285 matches
-
La masă Mitropolitul ridica paharul cu vin, făcând orații pentru a slăvi pe Dumnezeu și pentru sănătatea familiei domnitoare. A doua zi de Crăciun, obiceiul orațiilor se continua astfel: veneau la palatul domnesc dascălii școalelor cu discipolii lor, care rosteau orații întâi în grecește și apoi în românește...” Ajunul Crăciunului În Ajunul Crăciunului, se agită fetele mari, ca să-și viseze ursitul, adică viitorul soț. Astfel, fata pune, sub perna pe care va dormi, toate lingurile cu care a mâncat la masă
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
scenă a actului II, poate mai mult ca să risipească puțin din atmosfera sumbră și deznădăjduită a catastrofei; să-l lase pe regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
regele Alonso să creadă, la rândul său, că i se înfățișează niște „făpturi / Rostind, deși n-au limbă, minunate / Orații mute“, la care comentariul în aparte al lui Prospero, invizibil, și anume: „Să vedem sfârșitul“, anunță caracterul defel minunat al orației rostite de Ariel ca harpie. O fină trăsătură de spirit din partea lui Ariel, ca autor al fantasmagoriei, este schimbarea de atitudine a acelor făpturi care, când aștern masa, îi îmbie pe naufragiați, cu dansuri și „gesturi grațioase“, să mănânce, iar
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
distrugere. Prima localitate cercetată a fost Alexandrovka unde cercetătorii au rămas surprinși constatând că după un secol și jumătate de viețuire În mediul slav mai erau săteni care Își păstrau graiul, ei și familiile lor. Nu au uitat doinele, colindele, orații de nuntă, descântece, etc. În timpul studiului, la toată opresiunea autorităților locale se mai adăuga și frica de formațiunile militare germane dizlocate În satele cucerite. Impresionantă era sărăcia satelor; fără nici o construcție În jurul caselor sărăcăcioase și nici o amenajare de anexe. Așezările
ROMÂNII DIN UCRAINA by VLAD BEJAN () [Corola-publishinghouse/Science/91686_a_107355]
-
hanseatic). Cu tot numărul impresionant de vederi extranee (unele contrapunctate de amintirea tărâmurilor carpatice), priveliștile autohtone dețin ponderea covârșitoare. Un întreg volum, Unde apele vorbesc cu pământul (1961), se întocmește din stampe de Deltă dunăreană, nu fără a include și orații în stil whitmanian, adus la diapazon românesc prin nuanțări ce sună puțin a Geo Bogza. Celelalte volume și cicluri - Pe înaltele reliefuri (1967), Turn cu ceas (1971), Septentrion (1980) - sunt alcătuite prin însumarea de pasteluri sau poezii cu elemente de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
Auzi-mi tu jalea mea?” în basmele populare, mama este cea care deține batista fermecată, din sângerarea căreia află că feciorul îi este în primejdie și astfel pornește să-l caute, izbutind să îl ajute. De la îngânările de leagăn până la orațiile de nuntă sau bocete, folclorul românesc aduce un elogiu impresionant mamei. Ea se adresează cu bucurie sau cu dojană fetelor și flăcăilor, se jertfește sau se răzbună pentru copilul ei, plânge și râde, participă la marile evenimente din viața acestora
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ieșire din ocol, București, 1981; Elegii pentru sufletul înflorit, București, 1981; Jurnal. Eul peregrin, București, 1984; Partea omului, București, 1987; Incinte, București, 1988; Viziune cu logofagi, Constanța, 1994; Memoria unui creier, [București, 1995]; Noaptea inițiaților, București, 1995. Traduceri: P. Joachim, Orație pentru o renaștere, pref. trad., București, 1989. Repere bibliografice: Ion Maxim, „Paul Valéry și modelul Leonardo”, O, 1979, 6; Marian Vasile, Paul Valéry și europenismul, LCF, 1979, 8; Al. Piru, Cartea de debut, LCF, 1979, 26; Andrei Roman, „Decorul și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288406_a_289735]
-
sunt și cele mai izbutite sub raportul realizării artistice. Cîteva balade tipărite aici, între care două sunt sârbești, iar una din Muntenegru, au proveniență folclorică îndoielnică. Coloanele Ș. mai cuprind anecdote și povești, unele fiind reluate după P. Ispirescu, legende, orații de nuntă, bocete, colinde etc. În primul număr din mai 1879 a apărut un apel prin care S. Fl. Marian cerea să i se trimită datine și credințe, legende, cântece și ghicitori referitoare la ornitologia populară. Mai ales prin preocupările
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289655_a_290984]
-
aflam și eu cu Labiș, au coborât dimineața din teren la Vlădeni. Până la destinație mai erau vreo nouă kilometri, așa că în spatele gării ne așteptau niște căruțe. Gras și jovial, unul dintre vizitii era un mustăcios cu chef care vorbea în orații. Ne-am nimerit în căruța lui în care se cățărase și Traian Țanea, redactor șef la Lupta Moldovei. Făcând cu ochiul, ziaristul ne atrase atenția la surugiu: „E mijlocașul lui Ion Istrati”. Asta însemna, în schemele literare ale timpului, că
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
Cea mai bună propagandă pentru scrisul și cartea românească se poate face printre sătenii noștri cu ajutorul acestei publicații. Iar colegii pot avea o plăcută ocupație intelectuală, îndeletnicindu-se cu culegerea și publicarea de cântece, doine, chiuituri, colinde, cântece de stea, orații, bocete, descântece, proverbe, snoave, ghicitori, cântece, basme, tradiții, jocuri de copii, datini, obiceiuri, credințe precum și orice se referă la viața săteanului. Întrucât ne permite spațiul restrâns al revistei noastre, putem publica și noi în „Foița” material folcloric original, care nu
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
bubă sub gît cîșlegi - interval de timp între posturi clombă - creangă coardă - grindă cocăi (a) - a moțăi cociorvă - unealtă de scos jarul din vatră coinăcelele-cotoiului - buruiană colastră - coraslă, primul lapte muls după ce vaca/oaia a fătat colăcer - însoțitorul mirelui (rostește orația de nuntă) colțun - ciorap corn - colț costoroabă - bîrna pe care se sprijină căpriorii coșăr - coșară, îngrăditură de nuiele de adăpostit animale; pătul, hambar cot - colț crac - ramificație cracană - prăjină bifurcată crasnic - drac creițar - monedă de aramă de mică valoare crijmă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
mărimi. De asemenea, este valorație și intensitatea tonurilor determinată de mărirea sau micșorarea obiectelor reprezentate față de mărimea lor reală. Atunci când supradimensionăm elementele și intensificăm tonurile obținem senzația de real și pregnant. Dacă la supradimensionare diluăm culorile, se pierde forța val orației. Obiectele închise par mai mici decât cele deschise. Claritatea întregului și detaliilor acestuia înseamnă valorație. Inversarea tonurilor prin negativul lor, dă efect de valorație. Apariția elementelor de opoziție, lumină, umbră, dau valorație chiar când aparent sunt puse artificial. Pregnanța formei
CULOAREA SENS ŞI SENSIBILITATE by ANGELA VASILACHE () [Corola-publishinghouse/Science/263_a_496]
-
pe-un velpostelnic:/ «Diseară avem teatru, psihimu».” Aproximativ în același stil paseist sunt lungile „balade” Toamnă la Hanul Ancuței și Beizadea Tingire. Mai interesante, prin acuitatea notației născute din faptul trăit, se dovedesc compunerile intitulate Poeme de front. Când, în Orații (1972) de pildă, poetul încearcă să cânte cu tot dinadinsul „noul”, Pillat și Blaga sunt uitați cu totul și banalitățile goale își fac locul de îndată. „Meșter” neoparnasian într-ale prozodiei, P. încearcă să se sincronizeze cu mai tinerii emuli
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Pe străzi, trec tramvaie cu scrâșnet de fier,/ Sirena fabricei aleargă înnebunită prin cartier”. Virtuozitatea prozodică îi caracterizează și traducerile din mari epopei ale lumii. SCRIERI: Fluturi de bronz, Focșani, 1937; Hronic (divertisment), București, 1941; Grădina cu cactuși, București, 1969; Orații, București, 1972; Amurgul zăpezilor, București, 1982; Mătănii, București, 1990; Balade apocrife, București, 1992. Traduceri: Imnuri vedice, pref. Sergiu Al. George, București, 1969 (în colaborare cu Viorica Vizante); Texte alese din lirica sanscrită, București, 1973 (în colaborare cu Charlotte Filotti); Poezia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
regelui Arthur, I-V, pref. Dan Grigorescu, București, 1979 (în colaborare cu Charlotte Filitti). Repere bibliografice: [Ion Larian Postolache], „Prepoem”, 1940, 9; D. Karnabatt, Poetul Ion Postolache, SE, 1943, 1634; D. Micu, „Grădina cu cactuși”, RL, 1969, 38; Adrian Beldeanu, „Orații”, CRC, 1973, 4; Mircea Iorgulescu, „Orații”, LCF, 1973, 8; Lit. rom. cont., I, 511-512; Gh. Bulgăr, „Amurgul zăpezilor”, RL, 1984, 8; Al. Raicu, Un baladist autentic, RL, 1986, 46; Rotaru, O ist., III, 148-149; Dicț. scriit. rom., III, 874-875. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
Grigorescu, București, 1979 (în colaborare cu Charlotte Filitti). Repere bibliografice: [Ion Larian Postolache], „Prepoem”, 1940, 9; D. Karnabatt, Poetul Ion Postolache, SE, 1943, 1634; D. Micu, „Grădina cu cactuși”, RL, 1969, 38; Adrian Beldeanu, „Orații”, CRC, 1973, 4; Mircea Iorgulescu, „Orații”, LCF, 1973, 8; Lit. rom. cont., I, 511-512; Gh. Bulgăr, „Amurgul zăpezilor”, RL, 1984, 8; Al. Raicu, Un baladist autentic, RL, 1986, 46; Rotaru, O ist., III, 148-149; Dicț. scriit. rom., III, 874-875. I.R.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288987_a_290316]
-
un aer convențional, afectat madrigalesc și epigonic. Simplificând, autorul apare în poezia naturii ca un pastelist descins din Vasile Alecsandri, factice și destul de anemic, fiind un eminescianizant în cea erotică, subjugat de model. Mai multă însuflețire, prin atitudinea polemică, aduc orațiile satirice Către Cleobul sau Invectivă: „Spânatec, gras, soios, urât, / Ghebos cu fața scurtă, / Cu capul priponit în gât / Și gâtul într-o burtă; // Zidit din greu, / bolohănos, / Și, cum îi zice presa, / Un chip menit să fie dos / Ce și-
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
consăteanul cel mai apropiat lui. Ion Aldea înnebunind, prorocește dezastre și, dându-se drept exponentul unui „al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot un ins enigmatic, s-ar putea să fie „al cincisprezecelea”. Incoerentă, confuză, demențială, orația lui Ion Aldea învăluie într-un mister compact bizara mică lume închisă din Valea Cerbului, străjuită de Muntele Vornicului și Dealul Țepelor. Al cincisprezecelea nu e un roman de cunoaștere, ci unul experimental: un exercițiu, un test de abilitate artistică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
etnologice, etnografice, prin analize ce dau unor pagini caracter de studiu, într-un cuvânt, prin înfățișări proprii mai degrabă eseului. Cartea Ev nou în Țara Banilor (1961) este deschisă de un capitol structurat ca un veritabil poem, Cântec oltenesc. Continuând orația poematică într-un ton bemolizat, capitolul De unde începe istoria declanșează valuri de considerații, cu întoarceri în istorie și coborâri până în arheologie, sugerate de asocierea formei de arc a Olteniei cu firea aprigă a locuitorilor ei. În alt stil, cu rezonanțe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289066_a_290395]
-
lunecarea frântă”. Asemenea lui Lucian Blaga, Adrian Maniu, Ion Pillat, V. Voiculescu, autorul Poemelor depărtării (1977) valorifică, mai ales în ciclul Jienești, elemente de folclor ezoteric, compune descântece, evocă vârcolaci și pe „muma ploii”, dă „în bobi”. Contraponderea o susțin orațiile cu tentă expresionistă, unele cu ecouri din Ilarie Voronca: „Vai ție, naivă și mult prea-ncrezătoare / planetă, atât de îndrăgită de / cei mai pesimiști poeți! / Curând va începe un mare «boom»”. Majoritare numeric, piesele de atitudine contemplativă iau frecvent forma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290238_a_291567]
-
față de memoria nenumăratelor mii de ruși torturați, care nu s-au mai întors niciodată din lagăre, acolo de unde pe mine m-a scos mâna Providenței 27. (trad. a.) Un adevărat monument creează și Varlam Șalamov prin toate povestirile lui, însă Orație funebră este cea mai impresionantă. Aici, scriitorul vorbește, pe rând, despre fiecare camarad, pe care și-l amintește cu emoție și despre care păstrează câte un detaliu caracteristic, fixat în text ca pe o piatră de mormânt: Toți au murit
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
oct. 2002, pp. 8-9. 25 A. Soljenițîn, Arhipelagul GULAG, vol. I, ed. cit., p. 128. 26 Anne Applebaum, Gulagul. O istorie, ed. cit., p. 577. 27 Олег Волков, Погружение во тьму, Молодая гвардия, Москва, 1989, c. 459. 28 V. Șalamov, "Orație funebră", în Povestiri din Kolîma, traducere, tabel cronologic și note de Ioanichie Olteanu, prefață de Ion Ianoși, Minerva, București, 1993. 29 Soljenițîn nu s-a mulțumit să ridice un monument din cuvinte, ci a dus datoria față de cei în numele cărora
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
e inundat, nu rareori, de lirism, istorisirea integrează frecvent descripții, în special tablouri de natură, uneori cu valoare aproape autonomă. În primele două volume, alături de scrierile cu osatură epică, majoritare, apar poeme în proză (Trandafirii, Crizantemele, Bujorii, Narcișii, Crinii ș.a.), orații lirice (Bisericuța din Răzoare, Clopotele din Mănăstirea Neamțu), reportaje cu caracter poematic (Cimitirul de pe deal, La Sihla, pe Jijina). Tot astfel, în Caligraful Terțiu (1929). Celelalte culegeri conțin texte aparținătoare, mai toate, prozei poetice și publicisticii realizate la nivel de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
sat, de priveliști și obiceiurile sătenilor. Tata, fiind un fiu credincios al satului, îmi spunea adesea că nu trebuie să lăsăm să se piardă tot ce moștenim de la înaintașii noștri. Doinele, baladele populare, colindele, bocetele, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile, strigăturile, orațiile, credințele, datinile, legendele, povestirile, basmele reflectă sufletul nostru de român, istoria noastră, felul nostru de existență pe aceste meleaguri bucovinene, binecuvântate de Dumnezeu. În ele trebuie să vedem rădăcinile puternice pe care se sprijină neamul românesc. [...] Ca fiică a satului
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
sat, de priveliști și obiceiurile sătenilor. Tata, fiind un fiu credincios al satului, îmi spunea adesea că "nu trebuie să lăsăm să se piardă tot ce moștenim de la înaintașii noștri". Doinele, baladele populare, colindele, bocetele, proverbele, zicătorile, snoavele, ghicitorile, strigăturile, orațiile, credințele, datinile, legendele, povestirile, basmele reflectă sufletul nostru de român, istoria noastră, felul nostru de existență, pe aceste meleaguri bucovinene, binecuvântate de Dumnezeu. În ele trebuie să vedem rădăcinile puternice pe care se sprijină neamul românesc, atât de încercat de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]