641 matches
-
am obișnuit să vorbim cu acea politețe stinsă ce se cuvine de obicei disciplinelor răposate. De ce pînă și oamenii cu înclinație oratorică simt că înzestrarea lor nu mai are astăzi nici o trecere? Sînt cel puțin patru cauze care fac ca oratoria să fie privită ca o anacronică îndeletnicire. Prima ține de spiritul epocii în care respirăm, un spirit pătruns de o vădită accelerare a ritmului vieții, dar o accelerare care nu este defel prielnică largilor desfășurări orale. Pur și simplu repeziciunea
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
am prețui expresia lapidară, ci fiindcă sîntem siliți de iureșul colectiv. Cînd trăiești în galop nu-ți mai arde de fastuoase împletiri de ghirlande lexicale. Preferi scurtimile argotice și șabloanele subînțelese, adică exact elementele care nu cer un dram de oratorie. A doua cauză vine în prelungirea celei dintîi. E vorba de mutația mentală pe care rețeaua imaginilor televizate a provocat-o: cuvîntul a fost detronat de efectul vizual și de iuțeala asocierii de imagini izbitoare, semn că în creierul nostru
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
de aceea, un om care vine la televiziune ca să vorbească plictisește. Dacă ar trăi astăzi, Cicero ar avea o audiență bătînd spre zero și ar fi silit să renunțe la pîinea oratorică. În replică, ar scrie o carte intitulată Prohodul oratoriei și s-ar grăbi să-și găsească o ocupație mai potrivită înzestrării sale. A treia cauză are croială psihologică: siliți să trăiască într-un necurmat climat de agresiune mediatică, oamenii și-au pierdut atît de mult naivitatea încît nu mai
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
aseptic, chiar dacă nu ne hrănește deloc. Și, riscînd invocarea unei teme într-atît de clasice că a devenit banală, limba rămîne totuși hrana privilegiată a sufletului. Fără cultivarea ei, firea omenească își pierde hramul cultural. Trăgînd linie și făcînd bilanțul, despre oratorie nu se poate vorbi decît la trecut, ceea ce nu ar fi atît de îngrijotător dacă, în subsidiar, fenomenele care au dus la eliminarea retoricii nu ar provoca totodată sleirea limbii și destrămarea sufletului. Or astăzi asistăm la o abrutizare colectivă
Sfîrăitul oratoriei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7010_a_8335]
-
spirituală religioasă, lucrări destinate cultului, să fie prezentate inclusiv publicului de concert; iar aceasta cu prilejul evenimentelor propriu-zise care au prilejuit scrierea lor. Astfel, în mod tradițional, s-au cântat la noi, la Ateneu, în Studioul de Concerte Radio, marile oratorii bachiene, spre exemplu; așa-numita epoca "de aur" a anilor '80 ai secolului trecut a întrerupt această tradiție. Spre bucuria multora dintre noi, la începutul anilor '90 au fost reluate în concert oratoriile religioase datorate lui Paul Constantinescu; sunt veritabile
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
Ateneu, în Studioul de Concerte Radio, marile oratorii bachiene, spre exemplu; așa-numita epoca "de aur" a anilor '80 ai secolului trecut a întrerupt această tradiție. Spre bucuria multora dintre noi, la începutul anilor '90 au fost reluate în concert oratoriile religioase datorate lui Paul Constantinescu; sunt veritabile capodopere ale genului. Meritoriu apare faptul că săptămânile trecute, date fiind sărbătorile Pascale, două dintre instituțiile noastre de cultură muzicală - Filarmonica bucureșteană și Opera Națională Română din Iași - au găsit cu cale a
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
resemnarea înseninată, momentul "Mein Jesu, gute Nacht!" /Isus al meu, noapte bună!/, apoi corul final "îngenunchem Doamne (...) și ne rugăm pentru odihna ta", aduc linștea și împăcarea, aduc echilibrul ce depășea estetica romantică a mijlocului de secol XIX. Cele două oratorii religioase ale lui Paul Constantinescu, Oratoriul de Crăciun, audiat mai des la noi în sălile de concert, și Oratoriul de Paște, "Patimile și învierea Domnului", acesta din urmă prezentat recent la Iași - săptămâna trecută, în Sala Filarmonicii - de către ansamblurile reunite
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
în mod special - înaltele capete ale bisericii ieșene nu au participat la acest eveniment unic în felul lui? Poate. Dacă la Bach unitatea se realizează în bună parte prin contrast, inclusiv - cum am menționat - prin contraste de ordin stilistic, în oratoriile bizantine ale lui Paul Constantinescu unitatea construcției este asigurată de unitatea limbajului, de originalitatea acestuia, de întrepătrunderea intimă a surselor, anume cântul popular și cântarea de strană, psaltică. Cântarea monodică prin semnificațiile spirituale ale acesteia, prin specificitatea ei intonațională de
Concerte pascale by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7392_a_8717]
-
cea mai avantajoasă, deseori cu prețul sacrificării artei, în care eul să țâșnească hipertrofic. Versurile devin tot mai zgomotoase, ca un zăngănit de săbii, îmbrăcând un echipament de campanie, orale și neglijente. Lirismul se reduce la persuasiune, iar retorica la oratorie. Doar Mircea Dinescu va mai lega la fel de strâns poezia de jurnalism, intimitatea de agoră și emoția de cotidian și de eveniment. În generația anterioară, dar siliți de împrejurări, o mai făcuseră Mihai Beniuc și Geo Dumitrescu. De pe la mijlocul anilor ’70
„De liniște ființa mea se teme”… by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5941_a_7266]
-
a progresului în știință au căpătat acum formă subtil aforistică. Atingem astfel centrul inovației maioresciene prezentă mai ales la nivelul inventării la noi a unui stil, pe care l-am numit „intelectual”. Practica avocaturii decenii la rînd, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
prezentă mai ales la nivelul inventării la noi a unui stil, pe care l-am numit „intelectual”. Practica avocaturii decenii la rînd, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în scris ca un orator, nu a privilegiat latura orală a discursului; dacă argumentarea sa este
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
o proză semnată de Bogdan Alexandru-Stănescu: La casete (Okilă, take two), eseul Limba neo-adamică de Valeriu Gherghel, ca și articolul Mihaelei Ciortea, Oratori, retori și... curriculum, din care aflăm că Ministerul Educației a propus recent elevilor de liceu disciplina „DEZBATERE, ORATORIE ȘI RETORICA”, ce ar urma să fie studiată în cadrul unui curs opțional inclus în curriculum-ul la decizia școlii. Autoarea demonstrează însă că disciplina ce se dorește a fi introdusă se suprapune, prin competențele vizate, cu alte discipline obligatorii precum
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5459_a_6784]
-
Cuvintele sînt frumoase, dar impresia pe care o provoacă e astenică. Umoarea ludică Ciprian Vălcan caută să și-o înăsprească printr-o mărire a intensității expresiei, dar, în lipsa vînei agresive, patetismul său sfîrșește în sunet puternic, adică în ambiție de oratorie. Eseistul forțează diapazonul, dar, neavînd cheie gravă, sunetele scoase sînt fără efect. Se pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
prin anii ’80 ai veacului de curând încheiat, când ni s-au dezvăluit patru ipostaze ale scriitorului: prozatorul memorialist, poetul, oratorul și epistolierul. Cuvântările (Discursurile) și predicile sale îl desemnează ca pe unul din cei mai de seamă reprezentanți ai oratoriei românești. Despre arta oratorică a lui Timotei Cipariu a vorbit, mai întâi, Ioan Rațiu, primul său biograf - „În adunările Asociațiunei, Cipariu a luat des cuvântul, și de câte ori el își spunea părerile, totdeauna lăsa lumină în cestiunile de care vorbea. Începând
150 de ani de la întemeierea Astrei (1861) - Cuvântările lui Timotei Cipariu la Adunările Astrei by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5364_a_6689]
-
de moralist. Este vorba de Despre progresul adevărului în judecarea lucrărilor literare (1883) și Din experiență (1888). Portretul, așa cum îl reconstituie Mihai Zamfir, nu e străin de o anume tentație a mărturisirii: „Practica avocaturii decenii la rând, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
experiență (1888). Portretul, așa cum îl reconstituie Mihai Zamfir, nu e străin de o anume tentație a mărturisirii: „Practica avocaturii decenii la rând, exercitarea îndelungă a oratoriei parlamentare îl obligaseră pe Maiorescu să-și construiască studiile ca pe niște pledoarii; profesoratul, oratoria de catedră și de la tribuna Parlamentului îl învățaseră arta de a atrage publicul de partea lui. Fapt curios, Maiorescu nu s-a comportat însă în scris ca un orator, nu a privilegiat latura orală a discursului; dacă argumentarea sa este
Stilul intelectual (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5227_a_6552]
-
costum impecabil, cu o cravată în culori sobre, cu părul negru, modern briliant, își întîmpina surîzător auditoriul, ca și cum se pregătea pentru un dialog, nu pentru un curs. În chip de salut, două-trei vorbe de duh, cu care intra în materie. Oratoria lui, pur și simplu fascinantă, era la antipodul retoricii clasice. Glasul îi era lipsit de sonorități de stentor, ba chiar împiedicat de o ușoară sîsîială. Și împotriva regulii de imobilitate academică, vorbitorul se mișca într-una pe podium. Gîndul său
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
greciei a câștigat Concursul Internațional de Drept Spațial Manfred Lachs, care a avut loc la București. Participanții au lucart la un caz fictiv, fiind special creat să nu aibă o singură soluție posibilă, așa încât studenții să concureze pe argumentație și oratorie, acesta fiind scopul concursului. Tematica spetei a fost inspirată din realitate și cuprinde răspunderea statelor pentru coliziuni între sateliți, și obligația de curățare a orbitelor din jurul Pământului de sateliți inactivi. Grecia a fost echipa campioană care va merge la finala
Grecii, campioni europeni la Concursul Internațional de Drept Spațial ”Manfred Lachs”, de la București () [Corola-journal/Journalistic/66823_a_68148]
-
Predilecției pentru păstrarea echivocurilor i se adaugă tiparul eliptic al expresiei scrise, Gh. Vlăduțescu scriind cum vorbește: fraza are bucle, virgule și pauze impuse de ritmul respirației autorului, dar necerute de logica curgerii ideilor. Această supunere a prozodiei la cadența oratoriei încarcă textul cu oțioase ticuri verbale și cu dese divagații. Dulceața lor, pe cît de îndreptățită în cursul vorbirii libere, pe atît de specioasă, cade în chenarul paginii scrise. În concluzie, o carte bine documentată, a cărei temă mortuară nu
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
observație de substanță ține de natura orală a jurnalismului eminescian. Salturile de la citatul savant la anecdota cu valoare morală îi sunt acestuia specifice. În interiorul acestei paradigme, Monica Spiridon mai operează o distincție interesantă: ar exista la Eminescu, după ea, o oratorie laică, rece, de for și una aproape religioasă, didactică, de amvon. Pentru aceasta din urmă, reperul imediat e, firesc, Antim Ivireanul, parcurs atent, în linia fixată de Eugen Negrici. Un spațiu consistent se alocă paralelei cu C.A. Rosetti, altminteri
Convergență și divergențe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6432_a_7757]
-
nu tematic - așa cum au făcut, pe urmele lui Zigu Ornea, editorii anteriori -, ci cronologic. Criteriul, încălcat numai în cazul articolelor publicate în serial, permite reconstituirea fidelă a devenirii ideilor lui C. Stere, reconstituire facilitată și de includerea în volum a oratoriei sale politice și a unor scrisori din aceeași perioadă. Putem vedea, pas cu pas, cum socialismul utopic și ușor anarhic de la Gimnaziul nr. 1 din Chișinău capătă, odată scriitorul transplantat în mediul românesc, accente pe de-o parte liberale, pe
Publicistica lui Stere by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5019_a_6344]
-
ca scut de apărare, ci amănunte de strictă specialitate folosite cu elan ofensiv. Dacă e să dau un accent drastic, teologii fură argumentele fizicienilor spre a le folosi în avantajul doctrinei proprii. Riscînd un calambur facil, arguția cere astuție, adică oratoria cere un dram de viclenie, iar de arta cu care își alege argumentele depinde și gradul de persuasiune cu care Keith Ward știe să se facă ascultat. Să recunoaștem, schimbarea de atitudine e spectaculoasă: de unde pînă mai ieri erau înlemniți
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
pentru istoria politică și religioasă a românilor ardeleni din secolul al XVI-lea până în secolul al XVIII-lea. Ceea ce se remarcă mai întâi, în această operă de tinerețe, sunt nu atât darurile istoricului, cât cele ale oratorului. Prin tipul de oratorie pe care îl practică Augustin Bunea, el se racordează deopotrivă la o tradiție ardeleană a discursului funebru (vezi Ioan Zoba din Vinț, Sicriul de aur), la școala literară latinizantă a lui Cipariu și la curentele tradiționale din literatura română de la
O triplă recuperare by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5783_a_7108]
-
morții se transformă într-un topos personal, mai puternic decît locul comun romantic. Contemporanii glumeau pe seama poetului, gata oricînd să aștearnă pe hîrtie cuvîntări funebre și panegirice ale personalităților dispărute; era vorba de o atracție mai profundă decît aceea a oratoriei mondene; ea l-a împins pe autor să exalte, cu pană inspirată, trecerea din viață a lui Dinicu Golescu, a fostului domnitor Grigore Ghica, a vornicului Mihail Manu etc. De la „lumea cealaltă” înțeleasă în sens spiritual, Heliade a trecut ușor
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]
-
a adăugat, în chip de geniu tutelar, modestul literat Felicité de Lamennais, autorul pastișei biblice Paroles d’un croyant, scriere cu o largă și astăzi inexplicabilă celebritate europeană. După modelul Lamennais, fraza lui Heliade atinge o artificialitate extremă. Ea actualiza oratoria secolului al XVIIIIea, cu sintaxa ei atent studiată, cu anaforele și epiforele succedîndu-se în cadență obositoare; erau completate de numeroasele figuri „biblice”, transpuse în epocă romantică (numele proprii, simbolurile, sinecdocele tocite de uz, hiperbolele, cuvintele ortografiate cu majusculă etc.). Ca
Întemeietorul by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5539_a_6864]