337 matches
-
amânăm deci pentru mai târziu studiul acestor chestiuni, precum și al celei propuse de Filip În privința identificării Soarelui cu Apollo”1. Cuprinstc " Cuprins" Studiu introductiv. Concepția despre oracole În Dialogurile pythice (Smaranda Bădiliță) 5 Introducere 5 Daimonii și oracolele 12 Inspirația oraculară 32 Oracolele: forma și funcția lor așa cum sunt prezentate În De Pythiae Oraculis 48 Concluzie 57 Notă asupra ediției În limba română (Adelina Piatkowski) 61 Despre E de la Delfi (De E apud Delphos) 63 Notă introductivă (Adelina Piatkowski) 65 Despre
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
atmosferă de o stranietate poescă („bufnița” lui F. este un altfel de „corb” al lui Poe, o metaforă a morții și a poeziei). Poemele au o structură aparent narativă, un ritm fluent, o muzicalitate accentuată, rezultat al unei anume colocvialități oraculare. Totul funcționează ritualic pe schema unei simbolice călătorii dantești, fie că este vorba de o rătăcire în pădurile-labirint pline de cuiburi de buhe, de intrări în camere-limburi sau de treceri și adăstări prin cele mai diverse spații (camera, strada, orașul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287024_a_288353]
-
a-i putea crede că un singur oscior nu le-a mai rămas pe loc. În sfârșit, ca și cum s-ar trezi, ei Își povestesc visele ca pe niște oracole.” Prezintă interes forma de extaz descrisă, intervalul prelungit de transă, valoarea oraculară a viselor care, foarte probabil, descriau călătoria sufletului magicianului, În timp ce corpul lui zăcea ca mort. Deasemeni se relatează faptul că atunci când cineva pierde un lucru sau se Îmbolnăvește sau vrea să se răzbune pe un dușman, folosind vrăjile, recurge la
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
auzit nimic! Mă jur pe ce vrei tu; mă crezi?” (s.n.). Tensiunea dintre amantul-tejghetar și Veta, cauzată de suspiciunile acestuia privind onestitatea femeii, capătă În ochii celei din urmă proporțiile unei adevărate catastrofe prefigurate de «semne»: răsturnarea candelei, reacții fiziologice oraculare ca bătaia ochiului drept. Veta e Îndurerată de eventuala ruptură, dar și de acuzele neîntemeiate rostite la mânie de către amant. Pentru ea despărțirea de Chiriac e considerată «un necaz mare», mai mare decât pierderea afacerii, prin translare În sfera preocupărilor
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
decembrie ’89, poeta adaugă un final emblematic, ca o lespede peste un trecut „obsedant”: „Vină iertarea”. O vină tragică în sensul poeților damnați, dar cu o conotație de milă creștinească. C. nu este o intimistă; ea cultivă uneori o poezie oraculară, cu dactili agresivi. Alteori preferă imaginile agreste, într-un grațios „joc secund”. Lirica sa este totuși de factură tradiționalistă, o viziune a lumii structurată în linia lui Pillat și Fundoianu (ciclul 10 sonete la Posada). „Nevrozele” au evoluat însă spre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286427_a_287756]
-
reprezenta rătăcirile unui maniac, sunt chiar menite să provoace inteligență cititorului și abilitatea acestuia de a pătrunde structurile evolutive ale viziunii. De altfel, interesul din ce in ce mai crescut al istoriei și criticii literare față de operă lui Blake se datoreaza tocmai caracterului sau oracular, permițând multiple paliere de interpretare. Cheia problemei legată de insanitatea lui Blake este decelabila, cred, în conflictul dintre artist și societatea în mijlocul căreia este obligat să trăiască. David Morse susține că respectivul clash provine din incapacitatea lui Blake de a
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
their forms more distinctly seen [...]" (E: 710). 2.3.2.5. Muzele Nebunia extatica indusă de muze este descrisă în termeni plastici de Platon în dialogul Phaidros. Socrate explică acolo că există trei versiuni de tulburare de origina divină: cea oraculara (sau mantica), cea cathartica și telestică (rezultat al unor abluțiuni rituale) și cea provenită de la muze. Iată în ce termeni este definită ultima versiune: "Al treilea chip al nebuniei și-al sfintei posedări ne vine de la Muze. Dacă se înstăpânește
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
tonalitate cu Ion Barbu, el se face remarcat încă de la publicarea primei cărți, Echinox în odăjdii, pentru concentrarea imagistică și tendința spre ermetism. Dar lirica lui se va apropia, așa cum sugerează chiar titlul, „și de imnurile liturgice, și de rostirea oraculară și ritualică, îmbibată de gravitate și solemnitate sacră” (Eugen Simion). Trăirea filosofică și religioasă începe să se întemeieze în versuri precum cele din Certitudine: „Cu siguranță lumea-i prea mare / Pentru durerea mică din noi, / Pentru ce-am durat nevârstnici
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290504_a_291833]
-
Goethe lui Eckermann, la 75 de ani!2). Dar nici atunci Lovinescu nu pare să fi stat chiar degeaba, cu mâinile în sân. Dacă punem cap la cap informația biografică și consemnările diaristice (lapidare, condensate până la scurtimea enigmatică a formulelor oraculare), observăm că niciodată criticul nu pleacă de acasă fără motiv, de dragul aventurii. Lovinescu nu e un plezirist. Căsătoria (în 1915) îl leagă și mai mult de cămin, pe care îl transformă apoi în salon literar. Aici, în locuința de pe strada
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de lumea civilizată, convalescentul Andrei încearcă să-și recapete liniștea și să se integreze cumva în cercul mărunt al intelectualilor din urbea natală, nu înainte de a se confrunta, chiar din primul capitol, cu etosul conservator al comunității, formulat în manieră oraculară de către cel mai vârstnic reprezentant al ei, octogenarul general rus Colea Malinof. El însuși un "străin" adaptat prin liber consimțământ la legile locului, unde i-a plăcut să rămână datorită vinului bun și femeilor frumoase, generalul ajunge să se simtă
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
stabili o clasificare simptomatică și probabil, spunem noi, etiologică. Unanimi par a fi majoritatea autorilor care consideră viziunile parte din Marea Cunoaștere ce ne este rezervată, în măsura în care avem pregătirea de a o înțelege. Mircea Eliade, parcurgând extazul apollinian catharctic și oracular, demonstrează că în Grecia antică aceste revelații "necesită inteligență și deschid calea meditației; în fond ele conduc la înțelepciune. Walter Otto observă că obținerea cunoștințelor oculte este întotdeauna însoțită de o exaltare a spiritului". Opus lui Apollon, Hermes este acela
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
dragoste ale Minadelor sau ale femeilor trace, e sfașiat de ele, capul și lira fiindu-i aruncate în fluviul Hebrus și plutind până în insula Lesbos, care devine astfel simbolul poeziei lirice. Retezat, capul plutește însa cântând și devine un cap oracular autonom (figura 3). Lira a fost salvată de Muze și transformată în constelație. Herodot și Diodor din Sicilia considerau că Orfeu s-a inițiat în Egipt, de unde a importat în Hellada Misterele Orfice și concepția despre Infern (Tartaros ca pedeapsă
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
mai rar valorificate de R., înclinat, atunci când nu polemizează dur, spre stilul măreț, grandilocvent, câteodată căzând în delir, tinzând spre sublim și neevitând, întotdeauna, ridicolul. Stilul - se poate vorbi de o manieră -, cu efecte oratorice bine calculate, este romantic, mesianic, oracular. Notarea imediată, proaspătă, zilnică, o va face Rosetti într-o vreme când nu se știa prea bine la noi ce este jurnalul intim. El avea conștiința jurnalului ca parte și interlocutor permanent și discret, ca un documentar pentru sine al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289374_a_290703]
-
eul personal al individului. În planul culturii, distingem o nebunie culturală. Despre ea a vorbit pentru prima oară Socrate, care o considera „un dar al zeilor”, numind-o „nebunia divină” (thea maniaă. În această categorie sunt incluse următoarele manifestări: nebunia oraculară, inspirată de Apolon; inspirația poetică, care vine din partea muzelor; dragostea sau erosul, datorate lui Eros și Afroditei; beția orgiastică și extatică, care este dată de Dionysos. Nebunia culturală este un „scenariu” care ilustrează și reproduce nebunia ca formă specifică de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
SUA. „Optzecist atipic”, cum l-a numit Nicolae Manolescu, G. este un poet vizionar și metafizic ce elaborează vaste structuri de tip baroc, palimpsestice, proiecte care dovedesc ambiții cosmologice și epistemologice. Fastul ceremonios al descrierii, simbolismul plurivalent și obscur, tonul oracular constituie ingredientele de bază ale unei retorici a apocalipticului, care susține arhitectura poemelor. De asemenea în răspăr față de estetica optzecismului, amplul poem Solaris (2002) are ambiția de a deconstrui cosmosul și haosul, generând o „cosmogonie” a sfârșitului universului și al
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287220_a_288549]
-
lirică) este de obicei considerabil exagerată. Dacă vom analiza poeme vestite, admirate pentru filozofia lor, nu vom descoperi adesea decât simple tocuri comune pe tema că omul este muritor sau că nimeni nu știe ce soartă îl așteaptă. 154 Exprimările oraculare ale anumitor poeți din perioada victoriană ca Browning, de pildă, care multor cititori ii s-iau părut revelatorii, se dovedesc adesea a reprezenta simple versiuni lesne de reținut ale unor adevăruri străvechi. *4 Chiar dacă ni se pare că ne putem
[Corola-publishinghouse/Science/85058_a_85845]
-
trecut și "prezența" figurală a trecutului printre cei vii mențin deschise registrele comunicării, în special în situații de comuniune cu strămoșul sacru - stări trăite individual sau în contexte ritualice colective (revenirea spiritului defunctului în cadrul unui ceremonial sau călătoria inițiatică sau oraculară în lumea morților a eroului delegat de comunitate). Rememorarea presupune însă un sacrificiu parțial: "uitarea" prezentului, ieșirea pentru moment dintr-o circumstanță dată, pentru o totală cufundare și o netulburată cunoaștere a celeilalte lumi. Pentru oracol, ca să uite prezentul, este
[Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
afară nimic; de aceea nu are chip / și nici formă. El este înlăuntrul-desăvârșit / și / deși fără margini, e profund limitat. Dar de văzut nu se vede...”. Stilul este solemn și ermetic ca în vechile cosmogonii. Stil pregătitor, inițiatic, cu propoziții oraculare din care fiecare înțelege ceea ce poate. Elegia a doua, numită și Getica, destramă, în stil aproape eseistic, această solemnitate dă o idee despre popularea universului cu zei. Zeul apare acolo unde se produce o ruptură în coerența materiei, orice rană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Marin Sorescu și Leonid Dimov. După Arghezi, Bacovia, Barbu și Blaga, S. este cel care schimbă într-o măsură considerabilă limbajul, temele și miturile lirismului românesc. Există la Nichita Stănescu un remarcabil farmec al „vorbirii”, al articulării discursului, al transparenței oraculare sau al obscurității oraculare, o inimitabilă, princiară gesticulație, un ceremonial de zile mari, un mod de „a face ordine” și de a stabili ierarhii printre cuvinte, printre lucruri, un mod de a veni în întâmpinare și în același timp de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
Dimov. După Arghezi, Bacovia, Barbu și Blaga, S. este cel care schimbă într-o măsură considerabilă limbajul, temele și miturile lirismului românesc. Există la Nichita Stănescu un remarcabil farmec al „vorbirii”, al articulării discursului, al transparenței oraculare sau al obscurității oraculare, o inimitabilă, princiară gesticulație, un ceremonial de zile mari, un mod de „a face ordine” și de a stabili ierarhii printre cuvinte, printre lucruri, un mod de a veni în întâmpinare și în același timp de a sfida așteptările; nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
înalta origine, adevărata natură. Căderea tăioasă, irevocabilă, a fiecărei definiții indică starea explozivă, generatoare de mare tensiune, obligând la opțiuni rapide și de neocolit. Dincolo de cuvinte sau luându-le cu sine, acest flux continuu de propoziții, emanație neîntreruptă de certitudini oraculare, capabile să fascineze auzul, decide totul - și în el, în originara sa puritate, e toată poezia. LUCIAN RAICU Nichita Stănescu nu s-a trădat niciodată pe sine: moralitatea lui făcea una cu vocația sa de poet, și știu că singurul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
ideilor, ci în vigoarea afirmării unor credințe care ar fi comune tuturor - sau care trec ca atare. Cum spunea B. însuși: „Mă inventau, de cumva n-aș fi fost.” Versul profetic al lui Goga se încarcă aici de ideologie. Tonul oracular, tentativele demiurgice din Cântece de pierzanie sunt convertite în jubilație revoluționară. Chivără Roșie reprezintă alegoria-cheie a primei epoci de entuziasm, când duhul revoluției „Umbla fără hodină / Prin zloată, prin ploaie, prin tină, / prin munții sâlhui / În casa orișicui / Văzut-nevăzut...” Istoria
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285699_a_287028]
-
să lanseze întrebări cu răspunsul inclus: „Unde ne-om fi ducând?” În acest coerent orizont al terorii și infraumanului, apare un hiatus: beatitudinea prilejuită de miracolul vieții, al clipei germinale, când „Firea iese din sine”. Pentru un moment, lirismul sumbru oracular cedează locul unor laude ale luminii, euritmiei și exploziei vitale, când „dragostea/ e dreptul de veto al viului” (ciclurile Sărbătoarea solstițiului din volumul Efectul de seră). Cu grupajul Denii... din volumul Kilometrul unu în cer revine lumea fabuloasă a ritualurilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285228_a_286557]
-
lumea este ceea ce suntem. Astfel, problemele noastre devin problemele lumii. 5.3. GLOBALIZAREA ȘI SISTEMELE ECONOMICE Economia este definită de unii autori contemporani ca "știință a incertitudinii". După părerea lui Pascal Bruckner, de pildă, ea ar trebui să predea discursul oracular, arta de a nu spune nimic precis sau verificabil, iar economiștii s-ar ocupa cu raționalizarea aleatoriului, cu anestezierea clienților și cu întreținerea unei aparențe de logică în haosul pe care-l administrează. Victimele economiei ar fi "victime curate", obiecte
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
ș.a. Din 2003 este membru de onoare al Academiei Române. A fost deputat al Parlamentului Republicii Moldova în mai multe legislaturi. Fiind unul dintre reprezentanții șaptezeciștilor, care promovează esteticul, maximalismul etic și afirmarea identității naționale, D. impune în creația lui, vizionară și oraculară, o nouă poeticitate. El își asumă rolul mesianic de aed, care „speră cu un poem/ c-ar putea face lumea mai bună”. Placheta de debut, Ochiul al treilea (1975), propune o lirică de idei în care imaginarul (inclusiv acela nutrit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286636_a_287965]