1,275 matches
-
fenomen, precum și perpetuarea lui de-a lungul mai multor secole ? Mai multe teorii și ipoteze au fost enunțate mai ales în ultima jumătate de secol. Unul dintre factorii favorizanți ai acestei înclinații către improvizație este prezența unei legături fundamentale între oralitatea muzicii orientale și caracterul ei improvizatoric. Nefiind notată, transmiterea muzicii se face conform principiului oralității, de la maestru la elev. Acesta din urmă încearcă să își imite profesorul, învățând atât rudimentele textului muzical, cât și elementele legate de expresie și de
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
au fost enunțate mai ales în ultima jumătate de secol. Unul dintre factorii favorizanți ai acestei înclinații către improvizație este prezența unei legături fundamentale între oralitatea muzicii orientale și caracterul ei improvizatoric. Nefiind notată, transmiterea muzicii se face conform principiului oralității, de la maestru la elev. Acesta din urmă încearcă să își imite profesorul, învățând atât rudimentele textului muzical, cât și elementele legate de expresie și de interpretarea respectivei piese, dezvoltându-și în același timp creativitatea sa muzical artistică. Inițierea în tainele
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
a claselor sociale superioare - intelectuali, muzicieni educați, clase nobiliare - și deci clasată ca și o muzică de factură savantă, totuși, nici o notație muzicală nu a fost întrebuințată înainte de sec. XX. Era o muzică ce se transmitea în general conform principiilor oralității, de la maestru la elev. Odată cu sporirea interesului muzicologiei europene pentru acest gen muzical - la începutul sec. XX - a început transcrierea repertoriului existent cu ajutorul notației tradiționale clasice. S-au constituit astfel culegeri și albume ce conțineau piese clasate conform regiunilor de unde
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
Bineînțeles, cu condiția ca respectivul muzician să fi cunoscut vreodată piesa în cauză. Este evident că o astfel de notație nu putea fi de folos unui eventual elev autodidact, transmiterea muzicii de la o generație la alta efectuându-se tot prin intermediul oralității, de la maestru la ucenic. Cu toate imperfecțiunile sistemului incipient de notație, acesta și-a dovedit eficiența și a favorizat păstrarea și transmiterea repertoriilor arabo-orientale de-a lungul secolelor. Am afirmat în paragraful precedent că în vederea notării unui cântec, erau utilizate
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
revine - sau se rămâne - într-o anume măsură la ideea notării muzicii sub forma unui aide mémoire, formulă întâlnită încă din Evul Mediu, când erau notate elementele principale ale unei piese, respectiv ritmul, modul și textul poetic. În acest fel, oralitatea își păstrează rolul său bine definit în transmiterea repertoriului de tip oriental.
Muzica Arabo-Andaluz? (I) by Cezar Bogdan Alexandru Grigora? () [Corola-journal/Science/84195_a_85520]
-
glorios al operei”. Stilul e o expresie a epocii: “Din Filimon și chiar H. P.-Bengescu se va putea afla totdeauna cum trăia, dar și cum vorbea «protipendada» Bucureștiului de la 1820 sau la haute volé de la 1935”. Se referă la oralitatea urbană a mai tuturor personajelor. “Așadar, conchdie Vladimir Streinu, exactitatea psihologică este numele adevărat al incorectitudinii scrisului Hortensiei Papadat-Bengescu”. Stilul ei servește “materia degradată, insană și respingătoare” a operei. La remanierea vechiului vocabular critic a contribuit în mare măsură și
Vladimir Streinu și proza românească by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/12982_a_14307]
-
mai ales cronologic. Rămâne valabilă, până la urmă, doar intenția de "complet și definitiv". Așadar, fiind dificil să urmăresc cronologic transformări și deveniri, sătul să mai caut și eu legături cu lirica optzecistă (totuși, alergia la literaturizare, ironia, prozaicul, austeritatea metaforică, oralitatea discursului ș.a.m.d.) și plictisit de atâta frondă în procesul de resemnificare (a poeziei sau a vieții), am căutat acele versuri care, decupate cu grijă, cu greu mai pot fi recunoscute după portretul critic realizat de cronicari, cum remarca
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/13974_a_15299]
-
specia acestora face parte Homer și alter ego-ul său, aedul Demodocos din Odiseea în care părintele epopeei se înfățișează pe sine în chip neechivoc și cu un realism numai de el știut. Când Pisistrate, tiran al Atenei, dar și al oralității ( 527-500), poruncește transcrierea Iliadei si a Odiseei pe papirus, începe declinul neamului angelic al homerizilor. Se aprinde în schimb Luceafărul de Ziuă al literaturii surzilor, antiorală, înlănțuită în semne vizuale pe argilă, papirus,piatră,piele de oaie,de vițel, de
Revanșa lui Homer by Radu Sergiu Ruba () [Corola-journal/Imaginative/13932_a_15257]
-
care caută cu disperare să-și regăsească niște repere politice, morale, intelectuale antebelice. Geniul lui a fost, însă, unul oral. Cine a încercat să-i citească “opera” s-a izbit de un text greoi, prețios, arid, în total contrast cu oralitatea lui sclipitoare. Comparația cu Cioran mi s-a părut întotdeauna forțată. E puțin probabil că s-ar fi realizat ca scriitor la Paris. Șansă lui a fost România post-decembristă, orală prin excelență, fascinată de regasirea libertății cuvântului și de polemică
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
determinism curat). Oricum mă bucur că aduci în discuție astfel de personalități din cultura română a secolului trecut, ar trebui să vorbim mai des despre ei. Că de fiece dată, găsesc lucruri interesante de citit în paginile tale. Ooo, da, oralitatea lui Tutea era perfectă pentru social media. Foarte interesant dialogul restituit aici. Adică rentierii începutului de secol XX, de pildă, erau mai neliniștiți și mai metafizici pentru că aveau mai mult timp. Mai mult timp de privit, contemplat, gândit, visat ... Păi
Despre context by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82521_a_83846]
-
1968) - sub pseudonimul Dennis McShade; era o manieră de "a-și face mâna" în vederea capodoperei sale Ce spune Molero: un soi de cronică feerică - evident autobiografică - a Lisabonei autentice din menționatul cartier. Dar peste structura memorialistică și populară, de o "oralitate" categoric originală în proza epocii (de fapt, una dintre inovațiile cărții), se suprapune o structură narativă de o subtilă rigoare și minuțiozitate, greu de discernut - dar neîndoielnică pentru cititorul atent - sub exuberanța fragmentării discursului. Romanul va apărea în curând într-
Dinis Machado - Ce spune Molero - by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/10262_a_11587]
-
viață cu o anume viteză. Iar când i s-a întâmplat să alunece de pe stânca vieții, să știe, ori cel puțin așa îi bate gongul sinelui, că amintirea existenței lui va mai reverbera un timp, poate chiar în texte scrise. Oralitatea a devenit de acum rezerva îngăduită nu numai folclorului, legendelor, anecdoticii, miturilor, ci și prin îndreptare științifică, chiar antropocentrismului. A treia notă se constituie dintr-o laudă, deloc de curtoazie a lucrului bine făcut, menit să dureze: prin minuțiozitatea analizelor
Labişcârlan – UN BENEDICTIN LABIŞIAN. In: Editura Destine Literare by MARIAN BARBU () [Corola-journal/Journalistic/101_a_259]
-
Cartea lui Mihnea Rudoiu este o suită de însăilări și înnădituri amintind de rețete și proceduri tip telefonul fără fir, dada barochist sau măști din commedia dell^arte (cules greșit comedia della arte). Stilistic vorbind, autorul dă bune probe de oralitate indignată, vocabularul liberalizat, slobod la gură fiind la mare cinste. Nu lipsește portretul sau analiza (vezi femeia de 30 de ani lovită mortal de un camion, șoferul ucigaș, familia de hangii și balaoacheșele lor cliente-cocote de sub Podul Băneasa). Trecându-și
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
o singură dată, cu valoare finală atipică: "precum să se știe că romul e mai ieftin decît coniacul"; în Corigent la limba română, nu are nici o atestare. Acest tablou se poate rezuma în cîteva cuvinte: precum era aproape absent din oralitatea spontană și din literatura confesivă cu efecte de autenticitate a limbajului, dar era menținut în stilul scris caracterizat de o anume solemnitate. De altfel, nici în limba actuală vorbită precum nu pare să fie prea prezent: în corpusul oral din
Precum by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10577_a_11902]
-
a fost atât de puternică încât mi-a anulat toate facultățile începânde ale spiritului critic" (din Memorii, I, cap. X). Ceea ce l-a cucerit pe tânărul critic aflat în primele faze ale formării au fost elementele de stil (improvizația, verva, oralitatea), care reușeau să transmită izbitor senzația de intensitate a vieții. E. Lovinescu a preluat în Pași pe nisip aceste elemente de stil, transformându-le în procedee artificioase (dialoguri, digresiuni), după cum recunoaște el însuși. "Dinamismul Pașilor pe nisip devine pur formal
E. Lovinescu - 125 - Bovarismul ideologic (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/10598_a_11923]
-
în altele două colective (Povestiri mici și mijlocii și Cartea cu Euri) și a coordonat două volume de istorie orală. De altfel, format pe lîngă Sorin Preda și Irina Nicolau, era singurul scriitor tînăr care știa cu adevărat ce înseamnă oralitatea. În ultimii ani, era tot mai citit și mai cunoscut, i se cereau colaborări pe la mai toate revistele, i se propuneau rubrici, critica literară îl așeza în fruntea generației sale. Jurnalul, un epistolar, de fapt, scris în ultimul an de
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
fi aceea de a se bucura de mustul vieții, găsit cel mai adesea în discuțiile interminabile cu prietenii, eventual în jurul vreunei sticle cu vin. La fel ca Petre }uțea, Deliu Petroiu și-a consumat o bună parte din geniu în oralitate. Poate că de acum, gheața fiind spartă, cărțile sale vor începe să apară, astfel încât numele lui Deliu Petroiu să fie prețuit și de cei care nu au avut șansa să îl audă vorbind. Cartea prietenilor mei este o suită de
Ultimul cerchist de la Sibiu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10060_a_11385]
-
Opera e deci concepută ca act pur filologic, și tehnica scrisului reproduce minuția artizanului. Filonul solid al literaturii române vine din policromia muzicală a sunetelor, care creează cuvintelor, prin context, sensuri noi, nebănuite de limba comună. Caragiale și Creangă mimînd oralitatea, Arghezi, Ion Barbu, Sadoveanu sau Călinescu în linia scriptică - toți au gustul stilului cizelat, îmbibat de arome, chiar cînd fac, ca ultimul, mare acrobație ideologică. Astfel, o istorie a capodoperelor literare românești ar cuprinde - cu puține excepții - inventarul variantelor posibile
Moș Ion Creangă Coțcariul by Mihai Vornicu () [Corola-journal/Journalistic/2815_a_4140]
-
Uneori recunoaștem farmecul dureros al poeziei lui Eminescu: "Îngerul păscând garoafe/ în edenul cel avestic/ îngerite filosoafe/ îndoitul vin amestic// și deasupra - candelabre/ clipocind în raza lunii,/ plâns și rugăciuni macabre/ cu mirozna de petunii" (Upanisadă) Alteori regăsim ceva din oralitatea simpatică din care și-a făcut Marin Sorescu un stil: "Toamna-mi culeg păcatele de peste an,/ le așez în fața mea pe birou/ le privesc un minut în ochi// (adânc jenat!)/ și le iert..." (Plagiat) Alteori versurile ne aduc aminte de
Poet român, afirmat la sfârsitul secolului XX by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17691_a_19016]
-
celui care ține discursul. Aceste probleme și multe altele, admirabil expuse, șunt cele care îl frămînta pe filosoful francez în deschiderea cursului sau. Admirabil: cu un ton măsurat, senin și totodată direct, vorbitorul (mai mult decît scriitorul discursului, căci o oralitate fremătătoare însuflețește cuvintele către sensurile finale) găsește modalitatea de a atinge subiecte dificile cu liniștea și relaxarea unei plimbări în parc. Fără teama de povară și de capcanele interogațiilor pe care, înaintea auditoriului, le adresează acestuia - si sieși, cu sinceritatea
Foucault alesul by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17727_a_19052]
-
Rodica Zafiu Cum bine se știe, în română contemporană formele de vocativ marcate, cu desinențe specifice, caracterizează oralitatea populară și familiară. Caracteristicile stilistice și conotațiile sociolingvistice ale acestor forme le fac apte să creeze anumite contraste intenționate, devenind chiar o sursă de umor. În "Academia Cațavencu" (AC), de pildă, textele caricaturilor și ale fotografiilor (adesea trucate), conțin un
Vocative by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17800_a_19125]
-
mai ales pe rostirea alternata a oclusivelor și a vibrantei "r"; nu sînt totuși foarte dificile, nici foarte spectaculoase. În prezent, probele de dicție au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și oralitate face ca în educația lingvistică obișnuită rolul lor să nu fie prea mare. Poate și că o consecință a acestei neglijări moderne a oralității, multe texte scrise conțin fraze în care repetările unor grupuri de consoane au dificultatea unor veritabile
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
au un caracter destul de specializat, fiind continuate, de exemplu, în exercițiile actoricești. Ruptura dintre scris și oralitate face ca în educația lingvistică obișnuită rolul lor să nu fie prea mare. Poate și că o consecință a acestei neglijări moderne a oralității, multe texte scrise conțin fraze în care repetările unor grupuri de consoane au dificultatea unor veritabile "frămîntări de limbă" ("Excesul de accize" - titlu, în "România liberă" 702, 1992, 1; "Ultimul act al unui rapt legiferat" - titlu, id. 1729, 1995, 3
Încurcături de limbă by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17832_a_19157]
-
lu' buni și lu' bunu" ("Dilema" 324, 1999, 2); în ultimul exemplu, asimilarea cu numele proprii e evidentă. Acolo unde articolul nu e necesar, pentru că forma pronominală este deja în genitiv, prezența sa exprimă mai ales extinderea unei mărci de oralitate necultivată, intenția de a vorbi altfel decît cer normele: "ni se făcuse dor de mișto-urile lu' matale" (EZ 2326, 2000, 10). Confruntînd situația actuală cu descrierea dată de Iorgu Iordan, în Limba română actuală (1943), fenomenul pare în esență
"...lu' matale" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17180_a_18505]
-
lucrării. Cantitatea extrem de mare a informației științifice și varietatea temelor tratate face ca volumul să fie greu de rezumat în spațiul limitat al acestei cronici. Esențiale și incontestabile sînt, în orice caz, principiile: limbajul văzut în ipostaza sa comunicativă, predominanța oralității, obligația de a se ține cont de context și de dinamismul interacțiunii umane (prin ceea ce autoarea numește, de mai multă vreme, "metoda contextual-dinamică" de adunare a datelor și de analizare a lor). Toate acestea presupun luarea în considerare, întotdeauna, a
Psiholingvistică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17248_a_18573]