iubea. în casa plăcerii eu am plătit cu bunătate. Ești atât de bun, spunea ea, atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
aproape că-l răsturnă de pe scaunul de la bar. — Văd că încă te încăpățânezi să nu fi disciplinat! spuse aceasta, târându-l după ea cu zgarda; nu se prefăcea atunci când scâncea de durere, pe jumătate sugrumat. —Jos. — Te suuun eu, a orăcăit el, pe când se îndepărta șchiopătând, în patru labe, oferindu-mi o priveliștea fundului său printre șireturile cu care se încheia costumul la spate. I-am urmărit îndelung, conștientă că, într-adevăr, mă va suna. Sally nu știa numărul meu, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de asemenea, pe care avea s-o lase În urma lui În ziua În care avea să moară, dar chiar și așa, era convins că urma să aibă curajul de a-l arunca În hău chiar Înainte de a fi Început să orăcăie, dacă ajungea la concluzia că fusese zămislit un al doilea Oberlus. Petrecuse multă vreme gîndindu-se la asta, ba chiar veni o clipă În care - Înaintea incidentului cu vaporul englez - nutri speranța că poate copilul ar fi reușit să trăiască pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
mucos și negru într-un hârb un roș opaiț, 665Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă, Un papuc e într-o grindă, celălalt e după ușă, Pin gunoi se primblă iute legănată o rățușcă Și pe-un țol orăcăește un cucoș închis în cușcă; Hîrîe-n colț colbăită noduros râșnița veche, 670În cotlon toarce motanul pieptănîndu-și o ureche; Sub icoana afumată unui sfânt cu comănac Arde-n candelă-o lumină cât un sâmbure de mac, Pe-a icoanei policioară busuioc
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să muți din loc universul, nu e nevoie decît să schimbi perspectiva. Cu desfătare calmă izvorul mișca valuri în arabescuri umbrite de ferigi. Cînd, la bătaia lunii, iazul își deschidea adîncul, dintre alge clipea subțire o părere de castel. Melancolic, orăcăia acolo un buratec. În balcon apărea imaginea unei domnițe care tindea mîneci largi spre cerul inversat. Pe deasupra înota, argintat de vreme, un crap. Sub sălcii pîrîiau scîntei. Apoi părerea de lumină era schimbată de vîrteje. Dihanie iscată în mister, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
cine erau. Zâmbea, mă privea cu coada ochiului și nu se dădea plecată. În cele din urmă a căzut noaptea. Eu m-am întins îmbrăcat pe pat, ea a vrut să doarmă pe un fotoliu rabatabil. Greierii scârțâiau isteric, broaștele orăcăiau pe uliță, lumina lunii se strecura pe fereastră în camerădibuise un tunel printre crengile salcâmului, deasupra gardului. Deodată m-am trezit cu ea lângă mine. Pur și simplu s-a întins alături, cu capul răsucit spre ușă. Vedeam doar claia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Li s-a părut chiar că un drumeag pornește spre dreapta. Toaibă a întins mâinile în lături, pentru a-i opri pe cei doi. Fraților, cred că e timpul să dăm semnalul. Ia să auzim broscoiul! Trestie a început să orăcăie... Oprește-te! Ori mi se pare mie ori de undeva din fața noastră se aude zgomot de motor de camion - l-a făcut atent Urecheatu. Nu-i de mirare, fiindcă nu departe de aici trebuie să fie șoseaua pe care tocmai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
animale a propus o soluție inedită pentru cei care consideră un cîine prea costisitor: „să-și ia o broască din Insulele Gilbert, ce latră mai tare decît un cîine”. Deși, mi se pare mai simplu să-ți Înveți cîinele să orăcăie. V. Armeanu etichetează preotul la modul general În următorii termeni: „HÎrciog care bate beleaua la momițe, vierme păros, batracian rîios, lindină biblică cu multe dioptrii, moluscă nevertebrată din epoca bronzului, mușcată de bărbăție printr-o gaură practicată În gard de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]